697 matches
-
un act Stejarul (1968) urmărește evocarea (reluată peste unsprezece ani în Acuzatul Gheorghe Șincai) unor episoade semnificative din viața cărturarului transilvănean: conflictul cu autoritățile, plecarea la Viena, detenția, perioada petrecută în castelul contelui Wass, moartea. Personajele suferă de schematismul tributar dogmatismului epocii în care au fost concepute, textul abuzând de poncife. De același păcat suferă și personajele din Prețul omeniei (1976), între doi tineri ilegaliști comuniști, Emil și Ileana, pe de-o parte, și cel numit Domnul, pe de altă parte
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
are șansa să fie rapid depășit de nivelul de dezvoltare al științei, fixându-se într-o rutină pe care cu greu și-a însușit-o sau pe care el însuși a pus-o la punct. Dificultatea de comunicare generează rigiditate, dogmatism, rutină. De aici, un specific al integrării științelor sociale în activitățile practice. Este nevoie de stabilirea unei relații organice și continue între practicienii ce lucrează izolat în diferitele sisteme sociale și comunitatea științifică, menită să asigure o modificare rapidă a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prezentarea valorii instrumentelor științifice, evidențierea limitelor acestora reprezintă un indicator al utilizării științei ca mecanism cognitiv, și nu artificial de absorbție a incertitudinii. Știința se transformă într-un mit charismatic atunci când nu-și asumă caracterul său provizoriu, relativ și incert. Dogmatismul comunist este un asemenea caz. El invocă știința, învestită cu puteri absolute și definitive, ca sursă a deciziilor practice. În fapt, știința are prin însăși natura sa un caracter anticharismatic, accentuând prelucrarea rațională a cunoștințelor, pe caracterul lor relativ și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Sorescu, Gheorghe Tomozei și Valeriu Cristea, al revistei „Literatorul”, iar între 1993 și 1996 director general al Teatrului Național „I. L. Caragiale” din București. Este membru al Academiei Române (corespondent din 1993, titular din 2002). Debutând într-o perioadă încă saturată de dogmatism, N. irită forurile de îndrumare prin cele mai individualizate caractere ale creației sale și în special prin atipicitatea personajelor. Deși reflectă, ca întreaga proză narativă a timpului, lupta de clasă, povestirile conțin pitoresc nefuncțional, iar unii dintre „eroi” se disting
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
formularea unor legi ale „cunoașterii transdisciplinare”, opusă uneia „disciplinare”. Astfel, transdisciplinaritatea este o viziune-program a „complectudinii” umane, care nu este nici religie, nici „știință a științelor”, ci un manifest-utopie al unui savant, bun cunoscător al fizicii cuantice, dar dușman al dogmatismului științific, și care, bântuit de idealul de tip renascentist al sintezei integratoare și de convingerea existenței „terțului inclus”, proiectează o intersectare și o intercomunicare între științele exacte, umanioare, arte, mitic și religios. Două ar fi personalitățile obsedante pentru savant: Ion
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
mărire a gradului de libertate intelectuală. În a doua parte a anilor ’50 a Început să se pună sub Întrebării atât teoria marxist-leninistă ca sursă unică a științei, cât și capacitatea mecanismelor partidelor comuniste de a produce cunoașterea necesară. Criza dogmatismului marxism-leninismului a fost cauza schimbării atitudinii politice față de sociologie. Sociologia a Început să fie acceptată ca instrument de cunoaștere științifică util și pentru societatea comunistă. România a avut o poziție specială În contextul ideologic internațional. Varianta sovietică a marxismului-leninist s-
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a fost un susținător al întreprinderilor editoriale de anvergură, în care a văzut o operă culturală de incomparabilă însemnătate. Z. Ornea a înfruntat cu un anumit curaj riscul major, acela care transforma rapid orice analiză a curentelor de idei în dogmatismul marxist de rigoare. În loc să ocolească monstrul, i-a făcut față. Și-a propus să-l biruie la el acasă. Și a reușit. Dacă nu de la primele studii [...], în orice caz mai târziu, când calitatea și recea precizie a interpretării lor
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
modernă (industrială). Saint-Simon nici nu mai era interesat de o filozofie critică a schimbării, ci de una constructivă, menită a consolida societatea industrială emergentă. Urmându-i pe iluminiști, Saint-Simon și Comte îndemnau la despărțirea de societatea tradițională (mai ales de dogmatismul religios, de clerul și statul absolutist), prefigurau forme de organizare a societății industriale, însă erau departe de a fi construit o teorie coerentă sau un model al societății moderne. În proiectul lor, atât de puternic impregnat de formule iluministe, au
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
aceeași în timpul și în spațiul social, iar ea trebuie considerată și analizată ca „natură” în mod pozitiv și pe deplin detașată de revelația religioasă. Secularismul iluminist era unul radical, anticlerical ca orientare și exprimat printr-o cunoaștere din care orice „dogmatism religios” trebuia până la urmă eliminat. În Iluminism se constituie treptat un corp nou de cunoaștere socială, diferită de cea religioasă, dar încă nediferențiată în forma a ceea ce mai târziu au fost științele socio-umane. Omul universal al Renașterii încă se perpetua
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cerea psihologiei să țină seama de rezultatele fiziologiei. De pe această poziție, acceptând ideile lui Ludwig Feuerbach, M. a fost un ateist, considerând că religia, pe care totuși nu a respins-o integral, închide calea spre progres, căci se opune prin dogmatismul ei investigării științifice. Susținând că științele pozitive își exercită influența și asupra eticii, a împărtășit numai o parte a concepțiilor lui Schopenhauer, nefiind de acord cu unele din principiile fundamentale ale acestuia. Astfel, admitea pesimismul ca o parte integrantă a
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
un gust critic remarcabil, a mobilizat aceste însușiri prin avântul propice angajării în întreprinderi temerare. Puterea sa de muncă este puțin obișnuită, iar entuziasmul față de obiectul analizei rămâne dublat de luciditate și nu generează automat un comentariu elogios. Cedările în fața dogmatismului din vremea realismului socialist au fost mai mult decât „răscumpărate” prin rolul benefic al demersurilor lui ulterioare. Calitățile ar fi trebuit, în principiu, să-i aducă elogii și recunoaștere din partea contemporanilor și, în primul rând, a confraților. El a fost
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
atât mai puțin, conținutul revelației divine. Dacă metafizica s-a ocupat de întemeierea lucrurilor sub umbrela categoriei de necesitate, fenomenologia privilegiază posibilul par excellence. Pentru a ieși din orice constrângeri ideologice - legate fie de un pozitivism empirist, fie de un dogmatism religios aprioric (cum este noțiunea islamică de revelație) -, fenomenologia întreține cu teologia creștină un raport mult diferit de ceea ce acopereau, în perioada scolastică, noțiunile de theologia revelata și metaphysica specialis. „Paradoxul paradoxurilor” despre care vorbește tradiția patristică și pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
curând decât doctrine pozitive, care ar putea fi descrise prin ceea ce propun, și nu deduse din ceea ce contestă. Mai mult, e vorba de critici elaborate pe terenul filozofiei politice anglo-saxone, preponderent analitice, și îndreptate împotriva unor liberalisme (anglo-saxone) riguroase până la dogmatism, construite pe același teren. Emblematice sunt astfel atacurile lui Alasdair MacIntyre împotriva lui John Rawls: în cartea sa din 1981, After Virtue 9, MacIntyre respinge în numele dependenței de tradiție viziunea sistematică a justiției la nivelul instituțiilor sociale, dată de Rawls
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prefațat trecerea către teoreticienii-activiști ai unei globalizări alternative (altermondialisme) între noul mileniu, în vehementă opoziție față de globalizarea „neoliberală”, noul „stadiu cel mai înalt și ultim al capitalismului”. E vorba, așa cum sugeram mai sus, de o dinamică tipică - de la inovație la dogmatism și autoapărare agresivă -, pe care postmoderniștii înșiși o divulgă atunci când analizează toate curentele, modele, stilurile și paradigmele. Ei ar fi singura excepție de la regula de fier a „măririi și decăderii”: deconstrucția este astfel un punct terminus, un apogeu. Astfel, paradoxal
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
loc, probabil. Intensificarea comunicării globale favorizează interacțiunile, sinergiile, conflictele, fuziunile, sincretismele, multiplicând fractal pozițiile culturale și ideologice. Nu e de mirare că această complexitate interculturală aparent infinită nu poate fi gestionată doar pe baza preceptelor toleranței și relativismului, ci încurajează dogmatisme vechi și noi. Spiritul critic - insist - are de „procesat” o realitate proteică, inepuizabilă, contradictorie, fără precedent. Sarcina sa e pe cât de urgentă, pe atât de dificilă: era certitudinilor absolute a trecut, gândirea ne e provocată în fiecare moment, nevoită să
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
slăbiciuni ale cărții; dincolo, mai bemolizat se vorbește despre „schematism”, abstractism, retorism, dar și despre „ampla reconstituire a vieții deținuților politici din lagărul de la Târgu Jiu”; reproducem din aceste comentarii, În note32. CRITICA ȘI AUTOCRITICA CRITICII LITERARE Impresionism, formalism, schematism, dogmatism, lipsă de stil, exprimare neglijentă, ori greoaie, ori savantă, lipsă de patos critic și alte lipsuri se resimt din plin și În critica literară, nu numai În poezia și proza anului. Lucrul nu ne miră pentru că, din 1948 Încoace, nemulțumirile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ne separă această luciditate. Căci toți metafizicienii se simt într-un fel moștenitori... ai «revelației divineă - chiar și aceia care în chip declarat și explicit nu mai cred in asemenea revelație divină. Toți metafizicienii de după Kant au căutat să restaureze dogmatismul dinaintea acestuia... Toți metafizicienii de după Kant se comportă ca și cum principiile metafizice ar fi indreptățite numai în măsura în care pornesc de la premisa ca ar avea un acces în «absolută. S-a creat astfel o serie fără sfârșit de surogate ale revelației divine.” („Ființa
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mai colaborat la „Revista de filosofie”, „Gazeta literară”, „Era socialistă”. Estetician de formație marxistă, A. încearcă, în volumele Ce se va întâmpla mâine? (1972) și Artă și speranță (1974), abordarea fenomenului artistic contemporan din perspectiva unei gândiri marxiste eliberate de dogmatism. Necesitatea reexaminării conceptelor estetice tradiționale (techne, ars, mimesis), în vederea stabilirii „locului și rolului artei în societate”, conduce demersul interogativ, pe urmele lui Freud, Marcuse, Fromm sau Adorno, spre cele mai importante probleme ale relației dintre artă și societatea industrială: problema
ACHIŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]
-
lemn, să răspundă la apelul F.I.D.F. și să condamne „uneltirile imperialiștilor occidentali”, împreună cu „acoliții lor interni” (șefii partidelor istorice), punând astfel în pericol „cuceririle democratice” și „pacea lumii”1. De aici mai departe, până în 1989, cu toată atenuarea reală a dogmatismului agresiv din anii de început ai războiului rece, mișcarea de femei din România a continuat să reprezinte, deopotrivă cu celelalte așa-numite organizații de masă, o simplă anexă, subordonată și obedientă P.C.R.-ului. În România autoproclamată socialistă, independența lor nu
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
între ironie și paradox; exersează câteva „palimpseste de citire ironică”. Asocierea, adversitatea și disjuncția sunt considerate (și practicate) ca operații tipic ironice ale gândirii, ironia fiind nu numai o figură de retorică, ci „și o figură a spiritului”, dialectic opusă dogmatismului. În bibliografia românească a ironiei, După Socrate este prima lucrare care „atacă frontal” acest „concept literar fundamental” (Adrian Marino). În Războiul nevăzut (1994; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii), B. propune o interpretare a unuia dintre textele esențiale ale
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
sensul bun al cuvântului. Documentele trec adesea în ficțiune și personajele se află nu o dată în dialog. Autorul realizează bune evocări de oameni și locuri din secolul al XVIII-lea. Cartea se resimte mult mai puțin de influența nefastă a dogmatismului decât antologia Bucureștii în literatură, cu deosebire în prefață. Prozatorul A. este un excelent povestitor. Personajelor lui le place să relateze întâmplări, unele de-a dreptul spectaculoase. În același timp, el se relevă ca un înzestrat portretist, mai ales în
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
sa filosofică poartă titlul Dalalat-al Hairin (Călăuza șovăielnicilor) și ea a exercitat o influență covârșitoare asupra mozaismului, căruia a încercat să-i raționalizeze dogmele, asupra mișcării filosofice iudaice, cât și asupra scolasticii medievale. Concepția sa face un pas înainte, respinge dogmatismul steril. Maimonide este un vizionar care, descoperind cauzele stării de înapoiere a societății contemporane sieși, pledează cu măsură și bun-simț pentru o adevărată cunoaștere a umanității și a divinității, ca și a relației existente între ele. El susține cu fervoare
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
lui Erasmus ne revelează o criză de proporții prin care trecea conștiința omenirii. În Laus stultitiae el critică tot ceea ce reprezintă autoritate, formele instituționale care se împotrivesc vieții raționale, întruchipate de regi și principi, de prelați, călugări și papi. Condamnând dogmatismul medieval, pledează pentru libertatea gândirii; satirizând societatea feudală apuseană (cu cortegiul ei de ambiții) aflată în pragul prăbușirii, întrezărește orizontul lumii noi. „Cât despre usturimea mușcărilor mele” scrie Erasmus lui Morus, „răspund că de totdeauna a fost îngăduită scriitorilor libertatea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
cum spunea Noica - o verigă indispensabilă dintr-o etapă a culturii europene. Judecățile libere ale exegetului contribuie la reactualizarea filosofului antic printre greci, la redobândirea unei gândiri independente, la eliberarea, măcar și a unei părți din elita intelectuală, de sub tutela dogmatismului bisericesc. Prin punctele de vedere exprimate în Introducere la logica lui Aristotel și în Comentarii la Metafizică, Theofil Corydaleu are în primul rând o importanță pedagogică. Întreaga sa operă este legată de noul sistem de învățământ. Ea apare după lungi
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a lucrurilor, împotriva bigotismului și a superstițiilor. Sistemul său de comunicare, depășind judecățile înguste, se apropie de acela al gânditorului modern. Studiile de orientalistică îi deschid perspectivele reformulării conceptelor privitoare la echilibrul societăților umane, îi oferă șansa eliberării din chingile dogmatismului medieval și, deci, a aprecierii juste, obiective a oricărei alterități, fie ea de ordin religios sau lingvistic. „Să vedem drept, însă și să lăudăm fapta bună, chiar și a celui mai mare vrăjmaș al nostru” scria Cantemir în Sistemul sau
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]