308 matches
-
zi-i, că zici bine, vorbești mult și prost. De când nu te-ai mai uitat În calendar ca vițelul la poarta nouă? Gicu nu se lasă. Am auzit prin bloc că ai avut și febră mare, zicea nevastă-ta că dogoreai precum teracota Încinsă. Trebuia să faci un duș călduț, cică dă randament. Lichide văd că bei, mai ia, mai ia, e suc berechet, poți să faci și băi de abur. Pui apă fierbinte În chiuvetă și ții căpățâna ta mare
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
clienților din magazinul de mărunțișuri; te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând imperfect; pătrund mai departe țintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se instantaneu în infinitul apropiat; dogorești și ți se scurge clocotind limfa din ansamblul rănit de copilul minune, zâmbind năstrușnic și misterios... vreau să-ți fur lanțul ce mi l-ai dăruit ca să fim dezlegați de toate frământările; m-aș destăinui, m-aș confesa, ți-aș
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
simțind cum i se clatină mintea. Un val de furie, devastatoare, se năpusti și împotriva lui, a neputinței lui... „ O, Doamne, cât de nevolnic sânt!“ Se lăsă în genunchi la marginea patului, iar palma aspră i-a atins ușor obrazul dogorit de arșiță, care acum era neted și rece. Se cutremură, și își șterse pleoapele, din care se prelinse câteva lacrimi pe obraji, apoi, vorbi parca și-ar fi continuat un gând... „ O, Doamne, cât sânt de nevolnic și neputincios!“... Durerea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zâne, neînchipuit de frumoase, care‟și pieptănau pletele cu piepteni de aur... de aur, înțelegeti voi...cu piepteni de aur! - Tț..tț..tț..! di aur! murmurară ei, uimiți. După o clipă de tăcere, apasătoare, se auzi glasul stins al Frăsânică-i, dogorit de fierbințeală: - Chiar, le‟i văzut, tatai... pi zâni, așa, cum ti văd eu pi mata!? Pădurarul tresări, avu o ezitare pentru o clipă, apoi, ca să n-o dezamăgească, își luă inima în dinți și-i spuse privind-o în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ar curge un râu. Curge, într-adevăr. Apa e limpede, ca în râurile de munte, dar e clocită. Mă spăl, totuși, pe față, să mă șterg, cel puțin, de transpirație, apoi mă așez pe o piatră rituală de sacrificii care dogorește. Oare ce zi e azi? Am cam pierdut legătura cu calendarul. După o scurtă recapitulare a zilelor petrecute în Mexic, mă lămuresc că azi e joi. Așadar, am intrat în a doua jumătate a "săptămînii aztece". Eram la mare când
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ieșire, orgoliul îi cere să meargă înainte cu orice preț. Un "macho" poate stârni pe bună dreptate nedumeriri, însă trebuie să recunoaștem că el acceptă mai degrabă să-și rupă gâtul decât să-și plece capul. amiază la Uxmal Soarele dogorește din ce în ce mai tare, înfierbîntînd ruinele de la Uxmal. Pe un dâmb, se dezgroapă un templu. Săpătorii înlătură pământul de pe pietre cu dalta, îl strâng în găleți și-l aruncă jos. Totul cu grijă, minuțios, fără grabă. Romanticii au făcut din ruine un
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Treptele piramidei ard ca un cuptor încins. Pietrele sacrificiilor s-au transformat în ruguri. Nu mai trebuie decât să te întinzi pe ele și să iei foc. Cauți o umbră, dar ea nu-ți oferă decât o răcoare iluzorie. Piatra dogorește și aici. Numai șerpii dorm fără să se sinchisească de febra ruinelor. Par morți, încolăciți ca în basoreliefuri. Mai inofensivi decât cei sculptați! Rampele de jos ale scărilor piramidei se termină cu mari capete de șerpi. La intrarea templului jaguarilor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să contemplu împrejurimile. De sub baobabul ce-și întinde umbra neagră pe peluza din fața piramidei, dr. Huerta îmi face semn cu mâna. Trebuie să cobor? îl întreb tot prin semne. Nu, nu, mă liniștește el. Totuși, soarele e prea agresiv, îmi dogorește spatele. Ar trebui să stau și eu puțin la umbră ori să îmbrac ceva. Mă mai uit o dată la cavitățile de calcar unde se puneau inimile celor sacrificați, după care mă decid să cobor. Mai e ceva ce nu înțeleg
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mici să doarmă, cei doi soți sunt amândoi geologi, cunoștințe vechi de-ale părintelui și fetițele, două, se țin mereu de capul meu să le desenez, adorabile și mie îmi face bine această baie de căldură umană ce-o simt dogorind în interiorul acestei familii, fetițele se iau după mine în poiană, e soare și bine, ele râd din orice și sar de gâtul meu să mă sărute, abia le astâmpăr, fluturi, aleargă după fluturi, culeg flori pe care mi le aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
poet al acestuia, Ovidiu, a trăit acolo în exil. Am putea face o excursie de două zile la Roma. Dar familia Saner nici nu vru să audă de așa ceva, iar W. privi ușurat spre ieșirea atelierului, în a cărui firidă dogorea după-amiaza. Ar fi fost prea departe, mai ales pe o asemenea caniculă. Florența poate ar mai fi mers în ultima săptămână de vacanță și Herr Saner spuse că nu poate realiza cum se taie bucata de marmură din stâncă - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
purtau de parcă n-ar fi existat. Pe noi, căpitanul de cavalerie ori ne uitase ori, într-o melancolică schimbare de dispoziție, ne lăsase în voia soartei. Pe barajul anti-tanc, construit din trunchiuri de pini proaspăt tăiați, vrăbiile făceau gimnastică. Soarele dogorea. Mai că-ți venea să cânți. Pe lângă o latură a barajului, printr-o crăpătură, privirea ajungea pe câmpurile pe care se apropia, grupat în șiruri de trăgători, dușmanul, infanteria rusă. De departe, totul părea inofensiv: personaje mici ca niște jucării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a lungul spumei făcute de valuri, dar nu căutam nici o boabă de chihlimbar în algele adunate la țărm, ci o luam la stânga cu puțin înainte de primelor vile din oraș. Pe lângă tufe care începeau să înmugurească sau în care, vara târziu, dogoreau roșii măceșele. Portița grădinii scârțâia. În veranda favorizată de lumina nordului văd sculpturi masive și capete din ghips sau din lut încă umed. În spate, șevaletul acoperit. O văd cu șorțul ei pătat de stropi de ghips, cu țigara între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pisică, înainte să-i deschidă ușa: „Și tu ce naiba mai vrei? Cară-te de-aicea!“. Însă pe urmă furtuna trecuse și n-o mai puteau relua... Se lăsa seara. Viscolul se liniștise, dar oricum nu ne mai păsa. Caloriferele încinse dogoreau și în casă plutea o moleșeală primejdioasă. Pe masa de stejar ardeau două lumânări groase lângă platoul acoperit pe jumătate cu sanviciuri. Câteva sticle se goliseră și cineva le așezase lângă piciorul mesei, una lipită de cealaltă, cu etichetele colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
flori albe te împodobești Frumoasă ești chiar ca o zână Ai mii de flori în a ta cunună!” VARA Spice multe și bogate Pe câmpii stau înălțate Și la munte și la mare Merg copii să stea la soare Soarele dogorește Teiul înflorește Cred că-i ușor de ghicit Ce anotimp a sosit? Vara este cea mai strălucitoare fiică a Moșului An. Ea este îmbrăcată în haine aurii și cu brațele pline de daruri: soare arzător, care coace cireșele, caisele, perele
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
verde Și în lunca verde Verde sus și verde jos Doamne cât e de frumos! Să vezi floricelele Să auzi păsărelele Să asculți pe greierași Și să vezi pe copilași Cum aleargă drăgălași După mândri fluturași.” Toamna Soarele nu mai dogorește Frunzișul se vestejește Strângem roade pe ogoare Și le punem în hambare Când se-ntâmplă asta oare? Toamna este considerată a treia fiică a Moșului An și se spune că este blândă, darnică, coaptă la minte și răbdătoare. și cum
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
și după niște panouri mari în spatele cărora se făceau lucrări de amenajare, fapt pentru care polițistul mi-a explicat că trebuie să o iau pe ocolite. Așa m-am trezit traversând o mulțime de bărbați sporovăind la umbră, în timp ce soarele dogorea tăcut deasupra capetelor lor. Mai văzusem prestația asta și pe la alții, grecii leneveau și ei în spațiul public în locul somnului de după-masă. Era varianta mediteraneană a babelor noastre care ies pe la uluci: ai vazut-o, maică, p-aia? Mai către
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
peronul gării București Basarab, patru linii de navetiști oază de zombi vineri după săptămîna de lucru, ce plin e trenul ăsta de Roșiori! porumbei și vrăbii pe felii de pîine, tampoanele din capăt interzise în miros de urină, chioșcul alimentar dogorește, aparate de refrigerare, bananele pe tejghea, "Magazinele, raiul femeilor", București Alexandria cu condiția inadecvării, urcă și din mers. Ora 7,57, în personalul București Pitești, în gara București Basarab, păi tu știi ce vrabie am văzut? cu alb, să mor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în Algeria și nici măcar bazarele, moscheile, arhitectura arabă, nimic nu m-a surprins. Și, totuși, am găsit momentul care m-a impresionat cel mai mult. După întîlnirea oficială cu guvernatorul din Gizeh, ne-am îndreptat spre Piramide, spre Sfinx. Soarele dogorea și încingea începutul pietros al marelui deșert, lumina generos, aproape orbitor, peisaje de apocalips, cu beduini, piramide, cămile... Puținii turiști se fotografiază lîngă cămile, pe cămile, lîngă Piramida lui Keops, în împrejurimile deșertice. Au pălăriuțe, sînt bine dispuși. Un vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai sărace, șepci, bluze, cutii pentru trabucuri, pipe, pantofi, spadă (de la peștele spadă) și mii de alte lucruri de care nu ai nevoie. La o tarabă, se vînd pălării din paie, lucrate stîngaci. Dar, pe soarele ăsta, care arde și dogorește ca un cuptor de la Reșița, o pălărie ar merge... Vă rog, o pălărie pentru mine... Imediat, spune veselă vînzătoarea. Îmi dă o pălărie s-o probez. Nu merge nici pe vîrful capului. Se uită la țeasta mea și mă măsoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
FI MOLDOVA-N DEAL LA CRUCE...” Duminică, 20 august... Zi fierbinte de vară cu arșiță mare, ca în luna lui Cuptor.. Toropeala se așternuse peste sat încă de dimineață.. Soarele se înălța repede pe cer... La amiază, pământul și aerul dogoreau. În dimineața aceea de duminică, liniștea parcă era mai apăsătoare și mai tristă. Dinspre Biserica, ce strălucea în primele raze ale dimineții, refugiaților le veneau speranța, curajul și forța... curgându-le odată cu sângele prin vine... Biserica strălucea tot mai puternic
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Banatului a început a se răspândi zvonurile, ca un vânt rece, că: „vin rușii !..vin rușii..!”. Și, veștile ca niște duhuri rele continuau să vină... „...Dimineață, în jurul orei 11:00, rușii au intrat în Iași” Se făcuse amiază, razele soarelui dogoreau... În seara aceea, în jurul focului era o tăcere grea ca o piatră de mormânt...O tristețe nespusă s-a coborât în toate sufletele...Ochii parcă erau porniți pe lacrimi. Se uitau unii la alții, fără să poată schimba o vorbă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
îi năpădi sufletul. De acolo, de sub Grințieș, încercă să deslușească, peste vale pe coasta Stânișoarei, poate o vede trebăluind prin ogradă. O ceață argintie plutea peste Poiana Teiului... Era o zi caldă, poate prea caldă pentru sfârșit de august. Soarele dogorea de sus... la amiezi. Clopotele de la biserica din Poiana Teiului băteau la sfârșitul slujbei de prăznuire a Tăierii Capului Sf. Ioan. Dinspre pădure, pe ulița strâmtă și bolovănoasă care cobora din munte, în hărmălaia de câini, o trupă de milițieni
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vine, arată puterea, energia și sănătatea unui întreg popor, care trăiește în el, și care va trăi după dânsul. Câtă dreptate a avut, când le-a spus securiștilor... „ - Puteți omorâ un om... dar, nu un popor..!” ... Era vremea amiezii, soarele dogorea drept în creștet... O liniște apăsătoare domnea peste valea Bistriței.. Clopotele de la biserica din Poiana Teiului,băteau rar și adânc, de sfârșit de slujbă. Fiecare bătaie vibra vălurit.. făcând punți peste vale. Prin colbul opărit de soare, cu fața nădușită
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
florei și faunei (B.Danielsson, op. cit., p. 355). 255 dar cea mai frumoasă călătorie de o zi include Blue Mountains, aflați le 65 km de Sydney. Plecăm, dis-de-dimineață, pe răcoare, ca să ajungem În zona montană mai Înainte ca soarele să dogorească. Trecem prin Paddington 404, prin Parcul Național Ku-ring-gal Chase, de pe malurile sudice ale râului Hawkesbury, situat la 25 km nord de Sydney, cu sute de sculpturi aborigene ce punctează stâncile din acest loc. Nu apucăm să sporovăim prea mult, deoarece
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
poate, că nu există decât o singură interpretare posibilă a fenomenului. Dați-mi voie să vă descriu ce s-a întâmplat. Ședeam, cu carnetul de însemnări alături, pe niște bolovani chiar deasupra „muntelui“ meu și mă uitam la apă. Soarele dogorea, marea era calmă. (Așa cum am descris-o în primul paragraf al acestor notații.) Cu puțin înainte, privisem cu intensitate la o băltoacă prinsă între pietroaie și urmărisem un vierme de mare, foarte lung, roșiatic, cu peri zbârliți, care se încolăcise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]