341 matches
-
provocări. Nu vedea în fața ochilor decât chipul acela disperat, smintit, din pricina căruia, cum lăsase să-i scape odată față de Aglaia, inima lui rămăsese „străpunsă pe vecie“. Nu mai putu suporta și de aceea i se adresă Aglaiei, cu rugă și dojană în voce, arătând spre Nastasia Filippovna: — E cu putință una ca asta? Doar e atât de... nefericită! Atât apucă să spună și amuți sub privirea teribilă a Aglaiei. Privirea ei exprima atâta suferință și în același timp atâta ură nemărginită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care Garamond o va scoate la iveală ca din Întâmplare, arătându-i pagina comisarului (ai văzut, dragă, ai intrat și dumneata În Panteon, o, e pur act de dreptate)”. Belbo Îmi arătase enciclopedia. „Acum un ceas ți-am tras o dojană părintească: nimeni nu e nevinovat. Enciclopedia o facem În exclusivitate noi, eu și Diotallevi. Dar Îți jur, nu ca să ne rotunjim leafa. E unul dintre lucrurile cele mai distractive din lume, și În fiecare an trebuie să pregătim ediția nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-i cum s-au bătut odată, în copilărie, ca orbeții, pe malul Someșului. Slujnica se zăpăci, râse, vru să umble mai sprintenă și scăpă jos farfuriile murdare, lângă doamna Bologa, făcîndu-le țăndări. Ca să nu strice cheful domnișorului, stăpâna își reținu dojenile aspre ce-i stăteau pe limbă pentru Rodovica, sperând în taină că Apostol îi va povesti din fir în păr ce-a pățit cu notarul. Apostol fu grăbit tot timpul, tăifăsui cu ea până târziu, dar numai despre întîmplări din
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-mi stăpînesc mușchii Încordați, m-am repezit să răspund la telefon Înainte să sune și a cincea oară. Așteptările mi-au fost Înșelate. O Întrerupere dură a rolului pe care-l jucam În mod deliberat... Era șeful meu. Iar o dojană plictisitoare, ca de obicei. De ce trebuia să Înceapă Întotdeauna cu lecția numărul unu? Pentru că anchetatorul nu-i altceva decît un gunoier. Se tîrăște prin gunoaie neexpuse luminii. — Vreau ca voi, anchetatorii, să fiți mai atenți la curățenie și să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lung lăsa impresia unor valuri ciudate și subțiri, și groase. Curba umerilor, perfectă, mi-ar fi Încăput În căușul mîinilor dacă mă străduiam. M-a pufnit rîsul fără să vreau și l-am Întrerupt pe șef: — Vă mulțumesc pentru plăcuta dojană. Zilele acestea n-am făcut altceva decît să umblu de colo-colo În căutarea cuiva. Nu e deloc neplăcut să știu că cineva Îmi poartă de grijă. Nu, nu spusesem o minciună, dar după ce-am rostit vorbele - cam sentimentale, recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la vorbă, avea un glas ca de pitulice, imposibil s-o poți refuza când te îmbia la o musaca, la o iahnie. Îl primea pe fiul ei atunci când se întorcea acasă pe două cărări, ca pe un copil năzbâtios, cu dojeni blânde, amestecate cu vorbe de alint, îl dezbrăca de palton apoi se apleca icnind să-i desfacă șnururile la pantofi, mărimea 45, comandă specială, îl îndemna cu mâncare, venea întotdeauna cumplit de flămând, de, prietenii se îngrijeau să toarne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de prostii, nu are decât, nu mă interesează, știu că ea n-a fost de acord să mă căsătoresc cu Dimitrie, ce-ți trebuie ție nevastă așa tânără, i-a spus de față cu mine și a clătinat capul a dojană când el a încercat să-i explice că diferența de vârstă nu-i chiar așa de frapantă, că eu mă înțeleg bine cu Ela și asta contează pentru el enorm, ea i-a replicat: Așa-i mamă, când e ciurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și a colonelului să jucăm În patru. Desigur, nădejdile lui Goliadkin au primit o lovitură puternică. Căci eu, În calitate de clubman la Salon Doré, nu mi-am dezamăgit publicul. La Început, cărțile n-au fost de partea mea, dar apoi, În pofida dojenilor mele părintești, Goliadkin și-a pierdut toți gologanii: trei sute cincisprezece pesos și patruzeci de firfirici, pe care sticleții mi i-au sustras În chip arbitrar. N-am să uit niciodată duelul: plebeul Împotriva omului de lume, hrăpărețul Împotriva indiferentului, jidanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tu... Să-ți fie învățătură de minte și să n-o mai superi pe mămica ta. Vai, ce-mi mai bate inima!... În tot acest timp, pisica stătea liniștită în brațele stăpânei. Ni- meni nu putea spune dacă ea înțelegea dojana cea blajină sau, pur și simplu, o apucase somnul. Dintr-o dată, însă, ea a simțit ceva foșnet neobișnuit printre frunzele copacului. Da, în mod sigur, acolo se petre- cea ceva. Pasări, fără îndoială. Pisica nu a mai stat la codeală
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
merge la atelierul lui Matteo? De ce se abținuse să spună că cele două cupe fuseseră comandate pentru el și Mariam, pentru aniversarea căsătoriei lor? Și, ca și cum ar fi știut deja asta, Marioritza îi adresase un zâmbet enigmatic, jubilație, dar și dojană. Însoțită de ambii ei admiratori, asistase la realizarea cupelor și interpretase mesajul încifrat în ele strecurând, cu abilitate, o nuanță de echivoc care, pe moment, îl lăsase cu totul răvășit. „Sunt făcute să stea laolaltă. Dar este uimitor cum una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a obosit-o îngrozitor...” ... Cu totul altfel se prezintă Chiți, urmă Rudolf, clătinându-se amețit. Pe o mână pistruiată are o pată de ficat. Semnele de bătrânețe trag linii categorice pe chipul creț și gălbejit, de-a lungul pleoapelor făcute. Dojana „pour un peu d’amour”, din privirile ei umezite de ridicolă melancolie, îmi dă certitudinea că mă iubește, cu toate că nu mai sunt dispus să-i admir ultimele bijuterii, - niște pietre enorme ce i s-au extras din ficat, și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acasă am găsit furtună. Ionuț și Geanina s-au certat ca niște copii necopți la minte de la o... bluză roz. Țepoși amândoi, n-a vrut să cedeze niciunul. Am purtat, separat, câte o discuție părintească, Însă nu am certitudinea că dojana și sfaturile mele vor avea vreun ecou. Sunt ca două săbii ce nu pot intra În aceeași teacă și tare mi-e teamă ca Încropita lor căsnicie să nu alunece pe o pantă dezastruoasă. Când apele s-au mai liniștit
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
-l auzim, altfel nici Dumnezeu nu ne va ierta. Constantin Chirilă ( „Literatura și Arta”, Chișinău, 2 iunie 2005) BUCOVINA Mă doare Bucovina ca o rană ce nu se mai tămăduie de-un veac, și munții ei mă dor ca o dojană: munți cine are nu mai e sărac. și Prutul, râul cel mai trist din lume, atuncea când ajunge-n Cernăuți, e-atât de mult, că nici n-ar face spume și-ar vrea s-o ia parcă-napoi, spre munți
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
pătrunzătoare, care circula apoi prin tot orașul și pe care o auzea câteva zile mai târziu la radio, fără nici o legătură cu el sau cu numele lui, uneori chiar denaturată. Prietenilor le plăcea să-i amintească, uneori chiar cu ușoară dojană, că reușise de două-trei ori să aibă premoniții reale, ca de exemplu În ’73, când mersese din casă În casă și se lamentase până la ridicol din cauza orbirii care lovise Israelul și a catastrofei ce se apropia. Sau În preajma războiului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se împlinește într-o carte, care să se ofere cititorului. Numai Dumnezeu a făcut, de unul singur, lumea în șase zile. Lumea unei cărți presupune, pe lângă autor, pe mulți alții, care cu o încurajare, o vorbă bună, o observație, o dojană, un sfat și chiar cu bani fac dintr-un univers potențial o realitate.” Radu Zaharescu 344. „O carte este un angrenaj. Fiți atenți la aceste rânduri negre de pe hârtie; sunt niște forțe care se combină, se descompun, lucrează. Un rând
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
două serii de probleme (cel puțin) cu ochi ce priveau În direcții diferite, cu un junghi strâns Între coastă și șold care-l făcea să ridice un picior pentru o alinare ce n-o căpăta, avea un ușor aer de dojană, la fel ca și expresia receptivității. Lingurița zilnică de drojdie nutritivă, un produs primar din zaharuri naturale, dizolvată și agitată până se făcea spumă roz În suc de fructe, Îi menținea culoarea proaspătă. Un rezultat, poate, al longevității era distracția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
istorică, oare știu ce cer? Când au lovit o oglindă cu un ciocan, cu intenția de a o repara, pot să pună fragmentele din nou laolaltă? Ei bine, doctore Lal, nu sunt sigur la ce poate folosi această examinare sau dojană. Nu e ca și cum aș fi sigur că ființele umane pot fi controlate la orice nivel de complexitate. Nu m-aș Încumeta să jur că omenirea era guvernabilă. Dar Wells era Înclinat să creadă că era. A crezut, mai tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cum s-ar putea să fie altfel, cu oameni ca Din În jurul nostru? N-ai fost doar prost ținându-te după el, nu, nici măcar nu te-ai gândit ce faci! Ce ciudat, și-a zis Adam, se simțea alinat de dojană, de intonația egală a mustrărilor. N-ar fi vrut să tacă, deși era jenat de vorbele ei. Simțea că adoarme, că e gata pentru prima oară după multă vreme să cadă Într-un somn lung și adânc. Z Își schimbase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai nepotrivit: - Nu mai plecăm odată? - pe un ton de reproș. - Ba da ... ba da ... răspunse din treacăt biata Lina, cu o nouă grijă parcă, pentru Mini, pe care o și uitase. Lenora se deșteptase și porni în surdină o dojana plângătoare împotriva întîrzierei lui Hallipa: - Să plece! Vreau să plece! Să nu mai stea un minut' repeta ca un leit-motiv. Mini auzi șoapte despre cai și trăsură: - Orice ar fi! Nici un minut! Totuși, nu de plecarea lor era vorba. Și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o practiciană. Doctorul Rim nu răspundea nici el satisfăcător, deși era un teoretician. - O criză de nervi, explică Lina. Dar mi-e grijă de inimă. Lenora e de mult bolnavă de inimă și degeaba i-am spus. O privire de dojana și de rugăminte o întrerupse. Lenora deschisese ochii. - S-a făcut! spuse cu un glas calm Elena, care intra - dar, totuși, mai vibrant ca de obicei, și cum vestea păru a liniști pe mamă-sa, fata se duse iar la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mână: Uite Vasilica! Mama adus pampușcă! Eu am lins tot zahărul... Papat jumătate de pampușcă și cealantă jumătate ți-o dau ție! Papă și tu, Vasilica! Ochii negri ai fetiței s-au umezit numaidecât. Fără să mai țină seama de dojana mamei pentru plecarea ei de-acasă, i-a răspuns copilului: Costi, mănâncă tu! Eu îți iau numai cât pentru o îmbucătură! Mulțumesc! * * * Cu rezultatele la învățătură dintre cele mai bune și la adăpostul situației de bursieră, eleva Tăloi Vasilica a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
au dat vistiernicul Vîrnavu...socotindu-se s-au găsit mult mai bine , mai de preț și mai cu bun venit...fiindcă poate să se caute de venitul lor mai cu odihnă”. Bătrânul a spus ultimele cuvinte în timp ce clătina capul a dojană: „Măi-măi, cum trag sfințiile lor numai huci marginea”! Și eu care gândeam că l-oi fi supărat pe bătrân cu spusele mele privitoare la faptul că „rugătorii noștri” trag mai mult la umbră și odihnă decât la muncă cu temei. În timp ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
spin ascuțit și lung și împinse cu hotărâre vârful atroce în carne, dungându-și câteva linii sângerii în formă de radical în podul propriei palme. Văzându-l, Vânătorului i se crispară ușor vopselele de război de pe frunte. Clătină din cap a dojană: Albert, îl mustră el, de ce îți crestezi pielea cu acest tatuaj de neînțeles? Abia te-ai vindecat de dureroasa zgârietură de pe obraz și acum te-ai apucat să-ți provoci o altă rană? Ce ți-a venit? Ori poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
1985-2004. Liviu N., De la Riga la New York. Călătorii solidare, Riga, Sinaia, New York, 1989, 1998-2001, 2004. Ludi Grünberg, Despre valori și alte povestiri, București, 1985-1994. Madam Charbonier, Femeia în roșu turbat, Comitetul de Partid, Sector IV, București, 1979-1989. Mama Milia, Povețe, dojeni și draguri, Sâncrai, Hunedoara, București, 1955-1994. Maria Bucur, Parfum româno-rus de femeie americană, Monroe County, 1998-2004. Mary Daly, Pescăruși, cormorani și miracole, Boston, 1998. Mihai Bîrsan, Tatăl potrivit la fata potrivită, Hunedoara, 1959-2000. Mircea C., Dimineți de taină, Sinaia, 1998
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a dorit să cucerească orașul Balkh, locuitorii puseră mâna pe arme, În lipsa suveranului lor, și uciseră un mare număr dintre soldații noștri, silindu-ne armata să se retragă. Bunicul meu Îi scrise atunci lui Mahmud, stăpânitorul Balkh-ului, o scrisoare de dojană: „Vreau cu adevărat ca trupele noastre să se Înfrunte, fie ca Dumnezeu să dea victoria cui binevoiește, dar unde vom ajunge dacă oamenii de rând Încep să se amestece În disputele noastre?“ Mahmud Îi dădu dreptate, Își pedepsi supușii, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]