2,528 matches
-
e pespectiva îmbrățișată de sociologi și psihologi, corespunzătoare unei viziuni poate excesiv descriptivă, dar credibilă tocmai prin pozitivismul asumat. Ei nu vor să tămăduiască, ci să ne pună în evidență starea de fapt folosind instrumente adecvate. Locul central ocupat de doliu între suferințele umane (el e, într-o definiție sugestivă, "unul din prototipurile traumatismului") motivează atenția acordată în studiile de sociologie și antropologie. Fie că e descris drept un mecanism ("ansamblul reacțiilor pe care le antrenează moartea" șBacqué, Hanus, 2000: 3ț
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
și antropologie. Fie că e descris drept un mecanism ("ansamblul reacțiilor pe care le antrenează moartea" șBacqué, Hanus, 2000: 3ț), fie drept o probă de neocolit din existența fiecăruia ("una din experiențele cele mai dureroase și mai dificile ale vieții"), doliul mobilizează resursele interioare cu o forță aproape de neimaginat. El recunoaște forța superioară a morții, dar i se opune prin înseși subterfugiile de recuperare declanșate în momentul când totul a fost pierdut. Doliul presupune existența unui pact anterior între cel mort
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
cele mai dureroase și mai dificile ale vieții"), doliul mobilizează resursele interioare cu o forță aproape de neimaginat. El recunoaște forța superioară a morții, dar i se opune prin înseși subterfugiile de recuperare declanșate în momentul când totul a fost pierdut. Doliul presupune existența unui pact anterior între cel mort și cel viu. Chiar dacă nu e vorba de o persoană, ci de o abstracțiune ("patria, un ideal, libertatea"), doliul retrimite la originea legăturii indisolubile dintre cei doi membri ai acordului existențial. Acest
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
prin înseși subterfugiile de recuperare declanșate în momentul când totul a fost pierdut. Doliul presupune existența unui pact anterior între cel mort și cel viu. Chiar dacă nu e vorba de o persoană, ci de o abstracțiune ("patria, un ideal, libertatea"), doliul retrimite la originea legăturii indisolubile dintre cei doi membri ai acordului existențial. Acest lucru îi consfințește unicitatea: pierderea e resimțită individual, în funcție de legăturile, vizibile sau invizibile, stabilite între cei doi parteneri. Ce poate să-l potențeze e amintirea veșnic prezentă
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
originea legăturii indisolubile dintre cei doi membri ai acordului existențial. Acest lucru îi consfințește unicitatea: pierderea e resimțită individual, în funcție de legăturile, vizibile sau invizibile, stabilite între cei doi parteneri. Ce poate să-l potențeze e amintirea veșnic prezentă, "aptitudinea pentru doliu" a fiecărui individ. "Doliul nu se petrece niciodată pentru prima oară; el este întotdeauna o repetiție. Încă din cea mai fragedă vârstă, fiecare avem experiența pierderii, fiecare suntem confruntați cu absența care este fondatoarea vieții psihice în măsura în care se obligă să
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
cei doi membri ai acordului existențial. Acest lucru îi consfințește unicitatea: pierderea e resimțită individual, în funcție de legăturile, vizibile sau invizibile, stabilite între cei doi parteneri. Ce poate să-l potențeze e amintirea veșnic prezentă, "aptitudinea pentru doliu" a fiecărui individ. "Doliul nu se petrece niciodată pentru prima oară; el este întotdeauna o repetiție. Încă din cea mai fragedă vârstă, fiecare avem experiența pierderii, fiecare suntem confruntați cu absența care este fondatoarea vieții psihice în măsura în care se obligă să se servească de reprezentările
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
suntem confruntați cu absența care este fondatoarea vieții psihice în măsura în care se obligă să se servească de reprezentările interioare și de amintirile satisfăcătoare, pentru a anticipa și totodată pentru a o aștepta cu suficientă speranță." (Bacqué, Hanus, 2000:4) Paradoxală afirmație: doliul așteptat cu speranță! Textul trebuie citit în perspectivă dinamică, având în minte întregul ciclu al vieții: dacă n-am ști că după moarte vine viața, ar trebui să ne punem capăt zilelor atunci când unul din stâlpii susținători ai identității noatre
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
motive pentru a susține ipoteza că, fără s-o știm, suntem ștampilați cu însemnele vieții și ale morții, și că nu ține strict de voința noastră plasarea convenabilă în raport cu ele. În ciuda regresiunii dramatice a "practicilor codificate pozitive", adică a prescripțiilor, doliul joacă întotdeauna pe-un dublu palier. Ca experiență individuală, el marchează creșterea în importanță a spațiului public, a unui fel de pudoare impusă de schimbarea codurilor sociale. Ca realitate colectivă, doliul continuă să fie "câmpul în care se reglează relațiile
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
regresiunii dramatice a "practicilor codificate pozitive", adică a prescripțiilor, doliul joacă întotdeauna pe-un dublu palier. Ca experiență individuală, el marchează creșterea în importanță a spațiului public, a unui fel de pudoare impusă de schimbarea codurilor sociale. Ca realitate colectivă, doliul continuă să fie "câmpul în care se reglează relațiile umanității cu moartea" (Bacqué, Hanus, 2000:4) E adevărat că această realitate e din ce în ce mai precară. O dovedește chiar și gestul răririi condoleanțelor, al înlocuirii gestului de îmbărbătare, direct, cu scrierea numelui
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
și a ritualurilor. Erodarea legăturilor dintre indivizi, transmutarea ca lege aproape generalizată a societății moderne au contribuit decisiv la "relaxarea" multor practici ce păruseră până atunci sacrosancte. Nu trebuie neglijat nici rolul ideologiei în deconstruirea sistematică - și probabil ireversibilă - a doliului. Bacqué și Hanus s-au amuzat să citeze articole din presă care vorbesc despre turnura grotescă spre care sunt împinse ritualurile. În Marea Britanie, s-a ajuns la formula suprarealistă "Do-It-Yourself Funerals" (ceea ce ar implica, în logica macabră sugerată de denumire
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
mîna oricui. Cînd s-a întors de la plimbare, Fănică i-a trimis o telegramă cu răspuns plătit dnei Scipione. În locul răspunsului, peste trei zile, s-a dat jos din trenul de prînz, de la București, dna Scipione însăși, îmbrăcată în mare doliu, O însoțea un țîrcodel care îi căra geamantanul, îmbrăcat tot în negru și cu o voce subțire, de castrat, care vorbea în locul ei: "Cine e Theodorescu Ștefan care vrea să discute cu dna Maria Scipione?" Fănică era în restaurant cînd
Clauzele contractului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8133_a_9458]
-
Mircea Mihăieș Așa cum apare în societățile primitive, adânc formalizat, doliul nu e doar o stare și un interval, ci și o instituție. Membrii clanului au atribuții precise, în funcție de poziția ocupată în raport cu dispărutul. Relațiile de rudenie, ca și relațiile în cadrul comunității, dictează locul, timpul și intensitatea rolului jucat de cei implicați
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
de rudenie, ca și relațiile în cadrul comunității, dictează locul, timpul și intensitatea rolului jucat de cei implicați. Variațiile sunt neînsemnate, fiind decise de vârsta, sexul sau poziția socială a actorilor. În Australia, se remarcă o incredibilă omogenitate a ritualirilor: "... ceremoniile doliului propriu-zis reproduc peste tot aceeași temă; variantele nu diferă decât prin detalii. Peste tot, aceeași tăcere întreruptă de gemete, aceeași obligativitate de tăiere a părului sau a bărbii, de ungere a trupului cu pământ de făcut pipe sau de a
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
excremente; peste tot, în fine, asistăm la aceeași frenezie în a se lovi, a se sfâșia, a se arde." (Durkheim, 1995: 359). Firește că, de-a lungul vremii, limbajul, formele de exprimare s-au schimbat, deși durerea a rămas aceeași. Doliul este, diacronic vorbind, un excelent revelator al felului în care ceremoniile mortuare s-au subțiat de-a lungul mileniilor. Societățile evoluate au eliminat brutalitatea plină de energie a limbajului corporal, contrapunându-i formulele subtile, intelectuale, ale rugăciunii. Misiunea de a domoli
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
acest context, varianta de maximă stilizare a discursului mortuar. Prin simplitatea și expresivitatea implacabile, el conferă aura abstracțiunii unei forțe ce se revendică adâncmilor viscerale ale ființei. Émile Durkheim, studiind, prin contrast, fazele de început și cele de sfârșit ale doliului, așa cum se manifestă la multe triburi, ajunge la o concluzie surprinzătoare: "doliul nu constituie expresia spontană a unor emoții individuale." (Durkheim, 1995: 363) Doliul este un ceremonial moștenit și, prin urmare, el respectă un anumit protocol. E un teatru jucat
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
expresivitatea implacabile, el conferă aura abstracțiunii unei forțe ce se revendică adâncmilor viscerale ale ființei. Émile Durkheim, studiind, prin contrast, fazele de început și cele de sfârșit ale doliului, așa cum se manifestă la multe triburi, ajunge la o concluzie surprinzătoare: "doliul nu constituie expresia spontană a unor emoții individuale." (Durkheim, 1995: 363) Doliul este un ceremonial moștenit și, prin urmare, el respectă un anumit protocol. E un teatru jucat însă cu o implicare fizică totală, deși "în general nu există nici un
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
viscerale ale ființei. Émile Durkheim, studiind, prin contrast, fazele de început și cele de sfârșit ale doliului, așa cum se manifestă la multe triburi, ajunge la o concluzie surprinzătoare: "doliul nu constituie expresia spontană a unor emoții individuale." (Durkheim, 1995: 363) Doliul este un ceremonial moștenit și, prin urmare, el respectă un anumit protocol. E un teatru jucat însă cu o implicare fizică totală, deși "în general nu există nici un raport între sentimentele resimțite și gesturile executate de actorii ritului." În numeroase
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
comportament: nimeni nu e capabil să jelească necontenit, fără pauze și schimbări ale tensiunii existențiale. Atât doar că la membrul comunității tradiționale diferențele comportamentale se manifestă instantaneu, într-un interval temporal scurt. Prin urmare, e aproape acceptabil să spui că "doliul nu reprezintă o manifestare naturală a sensibilității afectate, rănite de o pierdere crudă; este o îndatorire impusă de grup. Lamentările nu sunt provocate numai de tristețe, ci și pentru că ele constituie o îndatorire. Avem de-a face cu o atitudine
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
valabile până în ziua de azi. Au dispărut, desigur, pedepsele aplicate de societate, pedepse fie mitice, fie sociale. Imaginația oamenilor primitivi era cât se poate de contondentă: una din credințele larg răspândite susținea că ruda care nu-și respecta obligațiile de doliu era urmărită de sufletul defunctului - și ucis. De cele mai multe ori, societatea nu așteaptă pedeapsa divinității și reacționează cu brutalitate. Durkheim citează cazul unui ginere care n-a ținut doliul după socru, iar familia a decis să-i ia soția pentru
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
larg răspândite susținea că ruda care nu-și respecta obligațiile de doliu era urmărită de sufletul defunctului - și ucis. De cele mai multe ori, societatea nu așteaptă pedeapsa divinității și reacționează cu brutalitate. Durkheim citează cazul unui ginere care n-a ținut doliul după socru, iar familia a decis să-i ia soția pentru a o da altui bărbat, considerat mai demn de stima comunității. Toate aceste exemple și situații nu explică pe de-a-n-tregul practica de doliu. Putem înțelege durerea pierderii - ea ține
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
unui ginere care n-a ținut doliul după socru, iar familia a decis să-i ia soția pentru a o da altui bărbat, considerat mai demn de stima comunității. Toate aceste exemple și situații nu explică pe de-a-n-tregul practica de doliu. Putem înțelege durerea pierderii - ea ține de natura umană, de complexul de sentimente și dorințe care ne animă -, dar mai greu de explicat sunt ordaliile la care se supun îndoliații. Rezultă, din mărturiile cele mai vechi care au putut fi
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
natura umană, de complexul de sentimente și dorințe care ne animă -, dar mai greu de explicat sunt ordaliile la care se supun îndoliații. Rezultă, din mărturiile cele mai vechi care au putut fi adunate, că există o componentă pioasă a doliului, dar și una, i-am spune, mascohistă. Ritul îi cere îndoliatului primitiv să suporte cumplite dureri fizice, să își asume corporal, nu doar mintal, durerea pierderii. E o participare mai mult decât activă, e împingerea în zona paroxismului a suferinței
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
e reglat prin ritualuri. Constrâns de precaritatea probelor, etnologul și sociologul apelează la analogii. Doar în felul acesta se trece peste fundătura logică potrivit căreia un act definitiv (moartea) ar trebui să fie însoțit de ceremonii cu o durată nesfârșită (doliul). În practică, doliul acoperă o perioadă limitată - ea poate fi de câteva săptămâni, dar la unele populații ajunge la câțiva ani -, răstimp în care se produc modificări cu efect patrimonial. Am putea specula susținând că suferința asumată de individ este
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
ritualuri. Constrâns de precaritatea probelor, etnologul și sociologul apelează la analogii. Doar în felul acesta se trece peste fundătura logică potrivit căreia un act definitiv (moartea) ar trebui să fie însoțit de ceremonii cu o durată nesfârșită (doliul). În practică, doliul acoperă o perioadă limitată - ea poate fi de câteva săptămâni, dar la unele populații ajunge la câțiva ani -, răstimp în care se produc modificări cu efect patrimonial. Am putea specula susținând că suferința asumată de individ este o plată oferită
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
mortului în schimbul moștenirii lăsate. Prin moștenire trebuie să înțelegem și altceva decâ bunurile materiale. Moștenire poate fi un nume, o poziție, o situație privilegiată. Spre a ieși din această fundătură, e convenabil să acceptăm tipul de judecată care explică locul doliului în contextul mai larg al ceremoniilor colective ce guvernează societățile magice: Dacă doliul se deosebește de celelalte forme ale cultului pozitiv, există și un aspect prin care li se aseamănă; și el este alcătuit din ceremonii colective care determină o
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]