514 matches
-
ajun, pînă la Înviere mai sînt patru luni. Și-a pus lumînarea-n sîn și și-a aprins mărășeasca. Puteam coborî. Am luat-o pe la Observator, pe la Pompieri, în urma noastră veneau, dinspre Cîrlig, mascații, hău-hău, hău-hău, a trecut fîlfîind un înger dolofan, mirosind a cozonac, am tăiat-o pe la Bojdeucă, s-ajungem jos, în Veneția, și de-acolo, pieptiș, la Cuciureanu, delenda Carthago, delenda Carthago, scandările lui aburite, la Casa Universitarilor... Cioc, cioc. Domnia sa, Cuciureanu, ne aștepta în odaia din față, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Carthago... ut pictura... mă-ntorc în Bermude, i-ha, i-ha, i-ha, ne-am apropiat de buza stîncii și... și... Cuciureanu a alunecat, agățîndu-l și pe Craiu, i-am văzut cum cad în hăul alb și dintr-o dată, îngerul, dolofanul din Sărărie, fîl-fîl, fîl-fîl, ia prins, i-a săltat de cîte-o mînă și i-a înălțat sus, sus, între cîntecele îngerești... Atît. M-am întors la sanie. Calul era nins și era cald. Am dat bici cu gura și în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
albă, cealaltă neagră își înfrățeau forța proletară într-o unică strîngere (subvenționată gras de finanțele oculte ale Kominternului). A cui să fi fost grafica aceea mobilizatoare? A genialului disponibil Picasso? A, nu, el fericise frontul internațional kominternist cu altceva, cu dolofanul porumbel al păcii. Găselnița trebuie să fi fost oferită de vreun sinistru (de stînga) frescagiu mexican, Rivera sau Siqueiros. De dincolo de mormînt, pentru urmașii lor revoluționari. Ducă-se pe pustii! Marele conducător al popoarelor avea, se știe, o mînă ciungă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cumva..., deviaționiști). Singurul loc în care muzele se întîlnesc și-și vorbesc este Bolta Rece. Chirița, înfrigurată de sosirea iminentă a oficeriului, își expediază elegant pictorul căruia îi pozează de bon ton: Ești talentat! și-i face semn cu mîna dolofană și îmbijuterată s-o șteargă. Intrînd în expoziția-mi de la Palat, distinsul condeier și amic Antonesei mă gratulează cu același: Ești talentat! La care, amuzîndu-mă invers, îi fac gestul Chiriței. Vai, dar eu însumi am... comperat, anul trecut, într-un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
posturi și veșminte. Oameni care au fost și nu mai sunt. Bucurii și tristeți trecute, purtate de ei, doar Dumnezeu le mai știe. Te impresionează chipul unei fetițe de circa cinci ani, odrasla unui medic, Încremenită surâzândă, calmă, cu obrajii dolofani și un superb păr blond, Întruchipare a frumuseții și inocenței. Parcă e vie! Dar nu e, a trecut dincolo acum vreo două secole. Gândul te-nfioară, inima se oprește În loc, iar tu te miști mecanic mai departe. Te clatini pe pardoseala
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a obrajilor buhăiți. Are curajul să Îl persifleze În fața asistenței, comparându-l cu portarul de la Carlton House, de o corpolență monstruoasă, poreclit Big-Ben, sau rostind În plin Hyde Park: „Cine-i bărbatul ăla gras?”. Bărbatul care tocmai trece, adevărat, destul de dolofan, nu e altul decât Alteța Sa. De la suita aceasta de zeflemele scăpate de sub control i se vor trage, În fapt, lui Brummell dizgrația și mai apoi exilul. Dandylogul Barbey d’Aurevilly se dovedește a fi nu doar teoreticianul dietelor aspre, ci
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai spune Călătorul că Sărmanul Sclav avea o gură până la urechi, sprâncene negre, era lat În spate și Înzestrat cu o mare forță fizică. Soția lui era o femeie arsă de soare, dar cu trăsături frumoase; iar micuții, goi și dolofani, Înfulecau ca niște lupi. Nici o aluzie sau observație privind doctrinele sau preceptele lor Filosofice sau Religioase. Iar acum, În al doilea rând, despre Gospodăria Filfizonului; În care locuiește Însuși Mistagogul și inspiratul Slujitor al Penei atât de des menționat: Gospodăria
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Antohi, București, 1921; Grădina raiului, București, 1922; Orizonturi, București, 1927; Brândușa, București, 1929; Cumpăna vremii, București, 1943. Traduceri: Guy de Maupassant, Sicilia. Messina, București, 1909, Nuvele din război, București, 1909, Pe coastele Italiei, București, 1909, Pe coastele Africei..., București, 1909, Dolofana, București, 1910, Răzbunarea, București, 1915; Honoré de Balzac, Călăul, București, 1910; Alphonse Daudet, Tartarin în Alpi, București, f. a. Repere bibliografice: Ilarie Chendi, „Zări senine”, VLT, 1908, 7; I. S. [Izabela Sadoveanu], „Zări senine”, VR, 1908, 3; Ion Marin, „Grădina raiului
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
și este dedicată această carte, o „pseudo-poezie” în care, cu ironie fină, I. parodiază de fapt formele fără fond din poezie („era atât de foarte bine / când pe faleză ne plimbam / aveai o rochie cu buline / și-un cocker negru dolofan”) și o poezie gravă, monologată (Monolog într-o stație de tramvai, Conversația), care vădește o influență joyceană, prezentă sporadic și în câteva poezii anterioare („nu există artere albastre / doar venele cave / cavități / caverne / cavouri / carafis”), înrâurire care se va rafina
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
în virtutea faptului că le bagă în buzunar. Cînd acei sărmani marinari arși de soare, desculți și cu nădragii suflecați mai sus de gleznele picioarelor lor subțiri ca niște țipari, au reușit, după multe opinteli, să tîrască pe plajă balena aceea dolofană, făgăduindu-și să scoată dintr-însa ulei și oase în valoare de o sută cincizeci de lire îse și vedeau sorbind ceai extra cu nevestele și bere cu camarazii lor - din banii ce li se cuveneau), iată că se pomeniră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dăunătoare: mana, păduchii, gândacii de Colorado De reținut Atenție, frunzele de roșii sunt toxice! Există o multitudine de soiuri de roșii, mai mult sau mai puțin surprinzătoare: puteți cultiva roșii de culoare roșie, galbene, verzi, roșii rotunde, roții alungite, mici, dolofane... Pe scurt, nu vă mai rămâne decât să încercați și să combinați tulpinile diferitelor varietăți pentru a explora toate posibilitățile amintite! Totuși, în cazul grădinilor mici sau al balcoanelor ori dacă locuiți într-o regiune din nord, optați pentru roșioarele
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
ce i se oferă. Puppus, ultimul lor născut, gol-goluț sub o pânză roșie, stă în leagănul lui balansoar și se ciondănește cu o femeie în vârstă, care caută să-i ia dulciurile din poală. — Leao! Leao! se zvârcolește micuța creatură dolofană, lovin du-se cu pumnișorii în cap de furie. — Ce se întâmplă, Pomponia? o întreabă tulburat. Bătrâna cu părul cărunt se ridică greoi în picioare, pufnind mânioasă pe nări: — Uite și tu, Tiberius, dacă așa ceva e cu putință! Smulge măntăluța
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doar încuviință ușor din cap și își continuă nestingherit discuția. Era limpede că voia cu tot dinadinsul ca misionarul să audă ce se vorbea. Pe parcursul conversației apărură adesea numele localităților Tsukinoura și Shiogama. Sfetnicul pentru negoț discuta cu un bătrân dolofan remarcând că Tsukinoura ar putea deveni un port care să rivalizeze cu Nagasaki. În timp ce-și plimba nepăsător privirea peste grădina spre care dădea, misionarul ciulea atent urechile la discuție. Datorită cunoștințelor dobândite în timpul celor trei ani ca tălmaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sută la sută!), că orice medicament subvenționat vindecă, mai mult sau mai puțin pacienții (în funcție de câte zile le mai dă Dumnezeu de trăit), în schimb aceste medicamente compensate, sunt mijloace ideale pentru îngrășarea conturilor din bănci, chiar dacă și așa sunt dolofane. După un timp, băieții deștepți au învățat lecția și au aflat cum cu cât un contract este mai umflat, cu atât felia lor este proporțional mai mare. Unde este mia, se poate da la dos o sută, două, fără prea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mănâncă totul, saturăte bine: În arest nu pot să-ți dau nimic. În md sigur, gardienii l’ar devora și, mai pot fi imaginate și unele bănuieli...!!” Tony Pavone lăsă jena la o parte, mâncând Întradevăr pe săturate Încît din dolofanul pachet rămase doar ambalajul. În acest timp, Maiorul avu o convorbire destul de lungă cu soția lui, apoi punând receptorul În furcă comentă. “Sincer să fiu, nu am ideie cum se va termina acestă poveste. Nu au nici un fel de probă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai distinsă intimitate cu cei mai de vază oameni din Marea Britanie. Un mic viciu - aproape nutritiv, digestiv - ce făcea obrajii Antoninei mai fini, părul mai moale, culoarea mai adâncă. Dacă puțin avânt pe scara socială o făcea mai arătoasă (mai dolofană Între picioare - gândul dădu buzna, iar Sammler Încetase să mai Încerce să respingă aceste iureșuri mintale), asta avea justificarea sa feminină. Dragostea este cel mai puternic cosmetic, dar mai sunt și altele. Iar fetița poate chiar observase că simpla mențiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rău. Îl deranja și Îi părea rău. Iar cu Walter, ca și cu mulți alții, era tot timpul, era iarăși și iarăși, era Încă, interminabil, treaba cu sexul. Bruch se Îndrăgostea de brațele femeilor. Trebuiau să fie femei mai tinerele, dolofane. Negricioase de regulă. Adesea erau portoricane. Iar Vara, mai presus de toate vara, fără pardesie, când brațele femeilor erau la vedere. Le vedea În metrou. Mergea În Spanish Harlem. Se Împingea Într-o bară de metal. La marginea orașului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
seară. „Nimic de seamă de-aici Înainte sub luna călătoare nu rămâne.“2 Iar el trebuia să fie acel lucru remarcabil, el care așezat pe această husă lucioasă Îi simțea sub el osteneala culorii de piersică și a florilor roșii, dolofane. Un asemenea articol, menit să apese și să năpăstuiască sufletul, reușea chiar acum să facă asta. Rămăsese sensibil, vulnerabil la nimicuri. Dar domnul Sammler continua totodată să primească și mesaje primordiale. Iar mesajul imediat, esențial era că ea, această femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pumn. — Dă-le încoace, a zis Sheba, luând ghemotocul însângerat. Mă duc să văd dacă-i gata mâncarea. Exact atunci s-a auzit sunetul făcut de cineva care cobora foarte apăsat pe scări și în cameră a apărut un băiat dolofan, blond. — Ula, ula, a strigat Richard, aplecându-se și desfăcându-și larg brațele. Iată-l pe Ben, ula, ula. Băiatul s-a dus la el, chicotind. Richard l-a luat în brațe și l-a întors cu capul în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu dulci. Sunt frumoase. Vreau să zic, eu, când mă gândeam la ceramică, mă gândeam la... ei bine, nu la obiecte frumoase ca astea. Am arătat spre un vas mare decorat cu un brâu vălurit de trandafiri galbeni și rândunici dolofane, albastre. — Uită-te la asta. Te invidiez cu adevărat pentru că poți să faci asemenea lucruri. Îmi dai voie? A dat din cap. Sigur. L-am luat cu grijă. — Cum l-ai făcut? Culorile astea... atât de inteligent. Îmi plac păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la un rumân sărac, dă numai câte un crap de cei suletici, cărora noi le spunem ofițeri. Unde vă duceți voi, bă ofițerilor? Apoi ne ducem la Fundul Lintiții, la vârșele lui Mitrea. Da de ce nu se duce unu mai dolofan? Pentru căci așa i-i dat lui de când mă-sa l-a făcut, să n-aibă nici o baftă. Când a fost de trei ani i-a murit taică-su. Când a fost de cinci, era să ardă de viu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
multe lucruri oribile. Mai ales în profesia ei; lucra în decorațiuni interioare și considera că toți clienții ei aveau gusturi execrabile. Hei, hei, mă ocup eu de asta, insistă Leon, nu foarte convingător. Raportat la înălțimea Danei, Leon părea scund, dolofan și nesigur. Sau poate chiar așa era. —Nu-i da bacșiș, Leon, l-a somat Dana. Leon. Nu-i. Da. Bacșiș. A venit pe un cu totul alt drum. Ignorând-o, Leon număra bancnote grijuliu. —Asta-i o porcărie, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Mai e cineva cu un câine gras? Nici un mușteriu. Asta e rahat, mi-am zis. La dracu’, asta e rahat cu perje. Deodată ușa s-a deschis, s-a aprins lumina, speriindu-ne pe toți, și patru sau cinci băieți dolofani au intrat în fugă în cameră, cântând: —Oaakhh-la-homa! Acolo unde...! Oops! Ne scuzați. În mod bizar, semănau cu toții leit. Atmosfera a fost spulberată, și eu una m-am simțit puțin ridicol. — Timpul a expirat, a zis Leisl, apoi lumea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dinari de aur prețul tăcerii sale în privința fraudelor neguțătorilor; nu cred că încercase să se îmbogățească, însă poziția pe care o deținea îndepărta cu totul de el și de rudele lui spectrul foametei. — Erai pe atunci un băiețel atât de dolofan, îmi spunea mama, că nu îndrăzneam să te plimb pe uliță, de teamă să nu atrag deochiul asupra ta; dar și ca să nu trădez relativa noastră opulență. În grija lui de a nu-și îndepărta vecinii cei mai încercați, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alungând parcă o muscă stăruitoare. — Cere-mi mai degrabă noutăți despre fiica ta. Chipul i s-a luminat. Al meu așijderea. — Așteptam să-mi vorbești tu despre ea. Nu îndrăzneam să te întreb. Am părăsit-o atât de tânără! — E dolofană și obraznică. Se află acum la Sara, care o ia uneori acasă la ea ca să se joace cu nepoții ei. Au venit amândouă un ceas mai târziu. Contrar așteptărilor mele, Bălțata a fost cea care mi-a sărit de gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]