524 matches
-
mândrie tatălui și mai apoi, într-o secundă, fetița cu ochii negri era acasă, într-un pătuț moale în care aștepta, surâzând, tot ceea ce avea să vină! CAPITOLUL I Boțul de aur I se spunea "boțul de aur". Era mică, dolofană, avea ochii mari și negri, o piele catifelată de crin alb iar părul blond, des și ondulat, te ducea cu gândul la chipul sfânt al lui Iisus din pruncie. Pe măsură ce micuțul boț de aur crescu, deveni o fetiță slăbuță, nărăvașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Mai ții minte poza aia de la școală? Și anii ’90? Toate dădură din cap. Era greu să nu-ți amintești fotografia lui Darcey la vârsta de treisprezece ani, stând lângă statuia Maicii Domnului în holul de la intrarea școlii St Margaret, dolofană, în uniforma verde care stătea aiurea pe ea, cu părul neîngrijit în ochi, cu ciorapii trei-sferturi lăsați peste glezne. Până în clipa aceea ignorase nevrozele colegelor ei cu privire la înfățișare, la haine, la coșuri sau greutate; însă de când a văzut poza, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mâhnire. —E clar că tipa s-a lăsat orbită de vârsta lui. E chestie de putere. Nu de fizic. Și n-o să dureze. Minette râse. —Poate că nu. Dar eu trebuie să mă gândesc la partea cu fizicul. Sunt cam dolofană. Și știu că îmi vopsesc părul, dar mă ocup singură de asta. Ar trebui să mă duc la un coafor, să mi-l vopsesc ca lumea. Ar fi trebuit să cheltuiesc mai mult pe machiaj și toate alea. Am 49
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Darcey se dădu la o parte din ușă, și cele două femei se opriră pe trotuar în fața magazinului. —Arăți fantastic, continuă ea. —Mersi, zise Carol. Am mai slăbit puțin. N-aș fi îndrăznit să observ asta... Carol fusese întotdeauna cam dolofană când era la școală, încercând în permanență diete care nu funcționau. Am făcut un copil, îi spuse ea lui Darcey. Și după aceea m-am gândit că ori pun kilogramele de la sarcină în plus peste formele mele și-așa plinuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
spuse din nou. Soția sa dezlegă plasa de țânțari. Fiul lor, Kameichi, care se juca cu marginea plasei, Încă nu Împlinise doi ani. — Hei! Ia vino-aici. Koroku Îmbrățișă copilul, apoi, fără a-i da drumul, Îl Îndepărtă puțin. La fel de dolofan ca pruncii din picturile chinezești, băiatul era greu, chiar și În brațele tatălui său. — Ce-i cu tine? Ai ochii roșii și umflați. Koroku linse pleoapele lui Kameichi. Enervat, băiatul Începu să tragă și să zgârie fața tatălui. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
le pună pe tăvi. — Domnule Kinoshita, Îl chemă unul dintre furnizorii castelului, care se simțea Îndatorat de pe vremea când Tokichiro lucrase ca supraveghetor al consumului și al achiziției de lemne și de cărbuni. Privind În bucătărie, Tokichiro găsi o servitoare dolofană care spăla și freca. — E o fată din satul nostru. Sunteți, desigur, ocupat În aceste zile, așa că, ce-ar fi s-o angajați pentru un timp? Tokichiro profită de ocazie și răspunse: — Aș dori și un servitor, și un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mai mult. Toate zburătoarele fugiseră spre alt munte, mai pașnic, lăsând locul În seama oamenilor. Ieyasu părea să fie prea adus de umeri. După patruzeci de ani, devenise prea trupeș și, chiar când Îmbrăca armura, avea spatele rotunjit și umerii dolofani; capul său părea aproape Înfipt Între umeri, sub coiful cu decorațiuni bogate. Își rezema pe genunchi atât mâna stângă, cât și dreapta, În care ținea bastonul de comandă. Așezat pe scăunelul de campanie, cu coapsele depărtate, stătea cocoșat Înainte Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vrut, Cam la albe bătrânețe, Ca la negre tinerețe, Fiu din mine-am dobândit Și-mi păream întinerit! Cu el via că săpam, Strugurașii adunam, Vin prin cade că turnam, Tot în pivnițe-l băgam. După ce mi l-am crescut, Dolofan mi l-am făcut, Feciorașul s-a mărit, Vârsta, măre, s-a-mplinit Și lui vremea i-a sosit, Vremea de căsătorit. Fată mândră i-am găsit Și cu ea l-am logodit; Iar când fuse la nuntit, Duminică se nuntea, Luni
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
are în fiecare propoziție cuvântul "căise"? Justificați răspunsul. Caisele s-au copt. Culoarea caiselor este aurie. Gustul plăcut al caiselor ne îmbie. Gemul de căise este gustos. Vară fără căise nu e vară. Noi culegem caisele. Umplu coșul cu căise dolofane. Din caiuse preparam multe dulciuri. Aromele cele mai îmbietoare sunt ale caiselor. Acestea sunt caisele îngrijite de noi. 7. Pot fi alcătuite propoziții în care verbul a ajunge - la timpul trecut, persoana a IlI-a singular să fie predicat verbal
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
eram, aveam vreo 10 fete în grupă. S.B.: Cu cine ați fost coleg în armată? D.T.: Am undeva acasă o listă cu niște colegi din armată. Știu că era comandant de batalion un căpitan, Sabău îl chema, un ardelean înalt, dolofan, cu bujori în obraji. A fost armată pe bune, adică ne fugăreau pe dealuri cu tot armamentul și harnașamentul după noi, dar prin specificul muncii de Interne erau și lecții cu specialiști în Miliție și în Intelligence, Securitate, cum se
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
castane." (pp. 100-101). Odată cu zgomotele marelui oraș, în interioarele sărăcăcioase ale cărții intră elementele atmosferice, tulburând puțin registrul realist: "Un nor din cei transparenți, de departe, veni cu bobârnace spre ea. Și-o însoți până la garsonieră" (p. 115). "Un nor dolofan de departe trăsese zăvorul, intrase. Avea să iasă spre unsprezece, când Eman descuiase ușa ușor." (p. 137). "Vreme de trei zile, nori întunecați se buluciră în cameră. Sabina nu reuși să-i alunge, așa cum nu putu să vorbească. Dezolarea erupsese
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
care foloseau cristale violete de amestecat cu apă, în vederea obținerii unei cernele de eternă persistență. Costa un leu cornetul. Curând apoi căpătai un penar în care sclipeau mai multe penițe, dintre care una, Klaps - scria gros subțire. în abecedar, oițe dolofane te priveau drept în ochi. Recitam cu toții Oi-i, oi-i, de parcă am fi fost israeliți în suferință. Cu cotul puteai răsturna călimara ce-și avea adâncitura ei în placa băncii. Atunci, pe palma, întinsă la un energic îndemn, primeai
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
înregistrat cu o fidelitate descriptivă sub care mustește emoția unei despărțiri decompensate: Bariera se ridică agale,/ căruțe cu păsări, cu fructe, cu mac / intră în orașul mic, salutate/ de cocoșul cu trîmbița spartă.// Huruie storuri de case bogate/ și mîini dolofane așează-n ferestre/ plăpumi azurii peste care/ cresc norii pernelor albe.// Frizerii stau în stradă plictisiți / încă înainte de începerea zilei, / ar spune ceva dar preferă / să privească amorașii de piatră.// Căruțele cîntă din osii uscate/ și ajung în piață cu
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator." Ion Roșioru despre Arthur Porumboiu (mai exact, despre momentul nașterii acestuia, pe care Ion Roșioru îl evocă emoționat, ca și cum ar fi fost de față): "...pruncul dolofan de patru kilograme și jumătate n-a scos nici un țipăt, așa cum o fac majoritatea copiilor la cel dintâi contact cu viața extrauterină, ci s-a mulțumit să-i învăluie pe cei de față într-un surâs luminos, ca și ziua
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
ale Europei ș...ț ŤFemeia cu maxilarul de oțelť era o mare frumusețe, pe care Chagall o pictează". Afișul făcut de Chagall este, într-adevăr, o frumusețe, dar modelul lui, după gustul de astăzi, s-ar putea să apară cam dolofan. Deh, fiecare secol cu canoanele lui estetice. Activ în interior Nimic din ceea ce e omenesc nu e străin reclamei TV. Nolens, volens, ne intră toată seara-bunăseara în casă lume cu probleme fiziologice. Bărbatul de o anumită vîrstă care face pipi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
gri-perlat și pornește spre sud la sosirea toamnei, se simte în siguranță înaintând lin, fără să atragă prea mult privirile semenilor săi, deși în zona rău famată, de lângă șine, pe treptele rotunde ale unei bombe închise peste iarnă, o brunețică dolofană în trening stă în poala unui băiat care-i deja la bustul gol, deși aerul primăvăratic e încă destul de rece, fata îl sărută languros, deschizând ferm gura și oprindu-se în răstimpuri, timp în care se uită cu nerușinare la
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
caz mult mai mult decât unsprezece, că tot ce e monoton tâmpește, că berea și schnapsul sunt bune, dar nici vinul nu-i de aruncat, că orice târgușor geme de pisici tărcate, pătate, albe și negre, gri, galbene, schiloade sau dolofane, ceacâre, șchioape, de toate felurile, că un incendiu care te lipsește de-o mamă și de-o soră îți perpelește în veci inima, ți-o usucă și ți-o afumă ca pe-o pastramă, că vine un ceas, deodată, când
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
cu fața în jos, ținându-și strâns croșeta. Sigur că am auzit urletul comandantului, Iolanda, dar înlăuntrul visului meu ca și cum aș fi făcut parte dintr-o poveste în care un cârd de nimfe mă urmărea pe aleile din curte (zeițele dolofane, rozalii, în tunică, din micile oleografii de pe coridor, înlănțuindu-se într-o pădure și într-un pârâu), și chiar când bucătăreasa a venit să mă cheme la culcare, vocea ei, asemănătoare la început cu pârâitul ciștilor, a întârziat până să
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
Emil Brumaru Mereu-Mereu, prințesa dolofană, Nu mai punea demult geană pe geană, Gîndindu-se-n cearceafuri și în perne La prințul ei plecat în cruciade Întru-apărarea flamurii eterne A Domnului ce doar în ceruri șade Și ne privește, tandru, cu binoclul, La cît de viu ne arde
Mereu-Mereu, prințesa dolofană... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7592_a_8917]
-
enervîndu-se cumplit că nu poate tăia biftecul, apoi comandînd altceva, pește, și cerîndu-mi mie să i-l dezosez... M-am descurcat minunat, și acum, cînd descriu scena, îmi zîmbesc mulțumită: nu mai mîncasem niciodată un pește de forma unei frunze dolofane de ficus, dar, cu cîteva zile înainte, dejunînd pe rue Verneuil, cu Tacou și cu familia Balotă, proprietarul restaurantului dezosase la masă, în fața noastră, un asemenea pește; o demonstrație elegantă, cu gesturi sigure... Am imitat-o pentru Albert, iar el
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
Emil Brumaru Oh cît de verde-i leușteanul În care tu îți verși ligheanul După ce-ți speli lin dolofanul Și cît de roșie-i garoafa Ce-o poartă-n rît spre tine scroafa Ca să ți-o prinzi în păr cu-agrafa Și cît de-albastru-i trandafirul Din care extragi elixirul De viață lungă cum e firul Și cît de galbenă
Culorile terținelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8697_a_10022]
-
el și Nana le proiectau, de obicei sâmbăta seara, prin anii '80, prietenilor adunați la ei la o votcă sau un vin bulgăresc. Camera mică a apartamentului este plină de poze alb/negru ale fostului bebeluș Chiți-Chiți,în cărucior, ale dolofanului șoim al patriei, Clau,în Parcul Moghioroș, cu grupa mare și educatoarea, ale șefei de detașament de pionieri, Morar Claudia Felicia, primind raportul la un foc de tabără, la Năvodari, ale adolescentei numai piele și os Clody " ținută stângaci de
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
precum acest profil nr. 41, care începe astfel: El era un bărbat cu dinți mici și zimțați. Avea ochi veseli și un glas ca un fir de sânge", și se încheie așa: "Pielea lui sclipea lăptos. Avea mâini de băiețel dolofan, care trage cu praștia după pisici și vrăbii. Îmi plăceau dințișorii lui de animal acvatic, dar refuzam să îl gândesc altfel decât ca pe o himeră umedă și rece." (p. 162). E prea puțin însă pentru a salva un volum
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
cu glasurile inconfundabile ale lui Stroe (,alo, aici e Stroe/ și vă roagă să-i dați voie/ o oră să vă-nveselească/ să glumească/ iar cu voi"), Tomazian (,sal'tare taică și noroc") și mai tânărului dar foarte guralivului și dolofanului Crișan. Mircea Crișan. Între o emisiune și alta se strecura cu mare timiditate prima încercare românească de publicitate, sub formă de șlagăr entuziast cântat în cor: ,Plouă, plouă./ Ei și ce ne pasă nouă?/ C-avem haine impregnate/ c-un
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
în care dumnezeu stă înfășurat cînd nu umblă cînd nu vede cînd nu vorbește sîngele apă bună de băut pentru versurile care nu mor niciodată culcuș pentru literele care dorm în răni ca păsările de munte în văzduh ca bursucii dolofani în miez de pădure m-am tăiat soră viață cu un cuțit de vînătoare de tauri perfect în două jumătate de coloană vertebrală la stînga jumătate de coloană vertebrală la dreapta jumătate de cap într-o parte jumătatea a doua
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]