1,794 matches
-
da, delicios, într-adevăr delicios. Pentru ea, pare că nu mai există scindare, ci doar o unică lume în care totul coexistă și confluează, lumea noastră, de aici, această lume caldă de început de octombrie, când cele șapte dealuri respiră domol în jur, iar în cuptor focul își ascute năvala? Și mai aveam oare eu dreptul să trag linia care separă scaunele adevărate de scaunele povestite? Mai era oare această distincție valabilă sau vechile noastre categorii filosofice își scuturaseră sensul ca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
huiduielile s-au mai potolit, Starostele postăvarilor i-a strigat: „De-acum nu mai e loc!... Aleargă și dă-l jos! Mai multă înțelegere nici Dumnezeu nu are! Nu te pune cu puhoiu’!” Dezmeticit oarecum, Ceasornicarul a luat-o mai domol. După care a sărit iar la beregată, turbat. „Oameni buni, târgul nu trebuie lăsat la voia întâmplării! În jurul vostru, aproape totul e primejdie, binele e puțin! Ceasul vă previne! Ce e rău în asta? Bucuriile vor fi bine-venite, iar greul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
niciodată, așa cum i se întâmplă - rar, e drept - atunci când, nervos ori nerăbdător, pentru a nu pierde ideea, atingerea mea implică o anume duritate, imperceptibilă mie, dar nu și sensibilității ei. Situație în care reiau, calm, fraza, cuvântul, silaba. Răspunsul vine domol și sigur, bine conturat. Colaborăm statornic; este elementul esențial într-o conviețuire. Nu avem acte care să ateste legătura noastră. Sunt vremuri noi, ne adaptăm. Chiar și câștigăm ceva bani împreună. Eu scriu povești. Erika le copiază, repetând până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Bucureștiul epocii). Pirgu ar putea fi bănuit că are premoniția morții apropiate a lui Pașadia, dacă acest lucru n-ar duce prea mult povestea în zona fantasticului, și că el nu a făcut decât să o afirme în seara valsului domol. De altfel, fiecare secvență esențială este anunțată într-un fel, fiecăreia i se oferă "un preaviz", nimic nu pare întâmplător, ci determinat de anumite elemente. iecare mască pe care o poartă Pirgu e purtată cu sinceritate și încredere, cu atât
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
clocesc ouăle și-și călăuzesc puii. Așa încît silueta cu totul străină a vînătorului le ține atente și gata să se retragă în singurătăți mai afunde. Deci vînătorul se asociază cu turma de oi sau cu animalele slobode care înaintează domol în pășunea lor, și se apropie. Dar cîtă strădanie trebuie pentru asta și de cîte ori aceste strădanii rămîn înșelate! De aceea vînătorul care se întoarce la popas ducînd în spate o dihanie de cincisprezece kilograme e sărbătorit ca pentru
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
pe lavița pictată/ în liniștea ușor pășind/ a muierilor harnice/ spre biserica senină/ între șipot și țintirism./ Cuvântul l-am simțit cum crește/ din sfâșierea uscată/ a ierbii sub coasă/ din prelingerea metalică/ a laptelui proaspăt în găleată/ din vorba domoală/ așezată în praful uliței/ din ploaia topind/ noi semințe germinate/ Iar astăzi/ cu ochii arși pe marginea/ ninsorilor fierbinți/ îl regăsesc zvârlit/ ca boabele de grâu/ printre centauri și zodii." Către Comarnic: "în cristalul străveziu al iernii/ peria de muguri
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
viață: "Nu mai visez! A început plecarea,/ câte-un popas din când în când mai fac./ Privesc în jur cum toate se desfac/ Și cum se-n-dreaptă către iarnă zarea// Dau un regat pe-o frunză de copac,/ pe-un vânt domol care sărută marea./ Nu mai visez!/ A început plecarea/ Câte-un popas din când în când mai fac". ("Nu mai visez! A început plecarea"). Anotimpurile trec, sonurile se rostuiesc: "începe frigul! Doamne, dă putere/ și liniște pădurii și grădinii./ Ci
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
lecturi halucinant de absorbante, amestecîndu-mi viscerele cu substanța cărții citite, îmbibîndu-mi inima cu sîngele "personajelor"... ș. a. m. d. - De unde vin aceste instantanee care compun ,,imperiul de lene calmă" al copilăriei dumneavoastră: ,, Pe măciulii gustoase de maci, într-a amiezii/ Urca domol cireada de buburuze roșii,/ Umflați cu știr și șteve se bucurau strămoșii/ Că se-mplinesc dovlecii în țarină și iezii./ Plesneau muștele-n baligi de zeamă și căldură./ Din borți pândeau păianjeni și coropișniți rele./ Apusurile grave chifteau în bătătură
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
E primăvară." (Triumful primăverii) Un vag alean de caligrame atinge aceste încercări sonore, aruncînd ici-acolo o silabă, un cîntec. Glume cu aer serios, jucîndu-se cu o bucurie în care nu te-ai încrede, sînt Poeme-le mici: Duce lunecând domol/ ecuatorul către pol.// Luntrea cu parfum și opiu/ duce somn și vis la Tokio.// Luntrile de cantaride/ voluptățile toride.// Luntrea de cafea'n cutie/ boabele de insomnie.// Duce marele vapor/ polul către ecuator." (Luntrea) Dincolo de sprinteneală, de ușurința unor potriviri
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
la ceas potrivit." (Recoltă). Sînt, așadar, rosturi despre care nu băgăm de știre, praguri peste care ne trece pasul nostru de defilare, dar de care, odată și-odată, ne lovim. Credința că micile chibzuințe apără de marile pierderi, face împăcarea domoală ivită de pe strune abia ciupite: "Furnici de aur, clipele zilelor mici,/ le ștergem pe picioare, le strivim în pulbere.// La pragul zilelor mari,/ greu ajungem; niciodată/ pe cele treisprezece drumuri ale norocului.// Cumpăna se'nclină la ivirea proorocului,/ sus; apele
Nerostitele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7533_a_8858]
-
Albumul contimporan, sub portretul lui Barbu, desenat și gravat în lemn de Marcel Iancu (care deschide volumul de versuri) așa: "Ași putea jura că savantul și poetul închis în tăceri și certitudini, mângâie acasă, blana de mătase a unei pisici domoale pe care trebuie să și-o fi împrietenit în dorul și absența câinelui Fox." Jocul secund e un dor, o absență. De ce, a cui, rămîne secretul închis în legendele Eladei, pierdut printre pietre calde și mări deschise.
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
cu blândețe. - Asta-i filozofia ta, Frank, nu a mea. Am tot auzit-o ani la rând. Pentru tine contează doar cât timp poate rezista o chestie improbabilă, nu-i așa? Am luat prima gură din ginul rece-doar-atât-cât-trebuie. Simțeam euforia domoală a unei discuții lungi și lămuritoare care se apropia. Puține senzații sunt mai plăcute decât asta. - Pentru unii, improbabilul poate dura suficient de mult încât să devină real, am spus. - Dar pentru alții nu. Și dacă voiai să mă rogi
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
noastră/ a născut un somnambul ce umbla noaptea pe creneluri// (...)// au fost dimineți când pescuiam de-a lungul malului/ în vârșă peștii prinși ne întristau/ inconștiența cu care se bălăceau în continuare/ numărătoarea inversă a solzilor începuse/ și noi recitam domol versuri/ ca niște liturghii negre... (p. 103). Lirica lui Constantin Abăluță este elogios prezentată în Dicționarul esențial al scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu, dar nu a reținut atenția criticilor care au elaborat cele mai
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
ceea ce se va numi "pastișă", intertextualitate, fiindcă lipsește orice semnal de asemenea strategie. Prin excepție, contemplația ar trebui să se reducă la gradul extatic, ca o scufundare în mitologie, fără a mai încerca transcenderea ajunsă în impas metafizic. Mișcările sunt domoale, vocea în surdină, "ochiul de greier" întrezărește natura senzorial: Greierii cântă numai în somn, / Greierii sunt ziua numai insecte, / Lăsați-i să doarmă și-ascundeți-i, ierburi, de sinceritățile zilei suspecte; // De adevărul uscat și zadarnic / Ferească-i al rouăi prea limpede
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
încredere în speculație, în conceptualizare, poetul se lasă-n voia modulărilor d-sale de suflet, care-i acordă șansa celor mai izbutite texte. O visare nehotărnicită, o dispersie în spațiu și timp, o emoție a evanescenței mixate cu o fantezie domoală compun unda prielnică ce-l poartă către țărmurile expresiei lirice: „Din zi în zi devin tot mai albastru,/ iar vocea îmi pare o aducere-aminte./ Primăverile îmi sunt atît de departe, în vis,/ toamnele sunt chiar cu mine în parc/ și
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
e lumină de biserică sau atelier Pe care s-o vegheze Un cleric roșu sau negru. Doar acest curcubeu pot Să-ți las mărturie Despre-o credință la care-am ținut cu tărie, Despre-o speranță care-a ars mai domol Decât o buturugă-n vatră. Păstrează-i pudra după oglinjoară Atunci când tot ce e lumină se va stinge, Hora drăcească se va înteți Și-un Lùcifer posomorât va coborî pe-o proră A Tamisei, Hudsonului, Senei Scuturându-și aripile de
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
fi greu să spun ce este acela bun-simț în poezie. Cred, însă, că l-aș aproxima cu universul fără asperități, fără versuri-semnal, al acestui volum care definește o preferință. O formulă. A unei cunoașteri care nu împunge, ci rotunjește. Încheind domol socoteli sufletești, fără nici o păsare de ce se impune, ori ce se cere. Pentru sine, doar, și pentru poezie.
Amintire și adevăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5366_a_6691]
-
înalte, iar amiaza vine cu temperaturi de la -6 grade în estul Transilvaniei și nordul Moldovei, până la 6...7 grade în Dealurile de Vest. Vremea va fi rece și în Capitală duminică, cel puțin dimineața. Soarele strălucește din plin, vântul este domol, iar cele 0...2 grade de la amiază conturează tabloul perfect al unei zile însorite de iarnă, numai bună pentru a petrece timpul la patinoar. Ultima zi a anului vine cu vreme rece, geroasă dimineața și în cursul nopții de Revelion
Vreme rece şi ploi de Anul Nou. Vezi prognoza () [Corola-journal/Journalistic/65246_a_66571]
-
frigul pătrunzător nu se dă dus din zona Bucureștiului. Amiaza vine cu numai -7 grade în termometre, mai puțin chiar decât ar fi normal să se înregistreze noaptea în această perioadă. Cerul va fi parțial acoperit de nori, vântul este domol și nu este exclus să se formeze ceață cu chiciură. Ultimele două zile ale săptămânii vor aduce o încălzire a vremii, mai ales în vestul țării, valorile termice vor continua să crească și vor fi apropiate de cele normale pentru
Ninsori şi ger în toată ţara. Vezi prognoza pe trei zile () [Corola-journal/Journalistic/65355_a_66680]
-
viață cât mai echilibrată. Pentru a afla mai multe despre accidentul cerebral vascular sunteți invitați marți, începând cu ora 13.00, în stația Piața Unirii. Instrumentele toboșarilor din formația Barbarossa Samba Group vor reproduce sunetul inimii mai alert sau mai domol al celor care trec prin stația de metrou, îndemnându-i să-și asculte vocea inimii, pentru a preveni unele boli precum accidentul vascular cerebral. De asemenea, participanții vor fi informați despre simptomele și prevenția AVC. Prin această acțiune, organizată de
Cătălin Striblea învață să trăiască din nou după accidentul cerebral. ”Fac 95% din lucrurile pe care le făceam înainte” by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64887_a_66212]
-
acolo, că mi se dă posibilitatea unei alegeri libere. Puteam deschide ușa sau o puteam lăsa închisă. Alegerea părea crucială, dar în mod ciudat, era lipsită de emoție. Nu eram mișcat de vreo dorință sau teamă." (p. 241) Revelația aceasta domoală, fără emoție și fără zdruncinări, Lewis a avut-o în 1929, la 31 de ani, experiența neavînd nimic din fioroasa răsturnare de pe drumul Damascului. Nici un cearcăn de disperare în viața lui și nici un grăunte de suferință, ci doar o imaginație
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
cântau cât e ziua de lungă lui Almon Pescarul din cuibul lor clădit din surcele pe o creangă care atingea ușurel geamul lui atunci când bătea vântul. Și carii care umpleau în toate nopțile somnul lui Almon cu zgomotul ronțăitului lor domol, în vreme ce-și săpau neobosiți tunelurile prin mobila lui veche. Până și carii amuțiseră de tot din acea noapte încoace. De mulți ani se învățase pescarul să adoarmă noapte de noapte în ronțăitul acelor cari în vreme ce mestecau în întuneric
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
știe (o scrie negru pe alb) că marea sculptoriță Milița Petrașcu și prietenii ei erau la un pas de arestare. Ce puteau face decît să mimeze penibilul ritual al „autocriticii”? Așadar, afirmă Popescu, Milița Petrașcu „a luat o notă prea domoală, prea flască pentru împrejurările date. Ea n-a reușit să-și înfrunte anchetatorii cu incisivitate, sau măcar cu un timbru cât de cât semeț în voce”. Ce-ar fi trebuit să facă artista? Să se ia la trântă cu Dănălache
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
să citesc toată ziua din ceasloave groase. - Tată-mare, îi spuneam cu glas tărăgănat, ca în vis, o să mă înveți și pe mine turcește? - O să te învăț, îmi răspundea el. Când o să mai crești nițel o să te învăț. Glasul lui era domol și eu, așezat lângă el, mă gândeam la minunea tutunului și încercam să socotesc cu mintea mea cam cât tutun aș putea să fumez de-acum încolo și câte ceasloave să citesc până-mi va veni timpul să mor. Cărțile
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
ardeleanului care, neputîndu-se adapta Bucureștiului, își convertește neputința în dispreț cultural, pentru ca în final să se întoarcă spășit la umbra protectoare a Feleacului. Sclipirea spiritului Ion Papuc și-o ascunde sub o încetineală mocăită, marca lipsei vitezei de reacție, firea domoală a ardeleanului arătînd o înșelătoare dificultate de comunicare cu semenii, care însă se risipește de îndată ce, trecînd peste reticența cuvenită grosolăniei regățene, miezul ardorii i se deschide nestînjenit. Și atunci, de sub aparența de figură aspră (vultus importunus), ai parte de spectacolul
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]