29,295 matches
-
nimic). Dar tocmai această situație sociologică obiectivă va fi decis elitismul publicației, ceea ce i-a asigurat, prin compensație, rezistența în timp, dovedită cu prisosință la o nouă lectură, cea de astăzi. Al doilea motiv care îndreptățește reeditarea revistei „Caete de dor” e raritatea ei „bibliofilă” (impropriu spus). În bibliotecile din România revista nu avea cum să intre, din moment ce era interzisă, ca orice ținea de exil. Nu ar fi fost de găsit în țară decât, eventual, în arhivele Securității. Cineva ar fi
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
că au existat manifestări semnificative ale disidenței mult înainte de Paul Goma, deși nu directe și senzaționale. E un subiect (disidența românească înainte de Paul Goma) care ar merita discutat altă dată, mai pe îndelete, cu mai multe argumente. Revista „Caete de dor” dovedește că a existat și în exil rezistență prin cultură, care nu e un apanaj al salvării intelectualilor doar în comunism. De fapt, această sintagmă laxă, frecvent și cam abuziv invocată, nu are o valoare operațională, nici politică, nici estetică
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
exagerat, nu e câtuși de puțin o formă specifică de supraviețuire în interiorul comunismului. Dar și aceasta (ca și disidența) e o altă problemă, o temă care merită o reflecție mai detașată și mai stăruitoare. Redactorii și colaboratorii revistei „Caete de dor” au vrut să reziste în exil, în anii ’50, prin cultură, la modul general vorbind, și să se situeze în interiorul culturii românești, în mod special, al cărei specific îl purtau cu ei ca pe un destin propriu, voiau să-l
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
moarte?” (PSB 30, 409; PG 46, col. 163). footnote>, Vasile de Caesarea Cappadociae<footnote Bas., Ep. 135, 1 (PSB 19, 318; PG 32, col. 572); Ep. 135, 2: „De aceea și noi, care nu ne lăsăm antrenați la scris din dorul după măriri deșarte, ci doar cu intenția de a lăsa fraților noștri sfaturi de zidire sufletească” (PSB 19, 319; PG 32, col. 573); Ep. 339 (PSB 19, 607-608; PG 32, col. 1084); Hom. in quadr. mart., 2: „Cuvântările de laudă
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
piciorul stâng, trecându-și crăcanele peste un scaun. Apoi cu dreptul. Bebe era din nou sub masă. Maț cu ochi! Am terminat facultatea. Ara a ajuns Într-un oraș universitar. Ne-am, Întâlnit În Spania, unde lansăm un roman Ce dor mi-a fost de voi, de gașca. Chiar și de Țuimburuc. Știi că ne-am Împăcat? Scurt! Am emigrat În State. Vorbim după, da? Au trecut de atunci 13 ani. Mă uit În ochii ei. A celei din fotografie. De ce
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
să nu aibă Încredere În cei doi consăteni ai săi, dăruiți cu har, inteligență și multă bunătate! Mai tânărul scriitor, profesorul George Baciu, un prinț al poeziei romantice din zilele noastre, ivit sau trimis Înadins de stele să ne aline dorurile și neîmplinirile, este ca un pom intrat pe rod ce-și trimite ramurile-gândurile să umple Universul cu prea-plinul inimii sale, ca poi să reverse și peste noi „boabe de rouă alături de fata și floarea de măr”. Este nu numai un
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
A zis că doctorii sunt oameni. Adică buni. Dar și ceilalți locuitori pe care i-a cunoscut - a mai spus - sunt oameni. Tot buni și ei. Eu am făcut Literele la Cluj. Numele meu nu merită lăudat. Acesta aparține unui "dor fără sațiu" străin. în studenție, m-am îndrăgostit zdravăn de două ori. O dată, de o fată, care - olteancă fiind - s-a ardelenizat; acum pare pursânge din zonă. Eu, ca ardelean, m-am bucureștenizat. Estimp, par De Niciunde, Al Nimănui, De
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
unde este Închis Ion Slavici și la Seghedin unde erau Închiși Memorandiștii și se plânge: „La grădină-n Seghedin/ Plâng florile de iasomin/ De răsună ulița/ Și tremura temnița./ De la Seghedin la Vacz/ Numai drumuri de la frați/ Numai lacrimi, jale, dor/ Pe fetele tuturor”. Fiindcă cere din nou autorizație pentru a difuza cărți românești este arestat În 1895. Citind În 1895 Cronica românilor a lui Șincai, cumpărată la Viena, și recitind „Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul” a lui N. Bălcescu
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
a creat iubirea nu vei putea să nu-L iubești. 910. Cu toții suntem un nimeni Înaintea Lui Dumnezeu și atunci de ce am fost creați? 911. Ador amintirea ochilor tăi În care am crezut că sunt sufletul Luminii Divine. 912. Doar dorul care doare este dor. 913. La malul speranțelor nu prea acostează niciodată Împlinirea. 914. Nu Încerca să repeți timpul unei trecute iubiri fiindcă acesta e plecat demult odată cu eternitatea sa În care Îți era ascunsă iubirea. 915. Ce să-ți
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
vei putea să nu-L iubești. 910. Cu toții suntem un nimeni Înaintea Lui Dumnezeu și atunci de ce am fost creați? 911. Ador amintirea ochilor tăi În care am crezut că sunt sufletul Luminii Divine. 912. Doar dorul care doare este dor. 913. La malul speranțelor nu prea acostează niciodată Împlinirea. 914. Nu Încerca să repeți timpul unei trecute iubiri fiindcă acesta e plecat demult odată cu eternitatea sa În care Îți era ascunsă iubirea. 915. Ce să-ți fac dacă ai lipsit
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
clipă a Destinului tău ce ar fi trebuit să devină propria ta eternitate? 941. Care dintre vise este mai adevărat? Cel al ierarhiei lumii sau al mântuirii ei? 942. Ești o petală de timp, ruptă din floarea cu nume de Dor, ținută cândva În mâna Lui Dumnezeu. 943. Să fie mai multe stele decât clipe pe cerul Cuvântului Lui Dumnezeu? 944. Nu te Îndemn să speri În nimic dar dacă nu ai mai spera cu ce ai rămâne? 945. Care opus
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
Suntem înclinați să credem că starea de vis - mă refer la visarea trează - e o simplă stare imaginativă, un fel de suspendare a gândirii la nivelul evocărilor conturate numai pe jumătate, pentru ca în acest vag al reprezentărilor să se nască dorurile și formele închipuirii. De fapt, în cel mai fecund înțeles al ei, reveria e deopotrivă o ipostază a meditației, și tocmai lucrul acesta nimeni nu te ajută să-l înțelegi atât de bine ca marea, pentru că marea este cea care
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
ta de gheață ce minune a firii! dansează, dansează prin aerul mut! Prin fața mea trece vecia, cu carnea Înflorită de miresmele timpului, cu sângele deraiat de iubire, cu venele grației tăiate-n văzhuh. Pe vârfuri, părul tău străbate troiene de dor, cu alintul fulguit În fantasme. Nu mai pot să ascult recviemul din ornic, nu mai am nici hrisovul dăltuit necuvânt. Suav, În saturnalii ninge tare, În Roma zeii se prenasc pe-ascuns, juvenaliile se-ntrec tot mai sfioase, Crăciunul vine
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
vreau Lumina... Sunt Într-o gară a vieții, fără acte și certificat de bună purtare! Ca două șine de cale ferată, inima mea și a ta - În tandem, cataclismul sublim! Dacă aș ști când Înflorește magnolia, sufletul tău Înmiresmat de dorul de mine, nu-i așa că ai tremura sub biserici săpate direct În ostroave de mirt? Da, sunt rătăcitul poet Într o gară pierdută la cărți, poemele mele aleargă costelive În lună, apropiați stăm unul ascuns În altul de frică, nu
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Traian, cu Vicleimul ascuns, cu irozi fulguiți, strânși laolaltă Într-un bulgăre de zăpadă. Sub mantia albă, strălucitoare de cântec, covoare albe și moi lingușesc iazul de oglindă al vieții! Ce frumoasă ești viață, cu mijlocul strâns În bete de dor! Îngerește-mă, Clipă, mai fă-mă odată Atotziditor! Acum, zăpada, ca un ocean de ninsoare mă năpădește, ca fiorul absenței de tine, dragoste ultimă, spre a te vedea cu lacrimi fierbinți Înghețate, iarnăcrăiasă În albă pădure! Rămâne să cunun toți
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
mele Se-acoperă cu fresce Și văd cu ochii-nchiși Cum scapără pe boltă, într-un vârtej de aur, Lăuntric, Dumnezeu. Alături stă Fecioara, Sfioasă și uimită, Ca-n ziua când prin înger A-ntrezărit puterea Din trupul ei firav. Ce dor îi e de pruncul Pe care-l ține-n brațe... Și chiar când se desface De ea să plece-n lume, Maria, ca o umbră A pasului, veghează Ce spune El, ce face, Cum e legat pe cruce, Cum piere
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
ești, prin ochii altcuiva, care te-adună din poze de demult și din scrisori, visând la taina ființei ce s-a dus... Căci cititoru-ajunge prea târziu, și totuși el își face din frânturi o luntre de plecare înapoi. Ce tare dorul lui de-a te găsi, te cheamă din neant să-i dai un semn! O, dacă-ai izbuti să-i spui atunci cum ai fi vrut să fii dar n-a fost chip... 7 februarie 2007 Lacune Au început să
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
Hölderlin, melancolia pentru John Keats, taina pentru Lucian Blag, pentru Rainer Maria Rilke Îngerul - conceput ca ființă intermediară Între om și zei - În universul Elegiilor duineze, zeul muzicii În Sonetele către Orfeu”. La Eminescu autorul studiului descoperă trei cuvinte cheie : dor, armonie și sfânt, din simbioza cărora rezultă un altul - „luceafărul, care constituie leitmotivul definitoriu În lirica eminesciană”. Identificat În toate etapele creației sale, Într-un paralelism sugestiv cu celelalte cuvinte menționate, el apare totuși ca o culme a stării spirituale
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
el Însuși - și Încă de marte altitudine - George Popa atribuie „spațiului”conotații diverse și adesea neașteptate. Astfel, „spațiul cel mai dinamic din câte au fost vreodată zugrăvite În lirica universală”, dar „incaptabil”, datorită semnificației sale particulare „este metafora plastică a dorului unei ființe superioare”. Aceasta transpune poetic drumul Luceafărului către Demiurg. Altfel spus, de această dată Demiurgul este văzut ca entitate (situată spațial mai În adânc) și nu ca „sine profund transtemporal”. Totul se reduce În esență la identificarea celor două
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
de natura lor „muzicală sau luminoasă”. Eul liric eminescian - la definirea căruia contribuie pe lângă unele poezii și prozele Sărmanul Dionis și Cezara - a trăit cu intensitate viața, dar a luat ca martor și absolutul că sentimentele sale nu sfârșesc aici. Dorul eminescian este Înțeles de George Popa ca „aspirație nemărginită” și ”deschidere nelimitată a eului către cosmos cu lumea dinafară”. Iar În privința definirii temporalității din Luceafărul, autorul studiului descoperă pe lângă timpul „imanent, heraclitian” de sorginte umană, și „prezentul etern”, „rupt de
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
să-și păstreze forma, esența În eternitate. Cu stăpânirea deplină a conceptelor filosofice și estetice, dar și cu deschiderea minții sale de poet dăruit, George Popa comentează de asemenea unele categorii ontice rezultând din condiția umană, cum ar fi: iubirea, dorul, mitul, misterul, visul etc. Totdeauna comentariile sale se impun prin argumentele pe care se bazează În interpretarea nuanței creatoare. Astfel, pe Întreg parcursului eseului Cătălina este idealizată. Autorul ne dă de Înțeles că Luceafărul o vede astfel și că, de
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Marfa Stanilova întârziase, nu știa foarte sigur, dar avea el o bănuială care-l făcea să aibă sufletul împăcat. Nu plecase niciodată înainte de patru și jumătate, chiar dacă - și asta în tinerețe, cînd nu avea suficientă experiență - îi ardea suflețelul de dor, se usca precum mălinul din curtea gospodăriei părintești, ardea tot și se îmvăpăia asemenea scorușului din Parcul de Cultură și Odihnă "Jdanov" pentru că fusese lacom și nu-și drămuise bine ziua de muncă. Nu, rezistase eroic pe baricadele muncii, îndatoririlor
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
coborî. Surprizele -dacă senzația că îi vor sări ochii din cap se poate numi, în circumstanțele astea, o surpriză - nu aveau să se oprească aici pentru Saproșkinov. Deschise, așadar, larg ochii - care păreau a fi bilele unor rulmenți făcuți în dorul lenei de Pavel Semionîci - și o văzu în întregime pe Ludmila. În întregimea goliciunii ei, firește. Era goală din creștet până în vârful degețelului mic de la piciorul stâng. Ivan Mihailovici nu văzuse în viața lui o zână, dar atunci, pe loc
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
cauciuc. Fulgerător îi trecuse prin mine vestea morții ei, în timp ce numele lui continua să înainteze spre pata vișinie de pe trotuar. Madi văzuse cerul o clipă, dar încercase să caute din nou cu privirea silueta înaltă și grăbită, dorindu-și cu dorul morții ca strigătul să-l ajungă din urmă. Și în timp ce corpul ei spectaculos ridicat în văzduh, se îndrepta spre asfaltul de praf, cele 8 sunete se depărtau zvelte și vesele pe deasupra mașinilor, încolăcind tandru cablurile de pe marginea străzii, fire de
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
vin foarte des... Bineînțeles că am venit în Borșa de vreo zece ani de zile încoace... Deci, cam așa mă cunoaște doamna patroană de vreo zece ani, da^ nu știa că știu să cânt... Ei, mamă, nu mă nigheri, Măi dorule, măi! Mamă, nu mă nigheri, Ști-mă focu^ a cui oi si, Ști-mă focu^ a cui oi si, Și câte răle-oi mai păți! Ei, mamă, nu mă dezmierda, Măi dorule, măi! Mamă, nu mă dezmierda, Ști-mă focu^ cui
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]