369 matches
-
în fotoliu, respira așa cum șuieră vîntul: cînd ascuțit, cînd zgomotos); am tresărit și l-am mai întrebat o dată: dece? și i-am dus un pahar cu apă rece la gură. Tata a căscat ochii lui mari și a spus: - Dorico, Dorico, tu cu Dumnezeu te pui?! Atîta a apucat să spună și capul i s-a aplecat pe piept și parcă am auzit clopote în depărtare. Înțelepții, la ora ceaiului Spre seară s-a făcut lumină în stabilimentul acela. Prietenul meu
Poezii by Ioan Flora () [Corola-website/Imaginative/14462_a_15787]
-
din Galați, inaugurat cu mare fast în anul 2009. Acest monument a stârnit discuții aprinse din cauza asemănării cu un monument masonic. Cele 3 coloane care simbolizează câte unul dintre cei 3 soldați gălățeni morți în Afganistan, sunt construite în stil Doric, Ionic și Corintic, exact ca simbolurile masonilor. Aflat în Cimitirul Eternitatea, este cel mai impunător monument al Galațiului. Are în componență și un mausoleo dedicat celor morți pentru apărarea patriei noastre. Construit în perioada comunistă, în fața cinematografului Țiglina, coloana reprezintă
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
Gulea Ionela (n. 1969), Cerna Ramona (n. 1978), Iova Petru-Daniel(n.1979),Anderca Lucian(n.1982), Iova Alina Doriana (cas. Balan, n. 1981), Roșca Elena Oana (cas. Vladulescu, n. 1986); Ingineri: Drăgoi Gheorghe (n. 1947), Drăgoi Gheorghe (n. 1955), Stan Dorica (n. 1955), Cârlia Gheorghe (n. 1956), Pupșa Petru (n. 1960), Cârlia Ioan (n. 1961), Cârlia Lucia (n. 1966), Albai Daniel (n. 1979), Cerna Ionuț (n. 1981), Iova Vasile Ionut (n. 1984); Economiști : Mezin Mărioara (căs. Toma, n. 1957), Ștefănigă Ion
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
în formă de clopot este ornat cu volute, deasupra ei fiind statuia arhanghelului Sfântul Mihail învingând Satana. Pe partea vestică a navei centrale se află corul, respectiv galeria orgii care este susținută de doi stâlpi solizi, fără caneluri, cu capiteluri dorice. Orga bisericii a fost construită în 1879, opera constructorului de orgi târgumureșean István Vas. Nava trasversală are orientarea nord-sud. Capela sudică este și intrarea principală a bisericii. Ancadramentul intrării se închide printr-un timpan. În nișa centrală a statuilor, se
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
1951 în globul crucii de pe turnul bisericii scrie: Biserica este construită în formă de bazilică, cu două abside laterale semirotunde, altar semirotund și cu clopotniță pătrată deasupra tinzii. În exterior, biserica e concepută în stilul renașterii italiene târzii, cu capiteluri dorice și arhitrave individuale. Acoperișul clopotniței, ascuțit, are 4 fețe în formă simplă gotică. Mitropolitul Andrei Șaguna cerceta adesea această biserică, mai ales la sărbători, iar la 15 august 1865 a sfințit în ea ""întru arhiereu"" pe episcopul Ioan Popazu al
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
celebrul complex oedipian ea distinge între două mari categorii de român : 1. Românul « bastardului realist» 2. Românul «copilului găsit» Conform structurii ternare propuse de criticul literar Nicolae Manolescu, românul european s-ar putea încadra într-unul din aceste trei tipuri: doric (clasic), ionic (modern), corintic (române criptice, postmoderne). Clasificarea criticului român pornește de la tipurile de capiteluri existente în arhitectură Greciei Antice, care aparțin stilurilor "doric", "ionic" sau "corintic". Această teorie nu s-a bucurat de audiență internațională, întrucat volumul nu a
Teoria romanului () [Corola-website/Science/299180_a_300509]
-
criticul literar Nicolae Manolescu, românul european s-ar putea încadra într-unul din aceste trei tipuri: doric (clasic), ionic (modern), corintic (române criptice, postmoderne). Clasificarea criticului român pornește de la tipurile de capiteluri existente în arhitectură Greciei Antice, care aparțin stilurilor "doric", "ionic" sau "corintic". Această teorie nu s-a bucurat de audiență internațională, întrucat volumul nu a fost publicat în altă parte decât în România. Românul clasic( sau realist), căruia i se subscriu scriitorii români de până în a doua jumătate a
Teoria romanului () [Corola-website/Science/299180_a_300509]
-
o pradă" și în "Cel mai iubit dintre pământeni" este un scriitor modernist. Este supranumit și postmodernist sau neomodernist poate și un român liber. Se poate scrie la persoana I sau III, poate fi un amestec între tipul ionic și doric, se abordează un stil liber, mai adânc. Sentimentele sunt spuse direct, simplu, de către personajul-narator, care este întruparea uneia din ipostazele autorului. Se folosește pastișa, colajul, se includ chiar și tăieturi din ziare (vezi Mircea Nedelciu : Maistrul Ilie Ilie Razachie își
Teoria romanului () [Corola-website/Science/299180_a_300509]
-
este vorba despre povestea unei fete seduse și abandonate, fiind însărcinată cu un fecior din sat. De asemenea, nucleul epic din romanul „Ion” este anticipat și în nuvele ca „Zestrea” și „Rușinea”. Așadar, romanul „Ion” este un roman obiectiv, realist, doric, de creație. Apare în anul 1920, fiind o capodoperă care înfățișează universul rural într-o manieră realistă, fără idilizarea tipică sămănătoriștilor și poporaniștilor. Capodopera lui Liviu Rebreanu este romanul „Ion”, dar acesta a mai scris și alte romane izbutite artistic
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
metropolei europene îndrăgite de români, și a școlii franceze de arhitectură devine hotărâtoare odată cu desăvârșirea Palatului Știrbey de către arhitectul francez Michel Sanjouand, în 1835. Lui Sanjouand i se datorează și planul paraclisului Palatului Știrbey cu un pridvor susținut de coloane dorice, precum și primele încercări de a dirija evoluția orașului conform unui plan urbanistic. Caracterul neoclasicist al palatului Știrbey este respectat și de modificările efectuate în 1881, după proiectul arhitectului austriac J. Hartman. Acestor modificări li se datorează fațada împodobită de cariatide
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
a avut aceeași influență, dar nu atât de puternică. Dialectul pamfilian, vorbit într-o mică zonă a coastei sud-vestice a Asiei Minor și prea puțin păstrată în inscripții, poate fi ori un al cincilea dialect major, sau miceniană cu influențe dorice și străine. Îndelung controversata limbă nativă a Macedoniei antice ar fi putut fi o limbă indo-europeană sau o ramură foarte diferită a limbii grecești nord-vestice, ori încă un dialect major al limbii grecești vechi. Majoritatea sub-grupurilor de dialecte enumerate mai
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
o ramură foarte diferită a limbii grecești nord-vestice, ori încă un dialect major al limbii grecești vechi. Majoritatea sub-grupurilor de dialecte enumerate mai sus aveau subdiviziuni, în general echivalente cu un oraș-stat și teritoriile din împrejurimi, sau o insulă. Dialectul doric avea câteva subdiviziuni, anume doricul insular (inclusiv doricul cretan), doricul Peloponesului de Sud (inclusiv dialectul laconian, al Spartei), și doricul Peloponesului de Nord (inclusiv dialectul corinthian). Faimosul dialect lesbian era membru al sub-grupului Egeean/Eolic asiatic. Toate grupurile erau reprezentate
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
limbii grecești nord-vestice, ori încă un dialect major al limbii grecești vechi. Majoritatea sub-grupurilor de dialecte enumerate mai sus aveau subdiviziuni, în general echivalente cu un oraș-stat și teritoriile din împrejurimi, sau o insulă. Dialectul doric avea câteva subdiviziuni, anume doricul insular (inclusiv doricul cretan), doricul Peloponesului de Sud (inclusiv dialectul laconian, al Spartei), și doricul Peloponesului de Nord (inclusiv dialectul corinthian). Faimosul dialect lesbian era membru al sub-grupului Egeean/Eolic asiatic. Toate grupurile erau reprezentate și de colonii dincolo de Grecia
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
ori încă un dialect major al limbii grecești vechi. Majoritatea sub-grupurilor de dialecte enumerate mai sus aveau subdiviziuni, în general echivalente cu un oraș-stat și teritoriile din împrejurimi, sau o insulă. Dialectul doric avea câteva subdiviziuni, anume doricul insular (inclusiv doricul cretan), doricul Peloponesului de Sud (inclusiv dialectul laconian, al Spartei), și doricul Peloponesului de Nord (inclusiv dialectul corinthian). Faimosul dialect lesbian era membru al sub-grupului Egeean/Eolic asiatic. Toate grupurile erau reprezentate și de colonii dincolo de Grecia, și aceste colonii
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
un dialect major al limbii grecești vechi. Majoritatea sub-grupurilor de dialecte enumerate mai sus aveau subdiviziuni, în general echivalente cu un oraș-stat și teritoriile din împrejurimi, sau o insulă. Dialectul doric avea câteva subdiviziuni, anume doricul insular (inclusiv doricul cretan), doricul Peloponesului de Sud (inclusiv dialectul laconian, al Spartei), și doricul Peloponesului de Nord (inclusiv dialectul corinthian). Faimosul dialect lesbian era membru al sub-grupului Egeean/Eolic asiatic. Toate grupurile erau reprezentate și de colonii dincolo de Grecia, și aceste colonii și-au
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
dialecte enumerate mai sus aveau subdiviziuni, în general echivalente cu un oraș-stat și teritoriile din împrejurimi, sau o insulă. Dialectul doric avea câteva subdiviziuni, anume doricul insular (inclusiv doricul cretan), doricul Peloponesului de Sud (inclusiv dialectul laconian, al Spartei), și doricul Peloponesului de Nord (inclusiv dialectul corinthian). Faimosul dialect lesbian era membru al sub-grupului Egeean/Eolic asiatic. Toate grupurile erau reprezentate și de colonii dincolo de Grecia, și aceste colonii și-au dezvoltat, în general, caracteristici locale, de multe ori sub influența
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
secolul 4 î.Hr., s-a dezvoltat un nou dialect internațional, cunoscut ca greaca comună sau Koine, bazată foarte mult pe limba atică, dar cu influențe de la alte dialecte. Acest dialect le-a înlocuit, în curând, pe cele vechi, deși cel doric a supraviețuit până în prezent sub forma dialectelor tsakonian și sud-italiene ale limbii grecești moderne. Dialectul doric a transmis și terminațiile sale aoriste în multe verbe ale limbii demotice. Până în aprox. secolul 6 d.Hr., Koine s-a metamorfozat ușor în
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
bazată foarte mult pe limba atică, dar cu influențe de la alte dialecte. Acest dialect le-a înlocuit, în curând, pe cele vechi, deși cel doric a supraviețuit până în prezent sub forma dialectelor tsakonian și sud-italiene ale limbii grecești moderne. Dialectul doric a transmis și terminațiile sale aoriste în multe verbe ale limbii demotice. Până în aprox. secolul 6 d.Hr., Koine s-a metamorfozat ușor în greaca medievală (bizantină). Alfabetul grecesc are următoarele 24 de litere: !rowspan="2" style="background:#ccf;"|Litera
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
primarul Capitalei.. Planurile Palatului Poștelor și Telegrafului au fost realizate de arhitectul Alexandru Săvulescu în stil neoclasic, care amintește de arhitectura palatului poștelor din Geneva. Fațada principală are trepte pe toată lungimea ei și un portic susținut de 10 coloane dorice. Extremitățile, formate din două volume proeminente, sunt înălțate și acoperite de câte o cupolă. Palatul a fost inaugurat în anul 1900, pentru beneficiarul său inițial, Poșta Română. Poșta centrală a orașului a funcționat în acest palat până în 1970, când au
Palatul Poștelor () [Corola-website/Science/307284_a_308613]
-
adăugate în 1929, fiind opera sculptorului Emil Wilhelm Becker, pentru care a slujit ca model chiar fiica lui, Else. Parterul edificiului este construit în bosaj și are ferestre largi în arc de cerc. Primele două etaje sunt decorate cu pilaștri dorici, cu ferestre în arc de cerc la primul etaj. Ultimele 2 etaje, la mansardă, prezintă lucarne decorate. Construcția dispune și de un subsol înalt care servește drept soclu al palatului. Colțurile construcției sunt realizate din corpuri rotunde îmbrăcate în coloane
Palatul Universității () [Corola-website/Science/307285_a_308614]
-
cu ferestre în arc de cerc la primul etaj. Ultimele 2 etaje, la mansardă, prezintă lucarne decorate. Construcția dispune și de un subsol înalt care servește drept soclu al palatului. Colțurile construcției sunt realizate din corpuri rotunde îmbrăcate în coloane dorice acoperite de cupole. Inaugurat în 14 decembrie 1869, palatul a fost la început sediul facultăților Universității București, dar și sediul altor instituții de învățământ: Senatul Universității, Academia Română, Biblioetca Centrală, Școala de Arte frumoase, Pinacoteca, Muzeul de Antichități și de istorie
Palatul Universității () [Corola-website/Science/307285_a_308614]
-
este presupusă a fi ultimul strămoș comun al dialectelor grecești, inclusiv a limbii miceniene, a dialectelor grecești clasice, atic-ionic, eolic, doric, a dialectului de nord-vest și, în cele din urmă, a limbii grecești comune (Koine) și a neogreacăi. Unii erudiți includ fragmentara limbă antică macedoneană, fie ca descinzând din mai vechea limbă "protoelină", sau incluzând-o, prin definiție, printre dialectele limbii
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
propoziției în proto-limbă, care ar fi putut fi ușor pierdută de celelalte ramuri. Desinențele verbale de diateză mijlocie, persoana I, "-mai", "-măn" înlocuiesc pe "-ai", "-a". Desinența de persoana a III-a singular, "pherei", e o invenție analogă, înlocuind presupusul doric "*phereti", ionicul "*pheresi" (de la proto-indo-europeanul "bhéreti"). Timpul viitor este creat, inclusiv un viitor pasiv, ca și un aorist pasiv. Sufixul "-ka-" este atașat unor perfecte și aoriste. Sunt create infinitivele în "-ehen", "-enai" și "-men". Eduard Schwyzer, în cartea sa
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
Greaca dorică este o ramură antică a limbii grecești. În perioada clasică, dialectele ei erau vorbite în Peloponesul sudic și estic, în Creta, Rhodos, unele insule din sudul Mării Egee, unele orașe de pe coastele Asiei Minor, sudul Italiei, Sicilia, Epir și Macedonia. Se
Limba greacă dorică () [Corola-website/Science/307330_a_308659]
-
a limbii grecești. În perioada clasică, dialectele ei erau vorbite în Peloponesul sudic și estic, în Creta, Rhodos, unele insule din sudul Mării Egee, unele orașe de pe coastele Asiei Minor, sudul Italiei, Sicilia, Epir și Macedonia. Se acceptă, în general, că doricul provine din Munții Epirului, din nord-vestul Greciei, locul de baștină al grecilor dorieni. Dialectul s-a extins în toate celelalte regiuni în timpul invaziei doriene (circa 1150 î.Hr.) și a colonizării ulterioare. Prezența unui stat doric (Doris) în Grecia centrală, la nord
Limba greacă dorică () [Corola-website/Science/307330_a_308659]