336 matches
-
nu vine cineva să dezlege ușa. Dacă dormi în sărbători mari, somnoros vei fi peste tot anul. Să nu dormi în ziua de Paști, căci îți fură dracul pasca. în ziua de Sf. Vasile, cine va dormi tot anul va dormita. Se crede că acela care are un somn ușor este deștept la minte, iară cel ce doarme greu, acela îi cam bondolan*. De-i dormi în ziua de Sf. Gheorghe, iei somnul oilor. în ziua de Sf. Gheorghe nu e
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de patrie, într-un tangou de nostalgie pentru Buenos Aires: "Mi-e dor de Crucea Sudului când setea mă face să ridic capul / Ca să beau din vinul tău negru în miez de noapte. / Și mi-e dor de străzile cu magazine dormitând / Și în care parfumul ierbii tremură-n văzduh"110. În tangou se explorează regiuni care nu sunt pe hartă, peisaje dintr-o realitate minunată, o a doua realitate, existentă doar în imaginea idealizata a personajului. Tangoul este expresie universală, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să uităm pentru o clipă că suntem înzestrați cu rațiune, să uităm puțin de rațiunea cea rațională, triumfătoare, și de lucrările sale: să trezim animalul care doarme în noi, să împrumutăm gândirea brută a animalelor (gândirea în stare brută, care dormitează, se pare, în fiecare din noi), care trebuie să fie formată nu din concepte, ci din senzații, din imagini, din metafore. Pentru a ne înțelege lipsurile, să ne imaginăm că specia aleasă nu ar fi fost omul (acesta ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
sui-generis menit să-l consoleze după ce a aflat motivele reale care l-au împins pe tatăl său la sinucidere și realizând în plus și utopia ideilor sale legate de justiția absolută; "Gelu (privește lung biblioteca, parcurge cu privirea rafturile): Aici dormitează tot adevărul... și dreptatea... Tot adevărul... tot binele pe care vrem să-l turnăm în arterele vieții...60 În plină criză nevrotică, incompletudinea personajului tinde să caute un suport gnoseologic și etic în Carte. Tentativă zadarnică, deoarece conferința referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Lupta Marii Britanii împotriva invaziei germane. "Leul de mare" planul german al invaziei După începerea războiului la 3 septembrie 1939, Amiralitatea germană nu voia să fie surprinsă fără un plan de invadare a Marii Britanii. Acest plan a fost elaborat și a "dormitat" până după căderea Franței. Prezentat lui Hitler, acesta nu s-a decis imediat să-l aplice, prefera oferta de pace a Marii Britanii. Întrucât aceasta nu putea veni, deoarece Marea Britanie era decisă să lupte până la sfârșit împreună cu Aliații pentru valorile civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
la pretenția duratei. E suficient să-1 ascultăm pe Jung evocînd prezența continuă și secretă în ceea ce este mai intim în noi "a acelei stări paradisiace de care ne-a despărțit cîndva o lege dură"; în acest "imperiu subteran", afirmă el, dormitează la un loc "sentimentul plăcut al căminului și speranța fără margini în tot ceea ce e pe cale a se dezvolta"65. Cu alte cuvinte, între energiile nostalgiei și ale speranței nu există o confruntare ireductibilă, ci o continuitate, o indispensabilă complementaritate
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
altui canal, doi stârci își legănau pliscurile lungi unul spre altul: - Își fac complimente, spuse Gabi, ia uite cât de serioși stau de vorbă. Am întors privirea în partea opusă. Pe un plaur măricel, vreo zece pelicani stăteau nemișcați, parcă dormitau. Unul, în apă, pescuia. L-am văzut când a prins un pește în cioc, l-a ridicat în sus și peștele a dispărut în gușa lui cea portocalie. Apoi cele două lotci au cotit la dreapta, pe un canal mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îl pune pe plăcutul nostru dorobanț pe capră, cu arma pregătită. În zadar protestăm noi și nu ne vine a crede că ne-am putea afla în cel mai mărunt pericol în această Valahie atât de calmă, încât pare să dormiteze. Ne îngrijorează mai ales tânărul soldat așezat ca o țintă pe capra trăsurii noastre, și îl dojenim pe comandant pentru el; dar nimic nu-l poate face să cedeze; își menține dispozițiile, le dă surugiilor instrucțiuni despre drumul pe care
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cu zeii cu gânduri de lumină, curate, dar pe Euridice n-am mai găsit-o niciodată. Orfeu și discipolul din Delfi au ajuns în fundul văi. În fața lor, pădurea deasă, apoi luminiș unde încă ardeau focuri pe cale să se stingă. Tracii dormitau. Cu liniște mergea Orfeu prin tabără ieșind din hățiș. O santinelă care veghea, somă pe dată: -Sunt trimis al templului, renunțați la lupta cu cerul. Orfeu le vorbi cu adorație de-i fascină pe dată. Tracii cu toții îl ascultau să
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
dar proaspăt și mătăsos. Pielea dogorea, îl strângea... totuși simți când Lucian, parcă lovit, se ridicase. Reuși să-l vadă depărtându-se, încovoiat, singur, până la dunga apei. Trase una din revistele de alături. Manole lipsea, și sora, acum Vera parcă dormita, întinsă pe spate, cu brațele și picioarele desfăcute... — Chiar nu intri deloc în apă ? — Nu. Femeie de interior. Prea aproape și prea atentă. Răspunsese imediat, parcă ar fi prevăzut întrebarea. Pânza cadrilată foșni : Lucian se întorsese, se afla din nou
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
La iarbă verde, cu Nostradamus pe urme era o zi obișnuită nu avea nimic special discuțiile interminabile (despre sfârșitul tuturor lucrurilor) se încheiaseră în coadă de pește toată părțile ieșiseră la iarbă verde încinseseră și un grătar catrenele lui nostradamus dormitau împrăștiate pe fața de masă albă pătată de scrum cineva a strigat chiar și apocalipsa trebuie să aștepte măcar până la desert au râs cu toții priveau către cer cu o oarecare teamă era o zi obișnuită nu avea nimic special în afara
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
oferi și sugestii despre ceea ce trebuie să simțim... fascinația arheologiei Pe platoul unde ne oprim, la Teotihuacan, la cincizeci de kilometri distanță de Ciudad de Mexico, piramidele nu sunt păzite, ca în Egipt, de sfincși, ci de vulcani. Vulcani stinși, dormitând la soare. Lipsește și deșertul. Lipsește și sunetul uscat, insinuant, al nisipului. O iarbă măruntă acoperă ruinele încă nedezgropate și munții din jur. Și cerul e altfel decât lângă Nil unde aproape nu se mai vede la amiază. Aici se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vinde și de a târgui sau că a fost în stare să refuze să-și vândă marfa prea repede de teamă că nu va mai avea ce face până la sfârșitul zilei. Renunțând la pasiunile lui, ar semăna cu vulcanii care dormitează și cu dragostea care decade în rutină după ce a visat absolutul. Excesul nu e neapărat indecent și măsura nu e totdeauna admirabilă.,, A abuza" înseamnă uneori, dimpotrivă, a avea curajul să scandalizezi mediocritatea dispusă să nu iubească nimic, decât să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
întind spre el mânuțele dar, tata, vreau la el în brațe, acolo sus, dar, tata, și tot mai mic, nu mai gândesc, orice intenție de gând mi se topește într-o masă uleioasă, creierul meu e undeva detașat de trup, dormitează, ce cald e! Mama! Mă ridică pe sus în brațe, mă alintă, mă adoarme și eu plâng, nemulțumit, plâng, îmi amintesc de creion și desenez, desenez, plânsul încetează, mama mă adoarme, a, a, a, a, puiul mamii, a, a, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se odihnească. Curtenii spuneau că acum Tiberius rămânea ore în șir întins în exedra sau în aulă, nemișcat, învelit cu o pătură și cu câte-o scriere uitată pe genunchi, privind marea. Era foarte obosit, șopteau, era pierdut în singurătate. Dormita îndelung. Din ce în ce mai des, rămânea în camera lui, în pat, până târziu, uneori chiar până seara. La asfințit se scula cu greu, privea soarele aflat la orizont și se întorcea în cameră. Într-o zi, Gajus Caesar, salutându-l în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a se înălța, cu dulci făgăduieli, ca să i se întipărească pe chip surâsul îngeresc, pe care moartea nu i l-a putut risipi cu răsuflul ei înghețat. Anul de doliu în odaia Laurei a fost negru și tăcut. Madam Fișic dormita, înghesuită pe scaunul ei de bucătărie. Ședea lângă spirtelnița din sălița antreului, unde îmi fierbea cafeaua turcească, pe care o sorbeam fericit, deși fata tinichigiului mi-a șoptit ocrotitoare, că mi se fac farmece cu buruieni, ce să-mi pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ochii ei cu retine sinilii, mă sfredeleau cu o expresie îndurerată. Buzele răsfrânte ușor înspre colțuri, schițau un plâns reținut cu greutate și o chinuitoare întrebare: „Ce ți-am făcut?” părea că mă întreabă Mariana. Și așa cum pisicul cafeniu îi dormita în poală, așezat și sprijinit cu lăbuțele de dinainte pe un genunchi acoperit decent de rochița ei albastră, cuvântul meu greu și usturător, ce trebuia să-i ardă inima, ricoșă în ultima secundă, izbind mortal pe Nora: O rugai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lor cu boruri largi, schițe în mișcare care erau gata cât ai clipi. Desenam cu pene de porumbei și de pescăruși dintr-o călimară plină cu tuș de China diluat. Totul era uimitor, se transforma în motiv: cai de trăsură dormitând, copii jucându-se pe stradă și rufe întinse la uscat pe frânghii lungi. Femeia grasă de la balcon. Locurile goale lipsite de umbră. Mi-am cumpărat o pălărie de paie. Pentru fumător, țigările cele mai ieftine erau Nazionale, nu și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Însă de pe această paletă metropolitană lipsesc două note, pe care Îndrăznesc să le pretind cu toată tăria viitoarelor tomuri: suava și feminina noastră stradă Florida, În suprema sa defilare prin fața privirilor lacome ale vitrinelor, și melancolica mahala La Boca, ce dormitează lângă docks, când ultima cafenea micuță și-a plecat pleoapele de fier În beznă, iar un acordeon, neînfrânt În tenebre, salută constelațiile care au pălit deja. Să subliniem și caracteristica totodată cea mai bătătoare la ochi și mai profundă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
el. La Pago Pago sosise odată cu răsăritul, Îl Îmbarcaseră În grabă pe un elicopter Sea Knight care decolase imediat, Îndreptându-se spre vest, pe deasupra palmierilor și a acoperișurilor de tablă ondulată, către Oceanul Pacific. Se afla În elicopter de două ore, dormitând În cea mai mare parte a timpului. Ellen, Tim, Amy și aniversarea mamei sale păreau foarte departe. Unde ne aflăm exact? — În Pacificul de Sud, Între Samoa și Fiji, răspunse pilotul. — Poți să-mi arăți pe hartă? — N-am voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de stil, mi-ai privit gândurile, iar frumusețile lumii le-ai împărțit în două; una, trecerea la evadările anilor, alta, trecerea în nefericirea sacadată a delirului prin trupul meu prea tânăr de ispitele lumescului. Tu, mi-ai promis nopților să dormitez pe fotolii de lună și ai venit în goana umbrei să percep prăbușirea voinței aici în incinta de suflete oarbe. Omule, de ce ai venit să mă acoperi cu frunze? De ce ai venit să mă acoperi cu arderi, de ce ai venit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
era milă de el, mai ales când îl vedeam pironit ore întregi într-un fotoliu, uitându-se la o fotografie înrămată pe perete, cu el și mătușă-mea, deși poate că nici nu se gândea la ea, ci aiurea, sau dormita. Apoi s-a îmbolnăvit și atunci a fost cumplit, pentru că a trebuit să am grijă de el un an sau doi și în toată vremea asta se uita la mine cu ochii goi, uneori cu o licărire de răutate, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Oameni la început rari apoi din ce în ce mai mulți, grăbindu-se, grăbindu-se. Și deodată, glasurile, respirațiile, pașii, claxoanele, vociferările, zgomotul obloanelor ridicate, scrâșentul frânelor, clopotele tramvaielor, strigătele treptat înmulțite s-au adunat închegate în respirația colosală a orașului care nu mai dormita. Devenise din nou un stup colcăitor, amenințător. Ca o mașinărie fantastică și uluitoare care înghite orice ca să zumzăie, să toarcă, să-și clănțăne roțile zimțate, să-și plimbe benzile rulante, măcinând totul cu indiferență. Îl ura. Îi era drag și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și spunea, așa cum o făcuse Înainte: Oamenii ăștia nu știu că eu și Julia sîntem aici, goale, una În brațele celeilalte... I se părea incredibil. Ea Însăși se simțea expusă, dar la modul delicios, de parcă toată carnea de deasupra nervilor dormitînd fusese dată la o parte, jupuită. Niciodată n-o să mai traverseze o cameră, n-o să mai dea drumul la radio, n-o să mai pună vătraiul În foc - nimic de genul ăsta - se gîndi ea, fără să se gîndească la faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de parcă era curios cum se vedeau lucrurile din perspectiva mea. Se roti cu scaunul și aruncă o privire la terenurile de tenis aglomerate. — Doamna Shand e o femeie de afaceri pricepută, recunoscu el. Ani de zile, Residencia Costasol a tot dormitat, și-acum, deodată... De unde putea ști doamna Shand cînd avea să se trezească? — Păi, domnule inspector... Privirea agresivă a lui Cabrera mă neliniștea, ca și chipul său tineresc pe care se citeau mult prea clar indiciile banditismului intelectual. Oamenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]