433 matches
-
etice ale credinței, considerate de romancier nu teologal, ci filosofic (normele morale - conștiința, fericirea, binele), valorile gnoseologice, care pun problema răului instaurat în gândirea reflexivă ca rezultat al „conștiinței sfâșiate” (cunoaștere rațională și intuitivă), în sfârșit, valorile estetice ale paradigmei dostoievskiene, întemeiată pe echivalența frumos-Hristos- ideal (specificul artei ca fenomen al conștiinței). Două subcapitole ale cărții analizează cursul lui Nichifor Crainic despre spiritualitatea dostoievskiană și contribuția lui Valeriu Cristea la cercetările asupra scriitorului rus. SCRIERI: Poetica lui Dostoievski, București, 1987; Frumosul
KOVÁCS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
gândirea reflexivă ca rezultat al „conștiinței sfâșiate” (cunoaștere rațională și intuitivă), în sfârșit, valorile estetice ale paradigmei dostoievskiene, întemeiată pe echivalența frumos-Hristos- ideal (specificul artei ca fenomen al conștiinței). Două subcapitole ale cărții analizează cursul lui Nichifor Crainic despre spiritualitatea dostoievskiană și contribuția lui Valeriu Cristea la cercetările asupra scriitorului rus. SCRIERI: Poetica lui Dostoievski, București, 1987; Frumosul pur. Poetici clasice și moderne, București, 2000; Dostoievski: Quo vadis homo? Sensul existenței și criza civilizației, București, 2000. Traduceri: Dostoievski despre literatură și
KOVÁCS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
Renașterea ne sustrage vidului interminabil al unei vieți întru moarte (Sein zum Tode), demascând neîmpăcata rușine a goliciunii bătrânului Adam. Descriind infernul catastrofei primordiale, somnolența muritorilor, pierderea amintirilor din petrecerea cu Domnul în paradis - centrul inimii noastre -, părintele Emilianos atinge dostoievskian cutele cele mai ascunse ale sufletului nostru. Cuvintele sale au virtuțile transparenței, iluminând tenebrele unei conștiințe depravate, refugiată în ipocrizie și autosuficiență. Lansată cu o sinceritate care nu sucombă nicidecum în cinism și cu o clarviziune care, născută în stare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
integrat socialmente pozițiilor de stânga. Într-o carte târzie, Hârca piratului. Peisaje dunărene (1957), dincolo de comentarii și epicizări mediocre, dialoguri imaginare, tonul vag festivist, răzbat imagini pregnante ale reporterului de altădată: Delta mirifică - o Amazonia locală - sau haloul fantastic al dostoievskianului Igor Radomirski, ultimul „vrăjitor” de albine de la Isaccea. O figură a secolului al XX-lea, „însuși reporterul” (Geo Bogza), B.-F. rămâne egalul marilor jurnaliști ai lumii moderne. SCRIERI: Cinci zile printre leproși, pref. D-rul Ygrec, București, [1929]; Orașul măcelului
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
omenești - senectutea, feminitatea, copilăria - și potențate prin încadrarea într-un întreg virtual care le subordonează unei demonstrații („stăpânii” absenți sunt bărbații). Animale bolnave, probabil cea mai cunoscută dintre cărțile lui B., e un fals roman polițist, de fapt un roman dostoievskian, centrat pe sondarea literară a psihologiei abisale și năzuind aproximarea sensului existenței umane, într-o originală viziune metafizică. Cartea a impresionat, probabil, (și) prin aspectul ei de „roman polițist” perfect construit. Intriga în sine e, totuși, destul de banală. Autorul a
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
falsă viață cu o atât de mare autenticitate încît ceea ce aflăm apoi despre adevărata lui existența ni se pare ireal, vulgar, străin de el... Această bizară dualitate n-are un ecou profund în conștiința lui ca în cazul unui erou dostoievskian. Scriitorul ne minte în față, fără să clipească, zicând că n-a avut părinți și că se trage dintr-un neam umilit care n-a ajuns încă, până la el, la lumină. Pentru noi se pune într-adevăr problema dacă să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
părerea mea e că la noi cititorul român stă mai bucuros de partea lui Tolstoi decât de a lui Joyce, pe care încă nu-l cunoaște. Eroii dumitale fac parte din galeria demonilor meschini și nebuni, bine descriși, în descendență dostoievskiană, de F. Sologub și L. Andreev. Celebrul roman al lui Sologub are o expunere epurată de trivialități, pe alocuri chiar plină de lirism, deși eroul e însăși trivialitatea. Nu-ți pune probleme metafizice, taie cuvintele urâte și temperează acele idei
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
existența banilor; Raskolnikov ucide ca să prade o bătrână; în Frații Karamazov, faimoasele trei mii de ruble ale lui Fiodor Pavlovki provoacă crima în jurul căreia se încheagă drama. Cine ne-ar mai opri însă atunci să spunem că și Balzac e dostoievskian? Vautrin nu e un erou demoniac, care vrea să cucerească Franța rămânând în umbră, asemeni lui Piotr Verkovenski din Demonii? (operă care nu datorează nimic nimănui). Și așa mai departe, poți să susții orice, fără să depășești însă, ăsta e
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cè au acționat ca si cum ar fi fost conduși de un impuls de moment, N-am ucis pe nimeni, Matei, fiindcè n-am avut ocazia, nu pentru cè sunt mai bun decât alții! eu ascultând, nu sunt obișnuit cu aceste reflecții dostoievskiene ale tatèlui meu, Nimeni nu e bun, tatè! Ți-amintești când m-am bètut cu Vlad? el încuviințând, Da! Cred cè atunci voiam sè-l omor, dar n-am fècut-o, pur și simplu, m-am oprit! În fiecare din noi zace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
un deceniu încoace: literatura contemporană și cititorii ei se află în acest moment al mondializării, care face din tot o unică structură rezonantă, într-o metamorfoză profundă. Nu mai există apetit și nici timp de lectură pentru a acredita personaje dostoievskiene sau flaubertiene, pur și simplu pentru că ritmul și viziunea lumii recente sunt altele. Astfel, ceea ce am încercat să inaugurez și să construiesc începând din anul 2009, odată cu romanul Istoria romanțată a unui safari (și cred că am realizat deplin prin
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
gnostice și paleosatronautice. Căci Mort Cinder nu are patrie și nici vârstă. El este, în același timp, soldatul ce luptă în tranșeele primului război mondial, dar și sclavul egiptean care asistă la sfârșitul prințesei Lisis. Înzestrat cu un sentiment aproape dostoievskian al empatiei, Mort Cinder îl inițiază pe anticarul londonez în arcanele acestor povești ascunse sub rândurile istoriei documentabile oficial. Călătoriile în timp ale lui Mort Cinder sunt provocate de întâlnirea fragmentelor de memorie ce ajung până în prezentul narațiunii. Un ciob
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
necugetate, excesive, al căror rezultat este de fiecare dată eșecul. ,,Agentul’’ satanic ca resort intim al stării de transă căreia îi cade victimă individul uman, în speță tânărul neinițiat, cuprins subit de patima jocului de noroc, este tema fantastică tipic dostoievskiană a scrierii. Opera este creată utilizând narațiunea la persoana a treia și cele câteva indicii cu privire la acțiunea forțelor malefice, elemente care sunt figurate sunt presărate în trecere. Această alternare între relatarea pățaniilor unui ingenuu și intervenția acestor puteri oculte este
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ea toată viața, pe care să o modulezi și care, ca răsplată, te scoate, ca o macara miraculoasă, din mlaștina vieții și te depune, nou-născut și imaculat, pe țărmurile spiritului. Iar odată ajuns acolo poți privi lumea, cu colcăiala ei dostoievskiană, de sus. Totul e, repet, să ai o "idee", singurul, adevăratul pașaport de intrare în lumea filozofiei. "Care vă este ideea?" era întrebarea cu care Noica îi făcea pe discipolii săi să tremure. Pentru că fără "idee" ce te făceai? Rămâneai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
carcerală, comună lui Dostoievski și lui Soljenițîn, și nici modul de evocare a acestei experiențe în prima mare carte din literatura rusă concepută de primul ca o "cronică" a vieții în detenție. Impresia noastră este că, deși poetica marilor romane dostoievskiene a marcat decisiv arta literară a lui Soljenițîn, acesta și-a scris opera într-un spirit mai apropiat de "ecumenismul" și de echilibrul tolstoian. O impresie susținută și de faptul că, spre sfârșitul vieții, copleșit de spectacolul Rusiei haotice și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a găsit-o la întoarcerea din exilul apusean în 1994, la nivel ideatic, autorul Arhipelagului Gulag pare a privilegia comuniunea cu autorul Jurnalului de scriitor și cu încrederea acestuia în puterea regeneratoare a ortodoxiei ruse, fără, însă, a resuscita ideile dostoievskiene ale panslavismului. Oricum ar sta lucrurile, însă, citind opera lui Soljenițîn și parcurgând traseul existențial al autorului, nu mai puțin semnificativ decât aceasta, ne convingem că, fără nici un fel de îndoială, scriitorul din secolul al XX-lea aparține, împreună cu cei
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
polifonic, perfect delimitat în timp și spațiu. Fără erou principal". Cu alte cuvinte, el optează pentru forma de "roman liber", impus în literatura rusă de primul ei scriitor clasic, A.S. Pușkin, și dezvoltat atât de ingenios de romanul lermontovian și dostoievskian. Interesul lui Soljenițîn pentru forma respectivă nu pornește din rațiuni strict literare. Mai curând, acesta răspunde viziunii lui asupra omului în care individualitatea umană dobândește o semnificație aproape sacră. "Universul are atâtea centre câte ființe trăiesc în el. Fiecare dintre
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
același timp, poruncile divine (îi ajută pe alții dezinteresat etc.). Alioșa își asumă cu bucurie condiția, iar această bucurie este răsplata pe care "cei prigoniți" o primesc în această lume. Este locul aici să amintim și trimiterea clară la personajul dostoievskian Alioșa Karamazov. Credința lui Ivan Denisovici Șuhov nu este atât de evidentă și de cultivată precum aceea a lui Alioșa. El mărturisește credința în Dumnezeu cu seninătate și simplitate, justificând-o prin frica în fața atotputerniciei divine. Moștenită de la oamenii din
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Noica, n.n.], sufletul acestei aventuri donquijotești, îi aduci un omagiu pe măsura delirului său admirabil. Am terminat emoționat lectura, mai ales după partea a doua, cea care începe la 3 octombrie 1980 cu observațiile lui și se termină cu scena dostoievskiană de la pagina 232. Portretului care urmează, și care anunță despărțirea și chiar ruptura, nui lipsește, desigur, nota patetică. Prin asta Jurnalul depășește limitele sobre ale unui text filozofic, în schimb își dezvăluie adevărata intenție: căutarea de sine. Crima care i
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pentru ca toți să o poată înțelege.“ (G. Larroux, Le Réalisme) - Diversitatea modelelor realiste: realismul obiectiv (de observație: Comedia umană de Honoré de Balzac; romanul balzacian Enigma Otiliei de G. Călinescu; realismul dur al lui Liviu Rebreanu - Ion, Răscoala); realismul psihologic (dostoievskian, proustian, Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război); realismul de proiecție lirică, mitică (Baltagul - Mihail Sadoveanu) etc. În secolul XX, se lansează concepte cul tu rale și doctrine raportate explicit la realism. Astfel, suprarealismul tinde să depășească
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
canonului estetic diferențiază romanul medieval de cel romantic, baroc, realist, naturalist, existențialist, modernist sau postmodernist, romanul eroic de cel exotic, fantastic, mitic, satiric, parodic, al absurdului, romanulparabolă, eseistic sau comportamentist, antiromanul etc., romanul de tip balzacian de romanul stendhalian, tolstoian, dostoievskian, proustian etc. Alte criterii sunt: formula compozițională (roman de tip memorialistic sau epistolar, de tipul jurnalului, al cronicii, de tipul romanului în roman, al romanului cu sertare/romanul à tiroirs etc.), întinderea (roman epopeic, ciclic, romanfluviu) sau particularitățile discursului narativ
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unei arhitecturi exotice, dar în ideea ei generală este însăși floarea sufletului etnic al românimii."102 În virtutea acestor ecuații ontologice, cuvântul grăiește adevărul chiar și atunci când vrea să-l ascundă. Sau mai ales atunci. Eminescu se reîntâlnește aici cu subterana dostoievskiană și cu subtilitățile inconștientului dezvăluite de Sigmund Freud, C.G. Jung sau de Jacques Lacan. Sub cuvântul Basarabia, rușii au vrut să ascundă adevărul asupra poftei lor de cucerire în slujba căreia au pus trădarea și mituirea. Dar tocmai cuvântul Basarabia
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
profitorii din rândurile "aliatului"-ocupant! Subliniez, de aceea, o diferență esențială dintre geniul politic eminescian și strălucitoarea inteligență maioresciană, care, în raționalismul ei cartezian, a decis în favoarea pragmatismului imediat, chit că filosofia lui de viață coincidea cu cinismul Marelui Inchizitor dostoievskian, cinism pe care tocmai îl dezvăluia geniul lui Dostoievski concepând, în acei ani, romanul Frații Karamazov. Altfel spus, calea adevărului, urmată de Eminescu, nu putea duce decât la sărăcie și la stabilimentul doctorului Alexandru Șuțu, pe când calea raționalismului lucrativ maiorescian
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de atât, țărănimea, majoritară zdrobitor în Basarabia și care conservase caracterul românesc al provinciei, se afla sub influența lui Țiganko, "revoluționarul de profesie", un comunist fanatic, care nu știa o boabă românește, comparat de Duiliu Zamfirescu cu personajele din subterana dostoievskiană și din Amintiri din casa morților, un "criminal care "vede idei", dar nimicește oameni", cum îl caracterizează și Ioan Adam187. Țiganko a inoculat țăranilor ideea că românii vin să le ia pământul, nu să li-l dea așa cum promiteau bolșevicii
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pur și simplu suprimată”4. Executorul acestui fenomen (conducând un lot de schingiuitori) a fost, cum spuneam, Eugen Țurcanu, un torționar machiavelic, care ajunsese să-și fascineze uneori chiar și victimele. Virgil Ierunca vede În Țurcanu un Piotr Verhovenski (personaj dostoievskian din romanul Demonii) dus dincolo de limita răului și un al doilea marchiz de Sade5; alți memorialiști văd În el un doctor Mengele românesc; dar Țurcanu este torționarul prin excelență, În carne și oase, astfel Încît partitura sa este mai degrabă
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Fapt care nu atenuează sentimentul eșecului, dar care purifică orice criză teribilă, delirantă, extazică a adevărului. Contemplate acum, vidul și esențialul nu mai dor; prin conștiința eșecului, disperarea e complementară melancoliei. În tinerețe, era complementară doar plictisului, anxietății și extazului. Dostoievskian, Cioran nota în aceeași scrisoare către Eliade: „Îmi e imposibil, dragă Mircea, să scriu despre un gânditor pe care-l iubesc, despre o carte citită, despre o întâmplare trăită. Toate nu ajută la nimic. Gândirea trebuie să fie o goană
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]