311 matches
-
filmele de groază de pe ecran și din creier, sosea vremea acțiunii, momentul pe care îl așteptam în fiecare noapte. Cu ajutorul lui Mihnea, instalasem un program de spart mail-uri, o chestie simplă și eficientă, gata să se plimbe prin calculatoarele altora. Drăcia se reactualiza singură, luând forma și denumirea fișierelor pe care le vizita; cine poate spune cu ce te mai garnisea? La o adică, se instala chiar în programul anti-virus, anunțându-te că ți-a găsit probleme prin altă parte; ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ceva.“ „Sacul lui Moș Crăciun de-anul trecut...“ „Mai tare de-atât, Robane. A răsturnat o chestie țuguiată, era proptită-ntre cărămizi. O fi zis că-i un lemn, ceva de la vânt. Cu piciorul a atins-o, din greșeală, prostește. Drăcia a zburat până jos, a auzit-o probabil cum cade. Nu s-a spart. Pot să-ți descriu și dimensiunile ei: avea șaptezeci de centimetri, cât lățimea șemineului.“ „Ne mai fierbi mult?“, s-a enervat Maria. Îi stătea bine când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dulap, apoi a deschis un sertar mare, lung, cum se făceau pe vremuri, pentru plăpumi și așternuturi. A scos de-acolo un tub cartonat, vișiniu, lunguieț; puteai să altoiești câinii cu el. Ni l-a fâlfâit sub nas. „Asta-i drăcia!“ Jubila. „Pot să-ntreb și eu ceva?“, mi-a luat-o Maria înainte, „Cum a ajuns «drăcia» la tine?“ Acum jubilarea devenise triumf. Mihnea își savura momentul. „Să zicem că mai vorbesc din când în când cu frații «Brothers». Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
A scos de-acolo un tub cartonat, vișiniu, lunguieț; puteai să altoiești câinii cu el. Ni l-a fâlfâit sub nas. „Asta-i drăcia!“ Jubila. „Pot să-ntreb și eu ceva?“, mi-a luat-o Maria înainte, „Cum a ajuns «drăcia» la tine?“ Acum jubilarea devenise triumf. Mihnea își savura momentul. „Să zicem că mai vorbesc din când în când cu frații «Brothers». Pare ciudat, dar știu să deschidă gura, uneori articulează cuvinte întregi. Dacă le împingi o damigeană cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de rezolvat. Aici intervin mini-organismele astea pe care le-am inventat. Piticoții mei electrici se pun în mișcare, analizează, evaluează, compară. Vreau să obțin o predicție, un scenariu pe termen scurt sau lung; eventual, o soluție. Cu asta se-ocupă drăciile mele. Ecranul îmi afișează rezultatele, după ce s-au epuizat toate posibilitățile. Programele se pot combina și-ntre ele, aleatoriu. De la un anumit moment, mașinăriile funcționează autonom. Eu nu mai controlez nimic, rezultatul e nepredictibil, ca și modalitatea de calcul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încălțămintei un soi de melc răsucit, ridicat sfidător în aer, cu vârful în sus: îți venea să-l tai cu cuțitul și să aduci pantoful la dimensiunea lui firească. De aspect, nici nu mai putea fi vorba; când puneai o drăcie de-aia în picioare, jurai că te-ai încălțat cu-o trompă de elefant. Găseai trompe pe toate gusturile: și pentru bărbați, și pentru femei. Maria proba de zor, nu-i plăceau, dar așa arăta moda, trebuia să te conformezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lângă Palatul CEC, pe Kiseleff. N-aveai loc nici să respiri. Le recunoșteai imediat, după zimți și geamurile cuirasate. Cu cât te îndepărtai de ele, cu-atât păreau mai multe. Dacă mergeai în Băneasa, jurai că ai intrat în port. Drăciile astea îți înțepau privirea, decupau orașul în bucăți tăioase, sucindu-l ca pe-un cerșetor cu corpul frânt în poziții neverosimile. Bănci, corporații, trusturi. Firme cu parteneri mulți, care trebuiau să se înșire cu toții-n titlu și de care cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
1890, se găsește un tip care să pună cap la cap ideile lui Jacquard și Babbage: Herman Hollerith, stabilit în America. Individul își brevetează o mașinărie de informație electromecanică, funcționând cu cartele găurite, ca războaiele de țesut ale lui Jacquard. Drăcia putea realiza operațiuni de calcul și procesare de date: era primul calculator electromecanic. Mai mult, după ce ia nu știu câte premii pentru mașinăria asta, Hollerith devine, în 1896, fondatorul lui Tabulating Machine Company. Îți spune ceva numele, nu?“ „Mă rog, să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Emy dragă, te sărut dulce, aparatul e la Balcic, lângă vechea Primărie, vezi Bonceff.“ „A fost nevoie de ceva muncă de cercetare.“, am revenit eu. „Unu: nicăieri în roman nu-i vorba de nici un aparat, dacă nu punem la socoteală drăcia misterioasă a Doamnei T., dedicată igienei personale (unii au zis că-i un irigator, alții că-i un sterilet; elevii cred și-astăzi că e-o periuță de dinți). Așadar, nu știm la ce se referă Ladima. Doi: în 1927
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doar culoarea părea puțin mai deschisă și pâlpâia, ca becurile românești de 40 de wați. Lupu mi-a făcut semn să-i las fotografia. Am ezitat o fracțiune de secundă. Ce se putea întâmpla? Oricum, habar n-aveam cum funcționează drăcia lui Camil. Penciulescu mort, Cibănoiu îngropat; rămăsese doar tânărul Lupu. Până la urmă, i-am întins poza. A apucat-o cu delicatețe, ca un adevărat colecționar de ceasuri, fără să-i atingă pelicula. Apoi a întors-o cu fața în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu mai existau batiste?! „Ce căutăm?“, am intrat direct în problemă, apăsând tastele: o senzație plăcută, cauciucată, imposibil de descris. „Ultimele noutăți ale colegului tău. Ăla sensibil, cu buzele date cu glicerină.“ „Jurnalul lui Paul?“ „Jurnalul, jurnalul de dincolo de jurnal, drăcii de-astea.“ „Am început să mă obișnuiesc cu ele. Peste tot e-o fereastră, o ușă, un calc, o deschizătură. Mâine-poimâine-mi fuge și podeaua de sub picioare. David Lynch ar fi gelos pe noi.“ „Lasă romanele și fii atent ce zice-amicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am încercat să pun puțină ordine prin lucruri. Nu mergea ușor. Oriunde mă suceam, nimeream doar peste necunoscute. Venisem la mare crezând că vom dezlega enigma tablourilor lui Varo și Luchian, poate și-a unei societăți secrete mondiale, care ascundea drăcii prin statui și-armuri, și dădusem peste autorul-minune și conferința lui epică. Globalmind și frații „Brothers“, concurați de echipa Bavaru-Ciupină, scormoneau și ei prin județ, cu un pas în urmă, dar aproape de noi: le simțeam răsuflarea în ceafă, prezența în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
hârtia pe dos, și-atunci lumea a scăpat un țipăt de uimire. Pe spatele planșei, în colțul din dreapta, străluceau niște inițiale roșii, mari cât o furculiță, pe care învățătorul le-a citit cu voce tare: V. RO Preotul a strigat „Drăcie!“, învățătorul a zis „Știu cine-i!“, iar doctorul Leordeanu, încă vânăt pe față de la bătăile de peste noapte, a răcnit din singurul său plămân funcțional: „Vitalian Robe!“ Dovezile erau suficiente. Sătenii au sărit pe cai și-n căruțe (unii și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de o catastrofă și de o ulterioară selecție naturală oarecum inversă, în care exemplarele ce supraviețuiesc și se reproduc seamănă din ce în ce mai mult cu un pește, și au creiere din ce în ce mai mici. Pericolul ca un creier prea dezvoltat să mai inventeze o drăcie ce poate distruge planeta a dispărut complet, ființele rămase sunt oarecum prostuțe, dar foarte fericite. Din nou, ca în scena cu filmul de război ce rulează invers, return to innocence. În ciuda întâmplărilor dramatice și tragice prin care a trecut începând
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA POSTBELICĂ- DRAMATURGIA Testul nr. 96 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: TABLOUL IV (Cu mâna streașină la ochi) Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu? Cum mă numeam eu? (Pauză) - (Iluminat, deodată) Iona. - (Strigând) Ionaaa! - Mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona. - Și acum, dacă stau bine
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
inteligent ca și ciubotele sale, avea o plăcere diabolică să ne chinuiască inutil. Spre liziera din față, cîte unul, de la stînga la dreapta, salt înainte! zbiera sergentul. Avea în mînă o cîrîitoare pe care o răsucea cu sete. Cînd cîrîia drăcia asta, trebuia să înțelegi că era adică foc de mitralieră inamică și cel cu "saltul înainte" trebuia să se culce la pămînt. Cînd tăcea cîrîitoarea, trebuia să te ridici și să fugi din nou spre inamic. Ne chinuia sergentul, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cenușie, prin dreptul pâlcului de copaci de la Giurgiu, la vreun kilometru și jumătate, venind chiar pe urmele mele. Doamne, nu se poate! îmi zic eu. Mă șterg la ochi îndelung și apăsat, ca și când m-ar fi înțepat o viespe: "Ei! Drăcia dracului! Ce-o fi asta? E un lup așa de mare?" Mă opresc în loc. mă mai uit o dată. Oare am vedenii? Îl chem lângă mine și pe Ursu. Încerc să-i arăt și lui acea arătare mare, în patru labe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
bufet, așa-i place lui să coasă tot timpul.” Vânzătorul de gresii vine aici la Suceava de mulți ani, le-a pierdut numărul, dar nu crede că va mai tăia gresie mult timp, spune că „l-au omorât motocoasele și drăciile astea chinezești care se vând acum prin magazine. Iar când nu o să mai fie benzină să le pornească, nu o să mai fiu nici eu, nici gresia mea, să vedem ce o să faceți atunci !”, spune el cu vizibilă satisfacție. După ce cumpăr
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
actual în Germania, 92275 Hirschbach, Am Adlersberg 14, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Mediaș, Str. Sondorilor nr. 5, ap. 17, județul Sibiu. 197. Lormess Aurica, născută la 28 septembrie 1950 în localitatea Belcesti, județul Iași, România, fiica lui Drăcia Vasile și Anica, cu domiciliul actual în Germania, 65510 Idstein, Rosenweg 14, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Iași, str. Buridava nr. 3, bl. A1, sc. A, ap. 4, județul Iași. 198. Mihoc-Kovacs Violeta-Mirela, născută la 14 mai 1968
HOTĂRÂRE nr. 437 din 25 mai 2000 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128613_a_129942]
-
n-au vrut, au mânat mașina cu mâinile și-a început să tragă clopotul. „Au venit cu capu‘ , să vadă că-i capu‘ ei” De când m-au adus din pușcărie, eu am mers târâș. M-a operat Maiestatea. Făceam toate drăciile contra comunismului. Uite scara colea, da’ nu-i aia, de ce să mint. Îmi dam drumu’ pe scară în cămașă dă noapte, să creadă că intru-n closet. Aveam cuiele scoase la două uluci și treceam dincolo. Băgam mâncarea pentru partizani
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
deosebiri în formația intelectuală, neînțelegerea soților e perpetuă. Postelnicul nu se împacă în ruptul capului cu straiele nemțești în care l-a îmbrăcat nevasta și tună împotriva „romanțelor“ din care ea ar voi să-i citească la culcare: „cine știe, drăciile care sânt înșirate acolo poate să mă molipsească și pe mine, și negreșit aceasta se poate întâmpla, pentru că toți aceia care le scriu sânt niște mireni păcătoși, niște afemeiați, niște ereteci cu coarne!“ Remarcabilă aici, ca de altfel în mai
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
P.S. "Așa, și? Care-i treaba cu noaptea...?" S-a întâmplat ca a doua oară, la recomandarea lui Caius Dobrescu, să am mai mult timp și, odată intrat în labirintul blogului ei, să nu mai pot ieși. E acolo o drăcie foarte "catchy" care îți deschide la finalul fiecărei postări încă alte cinci chestii "debitate" de autoare. Te poți rătăci. Îți poți pierde întreaga noapte. Dar merită, băieți, să ajungeți la o postare de vacanță din Grecia, cu o imagine bine
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mai poate Învia”. Meditația lui Marin Sorescu, aparent naivă, are o extraordinară profunzime. Meditația dezvăluie esența tragediei: „Problema e dacă mai reușești să ieși din ceva, odată ce te-ai născut. Doamne, câți pești unul În altul!” Acum Iona definește viața: „... drăcia aceea frumoasă și minunată, și nenorocită, și caraghioasă, formată din ani pe care am trăit-o eu”și Încearcă să-și descopere identitatea, ca ființă Înzestrată cu atributul reflecției: „Mi-am adus aminte. Eu sunt Iona!” și Înțelege că a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
aurii. Sau sunt un fel de înjurături familiare: "Foicică mărăcine, Ascultați boieri la mine". Înjurături agreabile, în armonie cu tonul obișnuit ale acestor povești, în care iubirea are ceva calin, gingaș, mângâietor și copilăros. Acolo unde alții blasfemiază și înjură: "Drăcie! Tunete și sânge! Raiul și Iadul!", lăutarul susură: "foaie verde mintă...", "foicică viorea...". Un întreg popor se revelează în aceste exordii înmiresmate. Aceste poeme rustice au o savoare de groază care le garantează autenticitatea. Leconte de Lisle îi scria Elenei
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mulțumit: "...nu se îngrijea deloc de toate zgomotele nocturne, de zdrăngănitul lanțurilor, iluminarea saloanelor de primire și a paraclisului din castel, ba încă zicea mereu că într-un castel cum se cade trebuie să fie întotdeauna o nălucă și alte drăcii de noapte". Și micuței prințese Mite îi plăceau acești strigoi dragi, îndeosebi bărbatul, un bărbat care, în fiecare noapte, lumina capela. Se ruga cu ardoare pentru el, dar nu prea înflăcărat, căci altfel bunul Dumnezeu ar fi chemat la el
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]