498 matches
-
nou, preotul a împărtășit-o cu Trupul și Sângele lui Hristos. Acum Daniela Nela era creștină, primise cele trei Sfinte Taine deodată: Botezul, Mirungerea si Sfânta Împărtășanie. O privea atentă printre pleoapele aproape închise pe nașa ei, care o strângea drăgăstoasă în brațe și se pierdea, la rândul său, cu privirea în ochișorii micuței, parcă uitând de restul lumii, nevăzută și neauzită de urechile ei, într-o legătură sfântă, binecuvântată de Dumnezeu... Va urma Autor, Olguța Luncașu Trifan Februarie -01 - 2015
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
ni se pare un sacrilegiu, spaniolii sunt lejeri. Comercianții inventivi profită de moda inedită și scot pe piață, an de an, figurine de „cagones” cu „față umană”. În Barcelona, onoarea revine primarului general, iar în anul nunții princiare, figurinele stilizau drăgăstos un Felipe și o Letiție cu pantalonii lăsați pe vine. Ieslea publică (el belen) e prilej de mândrie. Primăriile expun, orgolioase, rezultatul migalei artiștilor locali. Se angajează actori pentru personajele principale, se încorporează fântâni, mori de vânt sau pâraie cu
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
Orașul sperietor de sobru, prin care pașii mei de prunc în prag de adolescență se insinuiau ezitanți, intimidați de severitatea profesorilor noștri de liceu și de asprimea umorului colegilor, mi-a modelat caracterul în direcția unui sarcasm sănătos, dar oarecum drăgăstos. Căci așa suntem noi, sibienii, casanți pe dinafară, dar impresionabili pe dinăuntru, cu condiția să nu se observe. Faptul că tocmai noi ne găsim să organizăm cu regularitate de ceas sentimentale festivaluri de jazz sau romantice târguri de Crăciun, cu
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
doar plăcerile lui, uitând de greața ei. Se întâlnea cu colege și colegi care-i deveniseră prieteni. Aici l-a întâlnit pe Ionel, student ca și ea și funcționar de bancă într-un oraș transilvan, un bărbat atent, frumos și drăgăstos, cum nu mai cunoscuse altul. În compensație, prin intervenția ei, reușise să-și ia și el un loc de cazare în Hotelul Partidului, unde ea era abonată. Numai așa, în sesiuni, la ore numai de ei știute, Ionel pleca din
de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372132_a_373461]
-
bunătatea oferită și închizând ochișorii de mulțumire. Poneiul știa când se apropia ceasul de călărie a lui Roxette, când ea deschidea poarta, îl chema, încăleca pe spinarea lui cea moale și lucioasă, îl mângâia pe hreavă, îl dezmierda prin cuvinte drăgăstoase. Atunci el începea să tropăie voios pe izlaz, prindea viteză la fugă, și ieșeau în galop prin poarta larg deschisă. Treceau așa, ca adierea dulce a vântului, străbăteau întinderile, treceau podul de peste râu, apoi se afundau pe potecile cele sălbatice
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
el, privește aiurea și nu-i pasă că eu fierb lângă el.” Erau și situații când ea se prindea-n horă lângă EL, care-i zâmbea dulce, îi strângea degetul cu mâna lui puternică și la fiecare pas o privea drăgăstos. Din ochii lui izvorau razele care-i îmboboceau obrajii și-i luminau ochii, făcându-i să strălucească. Atunci, pașii ei ușori se armonizau cu pașii flăcăului, iar șoldurile ei se arcuiau pe linia sinuoasă a mlădierilor săltărețe ale lui. Toate
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
Când Moșul va intra senin pe ușă Și daruri multe-mi va lăsa, ferice, Alături de-o nuia și o mănușă. Când ochii-mi s-au închis de grele vise, Pe frunte am simțit o mână fină, Iar mângâierea ceea drăgăstoasă M-a-nvăluit într-o lumină lină... În inimă eu am simțit iubire Și stropi divini de binecuvântare, Că Moșul Nicolae, Fericitul, M-a legănat cu blânda lui cântare. Când m-am trezit, m-am dus să-mi văd bocancii; Mai multe
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
aesthetic sense is a mystery, and only by comprehending it you feel infinity.” - compozitorul Eugen Doga Nota ce începe tremurândă, întocmai că e muzica plăpândă, ce alunecă și se strânge în suflet revelândă, ca sunetul făcut duios printr-un compozit drăgăstos, ce nu e nici muieros, ci dătător de pace, totul poate să împace, de întâlnește o ureche deschisă și o minte necompromisă... aceasta este “ordinea’’ firii cântată de maestrul Eugen Doga!! Un vis realizat pentru un plan tainic ce-mi
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
poate, așa e tradiția, trebuie să rămân acasă, s-ar supăra rău mama, dar mâine în jurul prânzului ajung, vorbim la telefon, m-a lămurit el, la repezeală. -Te aștept, iubire! Mă gândesc continuu la tine, Ovidiu, am ținut să adaug drăgăstos. - Și eu la tine, comoara mea! m-a asigurat el pe un ton pasional. - Zi-mi ce faceți acolo, sunt curioasă, l-am interogat, cuprinsă de emoție. - Eu nu fac nimic, Nati; sunt în baia de la etaj, ca să pot vorbi
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
un pahar de vin, privind galeș către fiul cel mic al gazdei, l-am auzit spunând: - Vreau și eu o mogâldeață vorbitoare ca asta care țopăie de colo, colo, zisese el, trecându-și brațele peste umerii mei și privindu-mă drăgăstos în ochi. - O mogâldeață? răspunsesem zâmbind încurcată de acel subiect, în premieră. Păi asta înseamnă să ne căsătorim, continuasem eu după o fracțiune de secundă, cu inocentă, minunându-mă de propunerea lui. - Păi cine ne oprește? zisese el curtenitor, având
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
adevărat, iubitule! Dar îți promit că vom urca acolo, pe creastă, cât de curând și ne vom desfăta cu panorama unică a acestor ținuturi, la lumina zilei, comod și în siguranță. - Și lichiorul? îi aminti Carlos, luând-o în brațe drăgăstos. - Aa, da, uitasem de el! se alintă ea cuprinzându-l cu brațele, căutându-i buzele cu înfrigurare. Uitară repede toate emoțiile zilei, abandonați unul altuia pe banca ascunsă de tufe înflorite de trandafiri, ce îi dezmierdau generoși cu parfumul lor
DILEME ( FRAGMENT 34) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375662_a_376991]
-
acum, plata unei intrări la Moulin Rouge). Demnă, fără artificii persuasive ca-n fața blondei pempante de la casă. Calcule balcanice... Ochii lui Malraux. Somnoros-candizi, în vremea războiului civil din Spania, într-un moment relaxat, cînd pe tunica militară stă agățat, drăgăstos, un pisoi tărcat. Ochi de strigoi tîrziu, bîntuiți de himerele unui comunism romantic-asumat, de care înțeleptul nu vrea să-și mai amintească în paginile de jurnal ale sfîrșitului. Un nou puseu centrist. La etajele 3-4 ale Oficiului Național (totuși) de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urmărească Întortocheata viață, lucrare mai la Îndemână decât cea a lui Plutarh nu există 1. De acolo am aflat, de pildă, despre frumusețea lui Alcibiade cel peltic, care, „Înflorind la orice vârstă a vieții sale, l-a făcut plăcut și drăgăstos și când era copil, și când era băiat, și când era bărbat”2. Sau despre ciudățeniile timpurii ale mândrului atenian, care Îi anunță pe de-a-ntregul viitoarea fire. Jocuri Încheiate năucitor, doar pentru a câștiga: mâna adversarului mușcată până la sânge
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Iar Charlotte, împăturind ștergarul pe care prânzisem, își termina expunerea: - Dar la sfârșit, în ultimul vers, există un adevărat paradox al traducerii. Brusov îl depășește pe Baudelaire! Da, Baudelaire vorbește despre „cântecele marinarilor” de pe insula născută din „mirosul sânului tău drăgăstos”. Iar Brusov, traducându-l, aude „vocile marinarilor strigând în mai multe limbi”. Ceea ce e minunat e că rusa poate să redea asta printr-un singur adjectiv. Strigătele în limbi diferite sunt mult mai vii decât „cântecele marinarilor”, de un romantism
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fost cel mai apropiat dușman, a luptat toată viața cu acest dușman, a însemnat pentru el necesitate și lege. Evoluția spirituală a lui Nietzsche a gravitat nemijlocit în jurul raportului său cu Socrate. Nietzsche i-a purtat lui Socrate o ură drăgăstoasă (E. Bertram). Nietzsche a fost împotriva logicianului, iluministului, non-misticului, optimistului, trădătorului tragediei în favoarea dialecticii, toate, calități ale lui Socrate. În prezența lui Socrate îl cuprinde o "neliniște uriașă". Își pune problema identității celui care îndrăznise să nege esența spiritului grecesc
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
ar muri de tot: non omnis moriar - poate spune și Caliban, nu numai Horațiu. Sentimentul agonal implică, firește, noțiunea de adversitate. Mulți idealiști și oameni de mai multă sau mai puțină voință de bine îndeamnă la o concordie generală și drăgăstoasă, ceea ce, bineînțeles, e foarte frumos și de dorit; ei recomandă în acest scop înlăturarea adversității din orice relație omenească. Asta nu înseamnă numai a renunța la apărarea binelui (după ideea pe oare și-o fac unii și alții despre acest
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ca un mod de Îngrijire afectuoasă reciprocă, cît și ca o metodă de Îndepărtare a problemelor. Dacă simțiți că un schimb mai dur de cuvinte se Îndreaptă către o cerată, spuneți-i paretenrului, pe un ton cît se poate de drăgăstos „Treci la perete!” și masați-i cu fermitate punctele reflexogene neurolimfatice. Această tehnică simplă reduce imediat stresul acumulat și duce la evitarea reacțiilor emoționale exagerate. Închiderea (aproximativ 20 secunde) CÎnd vă simțiți tristă sau vulnerabilă, meridianul central, canalul energetic care
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
și Suze... și ce mai contează dacă e sau nu un bebeluș aici? — E băiat sau fată? stăruie femeia. — E... o fată! mă trezesc spunînd. A adormit, adaug iute. Aș dori patru căluți, vă rog. — Drăguța de ea, spune bătrîna drăgăstoasă. Și cum o cheamă? Ah! Nume! — Tallulah, zic primul nume care-mi vine În minte. Adică Phoebe. Tallulah-Phoebe. Îi Întind banii vînzătoarei, iau căluții de lemn și reușesc, nici eu nu știu cum, să-i așez Într-un soi de echilibru pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Îi pasă? Am judecat-o total greșit pe Venetia. Nu e o devoratoare de bărbați, ci o ființă caldă, frumoasă și iubitoare. Sper doar ca Justin să poată veni și el pe doișpe. Pune fotografia Înapoi la locul ei, mîngîind-o drăgăstos. — Mi-ar plăcea să-l cunoașteți. — Și mie! zic cu entuziasm nedisimulat. Abia aștept. Ne vedem curînd, Ven. Luke o sărută pe Venetia. — Mulțumesc foarte mult. — Pa, Becky. Venetia Îmi zîmbește cald, prietenos. A, era să uit. Nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să nu mai pășească pe urmele pașilor tăi. Aș construi o colivie fermecată ca să le ferec acolo. Obraznicele! Nu vor să mă asculte. Aleargă mereu către tine. Te întâmpină si se aștern la picioarele tale într-un covor cuminte și drăgăstos. S-ar putea să mă supăr și să nu le mai vreau înapoi. Ți le voi dărui așa cum ți le dăruiesc în fiecare moment al existenței mele. Secundă după secundă , îmi simt pieptul tot mai gol... Gândurile nu mai sunt
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
să nu mai pășească pe urmele pașilor tăi. Aș construi o colivie fermecată ca să le ferec acolo. Obraznicele! Nu vor să mă asculte. Aleargă mereu către tine. Te întâmpină si se aștern la picioarele tale într-un covor cuminte și drăgăstos. S-ar putea să mă supăr și să nu le mai vreau înapoi. Ți le voi dărui așa cum ți le dăruiesc în fiecare moment al existenței mele.Secundă după secundă , îmi simt pieptul tot mai gol... Gândurile nu mai sunt
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
mă alcătuiesc. Numai atunci o să pot să le fac pe ele să lucreze pentru propriul meu interes. Știu că există anumite aspecte legate de mine care mă derutează, iar altele pe care nu le cunosc. Dar atâta vreme cât sunt prietenoasă și drăgăstoasă cu mine însămi, pot căuta curajoasă și plină de speranță modalități de a afla mai multe despre mine . Oricum aș arăta și m aș auzi, orice aș spune și aș face, și orice aș gândi și aș simți la un
Ceea ce sunt eu înseamnă ceva by Liliana Cozma, Valerica Profire () [Corola-publishinghouse/Science/405_a_954]
-
unui țar sau rege, soarele părea să dăruiască acest văzduh blînd mării celei semețe și tălăzuite, întocmai cum o mireasă e dăruită mirelui ei. Iar la linia orizontului, un freamăt ușor - vizibil mai ales aici la Ecuator - vădea încrederea înfiorată, drăgăstoasă, spaimele dulci, cu care sărmana mireasă își dăruia inima. împietrit, noduros, brăzdat de cute, dar dîrz și neînduplecat, cu ochii scînteind ca doi tăciuni în cenușa unor ruine, neîmblînzitul Ahab stătea în limpedea lumină a dimineții, înălțîndu-și fruntea sa ca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
părură să potolească, o clipă, focul ce-i mistuia sufletul. Aerul acela vesel și fericit, cerul acela îmbietor, sfîrșiră prin a-l mîngîia; lumea vitregă, atît de crudă și atît de nemiloasă, îi cuprindea acum gîtul țeapăn cu brațele-i drăgăstoase și părea că varsă lacrimi de bucurie peste el, ca peste o ființă pe care ar fi vrut s-o mîntuie și s-o binecuvînteze, în ciuda încăpățînării și rătăcirilor ei. Ahab lăsă să-i curgă, pe sub pălărie, o lacrimă în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe cap, îi amintești cele mai plăcute momente petrecute împreună, dar fără nici un efect. Exasperat, strigi la ea și o scuturi zdravăn: „Privește-mă, sunt eu, logodnicul tău. Nu-ți mai aduci aminte?”. În acest moment, ea deschide ochii, zâmbește drăgăstos și fericită: „Ce bine că te văd, Mihai. Doar pe tine te iubesc. Numai la tine mă gândesc”. Pleci fericit spre casă. Amnezia a luat sfârșit. Pe stradă, însă, te oprești înmărmurit și, amintindu-ți scena de la spital, spui: „Stai
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]