3,763 matches
-
spune poporului «Lungește-mi Doamne boala pân' s-or coace fragii". Păi dragă, dacă așteptăm până s-or coace fragii, dl Ponta nu va mai primi voturile pe care le așteaptă, că nici noi nu suntem proștii nimănui", a declarat Draga Olteanu Matei, după ce a felicitat profesionalismul jurnaliștilor de la Antena 3 și după ce le-a spus că le pune apartamentul la dispoziție în cazul în care nu mai au de unde transmite emisiunile.
Draga Olteanu Matei, scenariu sumbru: Mi-e teamă că Traian Băsescu va trage în populație by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81789_a_83114]
-
din ziua aceea, nenea Jănel o început să se înzdrăvenească, dar să prindă și mare drag de fată...De rusoaică. Pentru că îngerul cel alb era rusoaică. Când o vedea dimineața intrând în salon, nenea Jănel o pierdea din ochi de dragă, iar pentru rusoaică nu exista nimeni în jur afară de nenea Jănel...Unde mai pui că, încet-încet, rusoaica o învățat câteva vorbe deale noastre, iar băiatul vreo două din limba ei...Si pentru ce aveau să-și spună erau deajuns... Intr-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Își bat joc de el cronicarii sportive și redactorii unor publicații, utilizîndu-l prostește...” Sincer să fiu, și pe mine mă apucă tremuratul cînd văd, pe micul ecran, titlul emisiunii numită GENIALI. Cine-s genialii? Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Al. Arșinel, Draga Olteanu, Florin Piersic etc. Cumplit! Ce confuzie se sădește În rîndul telemanilor fără cultură & personalitate! Ce analfabetism tronează În mass-media - nu numai În cazul acestei emisiuni! Dar, mă-ntorc și zic : nu cumva am avut, eu Însumi, În timp, tentația
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
aduc aminte de nimic. Și asta-i trist. Însă tu ai părul de culoarea grâului copt. Va fi, de aceea, minunat când mă vei îmblânzi! Grâul, auriu și el, îmi va aminti de tine. Și-mi va fi nespus de dragă adierea vântului prin lanul de grâu... (gest timid de apropiere) Te rog... îmblânzește-mă! MICUL PRINȚ: Bucuros aș vrea, numai că nu prea am timp. Am de căutat prieteni care să mă ajute și o mulțime de lucruri de cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu prea aș ieși din casă. Am impresia că o să plouă. Te superi? De ce să mă supăr!? Atunci, trec eu pe la tine, am o veste trăsnet! ... Te aștept, dragă, cu toate onorurile, uite, și pun cafeaua pe foc! Pune-o draga mea, dar fără zahăr, că vestea ce ți-o aduc are atâta dulceață...! Ema și Gina erau colege de generație. Amândouă îmbrățișaseră ramura didactică. Una preda istoria, cealaltă geografia. Se înrudeau nu numai prin disciplinele pe care le predau, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
femeie care intrase pe aleia dintre blocuri ar fi Ema, dar se înșelase. După un timp, care i se păru Ginei deosebit de lung, soneria curmă așteptarea. Îi deschise larg ușa și o mustră dulce: S-a răcit și mama cafelei, draga mea, pe unde umbli? Stai așa, nu e cazul să te alertezi. Eram la tine la fix, dar pe când treceam prin piață, în hală tocmai venise pește proaspăt! Știi, eu după pește!... Mori! Nu-mi dau ortul popii, dar îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dedicat eu viața?" Ce ai dragă, ți s-a înecat corabia? Nu una sau două, ci toată flota! Na, că mai am tăria să mai și glumesc, după toate câte mi-a fost dat să aud astăzi. Ce te neliniștește, draga mea? În primul rând, te rog să nu-mi mai spui de azi încolo draga mea! Bine, bine, vom vedea, dar explică-te... Doina trecu direct la subiect, fără a mai face o prealabilă pregătire. Ce sens mai avea? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ci toată flota! Na, că mai am tăria să mai și glumesc, după toate câte mi-a fost dat să aud astăzi. Ce te neliniștește, draga mea? În primul rând, te rog să nu-mi mai spui de azi încolo draga mea! Bine, bine, vom vedea, dar explică-te... Doina trecu direct la subiect, fără a mai face o prealabilă pregătire. Ce sens mai avea? E adevărat ce vorbesc chelnerițele și asistentele din spital, precupețele și câți alții, Teo? spuse Doina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un oraș unde, dacă ridici un pai la bariera de nord, se face un praf de învăluie tot orașul până la marginea de sud? Și știi bine cât de repede se răspândesc bârfele și stăruie mai mult în atmosferă ca praful... Draga mea! Termină! Am fost, acum nu mai sunt draga ta. Continuă ce aveai de gând să-mi spui... Știu că ți-i greu acum, dar când ai fost cu ea în pat nu ți-a fost? Nerușinatule, om de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de nord, se face un praf de învăluie tot orașul până la marginea de sud? Și știi bine cât de repede se răspândesc bârfele și stăruie mai mult în atmosferă ca praful... Draga mea! Termină! Am fost, acum nu mai sunt draga ta. Continuă ce aveai de gând să-mi spui... Știu că ți-i greu acum, dar când ai fost cu ea în pat nu ți-a fost? Nerușinatule, om de nimic ce ești, pretinzi că ești intelectual!? Ești o cârpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fost cu ea în pat nu ți-a fost? Nerușinatule, om de nimic ce ești, pretinzi că ești intelectual!? Ești o cârpă pe care o femeie ce se respectă n-ar pune-o nici ca ștergătoare la ușa de la intrare... Draga mea! Ți-am spus să termini cu acest apelativ. Îți interzic să mi te mai adresezi cu draga mea! Dacă țineai la mine, la familia ta, nu mă umileai în așa grad, nu încălcai conveniențele, legile sfinte ale unei familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
intelectual!? Ești o cârpă pe care o femeie ce se respectă n-ar pune-o nici ca ștergătoare la ușa de la intrare... Draga mea! Ți-am spus să termini cu acest apelativ. Îți interzic să mi te mai adresezi cu draga mea! Dacă țineai la mine, la familia ta, nu mă umileai în așa grad, nu încălcai conveniențele, legile sfinte ale unei familii respectabile și respectate. Ce a rămas din toate acestea? Doina, am vrut, am vrut de mai multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu totul nebunesc. Dumnezeule, Adriana, mă cutremur numai și când mă gândesc la una ca asta! Până acum, cu toată convingerea mea credeam că sufletul tău se simte bine. Totuși, nu-i deloc așa, am fost de față. Te conjur, draga mea, să-mi zici ce ți s-a întâmplat! Haide, liniștește-te și mărturisește-mi tot ce te apasă, fără temeri sau ascunzișuri! Ai încredere acum în mine și vorbește. Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a dreptul în suflet. Totuși, cu eforturi, ea își păstră același veșnic înveliș aspru și tăios al firii sale, iar, după câteva clipe de gândire intensă, îi aruncă însuflețită replica Adrianei, într-un stil pur caracteristic: - Și ce mai aștepți, draga mea, să încărunțești de tot? Dezrobește-te odată! Demisionează! Din inimă îți spun: să nu-ți pleci niciodată steagul! Luptă întotdeauna, luptă pentru tine, tu ești importantă! De altceva să nu-ți mai pese! Ei bine, nu se cunoaște prea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
atâta tensiune, zbucium și chiar revoltă... era cu totul altul. „De ce a trebuit să plece?” Și doar m-a avertizat că „ea” a vândut totul la Ploiești și s-a mutat mai spre nord... cât mai aproape de „el”. „Să știi, draga mea, că nu vom mai putea comunica atât de des cum am făcut-o de un an Încoace.” Chiar te rog, ca săptămâna care vine să nu suni... să aștepți telefonul meu. Va veni la mine pentru câteva zile și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a părut nesfârșit. După ce am descuiat ușa am abandonat sacoșele pe hol, lângă cuierul cu haine, și din câțiva pași am fost lângă telefon. „Alo!”. Bună ziua. Am ajuns acum câteva minute. În vocea mea se simțea emoția, nerăbdarea comunicării. „Bună ziua, draga mea!”. Mă bucur să te aud. Simt În vocea ta ceva nedefinit... ceva care mă Încântă și-mi răscolește sufletul. „Și eu care m-am străduit să fiu cât mai „neutră”! Da... Voiam să-ți citesc poemul pe care l-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am parte de un Crăciun atât de minunat! Toul era Încărcat de pace, liniște și... tandrețe. Credeam că visez. Mă rugam În gând, adeseori, deoarece Îmi era teamă ca nu cumva visul să se destrame prea curând. Unde te gândești, draga mea, Vera? Scuză mă, dragă Gerald. Mă gândeam la această zi atât de frumoasă... M-a cuprins de mijloc și mi-a dus mâna la inima lui. Bătăile accelerate și emoția Îl copleșiseră. Era un dar. Consideram că merităm amândoi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
căsătoria, bucuria nebună la vestea că va fi tată... Toate Își pierdeau conturul, deveneau tot mai neclare, se pierdeau În ceața deznădejdii. Nu știu cât timp a trecut din acel moment, dar deasupra mea deslușeam chipul mamei care mă striga: Diana! Diana! Draga mea, dragă! Totul o să fie bine. Ajungem la spital În cel mai scurt timp. Fii puternică!! Am născut În acea noapte după un travaliu cumplit, epuizant... un băiețel de 3,800 Kg. Stăteam Într o rezervă și prin geamul Întredeschis
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nostru... Când am ridicat ochii plini de iubire, de suferință și Întrebări, am zărit-o pe mama care mai rămăsese În salon, stând cuminte pe un scăunel lângă ușă, cu privirea ațintită În gol... Mama! Unde ai plecat cu gândul? Draga mea, mamă! Mă uitam la ea ca la o icoană, ca la zâna cea bună din povești. Sunt atât de fericită să te văd alături de băiețel! și... aș dori ca timpul să se oprească pentru totdeauna aici și acum... Ai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În genunchi și scuturat ca de friguri, și a pus fruntea pe piatra rece, surdă, nepăsătoare a peronului. Diana! Mai vrei puțină șampanie? Ce-i cu tine? Ești albă ca varul! Parcă ai fi văzut o nălucă... Și tremuri toată! draga mea, dragă. Mama m-a prins de mijloc și mia așezat capul pe umărul ei , mângâindu-mă ușor, ușor, așa cum legeni un copilaș gata să adoarmă. Brusc, sună telefonul! Ecoul sunetului părea atât de ireal În tăcerea de gheață care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
seară de iarnă, fără un cuvânt. Ningea pentru prima oară. Fulgi mari se roteau, se roteau ... Și pe fruntea mea, arsă de dor - În mângâieri catifelate se topeau! Ți-aduci aminte! Ți-am scris un poem. Să mi-l trimiți, draga mea! Și l-am trimis chiar a doua zi. Puțin parfumat (așa, să-ți amintești), o floare nemuritoare și o șuviță din părul meu bălai. Sper că le mai ai? Să nu-mi spui că nu le-ai păstrat?! Și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Acasă, mă așteptau copilașii și soțul. Încercasem să le redau trăirile și bucuriile de care avusesem parte în acea zi. Nu știu în ce măsură îmi reușise. Soțul mă ascultă și îmi zise doar atât: - Mă bucur că te-ai simțit bine, draga mea. Se făcuse seară și trebuia să punem totul la cale; soțul trebălui pe la animale și păsări, eu, prin casă. Pregătisem copiii de culcare. Fetița îmi zise să mă culc cu ea. Soțul urmărea știrile la televizor în altă odaie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Își aminti cum bunelul își ridica cu dragoste nepoții pentru a-și alege strugurul pe care-l doreau din via pe care o ridicase cu măiestrie în sus, care apăra toată curtea de soare. Via aceasta îi era atât de dragă! Când veneau în ospeție și coborau spre casă pe acea cărare unde doar picior de om mai umbla, priveau din deal la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sufletul omului. De aceasta trebuie să ne folosim oricând, fie că suntem tineri, fie că suntem bătrâni, că nu știm cât ne va lăsa Domnul, nu știm de vom avea timp sau nu pentru a ne curăța de păcate. Tu, draga tatei, nu te uita ce spun alții. Fă așa cum știi că e bine și cum trebuie să faci. Când hotărâsem să plecăm cu familia în străinătate, mă gândeam să trec pe la părinți și să le cer părerea și sfatul lor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu viza și a decis să-i spună numai în momentul când totul va fi gata. Domnul a binevoit ca gândul și intenția lui să se împlinească. În ziua când a primit viza, a sunat-o și i-a zis: - Draga mea, am luat o hotărâre. Nu știu care va fi părerea ta, dar cred că te va bucura. Am hotărât să te întorci acasă, copiii au nevoie de tine. Și de mine au nevoie, dar de tine mai mult. Voi pleca eu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]