1,417 matches
-
murit. Tot atunci, exaltarea medicilor provocată de minunea leacului pe nume L-DOPA s-a stins. Evoluția sinusoidala a bolii sub tratament cu L-DOPA a semănat cu o buclă care se închide asupra ei înseși, precum panglică lui Moebius, dramatismul ei inspirîndu-i lui Oliver Sacks o serie de constatări cu miez filosofic. Medicul american e de părere că nimeni nu se îmbolnăvește impersonal, în virtutea unui mecanism neutru de patogenie abstractă. Fiecare se îmbolnăvește de propria boală, simptomele depinzând de personalitatea
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
a dansat, a vorbit cu publicul, a cântat vocal și la pian, în piesa ei Lover Of The Pianist. Prin fervoare, prin costumul negru transparent, prin mișcările unghiulare, dure și prin unele sunete stridente, artista a conferit lucrării sale un dramatism accentuat, parte natural, parte construit. În paralel cu aceste spectacole, am putut vedea, în săli alăturate, și două performance-uri și câteva filme. În Performance For A Seated Audience, Andreea Maurer și Thomas Brandstätter (AT) ne-au arătat cum se construiește
eXplore dance festival (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4272_a_5597]
-
cu un umor nebun, care fac savuroase „întîlnirile” cu celelalte trei prietene - pe care interpretarea Simonei Bondoc le schițează în portrete admirabile, în tușe caricaturale - sau istorioarele de la azil, cele din parc, cu un tînăr al zilelor noastre nu anunță dramatismul pe care autorul îl aduce spre final. Nicidecum. Iar spectacolul mizează pe asul din mînecă al lui Schmitt, avînd mare grijă să nu fie devoalate dramatismul, tragedia acestei femei care își pierde singurul băiat. Trauma are proporții pe care scriitura
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
istorioarele de la azil, cele din parc, cu un tînăr al zilelor noastre nu anunță dramatismul pe care autorul îl aduce spre final. Nicidecum. Iar spectacolul mizează pe asul din mînecă al lui Schmitt, avînd mare grijă să nu fie devoalate dramatismul, tragedia acestei femei care își pierde singurul băiat. Trauma are proporții pe care scriitura, și scenariul lui Alice Barb, nu alunecă. Pare un mic apendice al întîmplărilor dintr-o viață, ceva ținut într-o paranteză, citit cu o altă voce
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
se vor apleca peste mine Și o mierlă-mi va șopti: Nu ți-e rușine să plângi, nu ți-e rușine?" Ludicul este o mască a gravității. Când ludicul dispare, poetului i se arată fața enormă a lucrurilor, cu tot dramatismul său, care, ne-contracarat, se mistuie în propria intensitate. Acest fenomen, deplâns de unii critici 16, se accentuează începând cu volumul Pe-o gură de rai (1943), pentru a deveni strident în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cât și în cea de mai târziu. “Nota distinctă a acestei tehnici este pentru etapa lirică a creației, caracterul pletoric al stilului poematic cu tot ceea ce îl definește : respirația retorică, repetiția, prețiozitatea expresiei, atitudinea meditativă, reveria, sentimentalitatea, nostalgia, uimirea, admirația, dramatismul trucat, într-un cuvânt artificiul sau poza. În aceste proze de început, divagația și comentariul liric dublează coordonatele narațiunii, amestecându-se cu analiza, spre deosebire de romane unde ele se diminuează pentru a dispărea cu desavârșire, structurând deplin examenul psihologic pe implicațiile
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
părăsit grupul fără să anunțe, dacă nu s-ar fi petrecut ceva cu totul și cu totul ieșit din comun. Dar mai bine să-l lăsăm pe Nuțu să povestească exact cum s-au petrecut lucrurile, pentru a înțelege tot dramatismul acelei situații. (Cu Nuțu m-am întîlnit chiar în seara acelei zile la dispensarul comunal, unde venise să-și panseze o rană de la piciorul stîng. Eu stăteam acolo cu gîndul să-mi scot o măsea, dar, nehotărît cum sînt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zborurilor cosmice, dragă! Luna și-a pierdut aureola romantică. Ce să-i mai arate el - ei, ori ea - lui, în lună? Urmele tălpoaielor de plumb ale ghetelor lui Niel Armstrong? Ori brazdele trase de roțile „lunahodului”? ... Povestea asta, cu tot dramatismul ei, mi se pare de-a dreptul caraghioasă. Mi-amintesc, eram prin ultima clasă de liceu, într-o bună zi (bună, vorba vine!) un coleg s-a aruncat înaintea trenului. În buzunarul de la piept i s-a găsit un petec
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
în ciudata senzație că, izvor fiind, îți ești ție izvorâtor? Ce este ultimul său roman dacă nu robinetul deschis pentru a nu exploda cazanele sub presiune? Apa bolborosind, aruncând stropi de cristal pe zidul dur al realității, nu evocă bulversare, dramatism, negarea linearului pe traseul existentului? Sunt întrebări cărora le-a căutat mereu un răspuns în proza scrisă până la această oră, întrebări ce fac și acum să-i transpire abundent fruntea prelungită de chelia-i modestă. Oricât ar teoretiza, nu-și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
apariția și chinuie pe vinovat. Acțiunea lui Oreste este o crimă odioasă; acest act i-a fost 39 însă impus de Apolo și el nu i s-ar fi putut sustrage fără a comite o gravă împietate. Ordinul zeului generează dramatismul, căci Oreste se vede prins între datoria religioasă și legea naturii, care-l îndeamnă să-și ierte mama. Dacă destinul și zeii împing pe om la crimă, aceasta nu poate sluji ca scuză suficientă și nu poate aduce iertare ființei
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Eschil, introducându-l pe al treilea. Făcând din om resortul tragic, Sofocle a acordat mai mare atenție prezentării personajului și analizei lui. Multe personaje din teatrul său au o psihologie mai bogată, mai suplă, spre deosebire 57 de predecesorii săi. Dramatismul, pateticul pe care îl creează eroii săi (așadar și Electraă este mai omenesc, fără ca ei să piardă grandoarea pe care trebuie s-o aibă eroul tragic: sunt oameni, dar de esență superioară. Lui Euripide mulți dintre contemporani i-au reproșat
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ultimei sale creații este una gravă, aceea a deciziilor noastre, care de cele mai mute ori nu ne aparțin, ceea ce face ca viața însăși să nu ne mai aparțină, precum și a spectrului singurătății care pândește în spatele gesturilor noastre. Iar acestui dramatism al tematicii îi corespunde și dramatismul modalităților de expresie scenică, situate la interferența dansului cu teatrul, fapt ce caracterizează întreg acest filon de dans contemporan căruia îi aparține Arcadie Rusu și familia sa de artiști. Dacă la Centru Național al
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
aceea a deciziilor noastre, care de cele mai mute ori nu ne aparțin, ceea ce face ca viața însăși să nu ne mai aparțină, precum și a spectrului singurătății care pândește în spatele gesturilor noastre. Iar acestui dramatism al tematicii îi corespunde și dramatismul modalităților de expresie scenică, situate la interferența dansului cu teatrul, fapt ce caracterizează întreg acest filon de dans contemporan căruia îi aparține Arcadie Rusu și familia sa de artiști. Dacă la Centru Național al Dansului București experimentul este pe prim
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
libertate se manifestă Carmen Coțofană și Mihaela Dancs, urmate de Mădălina Dan și mai puțin de Maria Baroncea, care pare a se regăsi mai greu pe sine, în stare pură și aducând în câteva momente și o nuanță de ușor dramatism, neînrudit cu zburdălnicia degajată a celorlalte trei interprete. În succesiune, o fază a discursului este încredințată mișcării, o alta împerechierii aleatorii a unor fragmente de propoziție (după formula dadaistă a scoaterii unor cuvite din căciulă) și, în fine, o alta
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
pînă la ușurătate și candoare, ele se pot asculta acasă pentru că merită un alt ambient. În ceea ce-l privește pe Daneliuc, vreau să păstrez în minte altceva, atmosfera baroc-decadentă a la Visconti din Glissando, film cu o ușoară patină tarkovskiană, dramatismul scenei din final din Iacob, de o dureroasă intensitate, jocul psihologic și dilemele din Proba de microfon sau atmosfera sumbră și notele distopice, crude din filmul cu iz de parabolă, A 11-a poruncă. Mi-e teamă însă ca și
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
Pavel Șușară Doi pictori aparținînd aceleiași generații, a căror viață acoperă aproape întregul secol și a căror operă tra-versează experiențe unice prin bogăție și prin dramatism, dar al căror orizont estetic este radical di-ferit, și-au publicat, acum cîțiva ani, aproape simultan și cu puțin timp înaintea plecării dintre cei vii, memoriile. Unul este Ion Popescu-Negreni (n. 1907), iar celălalt Vasile Dobrian (n. 1912). Primul este
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
nu ar fi mai mult decît atît. Printre primele cadre avem transcrise cîteva episoade în convenția filmului mut al anilor 20 cu replicile inserate între o imagine și cealaltă, cu viteza specifică de rulare a imaginii care creează impresia unui dramatism burlesc, a unei teatralități nevricoase. Avem un gag tipic pentru un Charlie Chaplin - el și Lubisch, ca și primele filme mute cehești sunt principalele repere pentru regizor - unde vînzătorul de crenvuști în gară amînă deliberat să-i dea restul unui
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
o scenă de teatru, drumurile întortocheate trec prin preierie, pe întinderi cu iarbă înaltă, acoperite cu un strat subțire de zăpadă sau pe pămîntul uscat, parcă suflat cu pulberi de rocă, iar deasupra lui cerul în apusuri tragice cu un dramatism care nu mai are nevoie de gesturi grandioase. Dacă există o substanță lirică a poveștii ea provine în mare parte din conlucrare excelentă a imaginii asigurată de Roger Deakins și de muzica lui Nick Cave. Imaginea și muzica răspund tăcerilor
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
Vasile Iancu Eruditul eseist Nicolae Steinhardt, care avea să devină părintele Nicolae Delarohia, istorisește cu farmec indicibil - dramatismul situației parcă e în plan secund - cum s-a creștinat "ovreiul" în închisoarea politică de la Jilava, cine l-a botezat întru credința ortodoxă. Aplecarea căr-tu-rarului de religie mozaică spre creștinismul ortodox, înțelegem din paginile mărturisitoare ale Jurnalului fericirii, mai apropiat
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
bun articol critic și ironic, deplîngînd și parodiind unanimitatea viziunii catastrofice - "Teroarea ghioceilor" (editorialul lui Grigore Cartianu, din EZ 7.01.2008), iar știrile despre copiii ieșiți cu sania pe derdeluș n-au fost, pînă la urmă, cu totul absente... Dramatismul extrem al stilului se manifestă vizibil în lexic și în construcția figurilor. Termenii preferați, mai ales în titlurile jurnalistice, sînt teroare, prăpăd, coșmar, infern, calvar (de altfel, în articolul citat, Gr. Cartianu le enumeră pe cele mai multe: "ŤRomânia, sub teroarea zăpeziiť
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
Albă. Pentru cei doi soldați, unul dintre ei cu piciorul fracturat, aflați în bătaia puștii, fiecare secundă contează într-o luptă pe viață și pe moarte. Timpul, cum am mai spus, este cheia acestui film destul de static care-și extrage dramatismul din această cronometrare a fiecărui act, a fiecărui cuvînt spus. Nimic din ceea ce se spune nu ar trebui să se piardă în van pentru că, sugerează regizorul, s-ar putea să nu mai existe o second chance, cum este cazul pentru
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
stilistică elaborată minuțios, cu o tensiune vîrîtă în gest, în fiecare gest. Mai complicat și mai nuanțat decît a făcut ea, pînă acum, în colaborările cu actorii. Chipuri albe. Ochi fără expresie. Sau, dimpotrivă... Doar corpul vorbește. Tensiunea lamentației susține dramatismul de pe scenă și emoția mea interioară. O fugă cu variațiuni. Fiecare desenează un soi de fugă, de întrerupere a unui traseu, de abandonare a unui drum și de plecare pe altul. Mai grăbit, mai calm, mai absent, mai preocupat. Sînt
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
Banatului, în general, și, prin extensie, spațiului central-europrean al cărui spirit, în mod profund, pictorul îl reprezintă. Într-o aripă a Palatului, lumea lui Corneliu Baba se desfășoară acum, prin intermediul a cca o sută de lucrări, în toată amplitudinea și dramatismul său. Textul de mai jos încearcă, pornind de la acest eveniment excepțional, să cirumscrie, fie și vag, una dintre cele mai spectaculoase creații artistice, românești și nu numai, ale secolului XX. Asemenea unei lumi complexe și unui model logic construit ireproșabil
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
salonul 342 de la Spitalul/ de Urgență nu vroia să moară// cu toate că Moartea/ era în mod evident acolo// a fost prima oară cînd am înțeles/ de ce are nevoie carnea de spirit și spiritul de carne" (31 martie 2006). Sau cu un dramatism dialectic: "S-a făcut și așa/ destul de tîrziu Anselmus/ poate lămurim acum/ toată gîlceava aceasta// dintre Spirit și Animal// atunci în Canterbury/ nu prea am avut vreme// azi-noaptea în Scriptorium/ le-am visat pe amîndouă" (6 decembrie 2005). întregul demers
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
face cu un sămănătorism trecut prin adîncimile creației lui Blaga și surprins în starea sa de criză finală. Pentru a face față unui asemenea rol de exponent al unui mediu intrat în agonie, Ioan Alexandru își reconstituie chipul sub semnul dramatismului comunitar asumat, exhibîndu-l cu o cochetărie barbară. Nu ne mai întîlnim cu vagabondul cuprins de beatitudinea eului expansiv, ci cu un țăran exponențial, modelat în pastă expresionistă, purtător al trăsăturilor unei dureroase experiențe imemoriale: "Adus puțin de umeri ca și cum / Aș
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]