386 matches
-
veșnica pomenire mormăind. Orice mormânt e un strigăt. Este la modă înhumarea în cavouri din ciment. Sunt mult mai sigure. Să nu ne săpăm singuri mormântul. Acesta este obligația generației următoare. Un singur mijloc de transport mi-a rămas străin : dricul. De cele mai multe ori, moartea ucide o răpciugă, nu un bidiviu. Leneșii au un mare avantaj : îi găsește moartea odihniți. Ne naștem goi și reușim să plecăm îmbrăcați. Orice creație înseamnă un front deschis în fața morții. Cu tiranii numai moartea se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cei din jur. Suntem oripilați de gândul morții. Și de frica de anonimat. În definitiv, moartea nu este decât un episod. Doar că e ultimul. Moartea este strâmtoarea cu ieșire spre infinit. După operație începuseră să-i apară irizări de dric. Va veni o vreme când de o parte a baricadei voi fi eu, iar dincolo infinitul. Mă tem că pe pământ singurul act de justiție este moartea. Nu e bine să-ți faci cavou din timpul vieții. Dacă se extind
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a celor păcătoși. Deși sufletul este vinovat, sinuciderea pedepsește doar trupul. Testul oricărei filosofii este atitudinea în fața morții. Și aici toți suntem analfabeți. Marii artiști convertesc și moartea în artă. În testament a precizat că vrea o moarte modestă : un dric tras de doi cai și un popă. Face, uneori și moartea un lucru bun : amplifică gloria. Cobori ceva mai liniștit în pământ, când lași ceva în inimile celor de deasupra. Unde s-au ascuns, oare, cauzele pentru care merită să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din viață! Tanti Nuți, când era tânără cu fetele de vârsta ei, făcea tot felul de obiceiuri; odată singură în camera ei și-a aranjat oglinzile, și-a dezbrăcat straițele de pe ea, să-și cunoască ursita. Când a văzut un dric tras de patru cai, a scos un țipăt și a leșinat! Altădată într-un pahar cu apă neîncepută de la fântână a pus un inel și cenușă... s-a format silueta unui băiețel, cu pantalonii scurți și cămașa albă... stătea drept
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
li se arăta mușteriilor locul de unde cântărețul mușcase din masă. Zaraza fu arsă la crematoriul "învierea", care atunci se afla undeva în preajma gropii Tonola. Asistase o mare de oameni în lacrimi, nu și Cristian Vasile. Pe drumul spre crematoriu, mărețul dric de abanos sculptat, tras de cai mascați, vădea prin geamurile de cristal o frumusețe de femeie cu ochii deschiși, căci pleoapele cu gene lungi nu vroiseră să coboare cu nici un chip peste ochii negri ca zmoala. Cenușa fetei umplu o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
penibilul situației (incredibila numire a unui doctor în filologie în postul de intendent), surprinzând un tragicomic moment catabazic: Zi plumburie, ceață, umezeală, mocirlă pe asfaltul intrării la cimitir, frământată de tălpi. Sosim odată cu cinci convoaie, și bagajele noastre amestecate cu dricurile, par destinate confortului subteran al noilor-veniți. Avem șapte saltele. Am așteptat între trăsuri, între carele funebre, între zăbranice, escortați de țipătul gâtuit al unui cor, cu lumânări agățate de nasturele uniformei. În lacrimi, nevastă-mea, chinuită să-și degajeze monumentalitatea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în plic. Ne merităm impasul, jignirile și jalea, Ne naștem incapabili, pretindem ajutor, Ca un făcut, fatidic, în noi e-nchisă calea Și redactăm ferparul, cu drept de autor. Suntem cuprinși de spasme și de melancolie, Închiriem cu ora un dric și cai mascați, Sărbătorim dezastrul printr-o asistolie, Apoi cădem pe stradă, ca niște pomi uscați. 6 iulie 2011 Cristian Lisandru Ca o femeie despletită, neliniștea... 79 M-am uitat în oglindă și nu mi-a părut rău Eu sunt
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
să bei destul,/ Dacă mori, să mori sătul..." Când am intrat în munți au trecut, spre ușurarea Clarei, dar și a mea, la versuri ceva mai decente, pe care le știam dinainte, cele cu reclame, care aveau ca refren "Opriți dricul/Mortu-ar vrea să bea un Cico./ Un Cico dacă ar bea/Mortul poa-te-ar învia..." Și urmau reclamele: Pînă și-mpăratul Nero/ Se spăla la fund cu Dero" sau: " Avem ciorapi pentru femei cu găuri", " Avem pantofi pentru bărbați cu botul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acoperișul closetului. Privești În curtea vecină. Printre crengile oțetarilor. Desfrunziți. Gri și lucioși ca cimentul. E curtea În care stă domnul Țăpăligă dricarul, copiii pușcăriașului, Lenuța tebecista și nea Pahonțu, osătar la Restaurantul Grădina Bucegi de pe Șoseaua Iancului. Țăpăligă are dric și cai mascați. El duce la cimitir morții din cartier. În afară de ăia pe care Îi duc cu un camion Închiriat de la uzină. Odată a fost cu dricul până la Chitila. A murit un cuscru din Chitila În accident de motocicletă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și nea Pahonțu, osătar la Restaurantul Grădina Bucegi de pe Șoseaua Iancului. Țăpăligă are dric și cai mascați. El duce la cimitir morții din cartier. În afară de ăia pe care Îi duc cu un camion Închiriat de la uzină. Odată a fost cu dricul până la Chitila. A murit un cuscru din Chitila În accident de motocicletă cu ataș. Când venea de la Topoloveni cu varză și țuică. Pe șoseaua București-Pitești. Era ceață și cuscrul avea viteză. Astăzi, Țăpăligă taie porcul. Îl ajută măcelarul Mardare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ție o bucată. Pe o parte e rumenit și pe cealaltă parte se văd ca niște faguri punctele de grăsime. E bun după ce Îi pui sare. Stai și tu la pomana porcului, mănânci șoricul și te uiți mai departe la dric. În el, prin sticla geamurilor nu se vede nimic. Decât podeaua de lemn Într-o pânză neagră, veche. Nu este nici un mort În dric. Vorbești cu copiii pușcăriașului. Așa le zice lumea. Știi doar că nu este pușcăriaș ca Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pui sare. Stai și tu la pomana porcului, mănânci șoricul și te uiți mai departe la dric. În el, prin sticla geamurilor nu se vede nimic. Decât podeaua de lemn Într-o pânză neagră, veche. Nu este nici un mort În dric. Vorbești cu copiii pușcăriașului. Așa le zice lumea. Știi doar că nu este pușcăriaș ca Mișu, soțul doamnei Lulu care a furat pepeni la Piața Traian. Vorbești, ca să mergeți cu „Într-o sfântă joi la vale” mai către seară. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nimănui. Nu permit sub nici o formă, nu permit! Și eu și ea, Ecaterina, așa o chema, Ecaterina, am suferit toată viața! Ecaterina era o doamnă, o prințesă, o crăiasă, da, domnule, și copiii strigau, Ecaterino, vedea-te-aș moartă cu dric la poartă și cai mascați! Caii nesătulului ăla de Țăpăligă. Că nu murea bine omul, că se și Înființa. Două zeci și cinci de lei până la Bălăneanu, cincizeci de lei până la Bellu. Avea tarif, tâlharul!” Începu să zbiere și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
șervețelul acela brodat pe care stătea scris cu ață vernil: „Când nevasta e frumoasă și mâncarea e gustoasă”. Zburau prin aer tancuri, care alegorice, livezi, căpițe, difuzoare, reactorul atomic de la Măgurele, Teatrul de vară 23 August, polonice, cinema Elena Pavel, dricul lui Țăpăligă, Războiul de o sută de ani, Polixenia, Liceul nr. 38, profesoara de socialism științific, Halele Obor, tramvaiul 9, talciocul, hingherii, scafandrii, Palatul Pionierilor, Fabrica de mentosan cu toate mentosanele, pantofii cu cioc, Gagarin, pachete de lame Gillette, blonda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
frumoși, conduse de birjarii care l-au stimat și i-au rămas datori până azi robele cusute pe veresie, închipuiau cortegiul carului funebru din spatele căruia Marcu înjura de „lapte”, și de „buric” cioclu de pe capra înaltă care băga parcă dinadins dricul în băltoace. A continuat apoi iar lanțul Duminecilor, toate, toate la fel, în casa văduvei. Laura nu mai râdea și nici mâna la gură nu o mai ducea, când surâsul ei pălit de grijă încerca să-i lumineze chipul. Degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ce produce descărcarea unei disperări, ivită pe neașteptate în oribila mea singurătate. ...„Carnea de cadavru, râncedă și rece îmi produce greață. Din pricina asta nu am pipăit-o niciodată. Totuși, pornesc, când și când, după câte-o raclă băițuită, în urma unui dric sărac, până ce neamurile își dau cu coatele, mirate de prezența mea în primele rânduri. Mă duc însă după dric cu fruntea în pământ și cu urechile ciulite. Până la cimitir aflu că moarta și-a dat sufletul cu bășica udului deșartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
produce greață. Din pricina asta nu am pipăit-o niciodată. Totuși, pornesc, când și când, după câte-o raclă băițuită, în urma unui dric sărac, până ce neamurile își dau cu coatele, mirate de prezența mea în primele rânduri. Mă duc însă după dric cu fruntea în pământ și cu urechile ciulite. Până la cimitir aflu că moarta și-a dat sufletul cu bășica udului deșartă, și că, după ce s-a scăpat în așternut, a zis „Adio, scumpă mamă” și a murit. Printre alte mărunțișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
durere insuportabilă, cît de mult mi-ar suferi după o asemenea pierdere părinții ahtiați după premiile mele pe care n-ar mai avea cine să le ia, cum ar veni ei cu pași mărunți de vals ca-n Mahler În urma dricului plîngînd În hohote și promițîndu-mi că nu mă vor mai pune niciodată să-nvăț chimie, algebră, botanică. Fizică. La fel de tare vor plînge și fetele de la uman, Îndeosebi bruneta subțire, cu ochelari și fustă posomorîtă, dar ce sîni. Cape Canaveral. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Drept rezultat, bătrînii nu mai detectează pe nimeni și nimeni nu-i mai detectează, se trece peste ei cu pantoful, cu seninătate, cu mătura și privirea pierdută-n sus, În gînduri, cu detașare, cizma de senator, drezina, Mercedesul, testamentul, treierătoarea, dricul. Nu mai emit acel bîzÎit constant specific tensiunii umane una probabil alternativă, nu mă pricep, ceea ce nu mă Împiedică să exclam În fiecare dimineață Înainte de-a mă trezi: „Mare invenție, curentul electric”. Și apăs comutatorul, se aprinde veioza, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
abia așteaptă un prilej de bucurie să arate că au claxon, la ferestre apar oameni fini, În maieuri, cu binocluri de infanterie, eu n-am binoclu și-ncerc să deslușesc cu mîna streașină la ochi chipul cu ochii-nchiși din dricul tras de cai Într-un swing de-nceput de secol New Orleans. E jazz funebru, iar nemăsurata mea jale c-a mai pierit un rrom mă aduce aproape de vertij, de familie, de pămînt, o bacterie ascunsă sub pămînt timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui, un agent de pariuri monden (interpretat de Sidney James) și a descoperit că Blackshaw Towers era situat pe o margine izolată a mlaștinii, departe de cel mai apropiat sat. Negăsind nici un taxi, au acceptat să fie duși cu un dric, care i-a abandonat în mlaștină, în mijlocul unei cețe dese. Când au ajuns în cele din urmă la conac, au auzit în depărtare urlete de câini. Sidney spuse: „Nu e prea vesel aici, nu?“. Kenneth spuse: „Locul ăsta are ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
adiere caldă de vânt, niște gunoaie care dansează, cerul de culoarea unei tigăi. Văd un taxi, o lumină neclară galbenă la orizont. Fac cu mâna când se apropie. Nu oprește. Alt taxi trece În viteză pe lângă mine, gol ca un dric. Sunt Înnebunită acum. Se apropie al treilea taxi. Îi ies În față ca să-l opresc. Taximetristul trage de volan ca să mă evite și-i văd prin parbriz fața lată de ciupercă turtită strigându-mi: —Vacă proastă, nu poți dracu’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din Bournemouth și soția sa cu privire ageră, care conducea un magazin de Închirieri video În Avenida Ortega - era prezent la Înmormîntare. Amîndoi Încercau din răsputeri să se ferească de obiectivul camerei mele foto și se relaxară abia atunci cînd dricul Cadillac negru se opri la poarta cimitirului. În Estrella de Mar, numai moartea le fusese Încredințată, prin franciză, spaniolilor. Purtătorii de sicriu de la firma funerară din Benalmadena ridicară sicriul șlefuit de pe dric și Îl transferară pe un cărucior de transport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mele foto și se relaxară abia atunci cînd dricul Cadillac negru se opri la poarta cimitirului. În Estrella de Mar, numai moartea le fusese Încredințată, prin franciză, spaniolilor. Purtătorii de sicriu de la firma funerară din Benalmadena ridicară sicriul șlefuit de pe dric și Îl transferară pe un cărucior de transport manevrat de personalul cimitirului. Precedat de reverendul Davis, vicarul cel palid și zelos al bisericii anglicane, căruciorul porni hodorogind către mormîntul deschis. Sunetele dureroase Îl făceau pe cleric să scrîșnească din dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
omului de către om!" Se știe că Boureanu, bătrânul dascăl de școală, spusese, într-un ceas rău: Viața asta nouă, liberă de exploatarea omului de către om, e un coșmar, din care aș vrea să mă trezesc... S-a trezit ridicat în dricul nopții și dus a fost, în hrubele de la Gherla, nume consacrat detenției insolite și universale, devenind, pe urmă, băieș în minele de plumb și cine mai știe pe unde... Primele amintiri, care-i aparțin lui Petrea Păun din aceste zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]