316 matches
-
Cum se va comporta Furnica și cum îmi va influența eventuala ei eliberare conducerea autoturismului. Cu momente de acalmie urmate de zbateri violente, cu gemetele și scâncelile cățelușei am parcurs cei aproape 80 km din care vreo 5-6 pe un drumeag prunduit de mântuială, pare-se cu fonduri europene, pe care roțile mașinii lunecau sau patinau haotic, provocându-mi un plus de emoții și dificultăți. După ce am oprit motorul la poarta mamei Miluța (așa îi spun consătenii), am făcut o cruce
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
aleargă după tine, potecă de replici însuflețite în ungurește, Livezi-Ciuc peronul îngrijit, pe rîpă de sute de metri, plaiurile și Depresiunea Ciuc, vizibilă reședința de județ Miercurea-Ciuc, 20 km sud, biserică ortodoxă pe culme, crucile albe strălucesc la capătul de drumeag din stație, mai departe golul, văile, zid nou de piatră, orologiu, călugărul din tren surîde într-acolo, doi însoțitori, boccelele lui, mănăstire ori schit, pocăință în sac și în cenușă, zi de zi, eră de eră, doar să se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe rampă, deschisă și gard de scînduri marginea de la șosea, stația Leordina excursia lor în uniformă, Munții Copilași, Munții Maramureșului, aceeași husă de camuflaj pe rucsaci, lumea intrată în vegetație, soluția pentru ea, detalii salturile bruște la ieșiri din ceață, drumeagul pierdut prin trifoi, strălucire crudă din becul comunal, omul în alb și ițari negri eboșa de pictură interbelică pe fîneață, Camil Ressu se propune, vreme tare, răcoare, ora 6,32, rostogolirea Vișeului, ceață, ora 6,55, stația Valea Vișeului pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
km pînă la Putna, în decența lucrurilor, văile se încovoie în confirmări, șoseaua încălecată în același sindrom de tip Rădăuți al intimității, să împungi în culcușul depresionar venind cu țara crescută de el! roșcovan în parbrizul Daciei sub cîțiva centimetri, drumeagul noduri de brădui, pantă lină, lustru la pantofi, la costum și la cravată roșu-carmin, să n-o ia vîntul, tălpile pe scuter, i-am dat cu var! scoteți-i din fierberea amestecurilor terestre, rohmani, inundațiile nu-i ating, nici incendiile, pereții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sare la voi din vagon, saluturi cu fetele patru, le scoate la peron ceferistul, tată, unchi, rudele, viaductul Dornești a patra trecere în zece ore și abia acum în evidența sufletului de inginer pus acolo, piloni pe albia Sucevei, dig, drumeaguri, linii ferate subsecvente, curbat dar și boltit, deschidere de sute de metri și căderea în unghiuri diferite pe taluzuri, piuie cutia cu pui de pe podea, urmează privirea călătoarei, fustă de stambă maronie în pliuri, teniși în picioarele mari, dar dreaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
catifelată, de opt anișori, mi s-a întins ca o punte între două timpuri. Îl întreb: Puișor, aș bea puțină apă, unde se află o fîntînă pe aproape? Cea mai aproape este fîntîna de la Stîna lui Ciuraru. O luăm pe drumeagul din stînga și mai mergem oleacă. L-am luat de mînuță și am ajuns repede la fîntînă. De jur împrejur erau lanuri secerate, iar unde au fost bordeiul și stîna lui Dumitru erau două ridicături ca două păreri, puțin mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se usucă... Topuz pleacă nervos că atîta prostie și ignoranță nu s-a mai pomenit. Un sat de proști și încăpățînați. Timpul a trecut și într-o noapte neagră, fără stele, cu nori pîntecoși care atingeau pămîntul, Topuz mergea pe drumeagul pustiu care duce la Ghireni. De pe un raft al memoriei apare povestea tontălăului. Un berbec, auzi, dom'le! Ce tîmpenie! Cunoștea drumul și percepea apropierea de Crucea Domnișoarei. Iaca, mă voi întîlni cu fiorosul cu ochi de jar. Încetinește mersul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
profitînd că este vineri (duminică votăm), mă las dus într-un loc necunoscut mie și cred că și domniilor voastre. Mașina aleargă pe lîngă Motel, taie pădurea în lat și, la ieșirea din satul Poieni, o apucă spre stînga, pe un drumeag forestier. Pădurea își arată coloristica fascinantă de toamnă și încep a visa sub imperiul creat de acest superb tablou oferit de natură, niciodată redat de pictori în toată măreția sa. Frînturi, surprinse de ochi ageri și talente minunate, reușesc uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mistreți uciși. Luna noiembrie lîncezește într-o căldurică nici prea, prea, nici foarte, foarte și de asta profită frunzele care sfidează prin verdele lor crud, de ai crede că ești în primăvară. O altă barieră se ridică și noi urmărim drumeagul acela, care se strecura ca un ombilic în burta enormă a codrului. Deodată drumul sfîrșește într-o imensă cavitate. Cu ani în urmă se scotea nisip de acolo. Ai impresia că ești într-o aulă universitară, doar că lipsesc tablourile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Înapoi nu mai vine. Nu se știe, domnule John, nu se știe. Eu am văzut multe la viața mea... Apoi în seara asta se umblă cu uratul de An Nou. Americanul rîde, își ia rămas bun și începe urcușul pe drumeagul doar bănuit, îngropat fiind în zăpadă. Ninsoarea s-a oprit și cerul se înseninase. Întunericul era lăptos, zăpada fosforescentă. Măreața stăpînă a nopții a oprit ninsoarea și, generoasă, poleia cu aur întreaga sa împărăție. Este o plăcere, gîndi neînfricatul american
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și nu vrea în ruptul capului. Dă-mi cheile, o aduc eu, se oferă Cazacioc. Lasă, mă duc eu. Pe unde o iau ca să ajung aici? De la răscruce o iei spre dreapta și peste 2 km o faci pe un drumeag la stînga. Cepoi pleacă furios și nevasta întreabă nervos: Unchiule, dar n-ai putea să îmi dai colierul de pe acum? Ba s-ar putea, dacă ne înțelegem. Ne înțelegem, unchiule. Sigur? Sigur, sare femeia de gîtul lui. Moș Cazacioc știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai are limite. Nu se vede încă nimic. Taza 0 km, în sfîrșit. Ne uităm în jur. Țipenie de om, zare de casă, pustiu cît vezi cu ochii. Opresc mașina, ne uităm înspre toate cele patru puncte cardinale, căutăm vreun drumeag lateral care să ducă la Taza. Nimic, absolut nimic! Copiii scîncesc și începem a cotrobăi prin rezerve. Bem cafea dintr-un termos. Hai să ajungem la Fes, îndemn familia cu jumătate de gură. Pe urmă ai să zici pînă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se făcea plinul, năvăleau în ochi. Reacția era o usturime intensă,de parcă ți-ai pune picături cînd ai conjunctivită. Pe un deal, hăt departe, se vede o casă. Fără să-mi dau seama, deja părăsisem autoruta și mergeam pe un drumeag de țară. Claxonez insistent ca să avertizez locatarul. Mă dau jos din mașină și cînd locatarul iese din casă cer apă, apă rece. Un ceai cald, señor. Nu apă, nu acum. Mă conduce într-o cameră sub pămînt, cu o ventilație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trecut peste mine vaerul răniților din 1916, pentru că aici între zidurile Cetățuii a fost instalat un spital de campanie pentru răniții aduși de pe frontul Moldovei. Am iuțit pasul și iată-mă-s intrând pe poarta mănăstirii Socola. În timp ce pășesc pe drumeagul ce urcă ușor spre biserică, mă uit în jur,să văd măcar un petec din Codrii Iașilor de altădată...Nici urmă. Si totuși această biserică a mănăstirii Socola a fost zidită de Alexandru Lăpușneanu voievod pe la 1560 într-o poiană
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
strângere de încurajare. - Mergi sănătos, fiule! - Mulțumesc, mărite Spirit. Îndată voi fi și eu pe creasta Pietrăriei... Mergeam cu spor, deși urcam dealul Repedii. Din loc în loc, îmi dădeau binețe stejarii seculari din vechii codri ai Iașilor. Am intrat pe drumeagul satului. De departe se ivesc cu vârfurile spre soare doi brazi făloși. Când am ajuns aproape, am băgat de seamă că un al treilea brad își plângea jumătatea ruptă de vânturile neostoite. Acești brazi îți fac impresia că stau acolo
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
stupul, cu o fabrică de sticlă, cu dughene, carmangerii și un iarmaroc, unde negustorii evrei aduceau și vindeau de toate, dar azi orașul e aproape pustiu și-am ieșit la marginea de miază-noapte a orășelului iar de-aici, pe-un drumeag de țară, printre ogoare, porumb și cartofi, aproape de-amiază, înainte de-a coborî în satul Sirețel am ajuns la podul ce trece peste pârâul cu același nume. Atunci, eu, cu gândul la turte, reiau problema: Măi Costică, oare chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
noastre și imaginea Mănăstirii Șag, cu chipul palid și atât de drag al măicuței Cecilia. Vreau să vă arăt și casa mea, în drum spre oraș, zice "șeriful". Ne abatem, iarăși, din drumul drept, spre Timișoara. O luăm pe un drumeag spre miazăzi, pietruit, bun. Dar, ocolim puțin. Ajungem, astfel, în satul său, Chișoda. Într-un pâlc de copaci zărim o căsoaie mare, din piatră, cu 7-8 odăi, cu acoperiș din olane, cu o bucătărie de vară, cu șură mare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
se trezea în sudoare și suspină. Mântuitorul, iubindu-L, îl chema alături de El, în jertfa de ispășire. Biserica din colonia din Bărăgan Dimineața fu eliberat și trimis pe jos din colonie; se gândi unde s-ar putea duce. Apucă un drumeag spre nord, printre lanurile de porumb. Mergând cale de o oră, auzi din față un duduit de motor; era un IMS cu doi ofițeri securiști. Unul, cu grad de colonel, deschise portiera și-l salută: Bucuros de oaspeți, părinte Ioane
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îngrămădiți talmeș-balmeș de natură și neatinși de valuri. O priveliște mai puțin atrăgătoare, din care nu lipsesc câteva cutii de conserve, goale și ruginite, precum și cioburi de sticlă. Într-o zi va trebui să cobor și să curăț locul. Dincolo de drumeag, se ridică iar stâncile galbene, cocoșate, unele dintre ele imense, plantate aici printre tufe de iarbă sârmoasă și flexibilă și printre nenumărate hățișuri de scaieți sclipitori. Se mai ivesc din loc în loc (cultivate oare de mâna omului sau de natură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un soi de nebunie.) De fapt, „locul de scăldat pentru doamne“ este acum năpădit de alge brune atât de alunecoase, și presărat cu bolovani zvârliți de mare, încât nu prezintă sub nici un chip mai multă siguranță decât orice alt colț. Drumeagul de pe țărm se lărgește în acest punct într-un drum carosabil (din nefericire accesibil automobilelor), și apoi urcă, pierzându-se într-o zonă sălbatică, pe care nu am avut încă timp s-o explorez, și unde stâncile mele gălbejite iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-o pe drumul din interior pe care mai fusesem o dată, adică prin mlaștină și pe lângă ferma Amorne, intrând în sat pe cealaltă parte. Obiectivul meu era pădurea de dincolo de câmpul ce mărginește grădina bungalovului Nibletts. Văzusem pe harta topografică un drumeag care o lua la dreapta, în capul satului (chiar înainte de biserică), ocolea tot dealul și se pierdea în pădurea ce domina bungalovurile. În felul acesta puteam face întregul circuit, fără să intru nici o clipă în raza vizuală a lui Ben
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
periferice, ocolind chestiunea vitală. — Desigur, Perry nu-ți purta pică, niciodată nu te-a urât, a vorbit așa, într-o doară. Te iubea, îți era devotat, întotdeauna te pomenea cu mare admirație. Într-o după-masă, ne-am întors pe un drumeag care a cotit pe neașteptate în fața fermei Amorne, loc evitat, în general, de mine. Am trecut repede, însoțiți de corul unor dulăi întărâtați, și tocmai încercam o senzație de ușurare când, deodată, Bob Arkwright, patronul „Leului Negru“, s-a ivit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ap. 28, județul Prahova. 199. Dragusin Valeriu-Dan, născut la 10 mai 1957 în localitatea Craiova, județul Dolj, România, fiul lui Nicolae și Rozica, cu domiciliul actual în Germania, 90419 Nurnberg, Kirchenweg 20, cu ultimul domiciliu din România în București, Str. Drumeagului nr. 65, sectorul 3. 200. Barnutiu Vasile, născut la 28 martie 1965 în localitatea Satu Mare, județul Satu Mare, România, fiul lui Gavril și Maria, cu domiciliul actual în Austria, 7543 Kukmirn, Limbach nr. 92, cu ultimul domiciliu din România în localitatea
HOTĂRÂRE nr. 775 din 16 august 2001 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română a unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/136326_a_137655]
-
activ sau pasiv, în desfășurarea unei acțiuni, exprimată cel mai adesea printr-un verb-predicat: „Pe când oamenii pregăteau boii ca să-i înjuge la cară și moș Irimia, vatamanul cărăușilor, îmi lămurea ce drum trebuie s-apucăm, eu tot fulgeram cu ochii drumeagul Tupilaților.” (M. Sadoveanu), „...De teama celor înfricoșați profită cei ce înfricoșează.” (O. Paler) „Biserica creștină, a ei catapeteazmă, De-un fulger drept în două e ruptă și tresare.” (M. Eminescu) dar - ca subiect interior de gradul II - și prin forme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
PENTRU ACEASTA, o amintire din copilărie. Cînd aveam treisprezece ani, am asistat în Auvergne la deruta armatei franceze. Pentru băieții de vîrsta mea, înainte de război, armata franceză era ceva impresionant și puternic. Și noi am văzut-o sosind bucățele. Pe drumeag, lîngă satul în care mă voi duce să votez în martie, ca simplu cetățean, (75b) ÎI ÎNTREBAM PE SOLDAȚI PENTRU A ÎNCERCA SĂ ÎNȚELEGEM: "Ce s-a întîmplat?" Răspunsul sosea, mereu același: "Am fost înșelați, ne-au înșelat". Mai aud
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]