316 matches
-
ce vrea să-i vorbească generalul. Oricum, mai multe decât știa Aulius, nu putea să-i deslușească. Îl căutase Aulius de două-trei ori în București și se lămuriseră. Treceau printre sălciile bătrâne, multe arse de trăsnete, înșirate de-a lungul drumeagului. Un fel de schelete de copaci, cimitir de timp ars, jefuit. Privind sălciile arse, înșirate fără umbră de-a lungul drumului, își aminti de întâmplarea aceea cu stejarul făcut dispărut de țiganii dintr-un cătun de lângă satul lor. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Hasdeu. La precizarea acestei imagini contribuie știrile adunate acum un secol de harnicii noștri folcloriști. Astfel, au consemnat calitățile terapeutice și protectoare atribuite de popor plantei denumite holeră, pălămidă sau scaiete muscălesc (Xanthium spinosum), care crește pe tăpșane sau pe lângă drumeaguri și despre care se spunea că a apărut odată cu holera, ceea ce înseamnă că e destinată să-i fie de leac. De fapt, însăși înfățișarea buruienii dezvăluie menirea ei, întrucît "răutatea în oamenii cei bolnavi de holeră e așa de urâcioasă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
prin pădure până către ziuă, când am văzut că sunt în marginea ei. Eram pe aici pe undeva. Am ieșit la lumină și am cercetat cu grijă fiecare dâmb sau tufă de pe islazul din fața mea. Țipenie! Am luat-o pe drumeagul pe care m am întors adineauri. Am mers ca un lunatic, scotocind fiecare viroagă. Simțeam că pic din picioare de oboseală și de foame, dar poate cel mai tare de frică. <Ce am să pățesc, fiindcă nu m-am prezentat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se dădeau în lături cât să permită mașinii să se strecoare pe acolo. Probabil că în trecut fusese un drum de exploatare forestieră, acum abandonat. Se cunoștea că nu mai trecuse nimeni pe acolo de multă vreme. După câțiva metri, drumeagul cotea ușor la stânga într-o pantă foarte ușoară. Ileana îi făcu semn să meargă mai departe. Se auzea un fâșâit neplăcut de la ierburile peste care treceau și care se frecau de burta mașinii. Inspectorul conducea încet, atent să nu nimerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
una lângă cealaltă. Dincolo de acestea, printre copaci se vedea un drum ce se strecura în sus printre copaci. Totul era împrejmuit cu un gard înalt din plasă metalică. Două porți mari întrerupeau gardul, una chiar în fața lui și cealaltă înspre drumeagul ce se pierdea în pădure. Un bărbat îmbrăcat într-un combinezon negru și capul acoperit cu un fes de aceeași culoare mergea de-a lungul perime trului, fumând nervos. Odată ajuns în dreptul ultimului camion, omul se opri. Flacăra brichetei licări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mână de coamă. Aștepta ca vrăjit să vadă ce se mai întâmplă. Bătrâna și-a tras piciorul întins, l-a îndreptat și pe stângul, înălțându-se, și a pornit la pas. După ce a ieșit din poieniță și a pătruns pe drumeagul ce ducea la drumul spre casă, fără îndemnul ori comanda călărețului, a trecut la trap ușor. Băiatul era cât pe ce să cadă. A strâns cât a putut cu mâinile coama, dar nu reușea să-și păstreze echilibrul Trupul îi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Hai, du te! M-am trezit și eram bucuros că cineva m-a găsit și nu m-a lăsat acolo să mor. Când am deschis ochii, nu era nimeni prin preajmă. Am privit în toate părțile cărarea în ambele direcții, drumeagul ce ducea spre țarnă, am cercetat cu privirea liziera pădurii în ambele laturi, dar nu se zărea nimeni. M-a speriat faptul că eram singur și puteam să mor, deși nu-mi venea să cred asta, pentru că am fost salvat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dragostei tale în somn, pe poteca subțire, cu obiceiul tău prost de a te întoarce când pe o parte, când pe alta. te lupți cu oboseala corp la corp, te tragi acum cu dinții de-a lungul acestui mult spus drumeag, îți este sete, nici un izvor nu susură pe pereții acestui munte blestemat al chinurilor tale, în fața ta zărești, intermitent, o lumină care se deplasează cu viteză, crezi că ai început să halucinezi. șase în al cincilea loc: te mângâie pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
printre aceste stânci colțuroase, urmărit uneori de oștirile dușmanilor tăi. e vremea să schimbi învelișul tău gros, bătătorit și ud, de piele de vacă galbenă, pe unul uscat și proaspăt, ca un așternut apretat. îmbracă acum, odată cu venirea primăverii pe drumeagul tău, aripa subțire de liliac-cu-nas-de-frunză și vei pluti, ușurat, mai departe. năpârlirea, schimbarea dinților de lapte șase în al doilea loc: la jumătatea timpului în care vântul cald al celor cincizeci de zile adie, privești cerul și vei vedea un
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
se lărgea și se adâncea imens, însorită, până într-atât încât departe pe versantul celălalt abia mai puteai desluși o cărare ce cobora domol către oraș. Și drumul pe care el mergea nu mai era Bulevardul Regina Elisabeta, ci un drumeag în plin soare, de-a lungul coastei dealului, abia cu puțin mai lat decât o potecă de munte. Mergea încrezător că mai devreme sau mai târziu avea să dea peste punctul de întâlnire cu cărarea de pe celălalt versant ca să se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să dea peste punctul de întâlnire cu cărarea de pe celălalt versant ca să se poată întoarce în oraș. Își întorcea privirea spre dreapta și, la un pas distanță, mai jos, pe coastă, îl zărea pe Damian mergând alături, dar nu pe drumeag, ci de-a dreptul prin iarba scundă și îngălbenită. Ridica spre el privirea zâmbind zeflemitor și spunea: asta se cheamă joncțiune, deșteptule! În curând o să-ți explice cineva. Cătălin rămânea cu îndoiala că vreodată i-ar fi fost de folos
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ale orologiului, tocând în popasul lor, prelung, mai mult de un sfert din verdele semănăturilor. Din acela al pomilor; iarba. În speranța că vor abate, cât de cât, hoarda ce picase, pacoste, asupra locului, târgoveții au aprins, de-a lungul drumeagurilor dintre brazde și livezi, mormane de gunoi. Cât cuprindea ochiul, fum; un strat gros și leneș parcă înlocuise cerul. Bătrânii dădeau semne de asfixie; au fost duși departe, pe dealuri; unii dintre ei au fost coborâți în pivnițe adânci. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fiul său, Valentin, fusese eliberat din pușcărie și îl ruga să-i facă o vizită de bun rămas, pentru că primiseră cu toții aprobare să emigreze în Israel. Peste câteva zile Stelian plecă la București. CAPITOLUL II 1 Culae mergea agale pe drumeagul care șerpuia de-a lungul izlazului și se pierdea undeva în zare. De când se pomenise singur, fără prietenul său, pe care-l înghițise parcă pământul, nu se mai întâlnise cu nimeni și tot rătăcise în neștire prin pustietatea luncii. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Somnul îl fură pe nesimțite. 4 Când se trezi, se lumina de ziuă. Se ridică în capul oaselor, se frecă la ochi buimac și se uită în jur. Căruța se oprise lângă un podeț de lemn, într-un loc unde drumeagul se despărțea în două. Badea Petre coborâse din căruță și cerceta, cu biciul în mână, una din roți. De ce ne-am oprit, bade?!... întrebă Culae nedumerit. Căruțașul se îndreptă din șale și își potrivi pălăria mai bine pe cap. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de cai sau de căruțaș. Doar niște aburi albicioși se ridicau ici și colo din iarba izlazului. Bade Petre, unde te-ai dus?... Bade Petreee!... , strigă el, frecându-se la ochi, cu gândul că poate badea Petre o luase pe drumeagul celălalt și că nu putuse să ajungă prea departe. Dar din dosul salcâmilor și al mărăcinișurilor uscate, care se înșiruiau în dreapta podețului, ducând cine știe unde, nu răzbătea nici un zgomot de roți de căruță și nu se vedea nimic care să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Cel de Sus va judeca. Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. 3 Stéphane Morineau forță mașina de teren 4x4 pentru a depăși mai ușor suta de metri de zonă accidentată care despărțea tumulusul celtic de drumeag. Opri mașina lîngă vehiculul pompierilor, deschise portiera din spate dreapta și Îi făcu semn lui Ryan că putea coborî. Scriitorul nu-și dădu osteneala să-l mai salute pe jandarm și se Îndreptă spre tînăra femeie care stătea Întoarsă cu spatele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sigură soarta. Lucas o urmări pe Marie cu privirea, urca vioaie stîncile spre mica punte care lega farul de faleză. Gesturile Îi erau ușoare și sigure, pletele Îi străluceau ca flacăra. Desluși, În felul de a-și restabili echilibrul pe drumeag și În modul În care-i făcea semn cu mîna, o vioiciune, o bucurie pe care nu i le cunoștea. RÎse În sinea lui. El, dezlegătorul profesionist de mistere, investigatorul faptelor inexplicabile, se dădea bătut, renunțînd să mai rezolve o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de la Ty Kern, familii Întregi urmau un parcurs bine delimitat, șușotindu-și amănuntele Înspăimîntătoare ale Întîmplărilor, căutînd În van pe granitul menhirilor vreo urmă de sînge, ca să-și adauge vieții de zi cu zi un frison bine ținut În frîu. Drumeagurile erau Înțesate de biciclete, În port mirosea a pește prăjit și a atmosferă sentimentală. Lands’en devenise o stațiune balneară ca atîtea altele. Marie suporta cu greu să-și vadă insula În mod trivial domesticită, denaturată, aservită banilor din turism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
îndesească. Se porni o ploaie măruntă, subțiind lumina farurilor, în ciuda zguduiturilor, d'Arrast aproape adormise. Nu mai gonea prin pădurea umedă, ci din nou pe drumurile din Serra, pe care le străbătuseră în acea dimineață, plecând din San Paolo. Acele drumeaguri de țară erau învăluite zi și noapte într-un praf roșu, al cărui gust îl mai simțeau încă în gură și care, jur-împrejur, cât vedeai cu ochii, acoperea vegetația rară a stepei. Soarele apăsător, munții palizi și mâncați de puhoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu tot dinadinsul să orbești... Se Îndreptă spre cuierul cu picior din verandă Înainte ca obișnuitele ei reproșuri să tulbure bucuria serii. Fularul, pus neglijent În mâneca paltonului, mătura dușumeaua de brad precum coada leneșă a unei vulpi purpurii un drumeag uscat de țară. Sunt gata, zise Flavius-Tiberius, punându-și ochelarii. Acum... Tăcu mirat: bătrânul adormise cu țigara stinsă În colțul gurii. Așa e de la o vreme, zise doamna Moduna punând pe masă o farfurie la locul cuvenit fiului ei. Bătrânețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
amestecat În oala În care scutecele fierbeau cu spume. Acest tip de mâini va dispărea peste o generație, la fel ca și șorțulețele legate În talie și friptura de duminică. Încovoiat ca să se apere de ploaie, Richard Împinge căruciorul pe drumeagul care duce la catedrală. Emily e atât de udă Încât s-a metamorfozat din copil În duh al apelor. —Mami? — Ce e, Emily? —Pruncul Iisus are multe case, nu-i așa? Aici vine În concediu? — Nu știu, iubita. Întreabă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
alb, așezat În vârful unui stâlp Înalt și pe care vântul Îl umfla mereu. Erau un aerodrum, așa cum va afla mai târziu. Au trecut pe lângă o moară gălăgioasă, ascunsă Între pomi și stufăriș, și lăsând drumul mare, au urcat un drumeag lateral, o uliță strâmtă și pe la ceasurile amiezii, când oamenii sunt plecați pe câmp la muncă, au ajuns la o poartă pe care Victor a deschis-o cu mare dexteritate, semn că o cunoștea destul de bine. În timp ce căruța oprită sub
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
îl dezamăgiseră. Hamadanul îi păruse murdar, iar colosul - un bolovan prea tocit ca să mai fie și magic. În plus, rămăsese cu mamă-sa. Cârdul de femei învățate să râdă în șoaptă se risipise. Erau singuri și urcară în tăcere pe drumeagul spre Ganj Namé, după ce se odihniseră după masă. Nu găsi nici căldura deșertului și nici forfota din Kerman. Străbătură podul de cărămizi, străjuit de tarabele negustorilor, și apoi Omar zări muntele: un hanger roșiatic, uriaș, înfipt în cocoașele norilor, iar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu putea fi mai derutant de-atât. Mergeau de mai puțin de jumătate de oră și totuși se simțea de parcă ar fi călătorit prin timp. Dacă Ierusalimul era un oraș cioplit în piatra cenușie din vremurile biblice, fiecare cărămidă, fiecare drumeag pietruit fiind învăluit în aerul stătut al istoriei antice, Tel Avivul era zgomotos, iritant, sufocant de modern. La orizont luceau zgârie-norii, etajele de sus strălucind ca niște table de șah, iar drumul era mărginit de rânduri-rânduri de blocuri din beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-i lovească inima lui bună și curată. Voiam doar să-l fac să povestească, iar și iar, despre mahoanele lui, despre mare, despre câmpia încinsă în care stăpâni erau doar măgărușii, caprele răzlețe, ciulinii uscați și Luna luminând câte un drumeag ducând spre niciunde. Nu reușeam să-l facem să povestească ceva coerent despre Balcicul său. Parcă prindea cuvintele dintr-un stol zburătăcit de vânt, venea câte unul și se lăsa rostit de Kerim, destăinuindu-se numai lui, nouă lăsându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]