432 matches
-
Undelemn, nu alta. Nu observi ce parfum are, ce buchet, ce înfățișare?! “Cât despre gust, ce să mai vorbim?!” Da, nimic de zis, dar ai văzut că eu nu mă prea pricep” “Ai să te pricepi. Hai, dă-o de dușcă, să mai luăm câte una” “Nu, nu, dacă...” “Ai dreptate. Stai aici. Eu am să mă duc până sus, să aduc ceva de ale gurii...” ... La repetiție mă simțeam, parcă, mai altfel, după... Și, se pare, jucam și mai bine
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
făcut-o, așa din politețe. — Cu tot sindicatul pe cap? Te-ar fi spînzurat. Poți să rîzi, Duncan, dar imaginea ducelui m-a dat peste cap trei săptămîni. Nu mi-am revenit încă. De ce să se bucure el de-o dușcă într-un tren confortabil, în timp ce eu... ah! exclamă Coulter dezgustat. E de-ajuns ca să te-apuci să dai o spargere la bancă. în ultima vreme m-am tot gîndit cum ar fi să spargi o bancă. Dac-aș avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ele, la început oprindu-se să-și golească încălțămintea de nisip, dar, curînd, de oboseală, trudindu-se să meargă înainte. Li se păru că trecuseră multe ore pînă cînd puseră, în sfîrșit, piciorul pe asfalt. Se așezară și traseră o dușcă de coniac înainte de a-și scutura pentru ultima dată pantofii, apoi se luară de mînă peste linia galbenă și-și reluară mersul. Simțeau o nouă vigoare. Brațele le erau foarte puțin încordate, ceața deveni mai caldă, ca și cum soarele era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în gingia de sus, și un trenci cenușiu slinos. Se uită o vreme la Lanark, apoi extrase o sticlă cafenie din buzunar și zise: — Laptele e inutil. Dă-i o gură din asta... liniștește formidabil. Nu. — Atunci ia tu o dușcă. — Nu. Bărbatul oftă, se ciuci pe un taburet și zise: — Spune-mi ce te supără. Nu mă supără nimic! țipă Lanark, care se simțea mult prea năpăstuit ca să mai gîndească. Alexander urla: Mamimamimamimamimami! Dacă ai necazuri cu femeile, continuă omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asumându-și toate meritele celor cinci băieți, în timp ce greșelile erau ale fiecăruia în parte. Ridică ochii și văzu în dreptul Școlii Centrale de Fete o trăsură a poliției, de culoarea vișinelor din sticla din care mai trăgea mamă-sa câte-o dușcă. Își înfipse iar ochii în zăpada care, după ce se topise la amiază, începea să prindă pojghiță, ca pielița de caimac de pe oala cu lapte, după ce dă-n fiert. Cum se face că arsura laptelui și-a gheții, dac-o ții
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am rămas năucit de surpriză. Îmi vuia capul. Cum, el, Arhivarul era Bătrînul? Ce farsă sinistră! Din fericire, n-a durat mult și am putut răsufla ușurat. Individul nu se comporta totuși între oglinzi ca un stăpân. Înghițea câte o dușcă de limonadă, după care se lingea pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu, ridica picioarele pe masă și iarăși se scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
creadă sau nu, apoi s-a dus în pivniță, a adus sticla și, în picioare, cu brațele încrucișate, aștepta să mă țin de cuvânt. "Să gust numai", am mințit-o, pentru că acum nu mai vroiam să plec. Am tras o dușcă zdravănă care mi-a umplut stomacul cu un mușuroi de furnici fierbinți. Când fierbințeala s-a stins, am mai băut o dată. "Aș vrea să mă culc, mă doare capul", se prefăcu Marta. M-am uitat la ea, am dus din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a spus că în China nu este ceva neobișnuit, așa cum ați putea crede. După cum scria odată un reporter de la revista Seed, „mesele de prânz în Shanghai sunt niște ritualuri îndeplinite cu un anumit protocol, de durată, udate cu câte o dușcă din când în când de alcool de 110 de grade, obținut din cereale și...când tensiunea dă în clocot, bețișoarele chinezești pot deveni adevărate arme.” Un bețișor chinezesc bine țintit - de fapt, poate ar fi bine să spunem un bețișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
și a scos de sub saltea tovarășa pe care o ținea acolo pentru astfel de zile chinuitoare: o sticlă cu vodcă. A dat repede peste cap, Însă cu gesturi din ce În ce mai greoaie, un sfert de sticlă. Acum, după patru țigări și șase duști, nu se mai simțea deloc neliniștită, de fapt, nu mai simțea nimic, decât că Îi era foame. Tot ce avea de mâncare În camera ei era o pungă cu stafide aurii pe care le cumpărase de la un vânzător ambulant slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
chiar dacă e o eroare dietetică evidentă, constituie dovada că nu mai am nevoie de calmante. Alcoolul le Înlocuiește, iar eu Îmi hăituiesc amintirile În compania sortimentelor mele de whisky de bună calitate. Ce făceam oare pe la cinci ani? Trag o dușcă de Linkwood 1946 și iată-mă Încercînd prima mea pereche de ochelari: „O să semeni cu tata“, mi-a zis opticianul. Părinții mei Înțeleseseră că aveam probleme cu ochii văzîndu-mă că privesc mult prea de aproape puricii de plante de pe frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
încă ascuns lui Porfiri și Salitov. Un al polizieski putea fi văzut dirijând traficul. O trăsură privată, cu cai albi, era trasă chiar în fața podului. Caii neghezau și fremătau, cu ochii măriți de indignare sălbatică. Vizitiul în livrea luă o dușcă dintr-o sticlă, iar înăuntru, o figură întunecată și indistinctă stătea nemișcată și retrasă. Imediat ce păși pe pod, Porfiri își simți pașii alunecând sub el. O mână fermă îl prinse de subbraț și îl împiedică să alunece. Fără solicitudine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
am rămas năucit de surpriză. Îmi vuia capul. Cum, el, Arhivarul era Bătrânul? Ce farsă sinistră! Din fericire, n-a durat mult și am putut răsufla ușurat. Individul nu se comporta totuși între oglinzi ca un stăpân. Înghițea câte o dușcă de limonadă, după care se lingea pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu, ridica picioarele pe masă și iarăși se scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
creadă sau nu, apoi s-a dus în pivniță, a adus sticla și, în picioare, cu brațele încrucișate, aștepta să mă țin de cuvânt. „Să gust numai”, am mințit-o, pentru că acum nu mai vroiam să plec. Am tras o dușcă zdravănă care mi-a umplut stomacul cu un mușuroi de furnici fierbinți. Când fierbințeala s-a stins, am mai băut o dată. „Aș vrea să mă culc, mă doare capul”, se prefăcu Marta. M-am uitat la ea, am dus din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rămasă la tavernă și Își face numărul lui de samsar tot drumul, fiecare cuvînt fiind o țepușă Înfiptă În trupul lui Wakefield. Wakefield conduce orbește un timp, cu capul crăpîndu-i de durere și trăgînd, la fiecare cîteva minute, cîte o dușcă din bidonul de apă pe care avusese prevederea sa-l ia cu el. Pe cerul deșertului nu se vede nici un nor, dar el tot zărește o umbră. Este Mariana, care, prin mijloace oculte, se lățește de-a curmezișul orizontului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
închidere, observă Fran, părea să fie un concept care le scăpa. Polițiștii au un acord nescris cu cei de pe-aici. Lasă un bar din zonă să rămână deschis până la ce oră dorește. Îi spun răgazul cât să dai o dușcă, deși nici măcar Enei Sharples nu i-ar trebui trei ore ca să dea pe gât o bere dulce. E o veche tradiție locală. Proprietara, o doamnă cu aer de bunicuță, veni să le ia comanda. Două halbe de Guinness, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în picioare, atunci am văzut că era foarte slab și foarte înalt, chiar cu un cap mai înalt decât baraca, a scos cu dinții dopul de plută din sticlă, l-a scuipat pe acoperișul barăcii, a tras cu sete o dușcă din sticlă și de-abia după aia ne-a întrebat cine dracu’ suntem și ce pizdamamiinoastre căutăm acolo. Între timp, Zsolt își recăpătase culoarea, a luat poziția de drepți și a salutat spunând, tovarășe caporal, raportez, noi îl căutăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe un umăr trese de caporal, dar numai pe unul, pe celălalt i se vedea doar urma unei trese. La început n-a zis nimic, ne-a măsurat din priviri, și-a potrivit cârja sub braț, a mai tras o dușcă, apoi ne-a întrebat dacă într-adevăr am venit la nea Vasile, să fim sinceri, pentru că din câte știe el, bietul taică-su n-avea prieteni, din câte știe el, nimeni nu poartă doliu după ăl bătrân’, ba mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ne-am întors toți patru, iar caporalul ne-a întrebat de când îl știm pe taică-su, Zsolt i-a zis că de mult, să tot fie vreo trei ani, la care caporalul a dat din cap, a mai tras o dușcă și ne-a spus că ne roagă să fim sinceri, să nu murdărim amintirea lui taică-su cu politețuri de-astea, ne roagă deci să-i spunem ce fel de om era, cum ni s-a părut nouă că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gură, între timp caporalul a scos o batistă, și-a suflat nasul, iar când Zsolt a vrut să-i dea sticla înapoi, i-a spus, cu nasul în batistă, s-o treacă roată pe la toți, că merită și ei o dușcă, că și ei l-au iubit pe taică-su, așa că atunci au băut și Jancsi și Csabi, apoi sticla a ajuns la mine, am luat și eu o înghițitură, era o pălincă iute de prune, atât de tare, că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să beți ceva? Întrebă el pe un ton glacial. — Te cred, bătrâne! urlă Bruno. Mai Întrebi? Scoate o sticloanță, Bulache! Tânărul ieși, apoi reveni cu o sticlă de whisky și două pahare. Bruno Își turnă din belșug, trase o primă dușcă. — Scuzați-l, e tulburat..., făcu Michel cu o voce aproape imperceptibilă. — Așa-i, confirmă fratele vitreg. Lasă-ne-n durerea noastră, Bulache. Își goli paharul plescăind din limbă, Își turnă din nou. — Au tot interesul să fie grijulii, poponarii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o sticluță subțire, un firicel, vrei?) PARASCHIV (Către INAMIC.): Ai tu așa ceva? INAMICUL (Către PARASCHIV: am, eu? se poate? am... uite... scoate din buzunar o sticlă metalică, iotă, ura! îhâhâhî.) MACABEUS: Ce are, ce are? INAMICUL (Către MACABEUS.): Am o dușcă, vrei o dușcă? MACABEUS: Vreau! PARASCHIV (Către INAMIC.): Ești grozav! (Către MACABEUS.) E grozav, are o sticlă la el. MACABEUS: Vreau și eu, vreau și eu! PARASCHIV: Să ne facem praf! INAMICUL: Așa, așa! MACABEUS: Să bem ca niște porci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un firicel, vrei?) PARASCHIV (Către INAMIC.): Ai tu așa ceva? INAMICUL (Către PARASCHIV: am, eu? se poate? am... uite... scoate din buzunar o sticlă metalică, iotă, ura! îhâhâhî.) MACABEUS: Ce are, ce are? INAMICUL (Către MACABEUS.): Am o dușcă, vrei o dușcă? MACABEUS: Vreau! PARASCHIV (Către INAMIC.): Ești grozav! (Către MACABEUS.) E grozav, are o sticlă la el. MACABEUS: Vreau și eu, vreau și eu! PARASCHIV: Să ne facem praf! INAMICUL: Așa, așa! MACABEUS: Să bem ca niște porci! INAMICUL: Mâine va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ducem de aici. Ne ducem și le spunem adevărul... (Încet, la urechea lui MACABEUS.) Că ei nu știu adevărul... MACABEUS (Către PARASCHIV.): Zice că mâine ne duce de aici, ne scoate... Că trebuie să le spunem adevărul... PARASCHIV (Trage o dușcă.): Așa zice? INAMICUL (La ureche, lui PARASCHIV.): Da, da... Trebuie să le spunem... Ei nu știu nimic, ei nici nu știu nimic, ei nu știu că se bat, ei nu știu pentru ce, de unde, cum... Nimic, nimic, nimic... PARASCHIV (Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că ei nu știu și că toată chestia e foarte simplă... că dacă ar ști și-ar vedea de treabă... Că-și scot ochii unul altuia fără să știe și că de acu o să călcăm pe ochi... INAMICUL (Trage o dușcă, jubilează.): Da! Da! PARASCHIV (În transă.): Mai zice că dacă noi ne ducem pe jos... așa... cu trompeta subsuoară... ei or să ne vadă și or să înțeleagă... Și că ei nu știu nici să miroasă o floare... Că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai departe au un iz moral insuportabil. Pe de altă parte, așa cum bine știm cu toții, frumusețea e înșelătoare. Câți dintre noi ne putem lăuda că n-am căzut niciodată pradă ispitei! Aurora întinde mâna după lichidul gălbui și trage o dușcă zdravănă. Mă rog, eu nu. Sigur, și urâții sunt frumoși, când sunt regi. Ozymandias însă chiar nu era iar sexul opus nu-i era de loc. În schimb sculptorul nu strălucea în privința asta. Bine, dacă te uitai la el atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]