435 matches
-
pizdă bagaboantă pe-acolo. Îi fac cu ochiul unei gagicuțe șatene Într-o rochie verde, dar ea se uită-n altă parte cu o expresie deplasată de dezgust. Asta mă face să mă simt bine, așa că dau pe gât o dușcă la bar. Mi-ar prinde bine un pic de cocaină acu. E un tip care arată ca Părintele Jack din Father Ted și stă cu o pipiță tânără care pare a fi străină. Mă Întreb cât de mult Îl costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Chestia iera căn fiecare seară de joi micuțu bărbat pervers iera programat aici la o mică ședință cu vreo două gagici. Primaru ăsta avea emoții că nu poasăși facă datoria fără roba lui de ceremonie, așa ca tras vro două duști ca să capete curaj. — Așa cum ar face oricine, surâd eu afectat. — Păi, continuă Maisie, prinzându-mi aluzia și umplându-mi paharul, primaru ăsta s-a Îmbătat criță. Când a venit aci, șa scos toate țoalele șa refuzasă plece sau să sembrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a petrecut întocmai“. Se întâmpla în ajunul zilei în care fusese descoperit trupul. Pe la ora șase, îmi spuse Josăphine. Câini și lupi, ora pumnalelor și a sărutărilor furate. Josăphine trage căruța și mai trage din când în când câte o dușcă, pentru a se-ncălzi, din sticluța pe care o ține mereu în buzunarul vestei. Pe străzi, în chip ciudat, în ciuda gerului, a ieșit, ca-n zilele de sărbătoare, toată mulțimea de schilozi: amputații, capetele sparte, trepanații, semi-nebunii, umblând dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să adulmece parfumul florilor de câmp. Nu există plăcere mai mare pentru el decât să se înece în fânul proaspăt cosit. Acolo sforăie mulțumit, iar o oră de somn i se pare o veșnicie. Cosașii mai dau pe gât câteva duște de țuică, își pun coasele pe umăr și se îndreaptă de-a lungul ogrăzii către umbră unui dud. Acolo își împart între ei câștigul zilei și acolo rostesc un “Sară bună!”, plecând fiecare pe la casele lor. Moș Gheorghe matură cu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pentru că ador salciile acestea pletoase care mângâie cu ramurile lor luciul cristalin al apei. Andrei se întoarce spre barcă și scoate o sticlă de bere neagră: -Bea un strop, zice el. -Nu mi-e sete. -E un ordin, măcar o dușca! Lăură ia sticlă, înghite berea rece, privind în gol. Andrei îi aruncă o privire amuzantă și îi întinde iarăși sticlă. -Sigur nu mai vrei o înghițitură? Lăură îl refuză politicos. -Îmi pare extrem de rău, eu detest alcoolul. Lăură se sprijină
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
unul din oameni, ridicând o geană și privind în lungul drumului. — Apăi, măi fârtate - spuse celălalt - uite plosca jumătate. Lasă-l încolo și bea ici pe săturate. Am sau n-am dreptate? Drept răspuns, primul luă plosca și trase o dușcă bună. — Trebuia să ieșim la drumul mare - continuă el. Pe cărăruia asta nu trece nimeni. Foicica fagului, trebuie să treacă până la urmă cineva - răspunse celălalt. Primul oftă și se răsuci cu efort pe-o parte. — Ia te uită ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
șezând pe prispă. Pătrunseră în stepă. Bătrânul, călărind în frunte, își simți nările înfiorate de aerul proaspăt al serii. Sângele începu să i se miște mai iute, trupul parcă-i întinerea. Se aplecă spre oblând, desprinse plosca și trase o dușcă bună. „Iuuhuuhuuuu!” - strigară din urmă cazacii, văzând gestul atamanului, apoi scoaseră și ei ploștile. Era strict oprit să bei în expediție, dar acum bătrânul știa că fiecare din voinicii lui ia pe-ascuns câte-o ploscă și-și moaie gâtlejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
călugărul nostru. — Da, cu matale. — Nu eram atent la ce-ați rostit - zise Metodiu. — Să trăiască Imperiul Otoman, asta-am zis! - făcu turcul. — Frumos spus - zise Metodiu. Iat-o vorbă simțită. Turcul se uită chiorâș la călugăr, apoi trase o dușcă și dădu plosca unuia din ieniceri. Acesta bău, o trecu celui de-al doilea care făcu la fel și întinse plosca ultimului, cu o meșă neagră peste ochiul drept. Ultimul refuză. — Acum ce rost are să te abții? - întrebă turcul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Se porni treaba. Se zăreau cîțiva bărbați venind fuga, cu pași mărunți de dans, ale căror siluete se conturau pe banda de lumină ce urmărea linia de orizont a digului. Următorul schimb era probabil după o baie bună sau o dușcă de saké. SÎnt numai trei fete? Ce naiba ai de gînd să faci? De data aceasta, Înainte de a lua ceșcuță În mînă, se aplecă și sorbi puțin din ea. Lumina adunată În fundul ceșcuței groase strălucea vizibil. O rază În formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a treia sau a patra oară dacă a găsit ce căuta, a scos dopul cu dinții și și-a scuipat În palme. Mândru de el, arătă cu sticla spre geanta sa. — Ba bine că nu! E totul acolo. Luând o dușcă sau două, Își uscă buzele, apoi privi În jur. Ah, doamna Pandora. Se duse la bibliotecă. Mi-ar prinde bine un fum. Îmi pare rău, e Încuiată, i-am explicat, șchiopătând până la pervaz. Corpul mă durea la fel, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și a scos de sub saltea tovarășa pe care o ținea acolo pentru astfel de zile chinuitoare: o sticlă cu vodcă. A dat repede peste cap, Însă cu gesturi din ce În ce mai greoaie, un sfert de sticlă. Acum, după patru țigări și șase duști, nu se mai simțea deloc neliniștită, de fapt, nu mai simțea nimic, decât că Îi era foame. Tot ce avea de mâncare În camera ei era o pungă cu stafide aurii pe care le cumpărase de la un vânzător ambulant slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că să nu mă disprețuiască pă măndel, că și iel a fost câine și uite ce javră s-a făcut. M-am profitat că s-au bufnit În râs ș-am mai glisat fără nici un moft pă gât Încă o dușcă dă niscai anestezic, da a fost mai mult gargară, că băutoru nu se pretenește pă loc cu vinișoru pilit, da promite că după aia ie dăcât lapte și miere și i se scoală limba, dă parcă ar fi dat gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Gouveia și-am servit un completo călduț pă bune, care ginitoru dă noapte l-a onorat cântând că, bașca, iera d-acu trecute dă nouă, cu o apă milenară Sifonazo la o temperatură sub nivelu mării. Ș-așa, mai o dușcă, mai o spaimă, m-am Îmbulinat să-l iscodesc pă ginitoru dă noapte, care iera un mutulică d-ăia că, când trage felmoaru la fleoancă, are mai multe guri decât mașina Diogo dă egrenaj eșalonant, că care-i ora axipromativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În degetu lui. Îți iau vorba dân gură și mi-o trec mie. Ca să-ți arăt că don Alejandro iera, ca și mandea, alt mugur Încolțit În moderna mraniță imigrantă, pencă mergea pă juma dă veac de când nu mai dădea dușcă halba dă bere pă Herrengasse. În salonu-dormitor, strânsese ciubăr dă biblii În toate limbile diferite, și iera membru cu toate drepturli la o corporație dă contabeli, care vrea să adapteze deciuplinile geologice la cronologia marginală care Împodobește Scriptura. Lăsase d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am felicitat pentru ultimul goal pe care, În pofida intervenției oportune a lui Zarlenga și Parodi, l-a transformat, ca centru-half, Renovales, din pasa istorică a lui Musante. Sensibil la adeziunea mea la Unșpele din Obor , personajul a tras o ultimă dușcă din bombilla golită, spunând filosofic, ca unul ce visează cu voce tare: — Și când te gândești că eu le-am inventat numele. — Alias? am Întrebat printre gemete. Musante nu se numește Musante? Renovales nu e Renovales? Limardo nu e genuinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tot și după aceea, cînd i-a dat drumul a mai reușit să spună "ai înnebunit, ce-i cu tine, ce-ți veni, zău c-ai înnebunit". Calm, Radul Popianu și-a turnat sieși și după ce a mai tras o dușcă a zis : Dacă vrei cu adevărat să ajungi unde spui că vrei să ajungi, nu-ți mai dori nici o clipă lucrul ăsta. E la fel cum e cu fericirea, dom'le Bîlbîie. Dacă o dorești cu tot dinadinsul n-o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
închidere, observă Fran, părea să fie un concept care le scăpa. Polițiștii au un acord nescris cu cei de pe-aici. Lasă un bar din zonă să rămână deschis până la ce oră dorește. Îi spun răgazul cât să dai o dușcă, deși nici măcar Enei Sharples nu i-ar trebui trei ore ca să dea pe gât o bere dulce. E o veche tradiție locală. Proprietara, o doamnă cu aer de bunicuță, veni să le ia comanda. Două halbe de Guinness, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să le știe fiecare... Châm-châm! vezi, dacă omul a venit călare... înțelegi... châm! vindem calul... dacă cumperi calul... Da! zise primarele, atunci e semplu de tot... —Châm! atunci fiecare cu al său! sfârși popa, înșfăcând paharul și dându-l de dușcă. Târziu, când treburile fură puse la cale și mortul fu îngrijit creștinește, roibul străinului fu adăpat de Petrache; iar părintele și primarul porniră spre casele lor, clătinându-se. Luna plină lumina grădinile adormite și căsuțele pitite în livezi. Dealurile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așa de rumănă și de mândră, și sprâncenele celea, măi băieți, și ochi de foc... Nu mai spun nimic; sunt treizeci de ani de atunci, iaca, treizeci de ani, în toamna asta... Aici boierul Dumitrașcu se opri, mai dădu de dușcă un palici de vin și-și mai răsuci o țigară; după aceea își trecu degetele prin frumoasa-i barbă căruntă și rămase gânditor. Eu întrebai: —Ei, cucoane Dumitrașcu? pe urmă? Cum, pe urmă? zise boierul cu un zâmbet blajin; numaidecât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
De la Negoiești, răspunse blând Lepădatu. —Și cum te chiamă? —Niță. —Niță și mai cum? —Niță Lepădatu. Și de ce-ai venit la noi? — Am venit și eu la slujbă. —Așa? bine. Om vedea noi... Privea crunt spre străin. Dădu de dușcă a doua oară rachiul, și-și știri cu putere gâtul. —A! da-i tare a dracului rachiul ista!... - Și cum de-ai fugit de la Negoiești? — N-am fugit; am venit de bună-voie. —Așa? bine. Om vedea noi! Vra să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu care mă am eu bine din alte vremuri, și care a venit după mine cine știe din câte hotare... Și să trăiască și Niță Lepădatu să-mi cunoască inima... Iar Barbă să zică ceva din fluierul lui!... Bău de dușcă ulcica ș-o întinse Ianei. Cinstiră și ceilalți. Bău și Lepădatu, sub privirile arzătoare ale lui Faliboga; iar Gheorghe Barbă începu a zice din fluier un cântec de la munte. — La munte la noi, altfel sună fluierul, grăi el după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am rămas năucit de surpriză. Îmi vuia capul. Cum, el, Arhivarul era Bătrînul? Ce farsă sinistră! Din fericire, n-a durat mult și am putut răsufla ușurat. Individul nu se comporta totuși între oglinzi ca un stăpân. Înghițea câte o dușcă de limonadă, după care se lingea pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu, ridica picioarele pe masă și iarăși se scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
creadă sau nu, apoi s-a dus în pivniță, a adus sticla și, în picioare, cu brațele încrucișate, aștepta să mă țin de cuvânt. "Să gust numai", am mințit-o, pentru că acum nu mai vroiam să plec. Am tras o dușcă zdravănă care mi-a umplut stomacul cu un mușuroi de furnici fierbinți. Când fierbințeala s-a stins, am mai băut o dată. "Aș vrea să mă culc, mă doare capul", se prefăcu Marta. M-am uitat la ea, am dus din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Undelemn, nu alta. Nu observi ce parfum are, ce buchet, ce înfățișare?! “Cât despre gust, ce să mai vorbim?!” Da, nimic de zis, dar ai văzut că eu nu mă prea pricep” “Ai să te pricepi. Hai, dă-o de dușcă, să mai luăm câte una” “Nu, nu, dacă...” “Ai dreptate. Stai aici. Eu am să mă duc până sus, să aduc ceva de ale gurii...” ... La repetiție mă simțeam, parcă, mai altfel, după... Și, se pare, jucam și mai bine
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și a doua cizmă. Scot sticla din geantă. Rup poleiala, scot colivia de sârmă și desfac cu mare atenție dopul de plută. Pâââccc! Liftul se umple de un par fum plă cut, îmbătător. Duc sticla la gură și trag o dușcă. Doam ne, ce bună e. Mă pun pe băut. Sorb cu sete, cu plăcere și mai ales de nevoie. Trebuie să golesc sticla cât mai repede dacă vreau să fac pipi în ea. Știu c-ar merge și o țigară
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]