351 matches
-
auzea din când în când, "de unde să știe copilul?" " Ia lasă-mă, dragă, 'n pace. Vrei să ne ancheteze? Nu și-a găsit să strige altceva decât lozinci dușmănoase?" Deci Mircea spusese fără să vrea ceva "dușmănos", deși el nu dușmănea pe nimeni. Întâmplarea îi rămăsese întipărită ca o mare enigmă în minte. Ciudat era că o asocia cu alta, fără legătură ai fi zis. În clasa întîi le făcuse la școală un vaccin în pulpă. Era foarte dureros, și în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deciziile care te vor afecta nu se vor lua în ly, acolo unde nimeni nu poate vorbi decât cu temei și fără ascunzișuri? Te vei putea uita vreodată în ochii unui om despre care nu știi dacă nu cumva te dușmănește și se pregătește să te omoare? - Sunt multe întrebări, care folosesc vorbe și idei asupra cărora nu m-am aplecat niciodată, dar..., încercă zadarnic să protesteze Xtyn. - Spui că ai iubit-o pe Zerri! Crezi că ai putea iubi și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ucigaș care constituise arma teribilă a Abației în lupta cu quintul, conștiințele acelea nu aveau cum să fie aplicate pentru a sparge unitatea clonelor de pe fostele Lumi Agricole. - Trebuie să fie însă și altceva... Ați renunțat demult să vă mai dușmăniți, deși ați acceptat asta abia acum. Fețele voastre trădează însă și prezența unei alte taine. A uneia adevărate. Maria surâse cu o căldură care-i aduse aminte Abatelui de vremurile în care visase pentru ea un cu totul alt viitor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
am întrebat niciodată și nici el nu a catadicsit să-mi dea vreo explicație. Am alergat la telefon, am sunat-o pe Ina și i-am spus că renunț. A rămas și ea cu gura căscată, dar nu m-a dușmănit, nu mi-a cerut vreo explicație, nu s-a supărat sau, mai probabil, a ascuns cu dibăcie dezamăgirea produsă de un actor - pentru ea important - care o lasă în drum fără nici un fel de preaviz. Marinuș era la a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Mă, ficior! Uiuiu, uiuiu, uiuiu, bum-bum-bum! Mă, ficior de la Bihor cu cuțâtu la chicior!” Și roata se Învârte și joacă lumea la nunta lui Bitancu. Bitancu Îi om frumos și puternic, nevasta lui e și ea femeie frumoasă și-o dușmănesc feciorii pe trei sate că s-a dus după un bitanc. În câte o zi, când stau la masă, Îi spune: „Mă, omule, ce tot umbli cu șerpele În cămașă, mă, mă, Văsălică”, că așa Îi spunea ea, Văsălică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vând ca robi, despre jugul greu al pașalelor și vizirilor care nu mai contenesc să împileze, despre cei din devșirmé - copiii de creștini vânduți sau prinși de mici, turciți și crescuți ca niște câini în școlile de ieniceri, care se dușmănesc și se taie între ei fără milă. Printre flăcările lumânărilor îmi privegheam mortul și mă uitam la ei, la tata și la unchiul Nicos, și le citeam viața în căutătura vinovată. Toți visează să audă clopotele bătând la Sfânta Sofia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ale surugiilor, porni pe pârtia înghețată. În turnul corpului de gardă, ceasul lui vodă bătea chindia și chirurgul, atent, începea să-l consulte. — Domniile îndelungi, înălțimea ta, obosesc și pe domnitor, și pe credincioșii lui, și pe cei ce-l dușmănesc. E un fel de boală lungă care nu se mai termină... Sănătate de oțel, spuse doftorul pe un ton profesional, înălțimea ta, nu văz nici un semn de boală. Că te dor încheieturile, chiar să fi trăit în puf, la vârsta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cât ți se promite, adică mult mai mult decât ai îndrăzni să ceri, iar când te trezești, lumea s-a schimbat până într-atât încât ești sigur că asta-i adevărata față a lumii, veșnic luminoasă, fără nimeni să te dușmănească și să te înșele, Milică-tată, de unde atâta disperare? L-a înșelat, îl doare tocmai pentru că de o vreme încoace nu mai doarme somnul ăla al morții din care-și trage vlaga, Milică-tată, te vaiți de zic că dă cu biciu-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și protecție. Astfel, conform legilor sale, e obligat să-și dea viața în schimbul vieții tale. Frumos obicei, nu crezi? Dacă toată lumea ar proceda la fel, n-ar mai fi războaie. Cineva mi-a povestit odată că dacă un beduin este dușmănit de un tuareg, cea mai bună soluție este să se prezinte la jaima acestuia și să-i ceară ospitalitate. Cum acesta nu-l poate refuza, rămâne să trăiască acolo, să mănânce și să bea gratis, până când tuaregul, sătul de neobrăzarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
după 14 ani - adică între 1678-1692 - dar nici după 74 de ani. Între timp, cei de la Balica au mai găsit un „Cui al lui Pepelea”. Adicătelea cum vine asta? Sfințiile lor fețe bisericești și după 74 de ani încă se mai dușmănesc? - a făcut-o pe niznaiul călugărul. Te-aș ruga, sfințite, să-mi îngădui să-ți citesc din judecata lui Costandin Mihail Cehan Racoviță voievod. Din parte-mi ești liber ca pasărea cerului. Spune! La 31 mai 1752 (7160) scrie vodă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
la Voineasa, la hidrocentrala de pe Olt. Acolo l-am cunoscut pe omu’ meu. Era din Hangu. A fost bine pe șantier, da’ el a vrut să vină aici să ridice casă. Și i-am zis că am neamuri care mă dușmănesc de la pământ... Țâța din perete Tot în pierdere am fost și tot în pierdere rămânem. Creșteam porci - mureau. Scroafe cu purcei. Vaca sărea în sus, cădea și crăpa. Un vițel sărea pe perete, în loc să sugă la vacă. Am dat cu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
respira prea multă inteligență. Otilia trăia cum cânta la pian, zguduitor și delicat, într-un tumult de pasiuni, notate precis pe hârtie, stăpânite și justificate. Otilia părea că "știe multe" și intimida pe bărbat, iritând pe femei, care în genere dușmănesc pe orice femeie independentă față de bărbat. Moș Costache, Pascalopol, Stănică, Felix însuși n-ar fi îndrăznit să contrarieze pe Otilia. O scurtă oboseală a ochilor, o ducere a mâinilor la tâmple, ca un reproș, împietrea pe cauzatorul presupus al supărării
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pachetul de ciocolată, meditând pe drum ce trebuia să facă. Starea bătrânului i se părea gravă, și situația în casă foarte tulbure. Întrucât îl privea, mai avea câteva săptămâni până la majorat și ar fi răbdat până atunci. Dar Otilia era dușmănită de Aglae și putea, în cazul morții bătrânului, să fie oricând izgonită. Îi lăsase bătrânul ceva prin testament sau nu făcuse nici un testament? Și dacă făcuse testamentul, Stănică și cu toată liota ar fi putut să-l caute și să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ce-ai cu fata? spune-mi! - Am explicat tot ce era de explicat! - Fleacuri! Dacă Olimpia ți-a spus ceva, ori ți-a făcut vreo supărare, spune-mi să știu și eu, să știe și ea. Oamenii uită, nu se dușmănesc așa, fără sfârșit. Ce fel de recunoștință e asta? Te-am ținut aproape numai eu, atâta vreme, ți-am dat de mâncare și bani de buzunar, ți-am dat casă, ți-am dat tot ce-ai vrut, mai mult decât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ei, nu sunt ale voastre, sunt ale urmașilor, urmașilor noștri, În vecii vecilor. Amin!” Știm, pentru asta trebuie să luptăm din greu, dar: ...„tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. Dușmănit vei fi de toate, făr’ a prinde chiar de veste.” Nu vă doresc să fiți dușmăniți, ci iubiți, dar pentru asta trebuie să Împrăștiați și voi lumină, crez În bine și frumos, Într-un viitor luminos și curat și multă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
asta trebuie să luptăm din greu, dar: ...„tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. Dușmănit vei fi de toate, făr’ a prinde chiar de veste.” Nu vă doresc să fiți dușmăniți, ci iubiți, dar pentru asta trebuie să Împrăștiați și voi lumină, crez În bine și frumos, Într-un viitor luminos și curat și multă, multă dragoste și Înțelegere. Și pentru toate astea aveți nevoie de COMPETENȚĂ, ECHILIBRU, HAR. Statul - organele
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
grupurilor umane, un caracter dezlănțuit, de confruntare fizică cu risc mortal, încetul cu încetul apar grade de atenuare și tot atâtea instanțe intermediare (dând naștere unui sistem juridic elementar) care se interpun opoziției frontale între indivizi sau clanuri care se dușmănesc. În așa fel încât evoluția aceasta de aplanare a conflictului poate avea în vedere chiar dispariția conflictului și a dușmăniei. Un caz este cel al Europei, care, ca ansamblu, are ca primă aspirație eliminarea războaielor: lucru posibil, dar care cere
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de o neîndemânare care-i parcurgea toate gesturile, ca și cum spațiul ar fi fost un mediu ostil. Fusese de altfel repede repartizat la brigada de distrofici, cei care nu erau în stare de munci mai grele. Aici însă a fost repede dușmănit de toți, jumătate în batjocură, cealaltă jumătate din dezgust. Și au hotărât, cei mai vechi în pușcărie, să-i facă figura „aceea“; o figură care avea numele ei, de care nu-mi aduc aminte. Și i-au și făcut-o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
atât de constrâns să vorbești în propoziții, încât pare un blestem să nu te poți lipsi de ele. De ce? De ce oare exprimarea verbală trebuie neapărat să se exprime în propoziții, indiferent de ceea ce gândește? Cei mai mari dușmani, când se dușmănesc în cuvinte, folosesc amândoi propoziții, ca o armă și ca o regulă pe care sunt amândoi obligați s-o respecte, ca să se poată înjura reciproc, distinct, ca să se poată adresa negativ unul altuia. Este deci vorba de o coordonată elementară
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și pe un plan secundar, politic, se consideră „de dreapta“. Ca și mama lui Marc Aureliu, și mama mea mi-a transmis, odată cu sângele, aptitudinea instinctivă de „a mă ține departe“ de felul lor de viață. Nu de a-i dușmăni, dar de a nu ține seama de ei; tot așa cum și Hipoclid dansa la ospățul oficial al pretendenților la onoruri, fără să-i pese de judecata lor „potrivită“ cu împrejurarea. Tot Marc Aureliu (I,11): „...cât de lipsiți de afecțiune
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
București, n-aș fi plecat. Am prieteni, dar nici unul de suflet, apropiat... Lumea e rea, Mihăiță, nu poți să ai încredere în nimeni. Îți vine în casă ca prieten, și te trezești că se ia de soția ta, sau te dușmănește că el n-are covor pe jos, ori altele de-astea. Cînd mai vii, ad-o și pe Ana. Mă bucurai cînd o cunoscui. E deșteaptă, frumoasă și are mult bun-simț. Lucru mare! Deși... nu te supăra!... cred că-i puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
doi străini, mereu cu capsa pusă, tracasați de grijile cotidiene, fără să încerce depășirea sau ignorarea neajunsurilor măcar în clipele de sărbătoare. Neștiind să se mai bucure de viața împreună, au uitat pînă și să mai rîdă. Parcă s-ar dușmăni. Și dacă ea nu-și dă seama, el se simte tulburat profund. În nevoia lui de afecțiune, de comunicare prin afecțiune, caută, și nu întotdeauna situația în care îl aduce căutarea lasă sufletul lui senin... Cu aproape un an în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spre miezul nopții, cînd l-a văzut că s-a îmbrăcat și-și sărută fetița, apoi pe băiat, s-a neliniștit. Pleci deci. Plec. Au tăcut amîndoi, ocolindu-și privirile. M-am tot gîndit zilele astea... Ai dreptate: parcă ne dușmănim... a oftat Ana. E bine că ți-ai dat seama. E o tîmpenie să pretindem că ne putem schimba așa, peste noapte. Ar fi un lucru inteligent să încercăm... Da, ar fi... Pentru că n-au mai avut ce-și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
existenței lor, micele țări învinse trebuiau să oblicească alți aliați mai mari și mai puternici ca să nu cază numaidecât sub năvălirea osmană. Tot pe timpul acela, întîmplîndu-se ca regele Poloniei Wladislaw Iagello și soția sa Hedwiga să pizmuiască amândoi și să dușmănească pe Maria, regina Ungariei și pe bărbatul ei Sigismund, perechea polonă întindea mreji voievozilor Principatelor dunărene și-i poftea prin anume soli ca sau să se închine, sau să se alieze cel puțin cu Polonia. Deci având gând rău mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l moșteni: Roman, Ivașcu, Vilcio, Iuga și Alexandru. Ștefan I Voievod. Război și împăcare cu Ungaria. Acum Moldova ne prezintă priveliștea uricioasă de frați și veri învrăjbiți, care nu numai că se subminează cu răutate unul pe altul și se dușmănesc, ci se și oștesc pe față unul împrotiva altuia chiar cu ajutor străin și se răstoarnă din scaunul domnesc. După moartea lui Petru nu veni la rând nici unul din fiii lui, ci se îngrămădi la domnie frate-său, Ștefan I
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]