770 matches
-
tineretului” (1954-1956), redactor-șef adjunct la „Amfiteatru” (1965-1968) și „Luceafărul” (1968), secretar adjunct al Asociației Scriitorilor din București. Între 1993 și 1996 este director general al Teatrului Național din București. Ca prozator, debutează în 1954, la „Tânărul scriitor”, cu povestirea Dușman cu lumea, iar prima carte, culegerea de povestiri Ningea în Bărăgan, îi apare în 1959. Textele de aici și alte schițe, povestiri și nuvele strânse în Somnul de la amiază (1960) și Dincolo de nisipuri (1962) sunt reluate în volumul Cantonul părăsit
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
să apară articolul În Contemporanul și a doua oară În raportul său, când a trecut foarte superficial asupra ei, aducând doar critică formală acestui articol, care, chiar dacă a fost scris cu bune intenții, reprezintă cea mai primejdioasă manifestare a ideologiei dușmane În critica noastră. Prin faptul că tov. Crohmălniceanu nu a luptat să se debaraseze de concepțiile burgheze asupra literaturii și artei, atitudinea acestui articol este În mod obiectiv o atitudine dușmănoasă. (Ă). Din discuțiile la raport au mai reeșit și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
avută la CC al PMR autorul acestor rânduri a minimalizat fondul adevărat al articolului despre care vorbim, prezentându-l mai mult ca o greșeală gravă În loc de a-l vedea așa cum just arată Scânteia, ca «cea mai primejdioasă manifestare a ideologiei dușmane În critica noastră». (Ă). Articolele publicate În Contemporanul sunt un exemplu concret al modului cum se leagă Între ele manifestările dușmănoase ale ideologiei burgheze, cum pot săpa, din rădăcini, bunele intenții ale celui care scrie. Adoptând această atitudine dușmănoasă și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și d-na Bogdanovici în numele unei tinere asociații feministe pe care o prezidează, „Frontul Feminin”. Mai vorbesc d-nele Monteoru și Ella Schildkraute. D-na Florica Georgescu, secretara generală, arată elanul și dragostea nețărmurită cu care femeile ce suferiseră rigorile ocupației dușmane au primit raza de speranță a cuvântului d-nei Meissner și al înaintașelor noastre, venind să lucreze în Asociație. Mulțumește tuturor membrelor care au ajutat această operă și aduce prinos de recunoștință M.S. Regelui atât în numele Asociației, cât și a societății
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
drepturi pentru femei, dar nu le-au înfăptuit niciodată. Să știe cei care uneltesc și trăiesc din vrajba dintre om și om, între neam și neam, cei care jinduiesc după noi războaie că mamele, surorile și fiicele românce le sunt dușmane. Prietenia noastră noi o dăm acelora care au înfăptuit recunoașterea și asigurarea drepturilor noastre, care prin fapte, luptă pentru a asigura pacea, frățietatea între poporul român și naționalitățile conlocuitoare, libertatea și bunăstarea noastră și a familiilor noastre. Judecând astfel, Federația
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
ce i-au fost prezentate, Plenara C.C. al P.M.R. a constatat că în sistemul Ministerului de Finanțe, al Bănciii R.P.R. și al Băncii pentru Credit și Investiții, precum și în cooperație au fost menținute și încadrate un număr mare de elemente dușmane, care s-au grupat în jurul lui V. Luca și care au dus o intensă activitate dușmănoasă de subminare a regimului de democrație populară și de sabotare a operei de construire a bazei economice a socialismului în țara noastră (...). În politica
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dreapta de la linia partidului (...). S-a dovedit că această atitudine a tov. T. Georgescu ascundea propriile sale greșeli oportuniste de dreapta, lipsa sa de combativitate împotriva dușmanului de clasă și pierderea vigilenței revoluționare în munca sa. Aceasta a permis elementelor dușmane să-și desfășoare activitatea lor vrășmașă intereselor statului (...). Plenara a stabilit că tov. Ana Pauker a avut o poziție de sprijinire a devierii de dreapta a lui V. Luca, că a deviat ea însăși de la linia partidului în problemele agriculturii
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Și-a dealurilor albicioase Din care omul n-adunase Nici câte boabe are-n case. (...) ...Mizeria le-a dat odată Un gând adânc și omenesc: Au strâns unelte laolaltă Unindu-se... Poate răzbesc (...) Un secol e, de când zidarii Pe timp dușman, de vijelie, Au înflorit în țara noastră Un sâmbur nou de omenie. Dar pe zidarii țării mele Abia partidul i-a unit, Și răsădesc în țara toată Mari flori de fier și de granit. Îmi pare satul zidăresc Un uriaș
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
am vorbit despre Sașa, despre femeia care mi-a apărut dintr-odată singură în imensitatea stepei. În jargonul nostru, îi numeam „văzători“... În ziua aceea, în zăduful african din oraș nu se mai aflau decât rămășițe ale celor două armate dușmane, soldați istoviți, nemaiavând nici măcar puterea să se urască. Mai erau și câțiva locuitori, ascunși, asurziți de explozii, veghindu-și morții. În sfârșit, „văzătorii“, acei profesioniști angajați de întreprinderile de armament, specialiști care urmăreau de la o distanță rezonabilă luptele, făceau fotografii
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Vis de răzbunare negru ca mormântul, Spada ta de sânge dușman fumegând, Și de-asupra idrei fluture cu vântul Visul tău de glorii falnic triumfând, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de pe lângă ograda lui femei cu prunci în brațe, copii cuprinși de spaimă, bătrâni împovărați de ani. Abia puteau striga: "Dușmanii! Dușmanii!" Șiruri întregi de oameni se îndreptau spre codru. Si cum meșterul rămase descumpănit în mijlocul ogrăzii, trei călăreți din oastea dușmană, cu săbii sclipitoare, se opriră în fața lui și unul din ei îi vorbi: Regele nostru poruncește să-i făurești în trei zile nouăzeci și nouă de cupe pentru nouăzeci și nouă de căpetenii. Cupele să fie deopotrivă și toate să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
din solzi de fier, iar pe cap având un coif ascuțit, dotat cu obrăzare mari; mijlocul îi era încins cu o panglică lungă, sau mai degrabă un brâu, de un verde strălucitor. Bărbatul, care, se vedea limpede, era comandantul armatei dușmane, trecea fără grabă printre rândurile războinicilor săi, dar își îndrepta adesea privirea către cele ale burgunzilor. Pentru moment, lui Sebastianus îi trecu prin minte că putea fi însuși Atila. „Ba nu! Ar fi într-adevăr o onoare prea mare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
multe ori strigătul lor de luptă. De îndată ce formațiile hune ajunseră în bătaia arcurilor, arcașii intrară în acțiune, iar nori de săgeți se ridicară, brăzdând cerul, din ambele laturi; se încrucișară, apoi căzură cu un ropot ca de grindină, decimând rândurile dușmane. Imediat după aceea, cu strigăte sălbatice, cele două cavalerii se năpustiră una împotriva celeilalte în galop și, aproape imediat, se aruncară înainte și războinicii pedeștri ai celor două armate, stropind totul împrejur în timp ce alergau prin apa râului. într-un huruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe cei trei diavoli apropiindu-se primejdios, îi arătă alanilor săi: — Cei trei de colo! strigă. Doborâți-i! Soldații executară ordinul în unicul mod posibil: o ploaie de săgeți se abătu peste grupul de combatanți în mijlocul căruia se lupta comandantul dușman. Câțiva cai se răsturnară, câțiva cavaleri dispărură, scufundându-se în acel vălmășag, însă Sebastianus constată că ținta cea mai importantă nu fusese doborâtă; dimpotrivă, găsind drum deschis printre cavalerii burgunzi, războinicul cu eșarfă se îndrepta acum hotărât în direcția sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe viață și pe moarte se desfășura între copaci. Arcașii fugeau, încercând să ajungă la caii lor, sau căutau să urce coasta pentru a ajunge în locuri mai înalte, unde, din pricina terenului accidentat și a vegetației mult mai dese, cavalerii dușmani nu puteau să-i urmărească. Mulți dintre cei care, încercând să-și ajusteze tirul, înaintaseră prea mult, nu mai puteau acum să se salveze și erau hărțuiți fără milă de huni. Ieșind din gaura sa, Sebastianus văzu un hun care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
i se vârau în față ca să-l atace, eschiva teribilele lovituri de secure și de sabie și mergea mereu mai în adâncime, căutându-l, în confuzia care de acum nu mai era decât un masacru, numai și numai pe comandantul dușman. Când îl află prins în luptă, apărându-se cu vigoare de doi războinici hiung-nu, care îl prinseseră ca într-un clește, se năpusti, la rândul său, într-acolo. îi tăie drumul un bărbat blond și corpolent, ce avea ca unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
blond și corpolent, ce avea ca unică armură o platoșă de fier. Balamber pară lovitura securii sale cu două tăișuri, care îi trecu șuierând pe deasupra capului, și își cabră calul, ca să se protejeze de alte lovituri. în momentul acela, comandantul dușman îi zvâcni pe dinainte, căutând să-și facă loc printre combatanți și să cucerească spațiul deschis al câmpiei. Fu doar o străfulgerare, dar suficient cât să-i îngăduie s-o recunoască pe Frediana. Dacă acel moment de distragere nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
curând, norul de praf ridicat de combatanți îi ascunse în mare parte vederii spectatorilor. Ochiului încercat al lui Sebastianus nu-i scăpă însă ce se întâmpla, în același timp, pe latura de nord-est a imensei tabere a hunilor: grosul armatelor dușmane se regrupa într-adevăr, în mare viteză, pe drum, iar capătul ei din față dispărea dincolo de linia verzuie a pădurilor. Așadar, în vreme ce sub zidurile Aurelianei, ariergarda sa întârzia înaintarea armatei lui Etius, Atila își punea la adăpost grosul forțelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
infanteriștii care mai rămăseseră pe-acolo; în spatele lor, alți cavaleri cu platoșe sclipitoare năvăleau în galop printre corturile răsturnate, amestecându-se cu fugarii și trecându-i fără milă prin tăișul săbiei. în vreme ce cavaleria romană, victorioasă acum în fața adversarului, inunda tabăra dușmană și își încheia devastările, Sebastianus își întoarse privirea spre sud-est, în câmpie, unde începeau să se zărească primele unități de infanterie. Distanța nu-i îngăduia să distingă însemnele, dar, după dezordinea cu care se desfășurau unele contingente, trase concluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai mult sau mai puțin, de acolo de unde se afla el și cu mingan-ul său. Chiar dacă lumina zilei se stingea atât de repede, iar locul era atât de plat, încât nu-și putea face o idee exactă despre consistența armatei dușmane, se temea că ceea ce vedea venind acum împotriva lor era întreaga armată a lui Flavius Etius. Ținând stindardul, Mandzuk veni alături de el. îndreptă arătătorul spre stânga. — Acolo, îl anunță. Traversează acum. într-adevăr, un întreg detașament de goți își pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de altă parte, vizigoții primiseră și ei ajutoare, astfel că rezultatul luptei rămânea incert. Deodată, se auzi strigat de Odolgan și, întorcând privirea îl văzu salutându-l cu obișnuita sa veselie neghioabă, în timp ce își scotea sulița din pântecele unui cavaler dușman. întorcându-se, distinse un zid compact de războinici călare ce tocmai cobora în vad și înțelese că de acum întregul tuman al lui Utrigúr se aruncase în luptă. Se avântă atunci înainte, îndemnându-și cu și mai multă vigoare oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
colină alungită, cheală și arsă de soare, joasă și totuși suficient de înaltă pentru a-i ascunde lui Sebastianus - care, cu ilirii săi, deschidea, practic, drumul aripii stângi a romanilor - o parte din aripa dreaptă și din partea centrală a armatei dușmane. în spatele unității sale înainta la pas cavaleria lui Etius, având în dreapta francii lui Meroveus, toate unitățile romane conduse de Egidius și Ricimerus și apoi, pe rând, burgunzii lui Chilperic și trupele auxiliare ale reților și alanilor, care constituiau centrul aliniamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
maiestuos al norilor, anunțând, prin gesturi grăitoare și frenetice ale brațelo,r că din partea cealaltă dușmanul se apropia. Bătălia, deci, începuse. — Pregătiți javelinele! strigă Sebastianus. Abia ajuns pe creastă, fu aproape orbit de spectacolul grandios pe care-l oferea armata dușmană în întregul ei. Diferența de nivel nu era spectaculoasă - nu mai mult de șaizeci de picioare -, însă cu siguranță acela era punctul cel mai bun pe care ar fi putut să-l găsească în toată zona. Sub el, armata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lent pe câmpie. După cât se părea, unitatea sa era singura care fusese deja angajată în luptă. Datianus îi raportă pierderile: — Doi morți și o duzină de răniți, Prefectule. A mers de minune. Și din nou îi atrase atenția la cavaleria dușmană de la poalele colinei, care, în mod evident, se pregătea de atac. — Așa, dintr-o ochire, par să fie cel puțin două mii, observă îngrijorat. Nu le mai rămăsese decât defensiva. Sebastianus își dădu oamenii jos de pe cai și îi dispuse ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
izbucnind din piepturile soldaților îngroziți și disperați totodată: era în plus - și înainte de toate - glasul unei străvechi mânii, al unei uri hrănite de mii de nedreptăți al unui orgoliu totdeauna înfrânt, care căuta să se răzbune. în timp ce alerga către liniile dușmane, agitând sabia, și dobora deja primii adversari, simți lămurit, cu o siguranță fără greș, că nimic nu ar fi putut sta împotriva acelei forțe vulcanice dezlănțuite de armata aceea de proscriși: forța pe care deja o intuise în ei în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]