1,048 matches
-
prin mijloace coerente dintr-o zonă într-alta - doar cele mai simple și directe răbufniri de gânduri păreau să aibă vreo șansă de-a trece de sistem fără să rămână blocate și să se piardă în unghere ascunse sub scândurile dușumelei. Sunt doar obosit. Mă paște o gripă. Acestea erau singurele explicații destul de simple ca să supraviețuiască unui circuit complet în jurul minții mele și, deși o parte din mine, - un calorifer izolat din micuța baie de la mansarda creierului meu - era îngrijorată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nu-i altă soluție. Boemul meu cîine (face numai ce vrea el să facă și-l înțeleg: nici eu nu sînt omul care face tot ce i se spune) a apăsat clanța, a intrat înăuntru nonșalant, s-a lungit-lățit pe dușumea și-mi reproșează: Sufăr de căldură pentru că-s mare. Nu m-ai spălat cu furtunul azi. Nu-i prea subtil mirosul lui Tano, mă scuz eu. Îmi spune că are în pensiune o "tomberoneză" și revine la proiectul cărții-dialog. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lipsea tipografia. Numai în boockătăria§§§§§§§§§ mea mai mirosea vag ca-n vechea tipografie în plumb: cum miroase, cîteodată, marea. În "pauza de lapte", motoarele tăceau, mașinile rămîneau nemișcate. Mă imaginam într-un muzeu al păsărilor exotice, demult dispărute. Pe urmă, dușumelele vibrau, mașinile plane își deschideau pliscurile, rotativa gîfîia. Tipografia intra, din nou, în stadiul de fierbere. Trecut prin timp, totul se decolorează, cum se decolorează cerneala de tipar. Cînd am curajul să deschid caseta cu amintiri ("caseta cu șerpi", cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mă-sii, mi se face rău, recunoaște, și Tîrnăcop, fără să mai aștepte vreo indicație, sare și-l întoarce pe o parte ca să poată vărsa fără nici un risc. Ce acreală dom’ Roja, zice Gulie adulmecînd voma care cade plescăind pe dușumele, acum e mai bine, își dă Dendé cu părerea, în timp ce Tîrnăcop îl rostogolește la loc ca pe un sac, așa o să se întîmple, cum vă zic, își reia Roja ideea întreruptă de repriza de vomă, e la mintea cocoșului, cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
poezie»“, iar noi, care o citim de mulți ani, știm că într-adevăr ar putea. Octavian Soviany evocă un spital în care, un oarecare Petre, când este interpelat... (o toamnă ca oricare alta) „nu spune nimic. Tușește și scuipă pe dușumea. / Șterge flegma cu / vârful papucului“. (Mă gândesc la pachetele noastre de chesterfield roșu) Ca și gânditorul de la Hamangia, acest petre care tușește și scuipă pe dușumea ar putea rămâne celebru. Liviu Ioan Stoiciu realizează doar o parte din bolboroseala divină
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
este interpelat... (o toamnă ca oricare alta) „nu spune nimic. Tușește și scuipă pe dușumea. / Șterge flegma cu / vârful papucului“. (Mă gândesc la pachetele noastre de chesterfield roșu) Ca și gânditorul de la Hamangia, acest petre care tușește și scuipă pe dușumea ar putea rămâne celebru. Liviu Ioan Stoiciu realizează doar o parte din bolboroseala divină cu care este comparată de un celebru filozof poezia, și anume bolboroseala: „Îngrămădire a unor umbre. O îndrăcire / a pașilor lor... // Doamne, ce pași se aud
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
muncă. Pot pierde tot ce-am agonisit de-a lungul timpului, ca viața nu-i nimic la fel de scump. Mă uit la marinarul nostru. Este un bărbat frumos, cam la patruzeci de ani și potrivit ca statură. Privește mai mult spre dușumea. Aș putea să anunț autoritățile cubaneze... La ce ar folosi? Sașa nu poate fi acuzat de absolut nimic. Că mi-a luat sticla de vodcă? Doar i-am oferit-o eu! Totuși... Nu găsesc nici un argument. Fănică continuă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
uscat rufe. Alături, o magazie cu scule: cărămizi suprapuse, netencuite, geam vopsit albastru, crăpat parcă cu o piatră, ușă încuiată, belciuge din fier beton și un bătrânel care tot își găsea de lucru dimineața, dincolo de sticla zgâriată a ferestrei. Pe sub dușumea, galerii de șobolani, curse nesfârșite până în zori; deasupra, parcă cineva dansa step, spărgea nuci, bătea cuie în cer; deasupra, locuiau doi bătrâni trecuți de 60. La internat, tovarășul pedagog verifica zilnic valiza. Vreau ordine și disciplină în dulapuri, curvelor! Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în tavan! La noapte întunericul va ermetiza uterele cimitirelor, visele vor despleti curcubeul ca pe o fata morgana în călduri. Pe scaun în dreptul ușii, paznicul dormea cu țigara arsă pe jumătate între degete, cizmele rupte în talpă împrăștiau somnul pe dușumele, pufoaica puțea a lagăr, căciula roasă dosea bilețele de papagal, tristețile împăturite ermetic deconspirau așteptările. Voi ieși de aici, nene Matei, chiar dacă va trebui să mă strecor pe sub pardoseală. Nu sunt nebun, crede-mă, libidinosul acesta de terapeut se lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Țipă ca din gură de șarpe înstrăinarea la mine, o abandonez la ușa bisericii numele meu în bilețele împăturite, cunosc înstrăinarea după cum înclină scrisul. Mă pândește de sub fereastră înstrăinarea, soarele îi umple buzunarele; dincoace de zid, opaițul picură umbre pe dușumele. Despre care timp vorbești? Mereu am împărțit pe din două așteptările! 18, 32, 64... aici, acolo, dincolo, simple dimensiuni față de care raportăm neputințele. Răscumpărarea identității prin pătimire, nici măcar în viețile sfinților. Dumnezeirea nu este o compensare echitabilă a spațiilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Nimic mai abrupt decât un suflet pustiu. Avalanșa propriei gravitații prăbușea nimicul sub pardoseala cimitirelor. Plumbul statuilor în inima făurarului. Nimicul, precum o desagă de pământ împrăștiată sub tălpile lui Dumnezeu. S-a ridicat greu, piciorul stâng, piciorul drept pe dușumea două urme. Nicio echilibristică nu încăpea imponderabilitatea omului singur. S-a așezat din nou pe scaunul invalid, încet, cu grijă, parcă pentru a nu strica muchiile imprimate în zăpada pardoselii: Nu, sigur nu sunt urmele mele, de-a lungul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui Petrică... ― Bine te-am găsit, Nicule, și iartă-mi figura asta de zurbagiu! ― Da’ ce s-a Întâmplat, omule? ― Iaca că tocmai am avut oarece „discuție amicală” cu portarul și mai-mai să... - a răspuns Petrică, lovind cu bastonul În dușumea. ― M-ai făcut curios. Povestește-mi. Petrică i-a descris Întâlnirea cu ipochimenul de la poartă, amuzându-se. În final, a răbufnit: ― Dacă acestor porci nu le dai peste sfârlă, ai pierdut partida. Acea Încrâncenare de pe front, unde nu aveai de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
împletită, la o ceașcă de cafea împreună cu nevasta sa și-i explica țiganului Cenac, omul de serviciu al școlii, negru ca un harap și veșnic zâmbitor, cum să stârpească șoarecii din sălile de clasă, turnându-le motorină în găurile din dușumele. A, ia uite cine a venit! Poftiți, poftiți! Cu ce ocazie pe-aici, domnule Stelică?... îl întâmpină directorul surprins și, sfârșind discuția despre combaterea rozătoarelor, se grăbi să-l expedieze pe Cenac la treburile lui. Închipuindu-și că Stelian venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rămăseseră multe lucruri vechi, aranjate într-o relativă ordine. Dintr-un cufăr Iorgu mai culese un album cu fotografii și un vechi registru al fostei sale firme de pompe funebre. Camerele de la etaj, cu pereții lipsiți de tablouri și cu dușumelele fără covoare lăsau la prima vedere impresia consolatoare că în casă se începuse curățenia de primăvară și nimic mai mult. Iorgule, aici ai uitat ceva de care s-ar putea să ai nevoie! îi atrase atenția Stelian fratelui său, arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Mișu Leibovici că găseau ușa descuiată și că, în ciuda acestui fapt, Aronică părea să nu fie acasă. Intrară într-un mic antreu, închiseră ușa după ei și aprinseră lumina. În clipa următoare, amândoi rămaseră înmărmuriți. Aronică zăcea înaintea lor pe dușumele, cu fața în jos, într-o baltă de sânge și cu țeava unui revolver îndreptată spre tâmplă... 8 În Grădina Icoanei seara își lungea umbrele pe sub copacii cu crengi înmugurite. Când se întunecă de-a binelea, Fănel Trifu își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trei mișcări își făcu datoria, apoi o șterse grăbit în altă parte, cu mătura pe spinare, lăsându-l pe Stelian fără replică. Ei, cam asta este!... conchise vicepreședintele, frecându-și mâinile satisfăcut. Diseară o să-l pun pe cioroi să frece dușumelele cu motorină și să dea cu otravă pentru șobolani. Peste câteva săptămâni o să-i dăm și o zugrăveală frumoasă... O să se aranjeze, și cred c-o să vă placă să lucrați aici... Dacă o să fie vreo problemă, să veniți să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Virgil încetă să-l mai urmărească și își întoarse capul spre Ștefănel, băgând abia atunci de seamă bine că fiul său stătea cu mâinile în teancul de bancnote vechi și soioase, răsucindu-le și așternându-le unele lângă altele pe dușumele, extrem de încântat. Ia mâinile de pe scârboșeniile alea!... se răsti el supărat la copil și, sărind de pe scaun, adună la repezeală toți banii de pe jos și îi azvârli încruntat în focul din sobă. Uluit, copilul rămase câteva clipe cu gura căscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se grăbi să le ureze, golind de unul singur paharul. Copilul tăcu puțin, ca să asculte ce se vorbea, și când pricepu că interdicția era definitivă se porni să plângă și mai amarnic decât înainte, tropăind din răsputeri cu picioarele în dușumea. Banii!... Ba-aaanii!... Vreau ba-aaaaanii!... Dă-mi ba-aaaaanii!!... urla și se tânguia mititelul, printre sughițuri. Virgil îl mai lăsă câteva minute să se jeluiască, după care, văzând că tot nu se potolea, încercă să-l îmbuneze dându-i un creion bicolor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-l îmbuneze dându-i un creion bicolor nou-nouț și un carnețel cu multe pagini, pe care să mâzgălească, dar copilul, după ce luă creionul și carnetul și le răsuci puțin în mâini cu o anumită curiozitate, le azvârli cât colo pe dușumele și se porni să bocească și mai amarnic, cerând înapoi bancnotele mari și frumos colorate aduse de Gospodin. Ei, nu fi porc, că-ți trag palme!... îl amenință tatăl său pe jumătate în glumă și pe jumătate în serios, vădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca să fie mai convingătoare, îl ademeni cu un portofel vechi de piele. La vederea portofelului, Ștefănel se repezi să-l ia din mâinile mamei sale, cu ochii lucind de încântare și, tot repetând "portopelu, portopelu", se așeză în poponeț pe dușumele și începu să-și facă de lucru cu obiectul căpătat, dând subit uitării pofta de zbenguială și de ștrengării pe seama maicii. Ei, ai văzut?... exclamă Virgil, care urmărise cu mirare jocul de-a așezatul pe praguri, și plesni din palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cap și smulgându-și smocuri de păr. Stelian îl privi liniștit și, clătinând din cap, continuă imperturbabil inventarul, luând la rând rafturile cu încălțăminte, pe care stăteau de-a valma teniși, gumari, botfori, galoși, sandale, iar mai jos, azvârlite pe dușumelele murdare, unse cu motorină, o grămadă de opinci confecționate din cauciuc, despre care gestionarul declară tam-nisam că nimeni din sat nu voia să le cumpere, deși costau o nimica toată. Chestiunea e foarte complicată, Ghiță, vezi tu, vorbi Stelian într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Onuț îl aștepta, foarte liniștit, pe masa din sufragerie. Luase poziția mortului, cu mâinile pe piept, iar când tata l-a întrebat, pișcându-l puțin, de ce face glume macabre, a constatat că este mort-mort. În apartament totul era absurd. Pe dușumea erau mai multe plicuri cu diferiți destinatari și grămăjoare de parale. Tata, ființă curioasă; ca și mine. Adrisanți și vorbe... Fiilor mei: Nu le-am spus nimic ălora. Nici n-aveam ce le spune." Secu: Îmi va fi dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
n-au nevoie să amenințe decât o singură dată, și cel mai adesea nici atât. Dar chiar și așa, Alatriste Își răsuci cu două degete un vârf al mustății În timp ce-i susținea celuilalt privirea, Încruntat și cu tălpile bine Înfipte În dușumea, hotărât să nu se lase impresionat nici de o Excelență, nici de Pontifex Maximus. Nu-i plăcea să primească banii În rate, nici să fie probozit, noaptea și la lumina unui felinar, de doi necunoscuți care se ascundeau după niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
treptele scării monumentale de la San Felipe cu centurionul Înțesat de tubulețe de tinichea pline cu mențiuni onorifice pentru campaniile lor și vitejia dovedită, toate mai false decât un dublon de plumb. Plouase nițel dis-de-dimineață și erau urme de noroi pe dușumeaua tavernei, cu mirosul acela tipic de umezeală și rumeguș pe care zilele ploioase Îl lasă În locurile publice. Cerul se Înseninase și o rază de soare, Întâi timidă, apoi tot mai sigură pe ea, Încadra masa la care Diego Alatriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
strânse cu putere, așteptând atacul călăilor care, fără Îndoială, se pregăteau să-i sară În spate. Dar nu veni nimeni. Toți plecaseră, iar el era inexplicabil de singur În Încăperea luminată doar de lună prin fereastra desenând un pătrat pe dușumea. Nu știu cât timp am așteptat afară, dizolvat În Întuneric și nemișcat În spatele bornei de la răspântie. Strângeam În brațe bocceaua cu capa și armele căpitanului ca să mă Încălzesc nițel - fugisem după careta lui Martín Saldaña și a oamenilor lui doar cu pieptarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]