836 matches
-
și pentru a da frîu liber personalității sale fragmentare -, literatura prezintă diferite fațete care încearcă să dea seamă de identitate. Fie că e vorba de personaje virtuale din jocuri (de calcu lator, de rol etc.), sau de tulburări ale personalității, "dublurile", ca expresie sau punere în scenă de sine, par a fi răspunsuri la problema identitară pentru Roussy, ca și pentru Cioran. O identitate recreată, reinventată, în cazul primului, sau dislocată, decalată, eventual reconstituită prin figurile unor creatori apropiați, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și o exterioritate, cu alte cuvinte, un nou spațiu vid ce se creează între două stadii ale oglinzii. Scriitura se relevă ca fiind un pliu al limbajului, o repliere asupra lui însuși, ceea ce transformă literatura într-un spațiu productiv al dublurilor. Lipsită de subiect fondator sau de origine, așa cum au decurs ele din postularea discontinuității, scriitura devine o suprafață, iar literatura limbaj ca mecanism de multiplicare a suprafețelor. Metaforele adâncimii sunt excluse, din moment ce nu mai există un set de principii originare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
s-a raportat la problematica reprezentării invizibilului. În acest sens, el introduce categoria psihologică a dublului, ca o expresie nevăzută a lumii de dincolo, a cărui materializare concretă era aceea a colossos-ului226. Acesta nu era o simplă imagine, ci o "dublură"227, el nefiind un obiect natural sau un simplu produs mintal, ci o realitate străină sau exterioară subiectului, deosebindu-se în mod fundamental de elementele existenței cotidiene 228. Pornind de la aceste semnificații ce marcau "semnul unei absențe"229, s-a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de la aceste semnificații ce marcau "semnul unei absențe"229, s-a ajuns la interpretarea conform căreia colossos-ul făcea trecerea dintre lumea viilor și cea a morților, iar în plan spiritual, dintre viața lumească și cea cerească. Semnificațiile și importanța acestei dubluri nu se limitau însă la cele de natură funerară, această materializare în piatră sau ceară, putând avea și rolul de înlocuitor sau de reprezentant simbolic al participanților în cadrul unui jurământ, a cărui eventuală încălcare ar fi presupus aruncarea în foc
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
al lumii noastre. În această lume nonmaterială și atemporală, se conservă în mod bizar, trecutul și viitorul lumii terestre. Am parcurs un câmp eteric al existenței biofizice. Palierul astral, al psihocâmpurilor individuale. Palierul mental al psihocâmpului colectiv. Prin fereastră intra dublura profesorului. Survola în semn de recunoaștere eterul salonului, după care ușor intră în corpul care îl aștepta. Doctrinele secrete ale parapsihologiei au fost decodificate. Mesagerul profesorului confirmă voiajul astral. Proiecția astrală își atinse scopul. CIOCANUL RĂZBUNĂRII Din totdeauna națiunea română
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
nocturn, lunar : fața nevăzută și cea văzută, inseparabile. Fâșii de nud, secante și rupte, rotite. Fețe și profiluri care devin perpendiculare și degajă așteptarea întregirii misterioase. Ca și în Cleopatra de la Chantilly, cu vipera înfășurată în jurul gâtului ? — Compoziția modernă, o dublură scindată a tabloului Simonettei, construită prin fracționarea planurilor ? Figura detașată pe fundalul tulbure și accidentat și-a pierdut sacralitatea în clipa în care s-a rupt : frumusețe atomizată acum... „dureros simulacru erotic“... așa va numi, explodând, studenta, în noaptea umedă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de rahat. Reține bine, ăsta-i un ziar de gherțoi, Îl cumpăr numa pentru țâțe, programu tv și fotbal... ce zici despre unu vertical: În loc de monarh? Șapte litere. — Regent. — Are unu... două... șase. Nee. — Jeanette Charles. — ÎÎ? — Jeanette Charles aia. Dublura Reginei. În locul Reginei. — Azi nu mai Înțeleg nimic. Deși uite una: Cel mai de jos dintre cei de jos. Patru litere. Toal. Nu, p-asta ar trebui s-o facem ca lumea: MUIST. Avem În fiecare zi de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În apă. Este surprinsă clipa Întîlnirii dinainte ca ambii fulgi, cel real și imaginea lui În apă, să se topească În lac. Imaginea este ireală, dar poate fi fidelă obiectului Prima trăsătură a imaginii este irealitatea (materială). Imaginea este o dublură inconsistentă a obiectului. Ea poate fi totuși, sub anumite aspecte (nu toate) fidelă obiectului. Un manechin de ceară este Într-un anume fel, adăugînd a treia dimensiune și poate și măsura reală a persoanei, mai fidel obiectului decît o fotografie
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
serios și deliberat distorsionat. Imaginea În sensul de cadru sau decupaj din realitate Ce putem Înțelege deci prin sintagma paradoxală imagine reală? Este clar că e vorba de o contradicție În termeni: reale sînt lucrurile, imaginile sînt cel mult o dublură a lor existentă În capul nostru (și țin deci de imaginar). Imaginile sînt fără doar și poate secunde, ireale, subiective, iar cele artistice de-a dreptul infidele realului. Expresivitatea ultimelor ține să fie fidelă nu obiectului ci emoției, aspirației, perspectivei
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fum spre a se alătura zeilor în empireu (când rămășițele adevărate au fost coborâte sub pământ), deschizându-i porțile divinizării 6. În imagine se înălța împăratul din rug la cer, în imagine căci în persoană. Cădere a trupurilor, ascensiune a dublurilor. Precum gloria eroului grec, apoteoza împăratului roman, sfințenia papei creștin (ca Damasus, făcut venerabil printr-un portret pe sticlă aurită așezat în absidă), cele mai bune lucruri i se întâmplă omului din Occident prin punerea sa în imagine, căci imaginea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
1/2 4 2 5 3 6 1 7 1/3 8 1/4 9 2/3 etc. etc. În cele din urmă, toate numerele ocupă un loc; unele, de fapt, ocupă chiar două. Dar este ușor să renunți la dubluri - săriți peste ele când faceți tabloul de poziționare. Al doilea pas este să extindeți această listă, adăugându-i numerele raționale negative după cele pozitive. În acest caz, tabloul de poziționare va arăta astfel: Loc Număr rațional 1 0 2 1
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
prin întâlnirea cu altceva. Studiul religiilor propune de la bun început această întâlnire, cu riscul inevitabilal imposibilității de comunicare totală la nivelula ceea ce este diferit. Diferența specifică este și trebuie să rămână unică, intraductibilă. Altfel, am avea de-a face cu „dubluri“ ori cu multiplicarea (unor „cópii“) la nesfârșit. Prin urmare, apelul la ilustrări similare ori corespondente din alte tradiții sau din alte sisteme de gândire și teoretizare (filozofică sau științifică) este relevant prin exercițiul critic de transgresare a propriului domeniu și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dedicate comparării numelor proprii cu numele comune. Trebuie menționate, în primul rînd, particularitățile numelor de locuri care au implicații directe în metodologia specifică privind studierea acestora. Numele de locuri nu au sinonime, ca apelativele, ci pot avea, în unele situații, dubluri în limbile populațiilor conlocuitoare. Fenomenul poate fi desemnat prin termenul polionimie. De exemplu, Oradea, Tîrgu-Mureș, Tîrgu-Secuiesc, Sighișoara sunt numite în maghiară Nagyvárad, Marosvásárhely, Kézdivásár hely, Segesvár; Brașovul este în germană Kronstadt, Cîmpulungul era în slava veche Dlugopole. Numele de locuri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sesizat de vorbitorul comun). Toponimele multiple sunt o formă specifică de polionime, în care numele diferite atribuite aceluiași loc aparțin unor limbi diferite, vorbite de populații care au conviețuit cîndva pe teritoriul respectiv. Raporturile dintre aceste toponime multiple (de regulă dubluri, dar pot fi și nume triple și chiar mai multe pentru același topic) sunt de tipuri diferite: nume romînești transpuse fonetic în alte limbi (rom. Căprioară > magh. Kaprevár, rom. Crăciunel > magh. Karácsonfalva, rom. Moldova > srb. Mudava, rom Călăuți > germ. Kallowtze
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Csikszereda „mijlocul Ciucului“ > rom. Miercurea Ciuc; rom. Sebeșel > magh. Sebeshely „zona/ locul Sebeșului“; germ. Spanische Mühle „moara șpanului“ > magh. Spanyol Malom „moara spaniolă“ > rom. Moara Spaniolă). Stabilirea categoriei în care se încadrează aceste polionime sui generis, îndeosebi toponimul care a precedat dublurile, necesită investigații detaliate și aprofundate de natură istorică, socioculturală etc. Lanțurile și arborii urbanonimici sunt forme de organizare (nu singurele, dar cele mai evidente), în perimetrele orașelor, a cîmpurilor toponimice, fiind urmarea mobilității ridicate a sistemului de nume (ca urmare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fost prea greu să se constate că Erdély are ca etimon magh. Erdély (erdêl < erde - el < erdő - el < erdő - elv - erdő - elu, „dincolo de pădure“). Majoritatea cercetătorilor n-au avut decît să preia soluția, mai ales că aceasta era confirmată de dublura din documentele latine Transilvania (stabilită, prin traducere, tot de către autoritățile maghiare). Unii cercetători însă (primul fiind J.L. Pic) au propus o soluție aparent mai „complicată“, adică derivarea numelui, probabil străvechi (zona nu putea să nu poarte un nume la sosirea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mai mare decît cealaltă, în Munții Bîrgăului). Cele mai vechi atestări, începînd cu secolul al XIII-lea, consemnează formele Barasu, Brassu, Braso, Brassoviensis, Brasso, Brasov, Brassou, Corona, Kronstadt, Armizegetusa, Samazagetusa, Stephanopolis, Tiassum, Brassovia, Cragenstadt, Magyar Nyelvör, Krînen, Krünen. Toate sunt dubluri (prin adaptare fone tică sau prin supranume cu o altă bază semantică), în maghiară, latină, germană sau săsească, ale formei originare Brașov, care apare din ce în ce mai frecvent începînd cu secolul al XV-lea, alături de variante fonetizate în greacă (Prasovu, Prasovos). Alte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sufixului: Amărăzuia -uia), formații romînești de la antroponime (dacă baza e atestată sau poate fi reconstituită prin analogii cu alte nume: Bănăgui), formații romînești apelative (cu baza atestată sau reconstituită: Cetățuia, Albui), și, bineînțeles, variante rezultate din contaminări, suprapuneri, etimologii populare, dubluri prin traducere sau adaptare fonetică într-o altă limbă etc. Gh. Bolocan a mers mai departe cu analiza grupurilor de toponime de mai sus, ajungînd la concluzia că, în majoritatea cazurilor, toponimele romînești terminate în -ui au bază antroponimică, iar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nou ca „așezare liberă“. Satul din județul Hunedoara apare în documente la 1372 sub forma Wyfalw, apoi în 1410 și mai tîrziu sub forma Newdorff („satul nou“), pentru ca în 1733 să fie consemnată varianta Ohaba, reluată mai tîrziu (1854) în dublură cu Neudorf, și în 1913 ca Székásszabadja („satul abatelui Secaș“). În trecut, așa cum arată Iorgu Iordan, numele ohabelor, așezări scutite de dări și de alte slujbe către stăpînire, erau de ordinul zecilor în sud-vestul țării (Oltenia, Banat și sud vestul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din Cîmpulung, înainte de-a fi asimilați de romîni, au tradus numele orașului în Dlŭgopole, cum e atestat de cîteva ori, nume pe care autoritățile l-au grecizat în Dalgopol. Dovada că numele romînesc al orașului este anterior o dovedesc dublurile germane (Langenau) și maghiare (Hosszúmező), precum și traducerea din documentele latine (Longo Campo). Pușcariu crede că Șcheii din Brașov au fost anterior un sat (zona se numește și astăzi Capul Satului). Faimoasa Psaltire Scheiană nu poartă acest nume, așa cum se spune
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din Munții Lotrului cuprinde, pe poziția secundă, un nume format de la baza sl. trŭnŭ, fără sufix. Etimologia a fost confirmată indirect de populația cumană care a hălăduit prin aceste părți un timp și de la care maghiarii și germanii au preluat dublurile hidronimului Kükülő, respectiv Kokel, care sunt traduceri turcice ale toponimului slav. Ne putem întreba cum se face că rîul nu a fost denumit de romîni, care au precedat toate populațiile implicate în denominațiile de mai sus. Răspunsul ni-l dă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
s-ar explica răspîndirea toponimului în zone relativ distanțate (ceea ce pentru un nume străvechi ar fi o excepție). Și în cazul rădăcinii străvechi, și în cel al hipocoristicului, vocala i din prima silabă dovedește că forma romînească precedă în timp dublurile din celelalte limbi (care au e sau a). Mai complicată este evoluția străvechilor Tibisis, Tibissus, Tibisia, Tifisas, Tibiscos, atestate în Banat, la Timiș. Finalele -is, -os, -us, -ia, -as sunt adăugate de scriitorii grecolatini pentru a le adapta ca desinențe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
denumește un deal lîngă Cluj, o vîlcea în avalul pîrîului Drighiu și un sat din județul Cluj) și polarizările sale (Tureac, Tureni, Cheile Turenilor), Tiur (pîrîu afluent de stînga al Tîrnavei) pot fi corelate etimologic cu paronimul Turea. Interesante sunt dublurile străine din documente ale unora dintre aceste nume (Turek, Tiurea, Tyur, Thyr, Theur, Tür, Thywur, Torja, Thüre, etc.), care sunt și ele, ca și toponimele actuale Tur, Tura, Turia, posibil de dedus din substantivul slav turŭ, „bour“, sau din adjectivul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este jucată decât în 1852, din cauza cenzurii. 1 Reluăm aici traducerea lui Denis Bablet, care preferă să traducă prin "artă comună" mai curând decât prin "artă totală". Această traducere, uzuală anterior, riscă să stârnească confuzie, căci Artaud în Teatrul și dublura sa vorbește de "spectacol total", termen care acoperă o realitate foarte diferită, în special noțiunea de limbaj al corpului, iar Barrault, după el, de "teatru total", în eseul său intitulat Teatru total. 2 Wagner se explică asupra acestui lucru și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
orașul ăsta care nu deține o uniformă. Aș zice că asta arată că nu sunt deloc În pas cu moda. Când m-am Întors În Alexanderplatz, i-am făcut lăcătușului o vizită ca să-i dau mulajul să-mi facă o dublură a cheilor de la biroul lui Jeschonnek. Mai apelasem la el de multe ori Înainte și niciodată nu punea Întrebări. Mi-am luat apoi rufele de la curățătorie și am urcat la mine În birou. Nu eram nici la jumătatea drumului până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]