KorAP: Find »[drukola/base=ducal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 13 >

308 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

spartă, și doi gealați m-au tras afară din pat. Nu refuzasem să le deschid trimișilor tribunalului: pur și simplu somnul unui om băut este surd la orice bătăi în ușă. M-au dus la pretoriu. Saxo, unul dintre judecătorii ducali, înțelegând că gestul meu nu fusese intenționat, m-a condamnat să plătesc omului doar patruzeci de ducați, ca să-și îngrijească rana. Nu dispuneam de o asemenea sumă, nici de aur sau de argint ca să vând, și nu voiam să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
s-a uitat la mine. Se numea Ariald și era căpetenia unei centurii. M-a întrebat: - Ești cumva castrat? Mai mult uimit decât ofensat, am murmurat: - Nu, domnule, sunt un om liber. Numele meu e Stiliano Sirianul și sunt notar ducal. - Atunci, de ce te-mbraci și-ți ondulezi părul ca o curvă romană? Numai Rotari n-a râs. Ba chiar, surprinzător, a intervenit în apărarea mea. - Stiliano n-are niciun motiv să te invidieze, Ariald. L-am văzut în timp ce se spăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-l aduc și mai mult de partea mea pe Rotari. Am zis: - Stăpâne, văd că aici este destul spațiu ca să-ți demonstrez că nu sunt așa cum crezi. Toți s-au uitat la mine mirați. - Sunt unul dintre oamenii de la cancelaria ducală, un om liber, și cutez să te sfidez, chiar dacă nu sunt un nobil longobard, am adăugat. Rotari a încercat să mă potolească prin semne discrete. Faroald mă fixa mijindu-și ochii. Adalingul s-a ridicat, a venit lângă mine cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
facă din el propria reședință din pricina climei umede și nesănătoase, regat al țânțarilor pe timp de vară și al mlaștinilor înghețate, iarna. Era, una peste alta, un oraș în agonie, incapabil să se decidă pentru viață sau pentru moarte. Casa ducală, odinioară pretoriu roman, acum aflată la dispoziția funcționarilor regali și ducali, ne-a găzduit, adăpostindu-ne și caii. Ne-au adus la masă fructe stricate și vin apos mirosind a stătut; apa cu care ne-am spălat nu se deosebea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
al țânțarilor pe timp de vară și al mlaștinilor înghețate, iarna. Era, una peste alta, un oraș în agonie, incapabil să se decidă pentru viață sau pentru moarte. Casa ducală, odinioară pretoriu roman, acum aflată la dispoziția funcționarilor regali și ducali, ne-a găzduit, adăpostindu-ne și caii. Ne-au adus la masă fructe stricate și vin apos mirosind a stătut; apa cu care ne-am spălat nu se deosebea deloc de cea tulbure din râu. Ariald a vrut să vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
și, încurcat, s-a adresat tatălui meu: - Evangrio, părinte al lui Stiliano, nu te superi dacă îți pun o întrebare, chiar dacă te cunosc de puțină vreme? - Nu, firește, a răspuns tatăl meu cu felul său liniștit de a vorbi. - Casa ducală, a prins Ariald curaj, este un adevărat coteț de porci; nu ne îngădui un ungher din locuința ta unde să putem dormi și noi în noaptea asta? Tatăl meu a surâs. - N-aș vrea să se spună pe la colțuri că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
cum se scurgea prin vine. Am îngenuncheat și i-am sărutat picioarele. Cu glas stins mi-a spus: - Ridică-te, Stiliano, fiu al lui Evangrio, mi s-a spus că ai călătorit și că ai o misie importantă la cancelaria ducală. Ai auzit ceva legat de cel care se proclamă noul profet în ținuturile arabe? Mi-am ridicat privirea pentru a o întâlni pe a sa: nu era încețoșată sau pradă demenței celor bătrâni, ci doar învăluită în cenușiu între trandafiriile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
treptat cu penumbra aburoasă, și am reușit chiar să-i disting pe ceilalți mușterii. Oameni de rând, bieți călători și negustori de ocazie; totuși, doi dintre ei mi-au atras atenția. Unul era longobard, având mantaua de piele a solilor ducali; celălalt avea o figură de negru, pe care și-o ascundea în umbra unei glugi, părând că vrea să se retragă într-un ungher întunecat. Concentrându-mă asupra lui, mi s-a părut că, în ciuda camuflajului, silueta îmi era familiară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Toată această împrăștiere prin biserici și mănăstiri, mi-am dat seama curând, se datora neîncrederii pe care fiecare, duci și regi, o avea în privința celorlalți. Adaloald avea o mai mare încredere în călugării de la San Zeno decât în gărzile palatului ducal de pe colina San Pietro, înălțat de regele got Teodoric. În aceeași biserică cu noi era și Grasulf, care, după asasinarea nepoților, a revenit la cârma ducatului, precum și Maginulf, unchiul lui Rotari, Arioald, ducele de Torino și cumnatul regelui prin căsătorie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
și tânăr: caracterul lui poate să fie încă înrâurit, schimbat în bine. Mă înțelegi, Stiliano? - Nu, am răspuns, nu înțeleg și, fie-mi îngăduit, nu pricep de ce îmi spui mie aceste lucruri. Eu sunt un biet notar, luat din cancelaria ducală pe motiv că duceam o viață desfrânată și trimis să fiu magistrul unui orfan într-un loc împrejmuit de păduri. Astfel încât eu prea puțin contez. - Exact, orfan a fost și Adaloald, și eu i-am fost magistru. S-a aplecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
nu luase sfârșit. Drept care multe fețe s-au înseninat, și unii, care până atunci mă priviseră bănuitori, mi-au surâs. Ne-am aranjat în casa pe care ne-o puseseră la dispoziție. Ansoald a fost admis ca elev la cancelaria ducală, iar Garibaldo a plecat pentru câteva zile la Aquileia și la Grado, ca să cerceteze niște cărți la bibliotecile episcopale. Eu și Rotari ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului la palatul ducal, el pentru a învăța să guverneze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
fost admis ca elev la cancelaria ducală, iar Garibaldo a plecat pentru câteva zile la Aquileia și la Grado, ca să cerceteze niște cărți la bibliotecile episcopale. Eu și Rotari ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului la palatul ducal, el pentru a învăța să guverneze urmărindu-l pe Gisulf, eu ajutându-l și explicându-i obiceiurile și legile. XII „Vreau să mă-ntind în pat în casa mea; am să zac bolnav, voi spune «mi s-a-ntâmplat ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
După ce a scăpat de gărzile de la poartă, și-a trădat fiii și poporul din pricina preacurviei. Avarii au intrat, i-au căsăpit pe aproape toți longobarzii, surprinzându-i în somn, și ne-au luat prizonieri pe noi, cei care apăram palatul ducal. Am omorât și noi vreo șase, dar, când pumnalele avarilor au ajuns la gâtul Gailei și al lui Gumbert, ne-am aruncat spadele la pământ. În timp ce Cividale era prădat, văduvit de tezaur, iar violența își făcea de cap pe drumuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
lăncile. Ceva din privirea lui Rotari i-a oprit la cinci pași de noi, și apoi unul dintre ei l-a recunoscut pe Rodoald. Am fost escortați înăuntrul zidurilor, și acolo alții ne-au arătat unde era cazat Grasulf. Palatul ducal era pe jumătate dărâmat, și în aceeași stare se aflau cea mai mare parte dintre case, biserici și mănăstiri. Aerul era încă impregnat de mirosul de lemn ars. Casa patriarhului, deși neagră de fum, era în picioare și fusese reconstruit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
noul duce, erau tratați asemenea creștinilor, ba chiar se bucurau de o ocrotire specială. Rotari nu uitase ceea ce nația lor făcuse pentru noi în episodul de la Ravenna și nici ceea ce învățase de la mine și de la rabinul Yehudah. La poarta curții ducale, deși eram îmbrăcat precum un longobard înstărit, am fost oprit și mi s-a spus: - Tu nu ești de culoarea noastră, deși te îmbraci la fel ca noi. N-am stăruit și n-am dat explicații. M-am întors la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
al sărăntocilor, iar bisericile lor ar fi arătat ca niște bordeie. Iată de ce, bizuindu-mă pe sensibilitatea lui Rotari, l-am sfătuit să încurajeze la Brescia meșteșugurile și școlile, ca să poată dispune de oameni pricepuți în a-l sluji. Magister-ul ducal care fusese și în slujba unchiului său, un roman pe nume Oreste, s-a opus zicând: - Stiliano, problema noastră e să găsim țărani pentru muncile câmpului. Crezi că ei preferă să vină la cel care se mulțumește cu o treime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
estetic, am reușit să-l fac să împlinească ceea ce doream. Brescia, lună de lună, și datorită emulației ce îi cuprinsese pe luptătorii cei mai bogați, căpăta o înfățișare invidiată de celelalte orașe, și asta fără să ne atingem de patrimoniul ducal. Oreste, care-l sfătuia pe Rotari cum să guverneze mai bine ducatul, la fiecare nouă cerere a mea, se mărginea să clatine din cap resemnat. El era, pe de altă parte, mulțumit că nu mă amestecam în ceea ce el considera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
să comploteze împotriva lui. N-au folosit la nimic protestele mele, și m-a amenințat cu surghiunul. Aș fi putut probabil să aștept să treacă furtuna izolându-mă acasă, dar, într-o zi, pe când mă întorceam pe întuneric de la palatul ducal, am fost atacat de un om cu fața acoperită, pumnalul său lăsându-mi o cicatrice la umărul stâng. Am crezut că a fost vorba despre un tâlhar, dar când, la câteva zile, o săgeată a trecut la o palmă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
cu răsuflarea tăiată. A bătut cu ciocănelul la o frumoasă poartă din lemn de cedru. Servitorul care a deschis s-a uitat la noi, așa cum obișnuiam eu să mă uit la păstorii și muntenii care veneau cu treburi la cancelaria ducală din Cividale: cu un amestec de neîncredere și dispreț. Ne-a lăsat să așteptăm în drum; când a revenit, comportarea i se schimbase puțin și, trecând pe lângă el, l-am văzut strâmbând din nas scârbit de cum miroseam. Am trecut printr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
nu a priceput nimic. I-am făcut eu un rezumat: îi erau recunoscători că îi scăpase de pericolul arab și se simțeau onorați că puteau pune la dispoziția sa modestul lor meșteșug. Între timp, și-au făcut apariția și funcționarii ducali și nobilii longobarzi și romani. Toți se uitau curioși la compatrioții mei care, deși îmbrăcați în haine de lână, nu asudau deloc. La un semn al lui Rubiano, fiii săi, care duceau câte doi o seamă de desagi grei, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
să acorde și mai multe drepturi și privilegii evreilor și negustorilor; iată un lucru cu care mă mândresc. Asta a făcut ca Brescia să devină un oraș îmbelșugat, un vad pentru cele mai bune afaceri, afaceri care îmbogățeau și seifurile ducale. În general în circulație se aflau banii romani; numai sătenii continuau să facă plăți în oale de produse și bucăți de pâine, măsuri cu totul nepotrivite în comerț, folositoare doar în tocmeli pe claponi, ceapă și altele asemenea. L-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
L-am făcut să dea un decret prin care orice individ era obligat să curețe bucata de drum din fața casei în care locuia, întocmai ca la Bizanț, și să pună noaptea torțe măcar în vecinătatea unor biserici și a palatului ducal. Nu eu ar trebui s-o spun dar, între anii 633-635, Brescia a devenit orașul cel mai pașnic și mai bogat al regatului, întrecând Pavia și Milano. Rotari era atât de mândru de acest lucru, încât s-a lăsat convins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
mai vorbim despre numeroșii liberți și sclavi de la cuhnii. Am început cu aceștia din urmă, și succesul a fost nesperat de rapid. M-am dus la bucătărie într-o după-amiază cu pretextul că trebuia să aleg un bucătar pentru palatul ducal din Brescia și m-am uitat cu atenție la toate câte mi-au văzut ochii. Totul părea a fi în ordine, și un intrus ca mine producea oarece șovăială și o ușoară nervozitate. Am asistat la pregătirea bucatelor, la felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
un acord, și n-ai să te mai culci cu mine. În această perioadă va trebui să nu te-mpreunezi cu vreo altă femeie, după care o să poți face tot ce poftești. Dacă noi doi vom avea un băiat, consiliul ducal va hotărî dacă te va moșteni fiul Gailei sau fiul meu. Dacă noi nu vom avea un prunc, fiul Galiei va fi viitorul rege, și eu mă oblig să-l ocrotesc ca pe propriul fiu. Eu voi fi regină cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Între timp, profitând de sentimentul de vinovăție al lui Rotari, sugeram noi legi pentru regat, și el, docil, le promulga. Aceleași pe care le promulgase la Brescia. De la palatul regelui a plecat un ordin prin care se cerea tuturor cancelariilor ducale să trimită în provincie notari care să culeagă legile și uzanțele juridice, ca să le scrie și să le trimită la Pavia. Era momentul ca regatul să aibă legi scrise, aceleași pentru toată lumea și în tot locul. Așa se face că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]