406 matches
-
ce s-au bizuit ei totuși pornind la neagra lor aventură? Nu putem să evităm să ne gândim că s-au bizuit pe puterea armelor, a armamentului modern în general. Mașinile, ingenioasele mașini... Motoarele, ingenioasele și puternicele lor motoare au duduit pe pământul Europei și au îngrozit populațiile cu sinistrele sirene care urlau, însoțind avioanele, stukasurile lor în picaj. Goring a fost personal un bun aviator și un bun organizator al acestei arme. Cutare alt bandit ca și el a fost
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ia hotărâri fără să șovăie. Se urcă În cabină și porni motorul. Coborî geamul din stânga, Își potrivi oglinda și se opinti În pedale. După un timp, Începu să coboare Încet, cu frâna de motor, coasta dinspre Dunăre a satului. Motorul duduia și scotea fum. La un hop mai adânc, mașina sări din viteză și luă avânt. Cătănuță Își propti amândouă picioarele În pedala lată de frână, dar nu se Întâmplă nimic. Nici volanul nu-l asculta. Trăgea de el cu furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să le dea tuturor un loc de muncă, un țel în viață, o speranță de mai bine. Dar se vede, că și atunci s-a ajuns cu unghiile la fundul sacului cu bani, iar poporul a trebuit să strângă cureaua. Duduiau uzinele, duduiau tractoarele din zori și până în seară pe câmpiile azi pârlogite ale țării noastre, cele 390 de nave maritime vândute acum de Băsescu, duceau în toate colțurile lumii la export, produse românești. Dar rechinii cei mari ai lumii, deja
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dea tuturor un loc de muncă, un țel în viață, o speranță de mai bine. Dar se vede, că și atunci s-a ajuns cu unghiile la fundul sacului cu bani, iar poporul a trebuit să strângă cureaua. Duduiau uzinele, duduiau tractoarele din zori și până în seară pe câmpiile azi pârlogite ale țării noastre, cele 390 de nave maritime vândute acum de Băsescu, duceau în toate colțurile lumii la export, produse românești. Dar rechinii cei mari ai lumii, deja puseseră ochii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
noi e decență, să știi. Decență, dom’le, o calitate inestimabilă! Nu, nu spun că la noi e paradis, știu de ce zâmbești. Dar e decență, stimată colegă. Decență! Ce nu se poate, nu se poate. Viața e scurtă. Uite, mai duduim vreo zece ani și fâs, ne-am dus. Irina îl privea, captivată. Îl privea cu ochi mari și limpezi, de vițel. Încruntarea, hm, da, încruntarea... Încruntații, uite-te la ei! Tovarășul Ștefan Olaru arătă grupul din fața standului de cărți, strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așteptarea va fi răsplătită, în sfârșit. În sfârșit, se afla la un pas de neverosimila clipă. Să-i spună altceva, orice, altele sunt gândurile, dulcissima, ascultă-mi pulsul dement, bubuind, ca tam-tam-ul junglei, ropotul rapid și feroce al sângelui care duduie în cinstea adoratei! Emilia nu auzea sau auzea altceva, continua să zâmbească, îngăduitoare. „Tu, tu ești diavolul! Nepăsarea și bucuria ta, nepotolite... Tu, nimfa răscoaptă, iapa în călduri. Perfectă, ca fructul oprit. Elementară, nesățioasă. Simplă, ca lumina și moartea. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia, intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul și să evadeze în rumoarea străzii. Primăvara isterizase captivii. Inima furnicilor devenise uriașă, duduind ca un compresor. O turmentare bezmetică. Parcurile puturoase, pline de gunoaie și polițiști, bezna bulevardelor moarte, aglomerația din fața magazinelor goale sau a stațiilor supraaglomerate de călători, arșița și ploile capricioase ale subteranei. Se întorcea istovit din aceste aventuri somnolente. Pornea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spun iute. Îți promit. Dumnezeule mare. N-am văzut-o În viața mea pe Lissy În halul ăsta. Când ies iar În curte, care acum e Înțesată de și mai mulți oameni extrem de bine Îmbrăcați, simt că-ncep să-mi duduie creierii. După părerea mea, nu era În stare nici să se țină pe picioare, darmite să danseze. Te rog, Doamne, ajut-o să nu se facă de râs. Te rog. Am o viziune subită cu Lissy stând ca un iepure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai am nici o legătură cu el. Dar, totuși, nu pot să nu îmi pese dacă i‑a reușit sau nu afacerea. Așa că, patru zile mai târziu, pe la șase după‑masa, mă apropii încet de ușile de la Brandon Communications, cu inima duduind. Din fericire, la ușă e portarul cel prietenos. M‑a văzut intrând de destule ori ca să‑mi facă și acum semn să intru, așa că nu sunt nevoită să‑mi anunț sosirea cu surle și trâmbițe. Ies din liftul de la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
acum a prins mingea, aleargă, aleargă, aleargă și... șutează cu pantofii ei moi, noi, direct În păianjen și... goool! Dragi ascultători, goool! Goooool! Faza fiind Înregistrată pentru dumneavoastră cu toată fidelitatea, aparatura de bord funcționând din plin, turația maximă, motoarele duduind, ochiurile magice clipind, peste câteva ore va avea loc obișnuita conferință de presă. Deocamdată toate fețele s-ar fi Întors zâmbind spre Buni, toate simțurile s-ar fi aflat În alertă, pregătite s-o cântărească, s-o măsoare. Deasupra celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
căpitan de jandarmi, înalt, cu figura speriată, care se urcase numai la Găești, n-avea decât sabia și o mapă, iar tânărul brun, cu mustățile mici, negre, retezate englezește, își așezase trusa de voiaj pe mescioara de la fereastra compartimentului. Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. Directorul regreta că s-a coborât să discute cu un om atât de vulgar. Căpitanul urmărea ostenelile lui Rogojinaru cu o curiozitate plină de admirație. Tânărul, de când plecase conductorul, se uita pe fereastra vagonului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dacă iese, să încuie bine și să ascundă cheia la locul ei. Se dezbrăcă. Își puse un halat vechi și niște papuci ieftini, își pregăti câteva țigări și se așternu pe muncă. În odăiță făcuse călduț. În soba de tuci duduia focul. Acoperi mai multe file cu o lesniciune de parcă i-ar fi dictat cineva. Gândurile i se înșirau ca mărgelele pe ață. Fumul de tutun îi învăluia capul ca un nouraș de vată, iar pe dușumele mucurile aruncate la întîmplare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu tulbure odihna cucoanei. Deschise ușa cerdacului și ferestrele de la salon și sufragerie; voia să se poată apuca de dereticat până se va scula cucoana. Apoi își luă așternutul să-l treacă, prin coridor și bucătărie, acasă. In bucătărie, unde duduia focul, erau părinții ei, amândoi supărați și spăimântați. ― Hai, fato, nu dospi ca boierii, că nu-i vreme de dormit! o întîmpină tatăl său. Hai, c-am dat de mare belea, că numai astea ne mai lipseau! Adineaori, când răsărea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
inelul pe deget. Ce-aș fi putut să fac cu el? Nu-mi venea în minte nimic. Am încercat să privesc prin el, cum făcuse Carmina cu perla, dar nu ieși nimic din asta. În slava cerului soarele ardea parcă duduind. Am privit cercul lui de metal topit până când, mutîndu-mi privirea, n-am mai văzut decât pete violete și vinete. M-am uitat apoi spre geamul lui Egor, dar perdeluțele transparente erau lăsate. M-am hotărît: aveam să ne jucăm de-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
descărcatul mărfii, cu balamucu pe cap, cu toate. Era femeie-n putere, nu ca astea d-acu : slabe, scânduri de slabe, fără cur, fără nimic, de n-are bărbatul pe ce pune mâna... Era femeie-n putere, zdravănă și țâțoasă, duduia podelele sub ea când mergea, cu părul creț adunat într-un coc mic la ceafă, cu fața cărnoasă și albă... Să fi vrut, putea să facă orice, da n-a fost felu ei, n-a fost ea dintr-alea... Era
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mare. Și-a fugit din țară odată cu nemții, da l-a prins americanii. Și americanii l-a dat la ruși, și rușii l-a dus la ei, în Siberia. Ei, Balada Siberiei ! Ce film ! Ce-am mai plâns la el ! Duduiam la mașina de cusut și cântam Balada Siberiei ! Și Cristidoaia zice că acolo în Siberia l-a pus p-ăsta de-a tras la plug. Și-n ’54 când s-a întors, i-a văzut ea dungile care rămăsese de când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Robert nu-l pusese în funcțiune, pentru că-i plăcea atmosfera aburită. Apa fierbinte, tămăduitoare, curgea de zor, de fapt se prăvălea, urlând ca o cascadă, din robinetele late, din alamă aurie, care erau lăsate deschise zi și noapte, astfel încât Camerele duduiau de un zgomot neîncetat, cu care locatarii se obișnuiau repede, declarând vizitatorilor asurziți: „Eu nu-l aud“. „Se poate să nu-l audă, dar le afectează nervii“, îi spusese odată cineva, cu mare seriozitate, directorului Institutului, Vernon Chalmers, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
creton, o masă de birou funcționărească, acoperită cu plastic, și un scaun pătrunseseră ca intruși, reprezentând, în felul lor umil, utilitatea și confortul. Pe sub ușile de lemn sculptat ale băii se strecura o șuviță de abur. Camera era caldă și duduia de zgomotul apei care, curând, deveni inaudibil. — Frumoasă cameră aveți aici, spuse George, așezându-se pe fotoliul capitonat cu creton și apoi ridicându-se din nou, pentru că i se păruse prea jos. Se apropie de garderobul înalt și îngust și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
glisantă, se învârtea o dată cu cilindrul. Câțiva lucrători se ocupau de asfaltarea străzii. Cu salopetele lor vechi, zdrențuite și murdare, înnegrite de bitum, devenite de-a dreptul scorțoase, arătau ca ieșiți din iad. Aprindeau gazul metan în focar, focul începea să duduie cu vigoare; un altul venea cu materialele bucăți de bitum, pietriș, nisip și ce-o mai fi fost -, le vărsa prin pâlnia de deasupra în cilindru, folosindu-se de lopată, apoi trecea la învârtitul manivelei, antrenând cilindrul. Toată strada se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
voștri siktir”! Cum, scumpă domnișoară și domniță?! Dacă primim cu taxă inversă de la Beșilegi? Dar nici nu se pune problema tocmai acum când, nu-i așa, inversiunea și perversiunea sunt însumate celei mai desăvârșite moralități, celei mai elevate... Bine, bine, duduie! Dă-mi Beșilegii. Alo?!? Domnul Ghelase Voluntarul? Corespondentul? Aha. El e la fața locului iar dumneata, ca paznic autorizat îl reprezinți! Aha. Bonn...Da, domnule, sunt cu urechile pe dumneata. Dă-i cărbuni că minerii e locomotiva democrației. Relatarea istorică
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Rim începu a-și povesti amănunțit suferințele trecute, apoi puse lui Mini întrebări asupra petrecerii ei de vacanță. Mini îl felicită pentru casă, și se interesă de prietenii lor comuni, ca și cum ar fi cerut acelora concurs pentru a regăsi intimitatea. - Duduia Nory, apriga noastră feministă, s-a făcut de un timp îare prețioasă! spuse doctorul. - Are și ea necazuri! o scuză Lina. Știi, Mini, cât iubește Nory pe sora ei a mare. Dia e cam suferindă și, când e vorba de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o pisicuță . . . Lică., deoarece avea mare predilecție pentru duduia Mari, venea încă des pe acolo, primit mereu cu triluri de plăcere. Moșica nu încetase să supravegheze fetița și se duceau amândoi s-o vadă ca o pereche drăguță. La botez, duduia Mari, care fusese nașă, întrebase râzând pe Lică cum o chema pe mama fetei, pentru a-i da numele ei. Lică, din respect pentru ceremonie, mestecase în gât înjurătura destinată mamei misterioase. Cum era ziua Sfântului Athanasie, preotul îi zi--
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai era pe lume și "mă-la doica" - cam bruscă dar de treabă, femeie de dulgher - apoi mai erau vecinele, care după toane o chemau: Vino la mama' sau o goneau cu ocări pentru o mumă necunoscută. 150 Pe doică, duduia Mari o speria la nevoie cu Lică, pufnind la ideea cât de puțin ,,teribil" era Lică. Ea îl cunoștea numai ca pe un fluturaș ușor, care iubește drăguț. Lică, zvînturatui. se zbîriea totuși la nevoie la doică, ce se temea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
si o dusese destul de bine cu mosafirii, cum zicea ea, și chiar făcuse afaceri bune. Primise pe Lică și pe Sia cu plăcere și se arătase așa ele drăguță, îneît numai ei singure Lică îi povestise toată pătimirea lui, fără ca duduia Mari să arate vreo mirare sau nemulțumire. La înapoierea regimentului, Lică, deși era neliniștit, se dusese la sediu și ceruse reangajarea provizorie. Frica îl trimetea în chiar vizuina lupului, dar și prudența. Acolo, în preajma pericolului, se putea ocroti mai bine
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
hârtiuțele nemțești. De aceea, după un timp, când regimentul trebuise să plece în Ardeal. Lică, deși nesupărat de nimeni, se decisese să treacă pentru 153 totdeauna la viața civilă. O împrejurare îl făcuse să plece pe un timp din București. Duduia Mari se măritase cu negustorul îmbogățit, ea, care nu crezuse niciodată în necesitatea căsătoriei și tocmai atunci, când comunismul amorului era în toi! O simplă întîmplare! Negustorul își făcuse socoteală să deschidă un depou la Galați: se temea, poate, ele
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]