476 matches
-
secret „unde nu avea să-i găsească nimeni”. Ochii lui Jackson se rostogoleau ca niște mici luni, marmorate cu vene, înotând într-o mucoasă groasă, translucidă. Avea dinți negri tot atâția câți albi, și multe goluri între ei. Trupul îi duhnea a catran de pin, din acela care se amesteca cu cânepă veche pentru a se face câlți. Firește, Billy refuzase această întâlnire. - Miroase a moarte, a zis el. Cunosc mirosul ăsta. - Nu trebuie să-l bagi în seamă, a spus
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
arena uriașå, din piatrå, mișcându-și neclintirea în zbaterea flåcårilor din torțe, ori o salå imenså împånatå de armuri și trofee, sclipind palid precum sutele de lumânåri råspândite pe lângå pereți, ori mai încoace, în timp, chinuite, ascunse taverne, afumate, duhnind a licori fermentate, si acum spațiul unui teatru de varå. Diferite popasuri în care-și deschisese cartea, mereu aceeași pentru mereu alți cåutåtori de sensuri neștiute ale drumului. Filele, unduite într-o parte și alta, așteptau înfiorate momentele deslușirii semnelor
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
cărți, și sărind gardul moscheii, ajunși la mina ret, am epatat-o ridicând cu un gest scurt și sigur piatra sub care-l văzusem de zeci de ori pe Mollah Internet că pitește cheia turnului. Ușa a scârțâit sinistru, înăuntru duhnea fermentat, iar scara de piatră era abruptă și lunecoasă. Urcam primul, iar ea lumina din spate cu bricheta. Sus, am ieșit în noapte pe balconul minaretului și mi-am văzut sub el, de partea cealaltă a străzii cu buticurile ei
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Trebuia să ne luăm singuri scrisorile. Deschideam, spuneam: "Bună ziua, doamnă", ascultam elogiul defunctului, spre care portăreasa arăta cu mâna, apoi ne luam scrisorile. Nimic vesel în toate astea, nu-i așa? Totuși, întreaga casă s-a perindat prin cămăruța care duhnea a fenol. Și locatarii nu-și trimiteau servitorii, o nu, ci se grăbeau să profite ei înșiși de asemenea chilipir. Servitorii, de altfel, făceau același lucru, dar pe ascuns. In ziua înmormântării s-a văzut că sicriul era prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Ungarie și o Românie legate de Washington. Li se trage pur și simplu covorul de sub picioare politicienilor care s-au adăpat ani de zile doar din antimaghiarism, antiromânism, din retorica pericolului și demagogia urii. În general, tipul de politician primitiv, duhnind a patriotism și transpirație, mândru vorbitor de engleză stâlcită sau deloc, va ieși din scenă mai devreme sau mai târziu. Apoi, vor începe să conteze tot mai mult experții. Oamenii politici vor da tot mai puțin pe gură ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ce voise să spună ori, mai exact, ce voise să afle de la ea. Astăzi făceau un an de când se căsătoriseră și ea considerase că e un moment cum nu se poate mai potrivit să se întoarcă acasă la două dimineața. Duhnind a alcool. — Ai ceva să-mi reproșezi? i-o întoarse ea din hol, canonindu-se să se descalțe fără să se aplece. — Poate că am..., zise el în continuare, accentuând destul de inoportun pe „poate“. Încerca, de fapt, să-și dea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
aglomerație a gării din Amsterdam, cu mii de tălpi, trolere și rucsaci pe metrul pătrat, nimeni nu calcă pe nimeni pe bătă turi, nu înghiontește, nu agasează, nu împiedică, nu brus chează, nu cară saci de-o tonă și nu duhnește a sudoare. Că auto matele, afișajul, ca și ghișeele ori oamenii de ordine func ționează ireproșabil, precum într-un stup cu legi de sacro sanctă autoritate. Se stă calm, respectuos, cu suavă resemnare la coadă pentru călătoria cu vaporașul, chit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Cristian Teodorescu Pentru prima oară de cînd s-a mutat Camera Deputaților în casa lui Ceaușescu, parlamentarul român a găsit de cuviință să se justifice presei pe ce cheltuiește banii publici. E plin subsolul Casei Poporului de gunoaie! Duhnește Camera Deputaților!! Umblă șobolanii pe unde nu te aștepți!!! Așa că e musai să fie îndepărtat gunoiul din catacombele Palatului Parlamentului. Dacă n-aș călca din cînd în cînd în Palatul cu pricina, i-aș fi dat crezare dlui Mihai Ungheanu
Tricolorul și gunoaiele Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14155_a_15480]
-
unor plopi, pe lîngă straturi de lăptuci ca niște trandafiri verzi și sere care străluceau în lumina amurgului tîrziu. Trecură printr-o poartă dintr-un gard ruginit și urcară pe o cărare de zgură, printr-o junglă de urzici. Aerul duhnea a verdeață iar băiețeii gîfîiau opintindu-se să tragă căruciorul; un tunet jos cutremură pămîntul sub tălpile lor; în vîrful pantei ajunseră pe buza unei rîpe adînci. Un capăt era blocat de niște uși duble din bușteni imenși, putreziți. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
viermănoasă și de zahăr pietrificat, niște bucăți de pâslă sau vatelină. Pe mâinile negre și uscate ale vânzătoarei (care mai avea o fundă veștejită în păr) se plimbau gândaci uleioși, atingîndu-și antenele într-un alfabet abstras. Totul era putred, totul duhnea, totul colcăia în vechea alimentară. Am ieșit cu pânze de păianjen în păr, de parcă aș fi încărunțit de tristețe, și mi-am continuat drumul prin tunelul neural până când am zărit înainte de a vedea, am intuit, am localizat sau poate am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gând trecător și absurd îi întunecă o clipă bucuria: nu cumva fetele lui apucaseră pe căi greșite? Mai erau în sat trei surori care trăiau la Crucea de Piatră și veneau din când în când acasă boite cu alifii și duhnind a odicolon. Toți flăcăii din sat, câți rămăseseră neîncorporați (căci până la sfârșitul războiului aveau să primească vestea morții băiatului lor, de pe front, 187 de mame în Tîntava), fluierau după ele și le strigau necuviințe. Dar nu, Anica fusese la București
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Doar la unul sau două dintre cinema-uri se dădeau și filme "de dragoste", la care se făceau, chiar de la matineu, cozi nesfârșite, căci tinerele strungărițe și țesătoare ieșeau din schimbul de noapte și se repezeau direct în sălile mizerabile, duhnind a otravă de șobolani, ca să-i vadă pe Sara Montiel sau pe Vico Torriani. Cel mai mult, cel mai mult îi plăcea și Mariei să vadă filme. Până târziu, când ajunsese o gospodină împovărată de viață, avea să-și delimiteze
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ta în local, la "Gorgonzola"!... Într-un cuvânt, ruinele ce ni s-au arătat atunci erau ca resturile jalnice, cariate și rupte, ale unei foste superbe danturi, din care doar dinți strâmbi și-nnegriți se mai iveau într-un zâmbet duhnind respingător. Un imens portic de piatră, în ogivă, rămăsese ca prin miracol în picioare, la intrarea în zona dărâmăturilor și mai înalt decât ele. Și pe creasta lui, cu nenumărate blocuri căzute, creștea o vegetație hirsută. Am trecut cu toții pe sub
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cada de tablă. "Hipermanganat", aud distinct în minte. Și știu că mama turnase-n cadă, dintr-o sticlă, lichidul acela care mirosea nu neplăcut, și-apoi mă lăsase (de ce?) în umbra densă, să mă macerez în apa de flori putrede. Duhnea a mlaștină, a violete, a creion chimic, a uter. Mă dizolvam în lichidul nemișcat până când nu-mi mai discerneam membrele, tot mai încleștate în cristal. Orice strop care-mi pica de pe degete făcea pe suprafața apei celei mov un zgomot
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
arătat calea unificării, eu pe a dezmembrării, și nimeni nu vă spune: Alegeți! Vom inventa ființa ce-o să ne inventeze, dar nu va fi din lumină pură. Lumea noastră nu este un briliant. În pământ mortăciuni și cristale strălucesc și duhnesc. În mațele noastre sânt viermi, în viermi sânt mațe, și-n mațele lor sânt viermi. Și divinul Dante urina fetid pe scoarța stejarului. Dar umila prostituată așază gingaș un stânjenel în vaza de pământ. De aceea Creatorul va fi bărbat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
goală, dincolo de gard blocurile erau întunecate și posace. La parter, geamurile școlii erau acoperite cu plasă de sârmă. "Hai încoa, că nu-ți fac nimic. Ce clasă ești?" Porumbel avea o mutră foarte plictisită. Vorbea cu țigara prinsă-n buze. Duhnea tot a țigări. De după ușa de tablă dată la perete venea și miros de urină, o baltă de-acolo-și împinsese o dungă udă și neagră pe asfalt. "A doua", spuse Mircea. "Și te-au și făcut prizonier? Mamă, ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
transparent. Acum știau mai bine cum s-o aducă înapoi, căci nu degeaba Aculina făcuse arte marțiale în baza secretă de la Kuibîșev. Cu mâna răsucită discret la spate, Katarina devenea blândă ca o mielușea. Intrară iarăși, în mijlocul ovațiilor, în culisele duhnind a fiare sălbatice și, gâfâind, înghesuindu-se printre îngrijitori și artiști pestriț înveșmîntați, merseră către cabina lor comună pentru schimbat și demachiat. Într-o clipă rămaseră toate goale pușcă și trecură alături, la dușuri. Kotofei Ivanovici zăcea lățit pe podea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o febră și de-o voioșie ciudate, nu mai aveau ochi pentru grămada de fiare vechi care de obicei îi acapara cu totul pe poteca din câmp, de-a lungul turnătoriei; abia așteptau să ajungă cât mai repede în vestiarele duhnind a rășină și sudoare. De câte ori avea ocazia să se apropie de vreo fată din vecinătatea noastră, Felix făcea „Hm-kmm“, iar Karl, pe care îl rugam să-mi explice și mie secretele șușotite între ei și bancurile al căror înțeles nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
SS, sunt ceva mai bătut în cap și chiar n-am nici o treabă cu arta. Peisaj cu bivolar Eram în stație, așteptam autobuzul și deodată mă acostează unul cu aspect de papagal subnutrit. Mă rog, între noi fie vorba, omul duhnea destul de serios. Vorba aia, dacă-i aprindeai o brichetă în față, îl flambai. Dar nu asta e informația principală. Că ăla era băut. Nici vorbă. Vine la mine și, cu un surâs bălos, îmi arată un afiș zdrențuit din spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în practică propriile idei și strategii? Simți o mică neliniște, n-o să dureze, încercă să prindă curaj, toată starea asta de incertitudine și confuzie n-o să țină mai mult de cîteva ore. Își dădu în sfîrșit seama că hainele îi duhnesc a fum de țigară, că gura îi miroase a băutură ieftină, că nu mai are prea mult timp de pierdut ca să se trezească de-a binelea, să-și pună din nou ordine în gînduri înainte de-a trece la fapte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ai văzut la televizor cu doar cîteva ore înainte, agitîndu-se, vorbind precipitat în direct națiunii, încropind pe genunchi tot felul de comunicate importante penru țară, numai că nu e chiar așa de simplu, mai întîi dai numai peste birocrați șifonați, duhnind a tutun, puțind a băutură. Halal Televiziune Româna Liberă, te gîndești, n-am de ales și o apuc spre alte coridoare, cobor și urc mai multe etaje, caut pînă dau peste grupurile de soldați, să-mi fi luat, zece, cincisprezece
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și mai erau și grămezi de bagaje. Aici trebuia să sar peste un sac cu cartofi, dincolo să iau seama la bătăturile unei țărănci bătrâne și cu toții transpiram ca la saună. Uneori trebuia să-mi țin respirația, atât de tare duhneau țăranii. Când l-am găsit, el stătea într-un compartiment plin și eu m-am prefăcut surprins de întâlnirea noastră, ca și cum aș fi exclamat: «Ei, ce mai întâmplare!» Când ceilalți au văzut că ne cunoaștem, mi-au făcut loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vii În ochii capului rostogolit pe eșafod”, ehe, „ce zici, vere” Îți spune o rudă venită de pe undeva de la Sibiu mușcând din mărul „pomului de mort”, „mai știm și noi cum e cu viața asta”, are sare la subraț și duhnește a palincă, „uite, eu m-am făcut membru de partid, nevastă-mea lucrează la cântare, aia mică este la creșă. Trebuie să te dai cu ăștia că dacă nu, „hârșt”, și duce deștele murdare În dreptul gâtului, În semn de tăiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
literele astea două, toate rubedeniile sunt de acord în privința asta. Și nu există oare, la o adică, destule cuvinte întregi pe care să și le șoptească unii altora în spatele ușilor închise? Ba da! Ba da! Sunt vorbulițe urâte și reci, duhnind ca eterul și spirtul de pe coridoarele spitalului, vorbe care păstrează într-însele toată fascinația instrumentelor chirurgicale sterilizate, cuvinte ca scurgere și biopsie... Și-apoi, mai sunt cuvintele pe care le căutam acasă, pe furiș, în dicționar, numai ca să le văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sunteți! - ah, ce tare vă urăsc pentru tembelismul vostru evreiesc! Inclusiv pe tine, Rabbi Silabă, care m-ai trimis pentru ultima oară în viața ta să-ți cumpăr de la colțul străzii un pachet de Pall Mall, care te face să duhnești ca dracu’, în caz că nu ți-a spus nimeni asta până acum - iese la iveală faptul că existența înseamnă ceva mai mult decât cuprind categoriile astea dezgustătoare și inutile! Și, în loc să vă mai văicăriți din cauza celui care la paișpe ani refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]