467 matches
-
tridentul și plasa lui... Numai așa vei învinge. Aleargă! — Ajunge. Dacă nu-ți continui antrenamentul și nu alergi, te omor. Ajunge, răspunse Valerius nepăsător. Instructorul îl apucă de gât cu mâna liberă, roșu la față de furie. Valerius îi simțea răsuflarea duhnind a usturoi. — Te-aș sugruma cu plăcere, Valerius. Știi de ce? Cu o mișcare bruscă, Valerius se eliberă din strânsoare. — Nu așa sugrumi un om, zise disprețuitor. Vrei să-ți arăt eu cum? Îl apucă pe instructor de gât și apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gardianul, știa că eu îl aștept l-a salvat de la a fi dat afară imediat cu forța. Purta o haină kaki jerpelită cu buzunare ireal de umflate, cu câte trei aparate atârnând de fiecare parte a corpului său îndesat, și duhnea a bere. M-aș fi uitat la el cu dispreț chiar dacă nu ar fi întârziat atât de mult. —Tu trebuie să fii Tony Muldoon, am spus pe un ton rece, din scaunul de șef din spatele biroului de recepție. Ca să scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
zăvorâtă. Mi se părea că deslușesc umbra femeii mișcându-se prin cameră. Spumegam ațâțat, neputincios, umilit de destin. Când eram în toiul deznădejdii, a oprit o Volgă neagră. Au coborât doi. Nu a trebuit să se recomande. Sclipeau a Servicii: duhneau a cătușe și a beci cu pumni de-ți îngheța mațul. M-au luat la întrebări. Ce caut, de unde sunt și alte macaroane de-astea. Mă pierdusem. Buletin n-aveam, îl lăsasem la cămin pentru viza de flotant. Aveam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
e rușine să recunosc că am băut. După cum nu-mi era rușine - dar atunci nu mai știam ce-i cu mine - să ies beat în lume. Să mă duc beat de dimineață la serviciu, să discut cu feluriți amețit, să duhnesc permanent a băutură, cu limba împleticită, cu scrisul șui, ilizibil și toate celelalte, multe și penibile. Deși - cu o lașitate pe care încerc s-o reprim - îmi pare ușor rău că nu s-a găsit cineva atât de tare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Și totuși, nu regret. Pare că totul s-a dus, s-a șters. Parcă nici n-a fost. Deși nu cred că se vor șterge imaginile, amintirile altora despre mine. Nu cred că vor putea fi uitate îmbrățișările, săruturile date, duhnind a butoi. Nu vor fi pe deplin iertate vorbele rele, judecățile aiurea pe care le împărțeam cu cinism și indiferență de bețiv. N-au cum fi uitate, oricât ar încerca mulți dintre cei care țin la mine și mă cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
venite de dinaintea lor, dintr-un timp în care doar Dumnezeu însemna un reper stabil. Notam astfel de povești în carnețelele mele. Nu se sfiau când mă vedeau scriind. Eram, în acele târziuri de noapte, aproape asemeni lor. Un om necăjit, duhnind a băutură, fugind de cine știe ce necazuri și el, de rătăcea în inima nopților prin piețe, de nu-și găsea somnul, odihna sau împăcarea. Am trăit, alături de astfel de țărani, între tarabele lor, o noapte de nepovestit aproape. Pornisem spre Patriarhie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Într-un lințoliu, o umbră care se preschimba În lup și umbla ridicată În două labe. Ricardo Aldaya nu văzu În proiecție altceva decît niște pete, susținînd, În plus, că atît pelicula proiectată, cît și tehnicianul care lucra cu proiectorul duhneau a vin și alte băuturi spirtoase. Chiar și așa, ca un bun om de afaceri, industriașul intui că, pînă la urmă, toate acestea se puteau dovedi avantajoase pentru el. Un milionar nebun, singur și obsedat de capturarea unor hectoplasme constituia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
viitorul și, uneori, Întrezărea secrete și mistere ale vechilor străzi din Toledo. Unul din personajele obișnuite ale viselor sale era Zacarías, un Înger Îmbrăcat Întotdeauna În negru, care umbla Însoțit de un motan negru cu ochi galbeni, a cărui răsuflare duhnea a sulf. Zacarías știa totul: Îi profețise ziua și ora la care urma să moară unchiul ei Venancio, marchidanul de unguente și agheazmă. Îi dezvăluise locul În care mama ei, o evlavioasă de ispravă, ascundea un teanc de scrisori primite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
după-amiază ploioasă, În partea de est a cimitirului Montjuïc, uitîndu-mă spre mare printr-o pădure de mausoleuri imposibile, o pădure de cruci și de pietre funerare sculptate cu chipuri de hîrci și de copii fără buze și fără privire, care duhnea a moarte, siluetele a vreo douăzeci de adulți pe care nu mai izbuteam să mi-i amintesc decît ca pe niște costume negre Îmbibate de ploaie și mîna tatei strîngînd-o pe a mea cu prea multă putere, ca și cum astfel ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tine cu scîrbă, inclusiv cei care-ți dau de pomană, Însă asta nu-i nimic În comparație cu repulsia pe care ți-o inspiri singur. E ca și cînd ai trăi Închis Într-un hoit care umblă, căruia Îi e foame, care duhnește și care refuză să moară. CÎnd și cînd, Fumero și oamenii lui mă arestau și mă acuzau de cîte-un furt absurd sau că ademeneam fetele la ieșirea unui colegiu de măicuțe. Încă o lună la pîrnaie, bătăi și apoi iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Într-o dimineață a anului 1926, În cel mai negru dintre anonimate, călătorind sub nume fals la bordul unui vapor care avea să-i ducă, peste Atlantic, pînă În portul La Plata. Jorge și tatăl său Împărțeau cabina. Bătrînul Aldaya, duhnind a moarte și a boală, abia se mai ținea pe picioare. Medicii cărora nu le Îngăduie s-o consulte pe Penélope se temeau prea mult de el ca să-i spună adevărul, Însă el știa că trupul pe care Dumnezeu Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ziare se temeau să-i publice articolele după ce primiseră mai multe amenințări anonime. Nu-i mai rămăsese decît o rubrică zilnică În Diario de Barcelona, pe care o semna cu numele Adrián Maltés. Fantoma războiului plutea deja ]n văzduh. Țara duhnea a frică. Fără serviciu și prea slăbit chiar și pentru a se plînge, Miquel obișnuia să coboare În piață ori să meargă pînă la bulevardul Catedralei, luînd mereu cu sine una din cărțile lui Julián, de parcă ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cînd În cînd, soseau scrisori din Franța pe numele lui Laín Coubert. Erau Întotdeauna de la anticari și de la colecționari. Cineva localizase un exemplar rătăcit din operele lui Julián Carax. Atunci, ca un lup, dispărea mai multe zile și se Întorcea, duhnind a ars și a resentimente. În timpul uneia din aceste absențe m-am Întîlnit cu pălărierul Fortuny, care rătăcea prin claustrul catedralei, căzut pe gînduri. Încă Își amintea ziua cînd, Împreună cu Miquel, mersesem la el să Întrebăm de fiul său Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
filmului, o tîmpenie despre amorul dintre o prințesă româncă dornică de aventură și un chipeș reporter american mereu pieptănat ireproșabil, un individ s-a așezat lîngă mine. Nu era pentru prima dată. Cinematografele din acea perioadă erau bîntuite de fantoșe duhnind a singurătate, a urină și a colonie, care Își agitau mîinile asudate și tremurătoare ca pe niște limbi de carne moartă. Mă pregăteam să mă ridic și să anunț plasatorul, cînd am recunoscut profilul retezat al lui Julián. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
imagine contează mai mult decît o mie de cuvinte, Daniel. Dacă taică-tu n-ar fi fost un librar de căcat, te-ar fi Învățat asta. M-am Întors Încet și m-am pomenit față În față cu țeava armei. Duhnea a praf de pușcă proaspăt. Chipul cadaveric al lui Fumero zîmbe Într-o grimasă crispată de teroare. — Unde-i Carax? — E departe. Știa că veți veni după el. A plecat. Fumero mă privea fără să clipească. — O să-ți zbor fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În apropierea fostului talcioc, unde urma să fie construită o bază de agrement, cu terenuri de tenis, ștranduri și bazine cu nămol, pentru tratarea unor afecțiuni de natură reumatică... Apariția, la vreme de seară, a piciorului pe Moara de Vânt, duhnea de la o poștă a cacialma. Ca să nu mai vorbim despre incidentul de pe strada Moartă, care, În mod sigur, nu exista pe harta Iașului. Cineva fu de părere că numele de Herbina făcea o trimitere directă la Serbina, secretarul Consiliului Județean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
arena uriașå, din piatrå, mișcându-și neclintirea în zbaterea flåcårilor din torțe, ori o salå imenså împånatå de armuri și trofee, sclipind palid precum sutele de lumânåri råspândite pe lângå pereți, ori mai încoace, în timp, chinuite, ascunse taverne, afumate, duhnind a licori fermentate, si acum spațiul unui teatru de varå. Diferite popasuri în care-și deschisese cartea, mereu aceeași pentru mereu alți cåutåtori de sensuri neștiute ale drumului. Filele, unduite într-o parte și alta, așteptau înfiorate momentele deslușirii semnelor
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
un dulăpior din capăt se găseau reviste și romane de doi bani. Dulapul scoase la iveală toaleta unei femei în ascensiune, cu bărbatul pe locul doi: rochii și fuste din magazinele din Beverly Hills, uniforme și pantaloni de vară bleumarin duhnind a naftalină, pantaloni și sacouri ninse cu mătreață. Cu trei minute și douăzeci de secunde rămase din cele cinci, Buzz se întoarse spre pat: cearșafuri albastre de satin, căpătâiul patului tapițat, acoperit cu o dantelă cu inimioare și amorași. Vârî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care se ocupă de cazul Lindenaur să nu vă agaseze, pentru că aveți un alibi. Nu e mai bine așa? Hartshorn își încrucișă brațele pe piept. — Nu cunosc nici un Reynolds Loftis și nu cad la pace cu niște polițiști obraznici, care duhnesc a colonie ieftină. Ieși imediat din casa mea! Răspunsul lui Hartshorn la întrebarea despre Reynolds era complet greșit. Buzz se îndreptă spre bar, își turnă un pahar cu whiskey și se duse cu el la avocat. — Pentru nervii tăi, Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rămânea nemișcată și lipsită de pulsația luminoasă a jarului unei țigări. Trecură cinci minute. Nu apăru nici un polițist și nici vreun tovarăș de-al mortului. Buzz, convins că fusese o operațiune solo, se întoarse în dormitor și aprinse lumina. Camera duhnea a praf de pușcă. Patul era năclăit de sânge, iar perna era îmbibată cu vișiniu. Buzz o ridică și i-o puse mortului sub cap. Tipul nu mai avea față, nu exista orificiu de ieșire al glonțului și tot bulionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ochii mișelului poposiră pe telefon. Buzz îl smulse din priză și-l aruncă de pământ. Mal alergă spre scări. Buzz gâfâi agitat pe urmele lui, ajungându-l din urmă pe culoarul de la al patrulea etaj. Mal stătea în mijlocul coridorul, ce duhnea a putred. Avea pistolul scos și arătă spre o ușă. Buzz își recăpătă suflul, scoase pistolul și se postă în fața ușii. Mal numără. La trei sparseră ușa. Un negru în niște chiloți murdari stătea pe jos și își înfigea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nici nu mai așteaptă ca trupul neînsuflețit al lui Pandit Razdan să se răcească, înainte de-al alunga din casă. Sevitorii îl târesc până în fața porții din față și îl aruncă în stradă. Pran zace în praf, simțindu-și hainele duhnind a ceapă. Mulțimea se adună în jurul lui, fascinată de evenimentele fără precedent ce se petrec sub ochii ei norocoși. Portarul plesnește din lathi, iar Anjali începe să redea din cuvântarea pe care o ținuse în fața lui Razdan, despre genele proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gâturile făcându-le halal. Îi e în permanență frică să n-ajungă următoarea țintă, deși, așa cum spune Yasmin, ea fiind cârmaci, trebuie să stea ridicată și este în mai mare primejdie decât Pran. Pe măsură ce soarele urcă, mâinile și hainele le duhnesc a sângele păsărilor ucise, ceea ce face moartea să se simtă mai aproape și mai ușor de atins. Între timp, în pozițiile lor separate, cei doi Privett-Clampe se bucură de sportul acestei dimineți excelente. Sultan Jheel este un loc de odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
marină, i-a relevat efectele colaterale ale unei diete fără usturoi și ceapă. Bobby se pretinde un om influent, moștenitorul unei afaceri de import-export de la Edinburgh. Marinarul a pufnit în râs, spunându-i că indiferent dacă are sau nu bani, duhnește ca un porc. Dacă nu te ocupi de asta, o să mori holtei. Bobby este prea intrigat ca să mai fie și ofensat. Cum miros porcii? Există un miros englezesc tipic? Întrebarea îl fascinează. Începe să evite usturoiul (cel puțin înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fiecare ducând un băț, o sticlă sau un cuțit. Bobby încremenește. Șapte, opt bărbați? Chiar și de la distanță miros a fum și vin de palmier. Conducătorul lor are o cârpă înfășurată în jurul capului și un drug de fier în mână. Duhnește a sânge, de parcă s-ar fi bătut deja în seara asta. Când ajunge la lumină, Bobby observă că are ochii înjectați de bhang. — Al dracului străin! scuipă el. Bobby știe mai bine ca oricine că este în primejdie și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]