1,466 matches
-
voi avea un răspuns. ― Vă mulțumesc. Aștept. După ce a Încheiat convorbirea, cu lumină În priviri, profesorul i-a vorbit doctorului Gruia: ― Am trăit și eu aceste clipe, care nu seamănă cu nici un alt moment din viață. Este curiozitate, bucurie, nerăbdare, duioșie, dragoste... Peste toate se suprapune grija ca ființa cea mai dragă, cea care aduce pe lume fărâma de viață nouă, să nu sufere... În acel moment, a sunat telefonul. Doctorul Gruia a tresărit. Profesorul a ridicat receptorul. ― Da, domnule rector
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vină el ca să-mi ceară pământul la care i-a dat cu piciorul când a plecat de-acasă!... Un ciomag pe spinare-o să-i dau, nu pogoane și avere!... sfârși țăranul, trăgându-i fiului său, nu fără o anumită duioșie, o înjurătură de mamă. Stelian îl ascultă în tăcere, apoi observă că faptele erau deja consumate și că nu trebuia să-și mai facă atâta sânge rău degeaba. Dar acum, că băiatul tău s-a însurat și are și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de demult, de la ăi dinaintea mea... E-hei, săracele, câte cântece n-am mai zis și eu cu ele!... E frumos în casa matale, deadule... observă Culae. Parc-ar fi în rai... Ochii bătrânului se îngustară cu un fel de duioșie. E-hei, grăi el, e-heiii!... Întortocheată și plină de încercări e viața omului... De unele omul se poate lipsi... Da' cântecul..., cântecul, nepoate, cântecu-i nelipsit de la viața omului!... Da, nepoate, cântecul, e-hei!... oftă deadul Vasile și, luând de pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
după care adoarme. Iată că se apropie vizita, vizita din dimineața celei de a patra zi după intervenție. Gesturile, atitudinea profesorul Grand sunt de data asta altele decât ale reputatului neurochirurg cu privire glacială și cu replici tăioase. Aplecat cu duioșie asupra pacientei, o cheamă cu glas aproape rugător : Doamna Dora ! Suntem aici, cu dumneavoastră, și rezultatele analizelor prescrise de tânărul meu coleg sunt bune. Nu s-a găsit stafilococul la care se gândise cu îndreptățită teamă. Probabil este doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
revenit atunci când ea începuse deja buchea cărții. Un bărbat străin, bărbos și slab, de care i-a fost frică atunci când a strâns-o cu putere în brațe. Au trebuit ani ca să înțeleagă că sub aparența bărbatului posomorât se ascundea o duioșie fără seamăn. Iar acum... Cu numai o zi în urmă îl condamnase fără nici o rezervă că o trădase pe mama. Dar pe măsură ce o cunoaște pe Teodora sentimentele ei se schimbă. Și-apoi nu poate ignora că ea însăși a trădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
el. Îl stimam și îl apreciam mult, dar nu am avut pentru el nici o fărâmă din chemarea care am avut-o pentru tatăl tău, Dora. Puteam să mă dărui lui numai închizând ochii și gândindu-mă la celălalt, la Simion. Duioșia nu a lipsit dintre noi, căci bărbatul aparent sobru și foarte pragmatic era de fapt sensibil și dornic de tandrețe. Iar umărul lui mi-a fost un neprețuit sprijin atunci când am trecut prin ce am trecut. Despărțită de cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în poșetă! Tu ești nebună! Da, nebună! Nebună de iubire, Cătă! Dar adineaori eram bună când erai cu țâța-n gură... și-acum zici că sînt nebună... Frumos! Frumos, iubițel! Și îmi spuneai că mă iubești. Și mă drăgăleai cu duioșie de-mi secai sufletul și-mi curentai trupul, Cătă! Nu pentru iubire te-am atenționat, ci pentru amenințarea asta disperată de a recurge la un gest necugetat, de a renunța la viață pentru o nimica toată... Ăsta-i sensul observației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
albastru închis Alb cu maro. Terasa însorită, casa făcută în praf de marmură alb pe trei sferturi, terasa acoperită de un geam din aluminiu maro. Soarele strălucește cu putere. Lumina dulce cade lin pe sticlă și pătrunde prin ea cu duioșie. Natura e atentă cu acest colț, natura e plină de atenții în acest colț. Câteodată câte o lacrimă de rouă picură din steluțele albăstrui într-o dimineață mai răcoroasă. La amiază vin razele de soare să țină umbră. Iar seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
negri erau lăcuiți impecabil. Și în acea serată Angi îmi ceru mâna rostind: Să mergem, chérie. Cu plăcere, cavalere. Oh, tată, îi spusei după ce intrarăm în mașină, ce fericire că te-ai întors. Îmi lăsai capul pe umărul lui, cu duioșie și îmi pusei mâna, cu unghiile lungi, vopsite cu sidef alb, pe pieptul lui. Mi-ai lipsit atât de mult! Și tu mie, Irin, și tu mie. Venirea lui însemnase luminarea casei de către o rază de soare, plecarea tristeții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o mână unduită pe forme și cu simțirea proeminentă până în vârful degetelor, simțind că timpul s-a oprit pentru ei. El spune: Te iubesc. Olimpia spune același lucru, de mai multe ori, multe, multe ori, și se sărută des, cu duioșie, pe vecie." Parcă pământul îmi fugea de sub picioare, și nu-mi dădeam seama de ce. Și, în, timp ce lucrurile se petreceau astfel, eu îmi pun mâinile pe umerii lui, încercând să-l prind mai bine. Apoi îl îmbrățișez strâns, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
amară. De fapt, în ele era cuprins tot înțelesul vieții ei. Cât adevăr! Luiza, pe de altă parte, ascultase totul cu o uimire deosebită și era și ea adânc emoționată. Pentru dânsa, cuvintele Adrianei fuseseră ca un adevărat izvor de duioșie vie; se simțise că porniseră din inimă. Era profund mișcată, răscolită de-a dreptul în suflet. Totuși, cu eforturi, ea își păstră același veșnic 146 Rareș Tiron înveliș aspru și tăios al firii sale, iar, după câteva clipe de gândire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dați-mi gâtul hepburnian, dacă trebuie, dacă aceasta este legea voastră nescrisă, dar nu-mi vorbiți, mie, unei făpturi chinuite încă din liceu de povara unor picioare scurte și a unui fund lăsat, de rățușcă, după cum m-a informat cu duioșie, de timpuriu, chiar propriul meu tată, ca nu cumva să-mi fac vreo iluzie pernicioasă orice, dar nu asta! Încălcând regula supunerii absolute față de sensei, m-am ridicat în picioare și, plasându-mă lateral alături de ea, am încercat să-i
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de alta a pârâului se auzeau vocile fetelor care cântau, care mai de care mai frumos, pentru a spori voința în muncă și a mulțumi Tatălui ceresc pentru vremea bună ce le-o dăruiește. Din pădurea Suharău se auzea clar duioșia cucului cântându-și singurătatea. Magnolia era tare bucuroasă că aude strigătul cucului din față, ceea ce însemna că până la sfârșitul verii va avea numai succese. În primul rând se gândea că va trece printre fruntași clasa acelui an, astfel să aibă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
după aceea, fără să mai spere cu adevărat că ar fi avut vreo șansă de a o întâlni... Arm..., o, Arm..., ce nume frumos și ciudat, ca însăși făptura ta..., se pomeni bărbatul murmurând, cu o anumită uimire și cu duioșie, dar își luă seama și se opri. Nu avea obiceiul să vorbească de unul singur cu glas tare, dar dacă o făcuse acum, asta era semn că prea tare îl emoționase întâlnirea cu Arm. Arm plecase de aproape o oră
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
într-un loc binecuvântat de Dumnezeu, unde exista multă înțelegere între oameni și aveam prieteni de vacanță de toate națiile, și unguri, și sași, și români, și țigani..., de toate, UE ar putea învăța de la noi... Mi-aduc aminte cu duioșie de Bujorel, țigănușul cu păr cârlionțat și cu față oacheșă oacheșă, de ziceai că-i un spiriduș din „O mie și una de nopți”, care m-a învățat să înalț zmeie de hârtie pe tăpșanul din marginea satului, precum îl
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
el, și primeam cu umilință felicitări pe care nu le meritam." Un prieten și tovarăș de vînătoare al scriitorului a notat complexitatea trăirilor lui într-un moment ca acela evocat mai devreme: ,Vînătorul s-a aplecat și a mîngîiat cu duioșie pasărea măiastră. Fără îndoială, se cumpănea chinuit în celălalt paradox: bucuria izbînzii și reproșul stingerii unei vieți.ș...ț - Să mai apropiem unul, i-am propus în șoaptă. Maestrul mi-a pus mîna pe umăr și m-a privit cu
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
ce posedă note grave bine articulate, ceea ce îi permit abordarea unui asemenea rol. S-a pliat excelent pe concepția regizorală, dovedind efecte parodice în ipostaza nocturnă, malefică a ei, din actul al II-lea, dar și o anumită puritate și duioșie cu care și-a îmbrăcat personajul, atunci când are asemănări evidente cu Maria Magdalena. Tânărul regizor norvegian Stefan Herheim (39 ani) și-a gândit spectacolul în imagini, multe dintre ele bogate în sensuri și intenții, de cele mai multe ori însă incifrate pentru
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
Dar nu Dominique Bauby. Nici urmă de exaltare religioasă și nici un gînd de revoltă sau de mulțumire îndreptat către Dumenzeu. Chiar și atunci cînd își amintește de viața pe care o ducea înainte, tenta nu e de regret, ci de duioșie. Reminiscențele care îl asaltează sunt blînde și nevindicative, fără frustrări mocnite față de cei care au privilegiu de a duce o viață normală. Și privat cum e de o relație firească cu lumea din afară, singura alinare se petrece în cea
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
discuție, zgomotoasă și vulgară. Vocile lor stridente, cuvintele licențioase jignesc memoria țăranilor prigoniți cu ani în urmă. Astfel pătrunde într-un spațiu rezervat aducerii aminte asurzitorul și nerușinatul vacarm al lumii de azi. Mă gândesc cu infinită admirație, îngrijorare și duioșie la oameni ca Ana Blandiana și Romulus Rusan, care, susținuți de mult prea puțini dintre noi, continuă să lupte cu amnezia indecentă care se întinde tot mai mult în țară. Unii o numesc, justificator, "bucurie de a trăi". Este, de
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
debordant, pentru că restul îți scapă printre degete. Problemele de cuplu între colericul Hellboy și inflamabila Liz Sherman pot fi "drăguțe", dar doar atît. Acest aer șugubăț, cool, interacțional, felul în care se cochetează cu publicul, de exemplu în scena de duioșie etilică a celor doi amorezi, Hellboy și Abe la o partidă de karaoke, fac filmul să alunece într-un delectabil derizoriu. Nu partea de comic book movie constituie piesa de rezistență a lui Del Toro, ci feeria pe care o
Tauromahiile lui del Toro by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7962_a_9287]
-
poetic-medicală. Concentrându-se pe "capul fierbinte al copilotului său delirant", doctorul se transformă într-un exorcist, extrăgând o serie întreagă de poeți admirați din creierul intoxicat de cultură al superbei paciente. Scena, de mare efect, pendulează iar între ironie și duioșie: "pe când submarinul zăcea pe covor păpușă favorită uitată pentru un alt joc/ doctorul se concentra pe capul fierbinte al copilotului său delirant/ și-i puse o coroană de floricele înconjurând un mac roșu deschis/ din care țâșniră unul după altul
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
împărțit repertoriul nemerniciei și nimicniciei umane. Formula indirectă, în aparență soft (pentru că se adresează doar ochiului), e reprezentată de emisiunle de știri catastrofice de la Pro Tv. Accidente, tâlhării, omoruri, certuri, răfuieli sângeroase, împușcături ne sunt prezentate cu un fel de duioșie macabră, ca niște lucruri inevitabile și, în fond, profund umane. Când vreau să aflu ce se mai întâmplă în subsolul lumii românești, deschid televizorul și privesc frumoasele prezentatoare care debitezaă cu zâmbet seducător cele mai inimaginabile atrocități. Constat, iarăși și
De ce nu zâmbesc românii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7676_a_9001]
-
ostil, am vrut ca prima ediție a emisiunii mele să-l aibă invitat; pe el, nu pe Ponta. A refuzat, pe motiv că el nu vorbește cu postul - Aseară, într-un dialog cu un domn pe care-l apela, cu duioșie, Maestre, care l-a călcat în picioare în beneficiul lui Băsescu, m-a promovat la dușmanii colectivi: am devenit unul dintre "băieții lui Ghiță" - La anul are alegeri prezidențiale. Momentan e într-o comuniune înduioșătoare de idei și acțiuni cu
Victor Ciutacu îl ironizează pe Antonescu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/71321_a_72646]
-
nostalgia după o existență a cărei rațiune de a fi era înrădăcinată în conștiința românilor prin intermediul idealurilor și al religiei - asociate în scriitura autoarei cu transcendentul - distruse odată cu venirea la putere a comunismului în România. Față de acest trecut descris cu duioșie în care exista o rază de speranță - de aici o primă posibilă interpretare a titlului Proiecte de trecut - prezentul sub dictatură se înfățișează ca un timp dezumanizat și dogmatic, marcat de imperative materialiste care își găsesc cea mai bună expresie
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
alte recurențe ideatice ale volumului. Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită și tot de el povestită se definește și printr-o excepțională poetică a crochiului, fiind alcătuită din istorioare și mini-portrete memorabile, învăluite de nostalgie, de duioșie și umor (mai ales cele care țin de sfera "amintiri din copilărie"), de tristețe, mâhnire și durere (una dintre cele mai cutremurătoare pagini prezintă destinul frânt de comuniști al aristocratei tanti marioara), de afecțiune și recunoștință (evocarea danei, a fiilor
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]