2,465 matches
-
ușa din spatele casei, chiar în miez de noapte, și alerga să-i vadă pe Rafira și pe Lisandru, dar mai ales pe Voica. Întâlnirile cu ea erau o adevărată sursă de bucurie și el se încălzea la flacăra ochilor ei duioși ce mărturiseau o dragoste adevărată. Vișinel se încărca în acest fel de optimism. Reîntors acasă el ducea mai departe prin vis întâlnirea cu Voica, cu iubita lui care părea, și de această dată, o zână din cele mai frumoase povești
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
liberal Iorgu Toma, poetul este prezentat Reginei Maria în vara anului 1919, care l-a încredințat doctorului Mamulea de la Palat, să-i redea sănătatea. Constantin Sasu își exprima în poeziile sale, printre altele, suferințele din timpul războiului, bucuria Unirii și duioasa poveste a invalidului mângâiat de bunătatea Reginei, și tratat ireproșabil de doctorul ei. La descendenți, gena creației literare s-a transmis fiicei Ileana, care nu și-a publicat scrierile în timpul vieții, și nepotului de frate, Ioan Mugurel Sasu, scriitor și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
să dorm, mamă!? - Trebuie! Va veni o zi în care, într-o dimineață, când te vei trezi, lumea ți se va înfățișa în alte culori, ai să vezi, ascult-o pe mama ta. Sub mângâierile mamei sale, Îndulcite de cuvinte duioase pe care numai o mamă e în stare să le pună pe rănile sufletești ale copilului ei, Olga adormi. Din când în când, tresărea prin somn de parcă cineva ar fi biciuit-o cu un harapnic. O dureau cumplit toate aceste
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Nu să există să nu apară în perioada asta, dă Sărbători, dă vacanță, dă alea, alea, să nu să ivească ceva. Nu, nu!", zise tot mai încrezător domnul director. Ea se uită la el cu un surâs cald și o duioasă fâlfâire din gene: "Vezi, mă, Relule, mă? Cân' ești la necaz și la supărare tot io sunt alăturea dă tine. Nu ca altele, niște izmenite care te tapează dă bani și te aburesc din cuvinte. Și ține cont, asta și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de ori, si spunându-mi: "Pentru ca să înțelegi un pic ce este literatura, citeste-o. Iar dacă nu-ți place...", nu mi-a spus chiar că o să rezulte că sunt un cretin, nu gândea așa ceva despre mine, dar era o formă duioasa de a lăsa să se subînțeleagă că sunt impermeabil la o capodoperă literară. Și atitudinea tatei era cu atat mai meritorie cu cat eram deja în perioada în care camaradul Rostand era considerat "depășit", chiar dacă aceasta impresie nu era atât
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
și "punctul de vedere" pe care s-a situat întregul curs. Trebuie să recunoaștem că autorul o ia cam repede pe scurtătură; deși tonul e solemn și intransigent, ai impresia veselă că Nae I. calcă desculț prin miriște. Regăsim aici duiosul reflex de taliban autohton, atât de familiar pășunismului românesc, care crede că deține prin naștere veșnicia și misterul ei, ca să poată, astfel, în numele ei, refuza la mod superior tot ce nu corespunde acestei mentalități de taliban. Nae nu vede în
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
în piept, ca și cum s-ar fi pregătit să scoată o exclamație. Dar nu spuse nimic. Întoarse capul într-o parte și pentru o clipă am crezut că va izbucni în lacrimi. M-a surprins reacția ei. Probabil că prietenia ei duioasă cu fratele meu însemnase pentru ea mai mult decât mi-am dat eu seama. Firește, acum era peste măsură de surescitată. — I-am invitat să treacă pe-aici să bem o cupă de șampanie, am spus. Sunt în stația Gloucester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și nostalgie în rândul ostașilor. Astfel, moralul lor era la pământ. Au dezertat atât de mulți, încât au rămas doar câteva sute. Liu Bang s-a folosit de un truc. El și-a pus soldații să cânte acele melodii populare duioase din Chu, pentru a distruge moralul armatei lui Xiang. Bătălia de la Gaixia s-a încheiat cu victoria finală a lui Liu Bang. Xiang Yu s-a sinucis. Mai târziu, Liu Bang a întemeiat dinastia Han, inaugurând una din cele mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
atât din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci o ruină, părăsit de ai săi, aducând cu o ditamai epava care eșuase la apă mică. „Fii fără grijă“, Îngăima Bandura, „nici o altă curvă din lume n‑o să fie mai duios jelită ca tine... Și nici o alta n‑o să aibă o Înmormântare mai cu pompă ca tine...“ Pentru Înmormântarea Marietei au fost pustiite nu știu câte sere de flori și devastate grădinile mahalalelor, că toată noaptea lătraseră câinii, tot chemându‑se Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
firav și zâmbetu‑i stins. Iar pentru o clipă Îi apăru În minte zâmbetul ei, umbra chipului ei, ca apoi să i se șteargă brusc. „Fii fără grijă“, zicea Bandura, „nici o altă domnișoară de familie bună n‑a fost mai duios jelită și n‑a avut o Înmormântare mai cu pompă decât tine“. ENCICLOPEDIA MORȚILOR (O viață de om) Lui M. Anul trecut, după cum știți, am făcut o călătorie În Suedia, la invitația Institutului de cercetări teatrale. O oarecare doamnă Johanson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
imaginile acestei lumi și mărturii ale ființării noastre, ne vom Întâlni În vis: Îngenuncheați lângă godinul Îndesat cu lemne jilave sau chemându‑mă cu o voce stinsă. Atunci mă trezesc, aprind lumina. Căința și durerea se prefac Încet Într‑o duioasă amintire. Stufosul nostru roman atât de pătimaș mi‑a Împlinit viața. Soarta m‑a binecuvântat, nu mai am nevoie de o altă răsplată. Știu că n‑o să figurez la indexul cărților lui M.O., În monografiile sale ori În vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
românești ori filme americane, toate stârneau interesul târgului, cu atât mai mult cu cât, la televizor, în afara odelor închinate "marelui conducător", nu aveai ce să vezi. Au vizionat într-o zi "Șeherezada". Un film simplu, siropos, producție franțuzească, o poveste duioasă de iubire. Luana și Renar, impresionați de povestea celor doi îndrăgostiți, de acel "Je t′aime!" rostit de nenumărate ori, tot drumul până acasă au vorbit numai de asta. Luana se întreba, dezamăgită, de ce nu reușise să ajungă cu Rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care-i făcea plăcere. În scurt timp, redactorul-șef, profesor de limba română, constată că noua angajată are posibilități intelectuale cu mult peste cerințele funcției sale. O încurajă să scrie. După câteva zile, Luana îi aduse " Întoarcerea acasă", o compoziție duioasă despre pribegia înșelătoare a celor ce caută împlinirea printre străini: Cine n-a trăit departe de casă nu știe ce înseamnă să revii, după ani, acolo unde te-ai născut, acolo unde sunt părinții, frații, prietenii și cunoscuții. Acasă! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cât de mult avea de recuperat. Ajungea acasă, mânca, se juca, o vreme, cu fetița apoi o culca în așternutul moale și copilul adormea în vreme ce mama, acea mamă pe care abia acum începea s-o cunoască, cu vocea caldă și duioasă, dădea glas minunilor din poveste. Când ochișorii plini de candoare se închideau, pentru a visa întâmplări cu Feți-Frumoși și zâne, Luana se retrăgea în camera ei și se apuca de citit. Își făcu un program strict de studiu pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
V-a. Puiul de I.Al.Brătescu-Voinești Dragostea mamei pentru copiii ei - desigur sub diverse forme - reprezintă o temă prezentă în operele celor mai mulți scriitori. Ea e prezentă și în narațiunea Puiul, scrisă I.Al.Brătescu-Voinești, un scriitor deosebit de sensibil, de duios și bun cunoscător al sufletului omenesc, pentru că, deși este vorba de o prepeliță, dragostea ei pentru cei șapte puișori este profund umană. Ceea ce impresionează profund este atmosfera de tristețe, de durere și melancolie pe care autorul a reușit s-o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în clinchete subțiri. Și caprele de munte nervoase prin poiene-și Urmează-n taină calea iernaticei iubiri.” Adverbului temporal astăzi din poezie îi corespunde în opera lui Creangă acum. Adverbele fixează prezentul autorilor, din care pornește relatarea spre trecut, cu duioase amintiri din copilărie: ,,Mai pasă de ține minte toate cele și acum, așa, dacă te slujește capul, bade Ioane!” Imaginea casei părintești, a împrejurimilor îmbrăcate în haina albă a iernii sugerează liniște, calm: Nu știu alții cum sunt, dar eu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și ne scăldam, cufundându-ne împreună în undele limpezi ca cristalul ale Ozanei ,,celei frumos curgătoare”. Când am ieșit la suprafață, Nică, nicăieri. Am început să strig disperat: Nică, Nică! Unde ești? N-am primit însă nici un răspuns. Doar glasul duios al mamei m-a întrebat ce vis am visat de țip așa. Trist, i-am povestit visul și i-am spus că-mi pare tare rău că n-a fost realitate. Mama m-a liniștit și mi-a spus să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
umbra răcoroasă a munților; patria munților; ținuturile doinelor și legendelor; piscuri semețe; munte cu creștet de aramă; coama munților topită în aburi albaștri; păduri singuratice; munții cochetează cu veșnicia; munții fumegă. Despre mamă: mamă iubitoare; ființa cea mai dragă; chip duios; întrupare a duioșiei; cea mai gingașă ființă; prisos de bunătate; ochii ei sunt două lacrimi; zâmbetul ei un trandafir înflorind pe buzelei dulci; chipul ei se luminează într-un zâmbet frumos; suflet gingaș și duios, plin de puritate și dragoste
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ființa cea mai dragă; chip duios; întrupare a duioșiei; cea mai gingașă ființă; prisos de bunătate; ochii ei sunt două lacrimi; zâmbetul ei un trandafir înflorind pe buzelei dulci; chipul ei se luminează într-un zâmbet frumos; suflet gingaș și duios, plin de puritate și dragoste; trăiește în gândul și inima mea; zâna bună ce veghează leagănul dulce al copilăriei; consolarea la tristețe, speranță la deznădejde, forță la neputință; izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării; pieptul pe cate-ți sprijini capul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
caldă. Iarba stă neclintită. Vântul a încetat să mai adie. Glasurile ogrăzii s-au stins aproape. Iată, cum totul e adormit, numai frunzele foșnesc în taină. Ce plăcut e să visezi în mijlocul naturii primăvara! Soarele coboară pe cer mângâind pământul duios cu razele sale. Obosit și îmbujorat, se ascunde după trupul dealurilor, țesându-le o mantie din toate firele curcubeului. Curând prima stea apare pe cerul curat al serii. Zarva de până acum s-a potolit. Noaptea pune stăpânire pe natură
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fața bălaie a unei persoane, cu părul lung, revărsat pe umeri. Părea să fie o fată, dar nu știam sigur. Am întrebat cine este, iar ființa mi-a răspuns că se numește Vântul de la Miază-Zi. După vocea lui blândă și duioasă, mi-am dat seama că era aceeași persoană care mă întrebase dacă nu aș dori să mă joc. Vântul de la Miază-Zi mi-a spus apoi că ar vrea să mă ducă în împărăția ce se află dincolo de nori. Dar mie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în întrecere cu fluturii, este cântecul sonor al cucului, vestind primăvara sau concertul dat în pădure de către viețuitoarele codrului, este primul cântec cântat mamei de ziua ei cu emoție, cu teama că nu mai ai voce sau cântecul nu e duios, însă la sfârșit îți dai seama că, chiar dacă nu a reușit cântecul, a pornit din sufletul tău de copil și, ai pus în el toată dragostea și aceasta o simți, o trăiești, privind în ochii ce strălucesc plini de lacrimile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
este poporul care știe să-și preamărească limba prin cântec și vers, întru veșnicia sa! Mihaela Pascu, clasa a VI-a C Laudă limbii române Sufletul meu cu oglinzi fermecate în lumina cărora mă văd născându-mă și crescând, glasul duios al mamei, chipul cel mândru al țării, toate se reflectă mai bine ca oriunde în limba română. Făuritorul Necuvintelor spune că: A vorbi despre limba română e ca o duminică... Oare cine nu-și simte ființa în sărbătoare și lumină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe mama o știu... Ioana Dănilă, clasa a V-a B O, mamă, dulce mamă! Ce poate fi mai frumos pe lume, mai dulce și mai blând pentru un copil, decât însăși ființa care l-a zămislit? Suflet gingaș și duios, plin de puritate și sensibilitate, mama este pieptul pe care îți sprijini capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care stă de veghe pentru tine. Ea este consolarea la tristețe, speranța la deznădejde, forța la neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mult decât orice pe lume. Ea ne-a dat viață, ea este tot ce avem mai bun pe lume și nimic nu o poate înlocui. Are grijă de noi mereu. Când stau lângă ea, când mâna ei catifelată mă mângâie duios, îmi vine să plâng de bucurie. Sora mea cea mică este școlăriță. Ea învață bine pentru a le mulțumi părinților. Numai așa pot copiii să mulțumească părinților pentru grija pe care le-o poartă. Ea este mereu voioasă și are
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]