461 matches
-
câte știu, încă mai conduce această mașină și nu a mai avut parte de niciun incident. În timp ce pășeam în clădire, trecând dincolo de gărzile blindate, în costumele lor negre și strâmte futuriste, primul detaliu pe care l-am remarcat au fost dulăpioarele mici galbene din spatele pupitrelor. Am întrebat la ce serveau. Secretara mi-a răspuns cu răceală că era locul în care bancherii și invitații lor își lăsau armele înainte să urce scările spre sălile unde aveau loc întâlnirile. În timp ce mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
obicei. — Jamie ..., începu ea. — Am pierdut mult pentru că am fost bolnav. Întreab-o pe domnișoara Holloway. Și n-am apucat să-mi văd prietenii. Vreau să rămân. Și avem hot dog, la prânz. — Îmi pare rău, spuse ea. Du-te la dulăpiorul tău și ia-ți lucrurile. Trebuie să plecăm. În fața școlii, două mașini de poliție și patru polițiști examinau pavajul. — Sunteți doamna Burnet? întrebă unul dintre ei. — Da. — Avem un raport de la o femeie din biroul directoarei, care a văzut totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
un pachet de țigări, ceea ce nu o bucură prea tare. Apoi, trecu la rafturile somierei, căutând prin ele rapid și pipăind până în fundul lor. Urmă dulapul, care îi luă ceva mai mult. O harababură de pantofi și adidași la bază. Dulăpiorul de sub chiuveta din baie și chiar și coșul de haine murdare. Nu găsi nimic care să explice vânătăile. Bineînțeles, își zise, nu avea nici un rost să pună un coș de haine murdare în cameră, din moment ce Jennifer și le arunca hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-și ascundă stânjeneala, luându-și un aer exagerat de relaxat. Îmi pare bine de cunoștință. Eu sunt Ben. Și apoi, de parcă nu mai găsea alte subiecte de conversație: — Vrei o periuță de dinți? Tata are mai multe de rezervă în dulăpior. O, și e și un halat de baie agățat pe ușă. Nu-i trecu prin minte să adauge că era al surorii lui Jack care stătuse de curând la ei. Epuizând toate strategiile de conversație, își înșfăcă walkmanul și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se fi purtat ca un nătărău sau să nu fi spus vreo prostie. Șocul de-a o vedea pe Fran fusese atât de mare, încât nici nu-și mai amintea ce spusese de fapt. Încă năucită de întâlnire, Fran deschise dulăpiorul de baie și zări un șir ordonat de periuțe noi-nouțe. Era și un deodorant pe raft. White Musk. Nu tocmai genul pe care l-ar folosi un băiat adolescent sau tatăl lui. Se așeză pe marginea căzii, simțind că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Jack era genul de persoană pe care puteai conta că se pricepe la chestii din astea. Căței de usturoi pe nări sau opt halbe de apă sau poate doar vreo două pastile de Nurofen cu ceai fierbinte, îndulcit. În schimb, dulăpiorul ei din baie se dovedise a fi gol, iar singura sticlă de coniac pe care o avea în casă era un Metaxa vechi de zece ani, care, spre deosebire de mărci mai rafinate, nu devenea mai savuros cu vârsta. Cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
făcutul valizelor mi-a luat trei săptămîni. Am scris liste peste liste, a trebuit să Împachetez mai Întîi pentru vacanță, apoi pentru zborul cu avionul, m-am trezit noaptea În sudori reci, am sărit din pat ca să iau Calpol-ul din dulăpiorul cu medicamente și să-l Îndes În geanta pe care o luăm cu noi la bord. A trebuit să Împachetez jucării, scutece, șervețele și gustări, cărți, cremă de soare pentru bebeluși, servețele antibacteriene și schimburi de haine. Am luat pătuțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să arăt ca dracu’. Și, deși nu pot să fac prea multe În privința stării de spirit, pot măcar să mă ocup de aspectul exterior. Cine știe? Poate că dacă schimb ceva În sensul ăsta, o să mi se ridice și moralul. În fundul dulăpiorului din baie dau peste o veche mască facială cu argilă de la Body Shop, care promite să curețe toate impuritățile. LÎngă ea, se găsesc un tub de exfoliant cu extract de caisă și o cremă Darphin străveche, care pretinde că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Și cum fusese? Doare tare? Nici gând. Ca o foaie de hârtie care se rupe. O seringă de sânge, nu mai mult. El ejaculase În patru minute. Plăcere zero. Pentru absorbantele interne fusese Însă un adevărat pas Înainte. Miria deschise dulăpiorul și-i aruncă un proiectil. Desfăcu ambalajul cu dinții. Ieși un degetar minuscul de vată comprimată. — Ești sigură? se Îndoi Valentina. — Himenul este elastic, se lărgește, poți băga și un deget, o asigură Miria. Valentina avea Încredere În spusele prietenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
renumitul Paolo, care avea casă la Campodimare. Coborâră În localul de la demisol. Prin gemulețele mici se vedeau picioarele trecătorilor. Era un loc aseptic, gol, În care era o canapea, o măsuță pe care zăcea un catalog de mostre și un dulăpior din plastic și sticlă, asemănător celui din cabinetul doctorului de la Asistența Socială. Dar pe pereți erau fotografii cu personaje faimoase, gen David Beckham, care Își tatuase spatele, mâinile, fesele, și chiar ceea ce părea a fi un penis. Erau tatuaje foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era În vremea ei. Era cea mai tare femeie de pe pământ. Axel Rose o luă pe Valentina de braț și o conduse În studio. O puse să se Întindă pe un pătuț acoperit cu un cearșaf de hârtie. Deschise un dulăpior și scoase din el un borcănel cu alcool și o pereche de mănuși de latex. — Bravo ție, viața e o competiție, spuse sentențios Miria, trebuie să Încerci totul ca să știi ce Îți place și ce nu. Tu, de exemplu, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Am Încercat s-o ucid pe Emma. Și dacă se gândea la ea, Îi crăpa capul. Simțea că ar fi fost În stare să zdrobească mașina aceea, aparatele, Însuși chipul său. Voia să ia pistolul pe care Îl lăsase În dulăpior și s-o Împuște pe femeia așezată În cabina de la intrare, pe maestrul impasibil care alerga pe covorașul de alături, chiar și pe cealaltă instructoare de bodysculpture, care În cealaltă parte a sălii făcea o duzină de neveste de polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
erau fotolii uriașe din piele, două în mijlocul sălii, unul lângă altul, iar în spatele lor, dispuse în semicerc, încă vreo zece, peretele dinaintea lor era complet acoperit de o cortină roșie foarte mare. În spatele celor două fotolii din mijloc, pe un dulăpior, se afla un aparat de proiecție, Feri s-a dus ață acolo, zicându-mi să merg și eu, să mă uit, că-i incredibil, e și peliculă în aparat, și atunci m-am dus și eu acolo, între timp Feri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un aparat de proiecție, Feri s-a dus ață acolo, zicându-mi să merg și eu, să mă uit, că-i incredibil, e și peliculă în aparat, și atunci m-am dus și eu acolo, între timp Feri deschisese ușa dulăpiorului și am văzut că era plin de cutii plate și rotunde, din metal, și Feri mi-a spus că l-am prins pe Dumnezeu de-un picior, fiindcă aici se află toate filmele secrete și interzise și să iau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
drogat cu Mésadrol Înainte de a fi asasinat. - Iar fiica dumneavoastră a fost pe punctul să aibă aceeași soartă nu mai departe decît ieri, nu vă pasă? i-o trînti Lucas. - I-am spus să plece, murmură Jeanne. Mésadrolul este În dulăpiorul de farmacie, spuse ea laconic Înainte de a se Îndepărta spre castel. Tristețea Mariei Îl mișcă pe Lucas, iar el Încercă s-o minimalizeze. - Nici părinții mei n-au Înghițit faptul că m-am făcut polițist... Marie Îi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai mult decît ar fi crezut. Apartamentul minuscul nu adăpostea nici o ascunzătoare, Îi dădură ocol rapid. Marie se instală În fața computerului lui Ryan și apăsă tastele, dar ecranul afișa mereu același mesaj: acces refuzat. În timp ce Lucas termina de scotocit prin dulăpioarele din bucătărie, ea frunzări cîteva cărți. Pe pagina de gardă a uneia din ele, ceva o intrigă. - Vino să vezi! Vino, te rog! Se aplecară Împreună peste cartea veche, Încercînd să descifreze urma unei ștampile, pe jumătate ștearsă. - Biblioteca... Închisorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era o minune faptul că Lucas scăpase nevătămat din apartamentul lui Stéphane. Reflexele lui Îl salvaseră. CÎnd tînărul jandarm trăsese asupra lui, Lucas se aplecase Îndărătul balustradei de la mezanin, apoi se lăsase să cadă cu zgomot. Norocul lui fusese că dulăpiorul de farmacie era la Îndemînă. Destupase rapid un flacon cu mercurocrom și-l vărsase pe podeaua cu parchetul descleiat. Stratagema era riscantă, dar Stéphane căzuse În plasă. Și Marie, din păcate. Deocamdată, era rîndul lui să tremure. Vedeta jandarmeriei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pavat cu dale de gresie și luminat de o lampă gotică, fixată În tavan. Pe palierul din fața apartamentului lui Ravelstein se găsea aproape Întotdeauna câte o mobilă gata a fi eliminată, Înlocuită de o nouă achiziție - câte un scrin, un dulăpior, un suport de umbrele, o pictură franțuzească asupra căreia Începuse să aibă dubii. Ravelstein nu putea rivaliza cu colecția de Matisse și Chagall a lui Glyph, inițiată În anii douăzeci. În schimb, Îi depășise pe soții Glyph În ce privește utilajul bucătăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
M-am plictisit și am pus textul la loc. Am închis scrinul. Deci așa stătea treaba. Ce să fac, s-o sun pe maică-mea, să vină cu cheia, să mai caut? Eram nehotărât. M-am mai uitat o dată în dulăpiorul din spatele ficusului, în alt dulap de pe hol, am mai scotocit prin raftul cu haine. Toată această operațiune de investigație inutilă mi-a consumat încă o jumătate de oră, timp suficient ca să iasă la lumină remușcările și sentimentele autocritice. Sprijinindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pieptene. Fie sergentul Foster era un tânăr foarte ordonat, fie americanii fuseseră acolo Înaintea lui. Se duse Înapoi În baie, luă capacul rezervorului de toaletă, se uită Înăuntru și văzu că era gol, apoi Îl puse la loc. Deschise ușa dulăpiorului de medicamente din spatele oglinzii, deschise o sticlă sau două. În bucătărie, deschise partea de sus a frigiderului supradimensionat. Gheață. Nimic altceva. Jos, câteva mere, o sticlă destupată de vin alb și niște brânză Învechită Într-un ambalaj de plastic. Cuptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
camerei, unde Împinse În lături o draperie Înflorată, În spatele căreia se afla o chiuvetă și-un aragaz. Din partea lui de cameră, putea vedea că robinetele scânteiau și că suprafața aragazului aproape radia de cât era de albă. Ea deschise un dulăpior și scoase un vas de espresso cilindric și simplu pe care el Îl asocia Întotdeauna cu sudul, nu știa de ce. Femeia Îi desfăcu capacul, Îl clăti cu grijă, Îl mai clăti o dată, Îl umplu cu apă și apoi se Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de-a fi la Înălțimea clișeului bărbatului sicilian, mereu pregătit să apere cu pușca orice ofensă adusă onoarei sau familiei sale. El continuă să se uite cum, părând să-l ignore, femeia scoase o tavă, farfurii și, dintr-un alt dulăpior, o cutie de metal pe care o deschise folosind un cuțit. Din ea scoase fursecuri, apoi mai scoase câteva, clădindu-le cu vârf pe una dintre farfurii. Dintr-o altă cutie scoase dulciuri Înfășurate În folie puternic colorată și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
prin câteva Încăperi până când ajunseră Într-un sfârșit la camera de lucru cu perete exterior din sticlă ce dădea spre Marele Canal acolo unde acesta cotea În sus către podul Accademia. — Vrei ceva de băut? Întrebă contele, ducându-se la dulăpiorul unde se afla, deja desfăcută, o sticlă de Dom Perignon, Într-o frapieră argintie plină cu gheață. Brunetti Îl cunoștea pe conte destul de bine ca să știe că nu era absolut nici un pic de afectare În acest gest. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de invizibil. Se Întâmplă totuși să aibă legături mai puternice decât majoritatea. Are prieteni influenți atât În Partidul Socialist, cât și În cel Creștin-Democrat, fără osebire, așa Încât este foarte bine protejat. Contele se ridică În picioare și se duse la dulăpior, se Întoarse și umplu amândouă paharele, apoi se Înapoie și puse sticla la loc În frapieră. Când se afla din nou așezat comod În fotoliu, continuă: — Signor Gamberetto e din sud, iar tatăl lui a fost, dacă mă ajută memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mea, dacă ai ști... Va veni timpul să-ți povestesc și vei înțelege că... am fost la un fir de păr să nu ne mai găsim vreodată..., dar... Mariana aduse cât a putut de repede câteva feșe mici sterilizate din dulăpiorul cu medicamente. Era înduioșată și abia reușea să-și stăpânească lacrimile ce o încercau, spre deosebire de Iulia, care le lăsa să se rostogolească până la colțurile gurii și abia atunci le ștergea cu batista. Ea privea cu duioșie ce se întâmplă în fața
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]