657 matches
-
În viziune. E limpede că aici nu-i vorba de milă pravoslavnică și nici de sentimentalism dulceag, ci mai curînd de ironia cordială a unei vechi camaraderii. Privirea În care autoarea (asta vedem cu ochiul din frunte) Îl Învăluie pe dulău e caldă ca ploaia de vară. Ea nu Înmoaie codrul uscat de pîine, ceea ce practic ar fi o binecuvîntare pentru dinții șubrezi ai cîinelui, ci Îl ferește de umezeala prea mare care ar umfla pîinea, lăbărțînd-o pînă În preajma dispersării și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fi o binecuvîntare pentru dinții șubrezi ai cîinelui, ci Îl ferește de umezeala prea mare care ar umfla pîinea, lăbărțînd-o pînă În preajma dispersării și a risipirii. Ea sporește doar acel belșug afectiv cu care se hrănește Încă sufletul bătrîn al dulăului, ocrotindu-i visul de o viață Întreagă o bucată de pîine care să crească sub ochii lui. Poemul este și el efectul aceleiași ploi calde căzute din cer care a revărsat peste Întregul tablou cîțiva picuri de har. Dulăul stă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
al dulăului, ocrotindu-i visul de o viață Întreagă o bucată de pîine care să crească sub ochii lui. Poemul este și el efectul aceleiași ploi calde căzute din cer care a revărsat peste Întregul tablou cîțiva picuri de har. Dulăul stă sub protecția simultană a ploii și a unei priviri plină de ironia cordială și tandră a unei vechi camaraderii. Iar Îngrijorarea ia forma ușor acidulată a unei glume discrete. Alb pînă În zări livada ninsă - În aburul ceaiului parfum
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
1972; Moartea unui poet, pref. Mihai Gafița, București, 1972; Tanit, București, 1972; Mașinării romantice, București, 1973; Muzeul ploii, București, 1973; Carul cu mere, București, 1974; La lumina zăpezii, București, 1974; Negru Vodă, București, 1974; Războiul de treizeci de ani dintre dulăi și motani, Iași, 1974; Gloria ierbii, București, 1975; Istoria unei amfore, București, 1976; Țara lui Făt-Frumos, București, 1976; Poema Patriei, București, 1977; Ierbar de nervi, București, 1978; O oră de iubire, București, 1978; Peregrin valah, București, 1978; Amintiri despre mine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
o altă casă tot atît de dureroasă. Sunt plecările Într-o dimineață ca un cristal de rîsete spre mătușa de la Calafat, cînd știi că te așteaptă pe peron, lîngă unchiul cu mustățile de pîndar, stofa caldă din lătratul prietenos al dulăului. Între șlepurile gemînd de grîne Dunărea lucește ca un păstrăv de aluminiu. Sunt plecările spre marile capitale cu trîmbițele succesului suind În sînge. Sunt plecările spre satele depărtate ale solitudinii, unde te așteaptă trecerea unui zăgaz mort pe o plută
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cele mai caracteristice: „Pasul pipăie ca un toiag pînă ce nimerește bolovanul din care un izvor de alte excursiuni izbucnește. Sunt bolovani aici și acolo, să nu-ți Înfunzi capul În pernele lor, să treci iarăși de barierele orașului cu dulăul care se va speria vestindu-ți goana printre ultimele garduri căzute. Peste noapte sau peste zi șovăirea ta ca o umbră se comunică tuturor Înfățișărilor. Pe cine l-ai lăsat În urmă sau cine Îți va ieși dinainte cu pîine
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
puțin amuzante, a devenit reper de orientare pentru întreaga societate. Candela românismului arzând în Siberia Într-un timp al smintelii ideologice, dube negre străbăteau în goană străzi și ulițe, umplându-se cu oameni nevinovați. Între țevile de pușcă și colții dulăilor, românii erau scoși cu forța din case și duși în gări. Pe peroane, se înșirau destine oropsite sub priviri demente și glasuri tăioase de nacealnici. În vagoane se stivuia suferința, încărcându-se cu scâncete de prunci și plânsete de copii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dintre coordonatele lumii descrise. Tentația pozei, atitudinea sfidătoare este atribuită de astă dată sufletului, imagine boemă a propriului eu, "Stătea picior peste picior și fuma o țigară/ scuturând scrumul blazat de atâta monotonie,/ ultimele roșcove atârnau ca niște limbi de dulăi/ plictisiți c-au fost prost imprimați pe vreo litografie". Literatura tinde și ea să fie la fel, textele sunt de multe ori voit aluzive, alăturările de imagini aparent incompatibile fac parte din tentația bravării, din dorința de a produce un
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
schimbarea de ton să fie evidentă, ca și dezarticularea imaginarului poetic prin ștergerea granițelor dintre real și ireal: [sufletul] "stătea picior peste picior și fuma o țigară/ scuturând scrumul blazat de atâta monotonie/ ultimele roșcove atârnau ca niște limbi de dulăi/ plictisiți c-au fost prost imprimați pe vreo litografie." (Noi doi, Constant Tonegaru). În consecință, discutăm despre generații literare diferite, dar care împart aceeași revoltă împotriva convențiilor, a clișeelor de exprimare sau de gândire. Rezultatul este o schimbare a modului
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
specifice: "Lupul după turma oilor pre piept să târâia, ciobanii, unii, ca de somn adormitând, în cârlige rădzimați, alții, ca de ploaie și de vânt réce cu glugile peste cap lăsate și pre un cot la pământ lăsați era, iară dulăii, unii în picioare sta și ca cum de departe mirosul lupului ar adulmăca, alții pre brânci lăsați și capul pentre picioarele denainte întinzându-și dormiia și ca cum în vis lupul în oi ar fi dat părându-li-să, prin somn ca
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-și dormiia și ca cum în vis lupul în oi ar fi dat părându-li-să, prin somn ca cum ar scânci și ar brehăi să videa. Iară la alte turme, ca când lupul oaia ar fi apucat, ciobanii chiuia, cu mâna dulăilor lupul arăta, dulăii goniia, lupul cu cârlanul în gură fugiia, alți ciobani de la alte turme în timpinare îi ieșiia, lupul într-altă parte șuvăia și ca cum spre o pădure, carea înaintea lui aproape să videa, năzuia"6. Dar această
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ca cum în vis lupul în oi ar fi dat părându-li-să, prin somn ca cum ar scânci și ar brehăi să videa. Iară la alte turme, ca când lupul oaia ar fi apucat, ciobanii chiuia, cu mâna dulăilor lupul arăta, dulăii goniia, lupul cu cârlanul în gură fugiia, alți ciobani de la alte turme în timpinare îi ieșiia, lupul într-altă parte șuvăia și ca cum spre o pădure, carea înaintea lui aproape să videa, năzuia"6. Dar această secvență are un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vânător extrem de priceput a carnasierului. Ceea ce ne rămâne să observăm este modul în care își găsesc aceste surse, alături de altele cu rădăcini folclorice, ecourile în pildele din Istoria ieroglifică. În prima dintre povestiri, după repetate tentative eșuate din cauza agilității unui dulău, Vulpea reușește să-l determine pe Lup să-și încerce și el norocul. Nu îmi scapă faptul că ea, cea mai vicleană dintre vicleni, se declară învinsă și îl socotește pe Lup mai priceput. În acest punct, sunt inversate reprezentările
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
scapă faptul că ea, cea mai vicleană dintre vicleni, se declară învinsă și îl socotește pe Lup mai priceput. În acest punct, sunt inversate reprezentările tradiționale. După câteva încercări zadarnice, Lupul pricepe că nu e cale de a păcăli vigilența dulăului. Mai întâi, încearcă să-l convingă prin tot felul de șiretlicuri retorice: "cu chipuri filosofești și țărămonii politicești înainte adulmăcând, purceasă"32. Dacă în fabulele lui Esop această metodă dă roade de regulă 33, e limpede că dulăul țăranului este
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
păcăli vigilența dulăului. Mai întâi, încearcă să-l convingă prin tot felul de șiretlicuri retorice: "cu chipuri filosofești și țărămonii politicești înainte adulmăcând, purceasă"32. Dacă în fabulele lui Esop această metodă dă roade de regulă 33, e limpede că dulăul țăranului este mult mai isteț decât cei ai vechilor greci, căci nu se lasă amăgit. Prin urmare, când nici confruntările directe nu-i aduc victoria, Lupul își ia drept aliat un confrate și, împreună, recurgând la șiretlic, îl dovedesc (ba
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
individualitate, așa cum Uleul și Coruiul nici nu vor deveni. Mai mult decât atât, și atunci când personajul pare a deveni activ, la începutul părții a V-a, implicându-se în acțiune, el este trecut tot într-o serie deloc onorabilă, alături de dulăii de casă, ogari și cotei, slugile cele mai umile ale Corbului, cărora li se impune misiunea de a-l vâna, de a-l hăitui pe Inorog. De altfel, și aici, aproape de jumătatea alegoriei, atitudinea narativă față de personaj este una ironică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
coborându-să, până în dzuă iarăși la locul aciuării sale să afla. Într-acesta chip, Inorogul câtăva vreme strâmtă și pustnică viață ducând, și nu în silțele, ce așéși nici în viderile sau audzirile gonașilor cădzind, coteii de cehnit, ogarii de scâncit, dulăii de brehăit și Șoimul de piuit amurțisă și, din toate puterile obosindu-să, a vânătorii toată nedéjdea pierdusă"7. (s.m.) Prin urmare, atâta vreme cât se situează în solda Corbului, Șoimul rămâne un biet pion, o slugă umilă, care nu are puterea de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
față de el, știind bine că astfel devine susceptibil de trădare. De altfel, Hameleonul face totul ca să îl prezinte astfel. Șoimul, în schimb, își apără cu demnitate poziția, ba într-o scrisoare demnă adresată Corbului, care contrastează cu cea a ogarilor, dulăilor și coteilor, umilă și lingușitoare (ambele în partea a VI-a), ba chiar într-o disertație amplă și verticală în fața tiranului. El este, de altfel, singurul care are curajul de a-l înfrunta direct și de a-i spune Corbului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
veri răul carile mi s-a tâmpla supt titulul numelui tău va rămânea. Iară de mâine încolea, nici răul să-mi faci vrednic vii fi, nici bine a-mi face de vii vrea prin mână îți va vini. Căci sau dulăii gonași chipul fortunii îmi vor muta, sau eu a lor nevoință voi strămuta (că de multe ori noaptea fată și dzua ține în brață"26. Crocodilul nu este, în pofida renumelui său, un personaj care să rămână cu datoriile neplătite, care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ne răcorim puțin la izvor și apoi urcăm dealul. După aceea vom mai vedea. Într-o jumătate de ceas urcară și coborâră cele două dealuri și erau la poarta lui Sandu lui Mitru lui Simion, unde Îi Întâmpină lătratul unui dulău ciobănesc, gata să sară poarta și să-i rupă. Nu vă fie teamă! Aici stă uncheșul Sandu și ne adăpostește el undeva câteva zile, zise Traian Pop. Vezi, Sandule, cinei că acesta latră la oameni, Îl știu eu, zise mătușa
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Combinatul zace În paragină, ca atâtea altele de pe cuprinsul țării. În loc de paznic o haită de câini, care ies În stația de autobuz când știu ei că trece pe acolo cineva În speranța că li se va arunca vreo ciozvârtă. Un dulău de stână mai mare a Împărtășit aceeași soartă cu oamenii din sat. Era un dulău ciobănesc de toată mândrețea. Dulăul se născuse Între oi și tot acolo crescuse și a ajuns ce era, mare și colțos gata să se lupte
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
câini, care ies În stația de autobuz când știu ei că trece pe acolo cineva În speranța că li se va arunca vreo ciozvârtă. Un dulău de stână mai mare a Împărtășit aceeași soartă cu oamenii din sat. Era un dulău ciobănesc de toată mândrețea. Dulăul se născuse Între oi și tot acolo crescuse și a ajuns ce era, mare și colțos gata să se lupte cu dihăniile. Ceilalți din cartier de seama lui Îi purtau respect și teamă. Acolo, În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de autobuz când știu ei că trece pe acolo cineva În speranța că li se va arunca vreo ciozvârtă. Un dulău de stână mai mare a Împărtășit aceeași soartă cu oamenii din sat. Era un dulău ciobănesc de toată mândrețea. Dulăul se născuse Între oi și tot acolo crescuse și a ajuns ce era, mare și colțos gata să se lupte cu dihăniile. Ceilalți din cartier de seama lui Îi purtau respect și teamă. Acolo, În munte, la stână atacase odată
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
azi e zi de pensie, ținu să-mi spună comeseanul. Dar, dumneata nu iei o tărie? Doar nu ești suferind de bei doar sucuri? Nu iau că-i proastă și altceva mai bun nu are. La doi pași de noi dulăul cel mare și alb Îl urmărea pe bătrân cum Înghite și i se mișcă mărul lui Adam. Îl privea drept În ochi și-i urmărea fiecare Înghițitură. Na, mă, și ție, Îi zise bătrânul și-i aruncă o bucată de
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
urmărea pe bătrân cum Înghite și i se mișcă mărul lui Adam. Îl privea drept În ochi și-i urmărea fiecare Înghițitură. Na, mă, și ție, Îi zise bătrânul și-i aruncă o bucată de slană cu șoric cu tot. Dulăul sări și o Înghiți prinzând-o din aer, așa cum Învățase el de mic la stână, și apoi continuă să l privească În ochi pe bătrân. Cred și eu că mai vrei, dar slănină nu mai am, și micii ... știu eu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]