700 matches
-
tot muncă este și cea cu acul sau undreaua - dacă nu mai grea, fără îndoială mai meticuloasă, cu vagi aprinderi de stele adevărate (de „stele verzi” în mod sigur!) pe cerul Domnului din nopțile târzii, când se coc gândurile, se dumiresc aleșii inimilor și se încheagă dorurile... Acolo, la lumina lămpii agățată de cuiul din peretele casei bătrânești de sub pintenul dealului de la Valea Dăii, pe care adeseori le „prinde” în vârful acului, sulfilează, tivește și calcă cu mașina cu tăciuni aprinși
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
în zorii zilei, cât mai devreme, pentru a avea suficient timp la dispoziție. Să pleci seara la armată, acolo unde este întronată ordinea și disciplina i se părea complet lipsit de logică dându-i impresia unei furișări. Avea să se dumirească abia după ce au fost conduși la gară și urcați într-un tren cu plecare la o oră din noapte și sosire la destinație a doua zi dimineața. A înțeles că mulțimea de recruți era mult mai ușor de stăpânit pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
în zorii zilei, cât mai devreme, pentru a avea suficient timp la dispoziție. Să pleci seara la armată, acolo unde este întronată ordinea și disciplina i se părea complet lipsit de logică dându-i impresia unei furișări.Avea să se dumirească abia după ce au fost conduși la gară și urcați într-un tren cu plecare la o oră din noapte și sosire la destinație a doua zi dimineața. A înțeles că mulțimea de recruți era mult mai ușor de stăpânit pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
și sculptură, Pitești, 19-20 octombrie 2012 FLORENTINA -LOREDANA DALIAN (în foto): Când am gasit anunțul pe net, m-a intrigat denumirea. Adică de ce XXL? O fi numai pentru supraponderali? Ori trebuia să citesc literele că pe cifre române? M-am dumirit curând, intrând pe blogul doamnei Elenă Toma și am aflat ca, de fapt, concursul se adresa unor „oameni excepționali, de mărimi excepționale”. Dar nu la talie, nu la pantofi. Nici măcar la IQ. Și că „Adevărată frumusețe nu are vârstă, greutate
FLORENTINA-LOREDANA DALIAN: FESTIVALUL-CONCURS DE LITERATURĂ, PICTURĂ ŞI SCULPTURĂ ELENA TOMA-UNIVERS ROMANESC XXL PITESTI-CORNUL VANATORULUI 2012 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 201 [Corola-blog/BlogPost/365695_a_367024]
-
rude), pe un ton de de voievod: poruncea. A înaintând târșindu-și picioarele obosite încălțate în niște pantofi și mai obosiți. După ce a intrat la șef, m-am uitat în jur, am privit-o pe secretară și am încercat să mă dumiresc dacă văzusem sau nu vreun profet evreu, vreun senator roman, cronicar român din evul mediu întârziat sau un pustnic din Țara de dincolo de negură (expresie fericită a unui mare prozator). N-am apucat să mă dumiresc, ușa s-a deschis
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
am încercat să mă dumiresc dacă văzusem sau nu vreun profet evreu, vreun senator roman, cronicar român din evul mediu întârziat sau un pustnic din Țara de dincolo de negură (expresie fericită a unui mare prozator). N-am apucat să mă dumiresc, ușa s-a deschis, Paul Anghel a dat cu ochii de mine și m-a invitat în birou. M-a prezentat oaspetelui, apoi mi-a făcut semn discret să-l scap de musafirul neanunțat... Domnule Țuțea, a zis, îmi pare
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
sală, cutreerând-te parcă și descompunând-te în molecule de apă, devii și ești translucid fără să știi și parcă încerci să te jenezi, o fi sau n-o fi „dracul gol”, îți iei ochelarii pentru o clipă pentru a te dumiri, te uiți la ecran și vezi că realitatea este cea de toate zilele, îi pui iară și din nou începe hieraticul, științifico-fantasticul și tu nici măcar nu te acomodasei cu mediul în care abia sosisei. Totul a costat 10 dolari, dar
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
buni, în casă, să vă omenim cum vom ști noi mai bine! Nea Ghiță amuțise. El care tot timpul era pus pe glume, acum se blocase. Ceva, ceva mirosise el cu nasul lui mare și încovoiat, dar nu se putea dumiri. Abia când intră în casă s-a deșteptat: matahala plângea și îl ținea în brațe pe nea Ion. Femeia l-a lăsat din mână pe fostul potcovar și acum îl săruta pe „doctoraș” de mai-mai să-l albească. - Să trăiești
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
debutează cu fuga din lagăr a personajului Aron, după cumplitele experiențe ale pierdeii copilului, mamei, dar și a soției, sosirea în orașul natal, ba chiar în casa părăsită forțat în urmă cu mai mulți ani și încercările de a se dumiri în ce lume a ajuns. Nimic nu mai seamănă cu ceea ce lăsase în urmă, totul era pericol și suspiciune, iar moartea pândea, la fel ca și în lagăr, la orice colț, fiindcă războiul nu se terminase încă. Un timp devine
MADELEINE DAVIDSON, UN MAGICIAN AL CUVÂNTULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352018_a_353347]
-
metru și jumătate, că a trebuit să-l zgâlțâim ca să se oprească din povestire, spre a-i dirija amintirile cu ajutorul întrebărilor precise: “Moșu’ Nică, de ce divizie, ori regiment ai aparținut? Și zi-ne niște localități de pe-acolo, ca să ne dumirim că povestești de la Don și nu din Munții Tatra, ori de la... Rovine!” Și moșul, bățos, ne-o întoarce cu oarece țâfnă: “D-apoi ce credeți dumneavoastră despre mine? Încă nu m-a atins damblaua, chiar dacă ar fi trebuit să se
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
fotografii și clișee de celuloid surprinzând instantanee ale activităților zilnice, didactice, obștești sau cele cu un pronunțat caracter politic (tipologii umane, stări de lucruri, tare ale "realismului socialist" sau postdecembrist în acțiune, etc.) își așteaptă editorul și sponsorul pentru a dumiri și a reflecta. Dumitru (Titi) Ștefănescu (1933 - 1983) Este născut la Rucăr din părinții învățători, Toma și Filofteia Ștefănescu. Potrivit tradiției din familie a urmat cariera didactică. A absolvit Școala normală din Câmpulung în anul 1955. A fost mai întâi
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXXIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351403_a_352732]
-
-i da cu ceva în cap, la urma-urmei, copila era cât se poate de binevoitoare, și o urmă. Ca să mai alunge, într-o oarecare măsură, senzația de nebunie care o cuprinsese se hotărî să ceară unele explicații, doar-doar se va dumiri unde se află: - Dar spune-mi dragă prietenă și stăpână, omul acela cu capul zdrobit de bunul duce, cine este? - Aa, acela-i nemernicul de zugrav al curții, cel care a schimonosit pe pânză chipul frumoasei noastre ducese, iar stăpânul
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
cred că am mai auzit vreodata și nici nu aveam să mai aud. Un cântec de toaca sfâșietor de lin, de pătrunzător, plin de ceva ce iți cucerește sufletul. Am ramas țintuit locului unde începusem să ascult și nu mă dumiream ce se întâmplă cu mine. Auzisem toaca la biserica din Petia, satul meu natal, măi auzisem și prin alte părți bătăile acelea care atingeau lemnul făcându-l să sune într-un anumit fel, dar sincer fiind, nu mi-am imaginat
CÂNTECUL DE TOACĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346556_a_347885]
-
spun? Doresc să-ți amintesc că inima are mintea ei, are un fel de rațiune, soro! Tocmai ea generează sentimentele și, mai ales, iubirea. Cu alte cuvinte, este momentul să-ți întrebi inima, fată dragă, nu creierul! Aha! M-am dumirit... Inima îmi spune că el este iubitul meu, Tinu. În schimb, creierul mă pune în fața unor întrebări al căror răspuns nu-l găsesc... - Bun! Și ce ai făcut? Mi-a venit amețeală, în primul rând. Apoi am retrăit toate amintirile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
mine, continuă să povestească de acolo de unde, în mijlocul de transport, fusesem nepoliticos, dar obligat de împrejurarea coborârii mele, să îl întrerup: Călugărul avea să-mi spună că ”moartea Doamnei fusese atât de rapidă încât umbra ei nu apucase să se dumirească de cele întâmplate și rămase țintită în cetate”. L-am întrerupt revoltat, pentru că ceea ce îmi spusese că ar fi zis călugărul mi se păru curios: Umbra, nu sufletul, domnule! Era călugăr ortodox? Bătrânul continuă povestirea făcându-se că nu mă
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
să asculte de chemarea Mântuitorului care i-a săpat în inimă cuvintele: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze...” Și acum să nu vă închipuiți că o să vă dumiresc de ce un bărbat tânăr și destul de atrăgător, cu succese remarcabile în literatură, care nu era deloc ocolit de fete, ca să nu zic mai mult; de ce un astfel de om care a fost „educat” să urască popimea își lasă iubita în
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
producea salturi impresionante în dezvoltarea firmei, iar șefii ei, care o promovaseră, zîmbea ea, și pe alte criterii!, începuseră s-o trateze ca pe un egal de-al lor, și uneori simțea că îi lipsește ceva și, cînd s-a dumirit, a rîs în hohote, de s-au speriat secretarele și au dat buzna în birou, peste ea, ca s-o salveze, că li se păruse că plînge cu sufletul sfîșiat de durere. De aceea, cînd Gabriela a invitat-o la
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
După câtva timp, primii doi s-au întâlnit, întrebându-l fiecare pe celălalt cum îi merge, dar nici unul dintre ei nu era deplin mulțumit de sine. Și atunci au hotărât să meargă împreună la cel de al treilea, să se dumirească ce și cum. Dacă au greșit undeva și, unde anume. Acesta i-a ascultat, primul crezuse că în mănăstire nu va mai avea parte de nici un fel de ispite, al doilea că toți enoriașii îi vor asculta cuvântul, urmându-i
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 14 de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355636_a_356965]
-
toți purtăm cheia la gât sau o știm pusă de mama sub preșul de la intrarea în lume. Numai că, crescând, ne luăm cu joaca și umblăm la sipet seara, când ne mușcă șarpele lui Moș Ene. De aceea nu ne dumirim să alegem între lumina cea ferecată și luminația cea risipită ademenitor de cel care înșală ochiul. Ruginindu-ne cheia, nu mai putem deschide cu ea decât sipetul fetei babei. (Gh. Pârlea) Referință Bibliografică: SCRIITORUL VLAD POHILĂ ANIVERSEAZĂ APOTEOTIC ȘASE DECENII
SCRIITORUL VLAD POHILĂ ANIVERSEAZĂ APOTEOTIC ŞASE DECENII DE VIAŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346045_a_347374]
-
poate? întreabă politicianul întorcându-se râzând către asistență. - Fiindcă celelalte ni le-a sechestrat securitatea când ne-au arestat. - De ce? - Fiindcă erau verzi! au răspuns toți la unison. - Hai să mergem! a mârâit demnitarul posomorât din cale afară. Nu mă dumiresc, cine l-a îmbrăcat pe Moș Crăciun în culoarea roșie... Cred că a rămas de pe timpul când Moș Gerilă i-a ocupat vremelnic locul, când Moșul a fost deportat în Vorcuta de către Armaghedonii roșii ai stepelor. Corect este ca Moș
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
văzând că noi nu cumpărăm de mâncare, a oprit autocarul la un popas, unde armencele vindeau niște turte de grâu, ne-a poftit să cumpărăm turte. Și chiar ne-a cumpărat ea, din banii ei, câteva turte. Până ne-am dumirit că n-o să fie masă organizată de dimineață, fiecare e pe cont propriu, Și-am cumpărat și mâncat turte de la armence - o bunătate. Lacul Sevan, aflat în zonă de munte, avea o mănăstire pe niște pajiști minunate, iar în vale
CĂLĂTORIILE ÎN URSS CA SPECIALIST ÎN INFORMATICĂ LA ŞEDINŢELE SUMEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370783_a_372112]
-
blocul alăturat. El avea necazuri cu prostata și-i prescrisese medicul niște medicamente cu nume complicate. Naiba să le ia, bombănea Laichici, netezindu-și cu palma rețetele boțite prin buzunare. Cum de le găsesc numele astea păsărești, nu mă pot dumiri. Parcă înadins le caută, să-ți răsucești limba zicându-le. Nu știu cum se descurcă fătucele de la farmacie cu rețetele astea, că eu habar n-am ce scrie pe ele! De la o vreme însă, Laichici nu mai venea la coadă la compensate
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
agentul și am văzut cu ochii mi cum îl vârâse în buzunar. - Păi... cum s-a întâmplat? - Ce să se întâmple?. Am vrut să vă arăt că sunt alături de dumneavoasstră. Adică de aceeași parte. Și apoi, dintr-odată m-am dumirit. Părul tuns scurt, hainele boțite, degetele lui subțiri, de pianist, ziceam eu. - Dumneata te-ai... eliberat acum? - Da. - Mulțumesc. Mulțumesc mult de tot. Dar renuță. Probabil că nu ți-a fost nici dumitale prea ușor acolo. Am făcut schimb de
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
cătrănit de vremea de afară, se dezbrăcase și se culcase lângă Firica. Legionarii bătu cu putere în ușă. „Cin’să fie la ceasul acesta?, se întrebă Toader sculându-se cu greutate din pat”. - Deschide camarade, deschide!, desluși el glasul lor, dumirindu-se. Aprinse lampa cu mâinile obosite, o luă și se îndreptă spre tinda unde-și lăsase ciubotele pline de noroi. Trase ivărul, feri fitilul lămpii de vântul de afară și-i lăsă să intre. Îi cunoștea. Unii, de-o vârstă
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
de fum negru se ridică cu repeziciune. Cerul se înseninase. Toader Șoican se sperie. Își opri căruța, pe care o trase într-o parte a drumului încercând să deslușească ce se întâmplă, ce anume se mișca în depărtare. Nu se dumiri. Siluetele mărunte erau prea departe pentru a se putea lămuri. Intimidat, își întoarse căruța. Apoi își aminti de nemții pe care îi depășise și de care abia scăpase. Se răzgândi și întoarse din nou, hotărât să-și continue drumul spre
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]