14,797 matches
-
forțe supreme capabile să susțină Întreaga existența a cetățeanului. Pasivitatea exercitată de noua forță determină confuzie, fiecare personaj zbătându-se În problemele insignifiante (dar atât de acut percepute de fiecare dintre ele) ale unei existențe derizorii. De asemenea, indiferența acestui Dumnezeu denaturat de societate condiționează acceptarea de către locatari a mutării lui Simion În ascensor, În scurt timp ajungându-se chiar la a-l privi ca pe un potențial salvator, capabil să rezolve orice problemă socială sau personală. Fiecare personaj i se
ALECART, nr. 11 by Oana Bălan () [Corola-journal/Science/91729_a_92874]
-
μετουσία) furnizează o cale alternativă pentru exprimarea relației noastre din ce în ce mai profunde cu Dumnezeu prin uniunea cu energiile Sale, în timp ce natura Sa rămâne cu totul dincolo de înțelegerea noastră<footnote Ibidem, p. 232. footnote>. Modul în care o ființă umană poate „deveni dumnezeu” Pentru a înțelege credința Sfântului Grigorie în transformarea sau transfigurarea ontologică individuală, în dorința sa ascendentă de Dumnezeu (o transformare care, trebuie să subliniem din nou, nu este niciodată completă), este necesar să insistăm puțin asupra înțelegerii capadociene a procesului
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
slavei singurului adevărat sfânt și fără prihană Dumnezeu, ca împreună viețuitori cu El datorită curăției și nestricăciunii?”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De virginitate, 1, P. G. XLVI, col. 320D. footnote>. Altfel spus, pentru Sfântul Grigorie de Nyssa, omul devine dumnezeu prin imitarea caracteristicilor naturii divine, prin participarea la atributele divine, prin modelarea pe însușirile Divinității. În ultimă instanță, el își transcende natura și devine imun în fața putreziciunii și mortalității<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification ..., p. 233. footnote>. Modul
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
la atributele divine, prin modelarea pe însușirile Divinității. În ultimă instanță, el își transcende natura și devine imun în fața putreziciunii și mortalității<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification ..., p. 233. footnote>. Modul în care o ființă umană poate „deveni dumnezeu” prin imitarea și urmarea caracteristicilor naturii divine este urmărit în lucrarea exegetică De oratione dominica. Pentru a te adresa lui Dumnezeu, a-L ruga pe Dumnezeu în rolul de Binefăcător, bunul creștin trebuie să devină un binefăcător el însuși; pentru
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
footnote Idem, De Beatitudinibus, 5, P. G. XLIV, col. 1249A. footnote> spre exemplu, milostivii sunt binecuvântați pentru că primesc milă de la Dumnezeu. „Dacă, prin urmare, termenul «milostiv» i se potrivește lui Dumnezeu, ce altceva te invită Cuvântul să devii decât un dumnezeu, pentru că ar trebui să te modelezi după atributul Divinității?”<footnote Ibidem, col. 1249B. footnote>. În cea de-a șaptea omilie la Fericiri, Sfântul Părinte Grigorie subliniază prăpastia care separă natura divină de umanitate. Și totuși, omul devine înrudit cu Dumnezeu
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
universului. „Cel ce este astfel și așa măreț, cel care nu poate fi nici văzut, nici auzit, nici cugetat de rațiune Și-l face casnic pe omul care e socotit de nimic între cele ce sunt. Omul este înfiat de Dumnezeul tuturor. Cum putem mulțumi îndeajuns pentru un astfel de dar? Prin ce cuvânt, prin ce cugetare, prin ce mișcare de recunoștință s-ar putea lăuda acest dar covârșitor? Omul își transcende natura, el e făcut din muritor, nemuritor; din întinat
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
dar? Prin ce cuvânt, prin ce cugetare, prin ce mișcare de recunoștință s-ar putea lăuda acest dar covârșitor? Omul își transcende natura, el e făcut din muritor, nemuritor; din întinat, neîntinat; din trecător, veșnic; întrun cuvânt, devine din om, dumnezeu (ἐκβαίνει τὴν ἑαυτοῦ φύσιν ὁ ἄνθρωπος ... θεòς ἐξ ἀνθρώπου γινóμενος). Cel învrednicit să se facă fiu al lui Dumnezeu va avea în sine, fără îndoială, cinstea Tatălui și e făcut moștenitor al tuturor bunătăților părintești. O, uriașă dărnicie a bogatului
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
esența divinitate superioară, aceasta nu înseamnă nicidecum că Dumnezeu ar fi micșorat prin ieșirile sale naturale în afara esenței<footnote Ibidem, p. 47. footnote>. Dumnezeu nu este limitat de esența Sa, ci este mai mult decât aceasta, El fiind cu adevărat Dumnezeul cel viu. Astfel, unirea cu Dumnezeu va fi una fără confuzie, fără amestecarea sau absorbirea identității umane în cea divină, ci păstrându-se caracterul personal al celor care se întâlnesc. Varlaam Calabritul, oponentul Sfântului Grigorie, considera teologia prin negație cea
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Filocalia..., vol. VII, p. 327. footnote>. După Sfântul Grigorie Palama, care redă tradiția Părinților răsăriteni, sunt trei etape ale urcușului în cunoașterea lui Dumnezeu: cunoașterea rațiunilor dumnezeiești ale făpturilor, cunoașterea lui Dumnezeu prin negarea lor și vederea l u i Dumnezeu în întunericul mai presus de lumină. A doua, teologia prin negație, e numai locul lui Dumnezeu. Prezența însăși a lui Dumnezeu e mai presus decât aceasta. Prima și a doua treaptă de cunoaștere au o oarecare lumină în ele căci
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
ne facem și noi lumină, și fii ai luminii desăvârșite<footnote Ibidem, p. 314. footnote>. Lumina divină e văzută, dar nu e sensibilă. Contradicția se împacă prin faptul că e vizibilă celor ajunși în chipul lui Hristos. Căci Hristos ca Dumnezeu întrupat vede cele mai presus de simțire, experiindule în Sine. Vederea acestei lumini înseamnă deci experiența ei duhovnicească<footnote Ibidem, p. 296. footnote>. 4. întunericul în care a intrat Moise era lumina cea mai presus de toată înțelegerea și nu
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
poruncă dumnezeiască sunt aceste cuvinte: <<Toată suflarea să laude pe Domnul>> (Ps., 40,5) (...) Știu că nu voi putea să-l slăvesc după vrednicie, totuși socotesc lucru evlavios să încerc cel puțin. Slăbiciunea mea o mângâie Domnul prin cuvintele: <<Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut, nici odinioară>> (In., 1, 18)<footnote Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, cateheza VI, 5, traducere din limba greacă și note de Preotul profesor Dumitru Fecioru, EIBMBOR, București, 2003, p. 83. footnote>. Urmând tradiția răsăriteană, Sfântul
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
izvorăsc veșnic din natura divină, ne sunt comunicate de Duhul Sfânt, pentru a ne îndumnezei, a ne face să participăm la viața Sfintei Treimi. Energiile divine nu sunt un intermediar între Dumnezeu și om, sau emanații ale Lui, ci sunt Dumnezeul cel viu în acțiune, de care isihaștii se bucură prin vederea față către față, lumina necreată fiind însăși manifestarea, revelarea acestei dumnezeiri. Ele sunt manifestări libere și voluntare ale Divinității comune celor trei Persoane dumnezeiești, prin care Dumnezeu intră în
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
provocate de vremurile de război. Păstrându-și umanitatea, căutând iubirea și prietenia, refuzând categoric tirania („Mi-a strâns mâna care-mi tremura și a Îndreptat pistolul spre băiatul care Începuse să plângă”), Felix rezistă În fața unei lumi dominate de un Dumnezeu cu două fețe (Dumnezeul lui Șlomovici), detașat, schimbător, vorace, care când Întoarce o față spre una dintre părți părăsește restul lumii În suferință. Un Dumnezeu la fel de indiferent precum mișcarea acului ruletei din cazinoul bucureștean. Dacă moartea fizică e privită ca
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
război. Păstrându-și umanitatea, căutând iubirea și prietenia, refuzând categoric tirania („Mi-a strâns mâna care-mi tremura și a Îndreptat pistolul spre băiatul care Începuse să plângă”), Felix rezistă În fața unei lumi dominate de un Dumnezeu cu două fețe (Dumnezeul lui Șlomovici), detașat, schimbător, vorace, care când Întoarce o față spre una dintre părți părăsește restul lumii În suferință. Un Dumnezeu la fel de indiferent precum mișcarea acului ruletei din cazinoul bucureștean. Dacă moartea fizică e privită ca finalul acestei vieți nu
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
pistolul spre băiatul care Începuse să plângă”), Felix rezistă În fața unei lumi dominate de un Dumnezeu cu două fețe (Dumnezeul lui Șlomovici), detașat, schimbător, vorace, care când Întoarce o față spre una dintre părți părăsește restul lumii În suferință. Un Dumnezeu la fel de indiferent precum mișcarea acului ruletei din cazinoul bucureștean. Dacă moartea fizică e privită ca finalul acestei vieți nu Înseamnă că este și singura modalitate de a avea la un moment dat sentimentul că ceva se sfârșește -poate și numai
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
dacă în el este război. Ce mijloc minunat de a potoli patimile sălbatice și de-a stinge focul sufletesc! El nu ne face poeți, nici filosofi, nici oratori distinși. El ne învață și ne face din muritori, nemuritori, din oameni, Dumnezei; ne ridică de la pământ la acele locuri, ale căror margini se află dincolo de Olimp. Veniți, deci și învățați, voi, grecilor! Fiți ca mine, căci și eu eram ca voi; dar dumnezeiasca învățătură și puterea Logosului m-au convins ... Logosul aruncă
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
nemuritori precum Dumnezeu, că, dacă i-ar fi respectat poruncile, ar fi fost considerați a merita să fie numiți fiii Săi. Sfântul Iustin conchide că, în Psalmul 81, se demonstrează că toate ființele umane sunt considerate demne de a deveni dumnezei și de a avea puterea să devină fii ai Celui Preaînalt, și vor fi judecați și condamnați după fapte, precum Adam și Eva: „Dar totuși, eu nu am citat cuvântul în sensul acesta, ci pentru a vă demonstra că Duhul
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Tora în obediență față de poruncile lui Hristos. O astfel de ascultare este posibilă prin faptul că noi suntem „creați” de Hristos Dumnezeu. Dar implicațiile baptismale ale interpretării iustiniene a Psalmului 81, 6 nu ne sunt relevate de Sfântul Iustin. Identificarea „dumnezeilor” cu acei care au fost încorporați în Hristos prin botez va fi explicitată doar câteva decenii mai târziu, de către Sfântul Irineu<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification in The Greek Patristic Tradition, Oxford University Press, Oxford, 2006, p. 96-101
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
În cazul Sfântului Irineu, scopul său nu este de a supralicita pretențiile evreilor, ci de a demonstra posibilitatea obținerii nemuririi de către toți creștinii, nu doar de către o elită spirituală. Dacă eșaloanele superioare ale Bisericii pot obține nemurirea și a deveni „Dumnezei”, aceasta se realizează prin virtutea Întrupării și Tainelor Botezului și Euharistiei. Sfântul Irineu nu utilizează termenii tehnici ai îndumnezeirii, și chiar cuvântul „Dumnezei” este aplicat ființelor umane numai în contextul exegezei sale la Psalmul 81, 6. Dar, în argumentarea sa
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
nu doar de către o elită spirituală. Dacă eșaloanele superioare ale Bisericii pot obține nemurirea și a deveni „Dumnezei”, aceasta se realizează prin virtutea Întrupării și Tainelor Botezului și Euharistiei. Sfântul Irineu nu utilizează termenii tehnici ai îndumnezeirii, și chiar cuvântul „Dumnezei” este aplicat ființelor umane numai în contextul exegezei sale la Psalmul 81, 6. Dar, în argumentarea sa împotriva susținerilor gnostice privitoare la cei spirituali, el prezintă o perspectivă „realistă” a mântuirii care va pune la dispoziția unui număr de scriitori
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Russell, New York, 1958; paginile la care facem referire sunt la această ediție), p. 239-44; cf. Norman Russell, The Doctrine of Deification ..., p. 105.footnote>. Făcând referire la stihul 1 al Psalmului 81: „Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare și în mijlocul dumnezeilor va judeca”, Sfântul Irineu susține că aceasta se referă la Tatăl, Fiul și la acei care au primit înfierea, anume, adunarea Bisericii lui Hristos, adică, acei care au primit slava înfierii, prin care strigăm, «Abba, Părinte!»” (Rom. 8, 16). Psalmul
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
care au primit slava înfierii, prin care strigăm, «Abba, Părinte!»” (Rom. 8, 16). Psalmul 81, 6 fusese discutat într-o manieră similară anterior, de către Sfântul Iustin Martirul. Dar Sfântul Iustin rămâne încă aproape de exegeza rabinică, care considera că oamenii devin „Dumnezei” prin supunerea în fața Legii. Sfântul Irineu este primul care s-a aplecat asupra implicațiilor baptismale pe care Sfântul Iustin le indică, dar nu le dezvoltă. În timp ce Sfântul Iustin asociase textul cu „copiii lui Dumnezeu” (în mod ioaneic), Sfântul Irineu îl
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
implicațiilor baptismale pe care Sfântul Iustin le indică, dar nu le dezvoltă. În timp ce Sfântul Iustin asociase textul cu „copiii lui Dumnezeu” (în mod ioaneic), Sfântul Irineu îl asociază cu „înfierea” paulină. Această interpretare urma să devină foarte influentă. Oamenii devin „Dumnezei” prin botez, care îi transformă în copíi ai lui Dumnezeu în sens paulin. A doua discuție a Psalmului 81, 6 se observă într-un pasaj în care Sfântul Irineu contracarează erezia hristologică a acelor care susțin că Fiul lui Dumnezeu
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
din căpetenii cădeți”, le sunt adresate lor, adică, „acelora care nu au primit darul înfierii”. Aceștia nu reușesc să cinstească Întruparea Cuvântului și „îl privează pe om de înălțarea sa la Dumnezeu”. Acest pasaj marchează o evoluție a convingerii că dumnezeii trebuie înțeleși ca fii prin înfiere sau adopție. Aici îl vedem pe Sfântul Irineu deplasându-se spre formula tantum-quantum, anume, că Fiul lui Dumnezeu a devenit ceea ce suntem noi pentru a ne face ceea ce este El: „Din pricina prea marii Sale
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
unească și cu Hristos prin înfierea filială, care le permite să participe la atributele divine ale nestricăciunii și nemuririi. Ca roadă a Întrupării, creștinii au acces la o demnitate divină pe care ereticii nu reușesc să o obțină: ultimii sunt dumnezei și fii ai Celui Preaînalt, dar mor precum oamenii. A treia referire la Psalmul 81, 6 apare într-o importantă discuție legată de răspunsul la întrebarea de ce umanitatea nu a fost făcută perfectă de la început<footnote Contre les heresies, 4
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]