547 matches
-
după 1989 a avut loc o redefinire a câmpului sociologic, datorită libertății de exprimare pentru fiecare sociolog. Marele câștig postdecembrist rămâne pluralismul teoretic și metodologic În sociologie, existent și Înainte de 1989, Însă de cele mai multe ori În formă latentă, ocultă sau duplicitară. Însă este de semnalat și o ciudățenie după 1989, și anume dispariția din programele unor facultăți de sociologie a unor discipline: sociologia artei, sociologia muncii, sociologia educației, sociologia vârstelor și a generațiilor. Întrucât marxismul a fost deformat de ideologia marxistă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
aproape orice subversiune era legitimă, iar abominabilul partid-stat determina cele mai stranii alianțe (o bună istorie a grupurilor culturale de sub ceaușism - pentru care arhivele Securității sunt indispensabile -, completată cu traiectoriile postcomuniste ale foștilor membri, ar arăta cât de factice, fragile, duplicitare și fortuite erau unele aparente solidarități și afinități elective). În societatea românească de azi - dacă nu larg deschisă, cel puțin promițător întredeschisă -, dinamica separațiilor, această trăsătură centrală a ordinii democratice, acționează normal: nici falsă unanimitate, nici bellum omnium contra omnes
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
al textului. Acestor imputări - nu lipsite de îndreptățire - li s-ar putea răspunde că, în schimb, a mizat pe o savantă tehnică a amânării. Neavând probe, Marlowe își folosește intuiția. Relația cu Eleanor King este, din acest motiv, ambiguă și duplicitară: nu-și face scrupule să răspundă semnalelor ei amoroase, dar în același timp nu cade în eroarea de a deveni complice la debarasarea de cadavrul pe care-l abandonase pe balcon. Aparté-ul detectivului nu lasă nici o umbră de îndoială în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din penitenciar, colaboratorul direct al lui Stângă a rămas Bogdanovici 4. Mărturiile despre cei doi principali actori din Suceava sunt oarecum contradictorii. Bogdanovici este descris ca fiind „înalt, slab și palid, cu ochii arzând febril de o veșnică problematică”5, duplicitar și ușor naiv. Țurcanu este văzut ca fiind retras, mai degrabă tăcut și meditativ 6, cu gândul la familia sa, soție și copil, de care era foarte atașat. Trăsătura lor comună este comportamentul adoptat după pronunțarea sentințelor în procesul în
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
alături de care a sosit și Țurcanu, împreună cu colegii săi din Suceava. În primele zile, Bâgu a fost abordat prietenește de acesta, care știa că logodnica lui Bâgu a fost colegă de bancă cu soția sa. Comportamentul lui Țurcanu a fost duplicitar însă, întrucât el l-a mințit pe Bâgu în privința familiei sale, încercând să cosmetizeze unele lucruri. Totuși, el era foarte afectat de arestarea care îl ținea departe de soție și copil, ale căror poze le avea ascunse în haină. Țurcanu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
datele de până acum și să Încercăm o concluzie plauzibilă, chiar dacă nu certă din punct de vedere istoric. De obicei, reprezentarea noastră despre acest personaj pleacă de la amestecarea, indiscretă, a tuturor informațiilor evanghelice. Portretul convențional arată cam așa: un tip duplicitar (ori slab de Înger), unealtă a diavolului, infiltrat În rândul apostolilor, arghirofil, care pentru un pumnișor de bani Îl vinde pe Isus și care, culmea grozăviei, Își ia singur viața, spânzurându-se de creanga unui copac. În realitate, am văzut
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
B., care își crease o falsă genealogie de urmaș al vechilor despoți sârbi, era unul dintre numeroșii copii ai Mariei și ai lui Ioan Rácz, descendenții unor vechi luptători antiotomani, colonizați în comitatele românești. Fire ambițioasă de aventurier îndrăzneț și duplicitar, bun poliglot (cunoștea sârba, maghiara, turca, germana, latina și slavona), B. se lansează într-o complicată carieră politico-diplomatică, avându-l, mult timp, drept mentor și eminență cenușie - în planurile de eliberare a popoarelor balcanice de sub stăpânirea turcească și de creare
BRANCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
tragicomice. Dramaturgia lui B. prezintă niște indivizi buimăciți, ca și eroii lui I. L. Caragiale, de cuvinte. Numai că, în epoca totalitarismului, cuvintele sunt folosite mai ales pentru a ascunde gândurile, nu pentru a le comunica. Limbajul este, în consecință, fie duplicitar, fie „de lemn”, abstract, vid de sensuri. Eroii lui B. trec, cu toate acestea, prin tragedii existențiale adevărate, sunt nefericiți, au iluzii, fabrică utopii și, la nivelul lor de înțelegere, caută explicații metafizice care, bineînțeles, produc râsul. Pamfil, vicepreședinte de
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
ca să aducă în discuție alternativele în funcție de care a optat el. Deși își dă pe față alegerea și își revelează codul, el nu montează o campanie de explicitare. Totul se păstrează în registrul fertil al echivocului. Autorul prizează el însuși tehnica duplicitară a bizantinizării, scrie, pentru cine vrea să priceapă sau, cu o vorbă a lui Marosin, „caută oul de sub cuvânt, întinzându-l altuia să scoată pui din el.” Există într-una dintre Scrisorile din provincia de Sud-Est o reflecție care rezumă
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
și aprobase, în letopisețul paralel, complotul ce-l va suprima pe Ștefăniță. Exagerarea dispoziției pioase și dărniciei ctitorului Lăpușneanu față cu propria zidire de la Slatina (e invocată și faimoasa convertire ca Pahomie monah, răstălmăcită cinic, în alt veac, drept joc duplicitar, al histrionicului personaj, cu „masca” morții în final) anticipă, retoric, nota subsecventă, în care A. dezavua pe Despot (Iacob Heraclid): un apostat, uzurpator, de extracție incertă, persecutor, ca „luteran”, al clerului și boierimii indigene. Acumularea de „păcate” e stringentă, punând
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
în lumea parvenită a negustorimii vieneze. În fine, memorialistul C. reconstituie filmul evenimentelor contemporane, descoperind, ca într-un sumbru periplu inițiatic, culisele politicii perfide și stresante și versatilul labirint fanariot, pavat, în fals răsfăț, cu capete ce cad, credule sau duplicitare. Potrivit unui studiu filologic de dată mai recentă, tot C. ar fi tradus, în perioada de exil, primele patru tomuri din jurnalul lui Joseph Delaporte (Le Voyageur français). Utilizând textul original în paralel cu cele două ediții transpuse în rusește
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
rămase În picioare. —Uite ce e, Încep să cred că li s-a Întâmplat ceva rău. Heinrich tuși și apoi râse scurt. —O, m-aș mira foarte tare. Tonul lui era clar fals, iar eu Îl simțeam În continuare Încordat, duplicitar. Spera să nu fie nevoit să raporteze dispariția autorităților, cel puțin nu acum. Dar de ce? Voia să-și salveze pielea, asta Îmi era clar. Detaliile rămâneau Însă necunoscute. Gândindu-se ce să-i spună lui Harry, făcea cercuri de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ne lasă a crede. Să amintesc, într-o paranteză, un episod din lumea modernă. După ce observă că Montaigne însuși a fost reținut de afirmația lui Cicero, Pascal o rescrie pentru sine (Cugetări, VI, 363). Probabil o consideră elocventă pentru maniera duplicitară în care gândesc oamenii, mai ales filozofii. Acest lucru îl îndreptățește să spună, într-o altă însemnare, că omul este un étrange monstre, un amestec între fiară și înger (VI, 406). Nu te poți aștepta atunci la gesturi prea limpezi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
așa ne lasă a crede. Să amintesc, întro paranteză, un episod din lumea modernă. După ce observă că Montaigne însuși a fost reținut de afirmația lui Cicero, Pascal o rescrie pentru sine (Cugetări, VI, 363). Probabil o consideră elocventă pentru maniera duplicitară în care gândesc oamenii, mai ales filozofii. Acest lucru îl îndreptățește să spună, întro altă însemnare, că omul este un étrange monstre, un amestec între fiară și înger (VI, 406). Nu te poți aștepta atunci la gesturi prea limpezi din partea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
spre prânz când veni viitorul soț al Anei. Era mijlociu de statură, bine legat, plăcut la înfățișare, părea să fie un om liniștit, liniar, dar privirea ușor îngustă ar fi putut tăinui, îmi spuneam, o fire ascunsă, perfect comodă, poate duplicitară, dar astea erau simple presupuneri; ceea ce domina era alcătuirea lui robustă ce răspândea încredere în viață, o anume siguranță de sine, pe care puteai fi invidios dacă, eventual, nu gândeai altceva despre el, un fel de optimism sau nepăsare, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lua somnul imediat ce intram în casă. Aș putea dezvolta acum, când scriu, șiruri de pagini cu visele mele. Multe în acea vreme, fremătătoare, cu deslușiri înălțătoare. Nu credeam însă în subconștientul meu, chiar beat fiind. Nu am avut niciodată relații duplicitare cu ego, nu mi-a transmis niciodată ceva atât de minunat, care să mă facă să rămân îngândurat pe buza sufletului meu. Am ocolit metafizica, înfricoșat de nonșalanța cu care aș fi putut hălădui printre adevăruri ultime, pe pajiștile cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acea întâlnire din troleibuz și mersul în jos, pe Bulevard, nu mai știusem nimic despre el. Nici nu m-a interesat. Știam că erau printre noi colegi recrutați de Servicii. Nu-mi păsa de ei. Mă simțeam liber, nu gândeam duplicitar ca să mă ascund sau să mă tem de ceva. Când o încasam pentru prostiile mele știam să mă apăr. Îi disprețuiam pe cei despre care se vorbea că sunt de-ai Serviciilor. Nu pentru ceea ce făceau, chiar credeam că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să mă întorc. Veneam din goluri și mă îndreptam spre goluri. Trombă devenise, în tot cinismul lui, un astfel de despărțitor al cețurilor. Ceea ce intuiam el îmi adeverea. Cenzura nu era doar un instrument al puterii, ci constituia mizera condiție duplicitară a textului care încerca să ordoneze vieți, destine, istorii. Frica mea căpătase dimensiuni precise. El m-a învățat, cum nu reușiseră alții, să trăiesc duplicitar, ca într-un joc, fără a ști încotro mai era adevărul, încotro era minciuna. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el îmi adeverea. Cenzura nu era doar un instrument al puterii, ci constituia mizera condiție duplicitară a textului care încerca să ordoneze vieți, destine, istorii. Frica mea căpătase dimensiuni precise. El m-a învățat, cum nu reușiseră alții, să trăiesc duplicitar, ca într-un joc, fără a ști încotro mai era adevărul, încotro era minciuna. Am lăsat toate să se amestece și să mă azvârle, ca pe un fir de paing, în toate părțile. Așa am ajuns, pentru câțiva ani, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dispozițiunile superiorilor săi, de multe ori pline de ridicol sau de neînțeles. Oricum, cu mesaj abscons unui cititor de după patru-cinci decenii, dacă nu și mai mult, de la consumarea faptelor. Un univers, acela al cenzurii, la urma urmei, grețos. Al inșilor duplicitari, siliți să slujească unui regim pe care-l vedeau găunos și totuși trebuiau să-l apere, cultivând minciuna. O duplicitate nu numai a lor, desigur, dar cultivată de ei, șlefuită de ei și transmisă, prin fel și fel de vițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mișcarea asta e importantă pentru strategia lor, iar mâine, când o voi întâlni pe De Haven, o să încerc să scot de la ea mai multe detalii. Mal evaluă toate informațiile, gândindu-se că așteptările lui despre conducerea sindicatului se adevereau: erau duplicitari, vorbeau mult, se complăceau în rolurile lor de eroi și așteptau ca evenimentele exterioare să le dirijeze acțiunile. Pe cine-ai mai întâlnit acolo, în afară de Kostenz și De Haven? — Pe Loftis, Minear și Ziffkin, dar foarte pe fugă. — Ce impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care prăbușirea interioară avea să fie insuportabilă. Asta îmi spusese la cina de pe 1 iunie: „Dacă ai dreptate în ce-l privește pe Gordon, viața mea e oricum terminată“. Gândul că Gordon ar fi putut fi un individ răzbunător și duplicitar era același cu gândul la propria moarte. Primul ducea în mod automat către cel de-al doilea și, în cele din urmă, cele două erau unul și-același. De-aici și testamentul. Era un pas de un dramatism exagerat, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Vroiam să-ți prind blana s-o îmbrățișez. Să te sărut pe bot, liberă să iubesc, Dar ai ranjit la mine cu colții de prădătoare Cum puteam ști eu, o copilă, Că tu, felina, Plecai la vânătoare? Iar tu, leoaica duplicitară... Ai vrut să mă muști de jugulară! Prin colți m-ai înveninat, Fără urme m-ai zgâriat Cu 5 linii verticale...în piept. Dar nu-ți pasă că mă doare Fiecare rupere de coarde. N-ai avut milă de mine
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93423]
-
lucru reții și nu altele, mai ales că ai, har Domnului, destule. Prietenul meu adaugă la asta și faptul că, într-un fel sau altul, Eliade a plătit toată viața acest lucru, că a trăit într-un fel de vinovăție duplicitară, și el, și Cioran și Dinu Noica. Fosta lor activitate legionară i-a pus, într-un fel, la mâna securității care adesea răspândea în Occident documente despre vremea când au îmbrăcat ei cămașa cea verde. Vrei și tu să prelungești
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
publică sau să încheie acorduri economice dezavantajoase pentru a cumpăra bunăvoințe europene. Avem nevoie de politicieni care să aibe conștiința parteneriatului demn, or aceasta este o problemă de integrare mentală care nu trebuie să se împiedice în subsolurile unor conștiințe duplicitare. De fapt, demagogia discursului euroconform al activiștilor național-comunismului ceaușist, așteaptă în dosul vorbelor prilejul hoțiilor viitoare. Șprițurile ratate ale președintelui cu premierul Viitorul imediat al României se joacă între pamflete râsu-plânsu și supărări prezidențiale cu gust de amiciție ratată care
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]