14,776 matches
-
cu băieții. Primele mustrări. Pe urmă, obligațiile. Liceul, admiterea la facultate. Evadarea. Din lumea ei de altădată, ascunsă în dulap, cu hainele de-acasă, vine, deodată, la cămin, o veste. E întrebarea aceea cu care chemi pe cineva la vorbitor, dură, metalică, încercînd să nu dea de bănuit: Cine este Letiția Branea? ...A telefonat cineva să se ducă de urgență acasă..." Reluată, după mai bine de o sută de pagini, e, aflăm, ecoul celei dintîi, auzit mai clar, după somnul dinainte
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
decodarea corectă a mesajului. Deși sînt scrise, în mod teoretic, pentru copii, mie una nu mi se par să fie prea simple. Încărcătura vieții, chiar mascată, este greu traductibilă în limbajul inocenței absolute. Deși, uneori, reacțiile sînt juste și par dure tocmai prin formulările sintetice ale micuților, surprinzătoare de-a dreptul. Poate și de asta îi găsesc pe artiștii care lucrează pentru copii hăruiți cu ceva în plus. Acel ceva care se adaugă modestiei lor structurale. Vorbesc aici despre artiștii autentici
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
cît de mult posibil etc. Pe scurt, nu vrea să scrie o capodoperă. Și de ce, mă rog, ar vrea? El preferă doar să spună o poveste, prinde din zbor o idee ciudată și isteață și o speculează, știind cît de dură e bătălia cu americanii care au cam spus / făcut de toate în materie de literatură. De altfel, gîndește ca un american atunci cînd spune, într-un interviu, că scopul literaturii e ,să instruiască și să delecteze în proporții egale". Cam
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
vanitoase metafore. Însă tocmai înălțimea amețitoare a pretențiilor și a mizei literaturii sale creează disconfortul existențial. (Las că numai proba îndoielii certifică valoarea unui mare scriitor.) Fără un adversar literar imediat și pe măsură, Mircea Cărtărescu își permite cea mai dură, căci neconvențională, confruntare posibilă: cea cu sine. Confuziile, contradicțiile, gîndurile nude și crude, nesiguranța, lipsa de sens dinăuntrul profund al eu-ului nu pot fi mistificate. Refuzul creditării neliniștilor sale e cel mai facil mod de a bagateliza demersul diaristic
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
am rugat să răspundă la cîteva întrebări. -...acum zece ani, la emisiunea Irinei Margareta Nistor. Erați proaspăt premiat la Dakino... - A, nu, n-am luat premiu la Dakino. Am prezentat filmul la Dakino. Era în 1995. -Era un film foarte dur, dar universal... -Dar, nu, n-am luat premiu. M-a invitat Irina Margareta Nistor pentru că... -Pentru că i-a plăcut foarte mult filmul -Da, pentru că studiasem în străinătate... -Filmul acela avea un subiect universal, între timp v-ați făcut un
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
Teodorescu face într-adevăr figură aparte; numai că această ieșire din rând nu mi se pare un semn de slăbiciune. Autorul nici nu este cu totul izolat: Ioan Lăcustă sau Ioan Groșan merg în aceeași direcție, îndepărtându-se de nucleul dur al textualismului și descoperind în existența și experiența omului simplu zone ideale de observație prozastică. Dar, dacă aceștia nu își pot reprima întotdeauna impulsul de a-și destructura postmodernist textele, dezvăluindu-le artificialitatea inerentă, Cristian Teodorescu se plasează cu consecvență
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
știu cît noțiunea de supraviețuire le va fi fost apropiată cu adevărat vreodată. În trenul acesta sînt prizoniera frigului, iar frigul, ca și cel de dinainte de 1989, mă paralizează și mă sperie. Cum aș rezista unor astfel de experiențe prelungite? Dure. La limită. Cum aș rezista luni sau ani de zile? Întrebări pe care mi le pun în unele nopți ca aceasta. Cum aș rezista umilințelor prelungite, durerii fizice, izgonirii din mine, ce aș face dacă aș rămîne fără cărțile și
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
familiale? Altă întrebare fără sigur răspuns. El se considera Albanez - probabil Aromân din Albania, dar numele său are rezonanțe grecești. Provenea dintr-o familie bine situată material, instalată în Iași, dar moștenise probabil din Balcanii ancestrali vitalitatea și mîndria, rezistența dură la încercări fizice grele, dar și o inteligență (grecească?) suplă și sensul (păstoresc) al libertății solitare. Poate și plăcerea deplasărilor - temporare, neaderente locurilor - în spațiul geografic. Locuind la Iași, Adrian Marino nu era un moldovean, tot așa cum nu a fost
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
pe care le citește despre sine în cutare revistă literară. Revolta împotriva semnatarului ignar se dilată, acoperind, indistinct, întreaga critică autohtonă ("provincială"), lumea noastră culturală ("prăfoasă"), societatea românească în ansamblul ei. Trec peste detaliul că Mircea Cărtărescu însuși scrie propoziții dure la adresa altor scriitori, pentru a preciza că nici Occidentul nu e scutit de reproșuri. Aproape fiecare ieșire în străinătate aduce o dezamăgire: autorul nostru, cu structură europeană și cu teme universale, se vede introdus în categoria prea strâmtă a unei
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
toate, faptului că scriitorul a fost condus în munca sa de mâna diriguitoare a partidului bolșevic". La Conferința unională a tinerilor scriitori, din martie 1954, Babaevski însuși a dat o apreciere celebrului discurs al lui Jdanov, în care acesta critica dur creația Ahmatovei și a lui Zoșcenko: "Cavalerul Stelei de Aur a fost conceput încă înainte de hotărârea luată, erau deja scrise primele capitole. Trebuie însă să spun că au fost nejust concepute. Și tocmai în acel timp, ca și cum ar fi știut
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
care o scrie. Obscenitatea lui Dumitru Ungureanu, atâta câtă este, nu vine din frustețea limbajului (altfel ca și absent), ci din atitudinea libidinoasă a naratorului, care nu vorbește mult dar e clar că nu știe prea multe. O replică mai dură a dialogului final din Stormy Monday Blues cred că rezumă filozofia scripturală a naratorului lui Dumitru Ungureanu: "- Bă, poete, în țara noastră, totul se reduce la futut! Cine nu înțelege asta degeaba bate câmpii cu sentimentul românesc al ființei, schimbarea
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
este "formalizată" pe rînduri și coloane de tabel. Sînt scriitori (n-aș putea spune cîți, dar sînt) care cred că le-ar pica oarecum mai bine o critică "pe puncte" (pe stele). Altfel zicînd, în locul "dantelăriilor", un etalon pur și dur. Ca să știm cum stăm. Iaca visul lor: Bursa de valori literare (III, în acest episod). Clasamentele (pentru poezie, proză, jurnal-memorii, eseu, istorie și critică literară) pun cap la cap topurile propuse, în grupajele anterioare, de Gheorghe Grigurcu, Cornel Ungureanu, Al.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
tandrețe, pînă la povești dureroase de familie, "exorcizate" așa și, în fine, la "autoficțiuni" provocate, pe o temă dată, reușesc, fără filistinisme, să informeze și să ne provoace, eventual, o reacție. De altfel, în "ocolurile" aproape literare și în consemnările "dure", economicoase, miza este aceeași: orice schimbare de atitudine începe cu o privire de-aproape. Privirea aceea, cînd de "ochi" al camerei de filmat, cînd de om înțelegător și atent, se oprește, în largi rotocoale, pe decupaje semnificative din realitatea "obscură
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
amestecă indistinct cu nostalgia și imaginea încă puternică a frustrărilor și fricii de acasă. Sentimente foarte amestecate se suprapun, interacționează și se influențează reciproc la nivelul sugestiei și al expresiei. Frenetic, declamativ, cu vitalitatea specifică juneții dar cu maturitatea experienței dure de acasă, ghicită în retorică și în reflecția poetică, poetul e captiv între aceste două stări, neaparținând nici uneia pe deplin. O ipostază inedită, cu atât mai dramatică pentru el, dar cu atât mai expresivă pentru poezia lui. De aici și
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
învenineze cu drogul adevărului și atunci/ viața mea socială va fi distrusă." (Acte de limbaj). În lipsa oricărui transcendent ("transcendent are prea mulți n niciodată destui"), existența se negociază la nivelul cotidianului marcat istoric, mecanic, rutinat, convențional, cu reguli nescrise dar dure. În confruntarea cu "ambiguitățile vieții" și cu vidul afectiv al aproapelui, eul încearcă adecvarea, adaptarea și supraviețuirea prin amorțire: "Mi-am împrumutat eul/ unui algocalmin, unui fasconal, unui nurofen și unei oxaciline/ și ele s-au lins pe bot și
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
împotmolindu-se în unele cuvinte sau structuri sintactice regionale. Textul rostit (cîntat, de fapt; exemplele care urmează provin din albumele Amintiri din copilărie ale lui Pavel Stratan), cuprinde aproape toate particularitățile fonetice moldovenești (unele variind de la zonă la zonă): pronunțarea dură a unor consoane, după care i se transformă în î, e în ă, diftongul ea se reduce la a iar i final devocalizat dispare: puțîn, zîs, sămnu, sara, bat ("dacă ești bat te faci deodată acrobat"), tăț etc.; închiderea lui
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
acestui râs total nu mai ești copil. Copilăria, rezultă clar și din acest film, nu este neapărat un tărăm fericit, cum au consacrat-o literatura roz și cinematografia. Și nici copiii nu sînt îngeri. Între ei se nasc aceleași relații dure și primejdioase ca între adulți. Bobby are mereu inima grea. Mama lui nu-și ține promisiunile față de el, nu-l iubește cine știe ce, nu-i menajează sentimentele și amintirile și demnitatea. E în băiat o doză înspăimăntătoare de seriozitate matură, iar
Hearts in Atlantis by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12885_a_14210]
-
handicapat, împingând lucrurile până la limita lor umană. Deci, o sursă neîntreruptă de devieri care de care mai ascunse, mai spectaculoase ca sens, redus la auto-denunțătoare a insului spre final, care se alienează, se smintește. Se vede după stilul relatărilor din ce în ce mai dure și mai confuze... Singura realitate, complet transformată, prelucrată, în raport cu cea fizică, normală, rămâne glasul, rămâne vocea omului... După cum consideră, în felul său, însuși R. M. Alb�r�s: îDacă omul nu mai crede în om, nici în civilizația sa, nici
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
nu ar fi complet deplasat dacă în Israel s-ar vorbi despre o "mică Românie", alcătuită din oameni care încearcă să reproducă, într-un fel sau altul, elemente ale vieții lor de acasă. Romanul lui Mirel Brateș este unul foarte dur pe alocuri. Scriitorul nu idealizează comunitatea românească din Israel, prezintă fără menajamente traumele psihice pe care le suportă noii veniți în încercarea lor de a se adpata la un nou mod de viață. Firește, soarta unui evreu din România emigrat
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
Eugenia Vodă Cînd am citit că un regizor, fie el și Mel Gibson, își propune să facă un film despre "ultimele 12 ore din viața lui Iisus", privite crud, dur, realist, direct, "așa cum au fost", fără volute estetizante ideea mi s-a părut demnă de interes. Între austeritatea ardentă a unui Pasolini și dantelăria pastelată a unui Zeffirelli, e loc și pentru robustețea realistă. Cu atît mai mult cu cît
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
în problemele comunismului și postcomunismului. Ion Iliescu este principalul reper al social-democrației românești de după 1989, iar Vladimir Tismăneanu nu face un secret din opțiunile sale politice liberale. Mai mult decît atît, după 1989 Vladimir Tismăneanu a fost unul dintre criticii duri ai politicii regimului Iliescu. Avînd în vedere antecedentele autorilor, nu puțini au fost cei șocați de apariția acestei cărți. Adversarii actualei puteri au văzut în publicarea ei la începutul unui an electoral „demisia morală” a politologului care, conștient sau nu
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
de porniri vedetist-narcisistice, intră în zona moralei, o confundă cu un imaș nelucrat și, ca o bovină buiacă evadată din târlă, își înfundă cu nădejde și flegmatism copitele în solul acesteia. Vezi cazuri la mai toate televiziunile... -Nu sună cam dur? întreb cu timiditate. -Dur? se zbârlește Haralampy. Nu-i mai răspund: mă enervează individul ăsta cu direptățile lui...
Existențialism kierkegaardian by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12940_a_14265]
-
Acum este la rînd tatăl. Acțiunea se petrece în Elveția, în anii 30, marcați de ascensiunea fascismului. Dar filonul românesc există și în această carte, contrastînd cu o existență cotidiană de o cu totul altă coloratură, cu un sentiment existențial dur, bine conturat și foarte stabil. Contrastul față de primul roman se profilează din- tr-o altă perspectivă, una occidentală, atlantică, dacă vreți. R.B.: Noua carte va apărea tot la Luchterhand Verlag ? C.H.: Da, tot acolo și mă bucur foarte mult că Muzica
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
Liviu Franga Într-o eră în care războaiele începute nici nu știi când se termină, în care ele se duc mai dur pe rețelele și canalele informaticii decât în tranșee, când, peste toate, succesiunea de crize devine simptomul normalității cotidiene, mai apar, mai pot apărea, iată, chiar și la noi, cărți în stare să ne aducă aminte că, vrem sau nu, știm
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
contrabalansenze revolta estetică a americanilor și să ofere o altă alternativă, tocmai în momentul în care coeziunea Uniunii Europene sporește prin primirea de noi membri. Cam aici s-ar opri, foarte pe scurt expusă, analiza Georginei Born, care scutură extrem de dur și uneori injust sistemul muzicii contemporane în versiunea IRCAM. La rândul lui, Miller Puckette scrie despre multe lucruri interesante și arzătoare: despre criza ascultătorilor acestei muzici, despre publicul de concert, despre limbajul componistic, despre „preoții” muzicii contemporane (un articol admirabil
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]