1,836 matches
-
evite zăpada, zâmbind singur. Unul din soldați Îi conducea și celălalt mergea În urmă, cu pușca scoasă de pe umăr și baioneta pusă. Vorbeau Între ei peste capetele prizonierilor, Într-o limbă pe care ea n-o Înțelegea, și se văzu dusă undeva, dar nu-și dădu seama unde. Dincolo de linii se auzi vânzoleală și pași În mocirlă, căci țăranii Încercau să vină mai aproape, curioși să-i vadă, și ea fu puțin Înfricoșată de fețele lor măslinii și de propria-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
A făcut semnul păcii cu două degete. A planat până deasupra copacilor, strângându-și fusta în pumn, și-a smucit pe spate șuvițele roșcate și negre, a făcut cu mâna - și amin. A dispărut peste munți, dincolo de linia orizontului. Și dusă a fost. Nu poți totuși să crezi tot ce citești în ziar. Madona Zburătoare nu a fost o minune. A fost o vrajă. Aici nu e vorba de sfinți, ci de vrăji. Dom’ sergent și cu mine nu ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
uriași, albi, trimițîndu-i spre pămînt. Copilul din brațele tatălui se mișcă nervos, agitat de vreun vis, apoi, după ce tatăl îi sărută vîrful nasului, se întinde leneș, murmurînd un inimitabil "taata", abandonîndu-se brațelor ce-l cuprind. Celălalt, la pieptul mamei, doarme dus, agățat cu o mînă de gulerul paltonului. Actorul doarme rezemat de fereastră, absent la foiala femeii de alături, care, încălzită, își descheie paltonul și-și scoate gulerul. Cățelușa din brațele bătrînei clipește rar, atentă la privirea pierdută a stăpînei. Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o jumătate de pui, strîngînd-o la piept, îngrozită de gîndul că omul cu pălăriuță ar putea să i-o ia dacă adoarme. La masa de alături, bătrîna cu andrelele continuă să împletească, ascultînd răsuflarea liniștită a bătrînului. Mircea Emil doarme dus, întins pe cele trei scaune, țăranul și țăranca au pus scaunele alături și se sprijină umăr în umăr, arhitectul s-a aciuat la o masă, cu piciorul bolnav ridicat pe un scaun, actorul se mai uită prin revistă și trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în timp ce femeia de alături, istovită de-a binelea, și-a scos gulerul alb, l-a împăturit, făcîndu-l pernă, în care obrazul ei, îngropat, pare al unui copil mofturos, frînt de plîns aiurea. Mircea Emil, întins pe cele trei scaune, doarme dus, cu palmele sub cap, cu pălăriuța peste obraz. De teama lui, pe la miezul nopții, bătrîna cu cățelușa învelită în broboadă s-a retras la masa vecină cu cea a bătrînei care a împletit. Părinții copiilor, îngrijorați că i-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ia băieții de mînă și se întoarce la masă. Nu mai sta așa, ce sfîntu'! spune el încet soției. Întoarce-te, să ai și tu grijă de copii, că nu mai pot, pic de somn. Ast' noapte eu am dormit dusă, în puf. Ai stat cu capul pe masă, n-ai vegheat copiii. Lasă-mă și pe mine să stau un ceas. Și ce vrei, saltă femeia dintr-un umăr să-i păzesc cum se joacă cu javra? Lasă-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îl scol eu la ziuă. Căpitanul salută și iese. Mă, cafea ai? face Săteanu un gest ferm. Am, tovarășe prim-vice. Mai du-te... cu tonul ăsta! Între noi doi, sînt "nea Toader!" Prim-vice am să fiu pentru ăia care dorm duși că, vorba aia, viscolul trece, leafa merge... Cum de lucrezi? Șeful mi-a transmis... Ziua, el e mai de folos. Cum doriți cafeaua? Fără zahăr, că-mi pun eu. Săteanu își scoate căciula, fularul și scurta din piele îmblănită, agățîndu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
umor. Reveni la masă, iar starea de mai înainte fu înlocuită de o dorință incipientă. Alan îl privi, dându-și părul în spatele urechilor. Fața îi era încordată din pricina adevărului îngrozitor pe care era absolut necesar să-l ia în seamă. Dus era acel Űbermensch care condusese vesel până la Wincanton; dus era și amantul lui Sybil; dus și Bunul Doctor, sfântul în devenire. Alan se gândea să meargă la șeful cabinetului, doctorul Fortis, și să-i mărturisească totul. Despre vaginul lui Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Ceaușescu, schimbând tricoul și câte o idee creștin-democrată cu Gigi Becali. Nu are loc nicidecum un proces al comunismului, al ceaușismului, ci se transmite o telenovelă politico-halucinogenă, un soi de drog nostalgic, vizual și mental - în an electoral, pe sfert dus! Și o bună parte din populație prizează cu plăcere acest drog, nu încearcă să lupte cu realitatea tot dură, tot murdară a României privind spre viitor, ci se autoinjectează cu trecut, un trecut romanțat, reambalat în policromie - ca odinioară revistele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ele, încât nici să nu le mai numești miracole sau minuni. Luna se ține după tine. Punct. Dacă nu sunteți convinși, asta e, îmi pare rău. Sau: Știm și Ștam vorbesc. Oriunde, oricât, oricum. Oricum, nu. Spuneți-le proști, tăntălăi, duși, dar mai mult decât ce faci Știme, bine Ștame și restul de vești, mereu aceleași, despre familia fiecăruia, ei n-au îndrăznit (sau li s-a părut inutil) să mai rostească. La ce vă așteptați de la niște ființe fără chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să se fi îndreptat către D 13 (spre colțul său nordic), să fi pătruns pe una din ferestrele deschise ale apartamentului 40, să fi căutat și să fi descoperit camera noului-născut și, într-un moment în care el, pruncul, dormea dus (străbătut de amintiri intrauterine și de proaspete senzații extrauterine), să se fi strecurat pe una din nările lui, să fi fost inhalat ca un abur, să fi alunecat apoi prin vine și vinișoare până la dibuirea sufletului într-un cotlon al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cap. Iar deasupra lui, În Balon, dădeam din cap la fel și eu. Demolarea unei părți atît de uriașe din oraș avea să fie o treabă foarte dificilă. Clădirile erau vechi, aveau rădăcini adînci și nu voiau să se dea duse. Așa că primarul și consiliul municipal au pornit să caute omul potrivit, cineva care Înțelege problemele legate de utilizarea unor mașini și utilaje grele asupra unor clădiri vechi, aflate pe străzi Înguste, și l-au găsit pe Edward Logue. Era poreclit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În momentele respective Îmi feresc de obicei privirea, Însă acest film era o excepție, din motive evidente. Totuși, nu eram sigur dacă lui Jerry o să-i placă sau nu. M-am uitat la el să văd ce reacție are. Dormea dus, cu capul dat pe spate și gura căscată. Uitîndu-mă În jur În sală, am văzut alți cîțiva indivizi În aceeași atitudine, și m-am gîndit atunci că, dacă n-ai ști care e adevărul, ai putea crede că Jerry nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
orificiului corpului meu așa cum făcuseră infirmierele care mă îngrijiseră în primele ore de după accident. Când îmi țâșnea sperma în palma ei, mă ținea strâns de penis, de parcă aceste prime orgasme de după ciocnire ar fi celebrat un eveniment unic. Privirea ei dusă îmi amintea de guvernatoarea italiană angajată de contabilul-șef milanez la care stătuserăm o vară la Sestri Levante. Aceasta, o fată bătrână și afectată, își dedicase toată viața organului sexual al băiatului de doi ani pe care-l îngrijea, sărutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vorbesc serios, Shane, n-am așa mare nevoie de atenție. O să continui doar să-mi port vălurile. Dacă nu pot fi frumoasă, vreau să fiu invizibilă. Sari la polonicul de punci luându-și zborul spre nicăieri. Sari la fiecare linguriță, dusă. Sari la toate carnetele de note din școala primară și la pozele cu clasa dispărute-n zare. Manus mototolește o bucată de hârtie groasă. Certificatul lui de naștere. Și dă cu el afară din existență. Apoi Manus stă legănându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
morții, coșmarul iubirii neîmplinite, coșmarul timpului și al veșniciei. În preajma sa, la stânga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într‑un somn letargic, Îi simțea, deși erau duși cu dușii, neclintiți și făr‑de suflare, ca Îmbălsămați, nu mai aveau nici un miros de om, nici o miasmă, deși el le simțea prezența nepământeană, presimțind mai la stânga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepământean și Îmbălsămat al câinelui păstorului care, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
câte-o perdea. Ai lui nu vin în vizită. La telefon îmi zice că acuma părinții l-ar omorî pur și simplu pe frate-său din marină. La telefon puștiul îmi povește cum în ziua precedentă era doar un pic dus, pen’că fumase ceva. Stătea pleașcă pe pat la el în dormitor. Aprinsese o lumânare și răsfoia o revistă porno mai veche, pregătindu-se să și-o ia la labă. Asta-i după ce-a auzit de la frate-său din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
că de îndată ce i se pomenea de părinți se retrăgea în carapace, amâna de la o duminică la alta vizita proiectată, poate se rușina de părinții ei, ori poate se temea de un eventual refuz? Sub plapumă, lângă bărbatul ei care dormea dus, întors cu spatele, Sidonia încercă să-și lămurească de ce natură erau ezitările fetei, ce anume o făcea să șovăie, să întârzie, să ascundă? Și apoi, își mai spuse, indiferent care-or fi pricinile, dacă și băiatul acesta al meu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Eleanor. Șam sări că ars și se holba la Fanny. — Tu ce chilu’ meu cauți aici? întreba el. — Întâmplător, treceam prin zonă, răspunse Fanny, dar nu mă așteptam să dau peste dumneavoastră, domnule Sharp. Tânără părea palida și un pic dusă, buimaca. Era îmbrăcată lejer, cu o cămașă lungă, purtată peste pantalonii asortați. Eleanor era furioasă și nedumerita. — Tu ai invitat-o? îl întreba ea pe Adrian. — Bineînțeles că nu, răspunse el. — Poate-a uitat ceva la sauna, isi dădu Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
îmi voi aminti de tine, de dragostea pe care m-ai arătat-o, îți voi duce dorul și cu drag aștept șa ne întâlnim iar. Mi te amintesc bătrână, dar frumoasă de nespus, cu furca-n brâu și cu gândul dus și cu măreția hainelor noastre țărănești. Abia aștept să te revăd, ființă călăuzitoare a vieții mele, să te strâng în brațe și să-ți fiu sprijin la bătrânețe. Sper să primești cât mai repede scrisoarea mea și odată ce o primești
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Carolina un stol leneș de cocori. Se Învârteau doar, fără un țipăt, În cercuri largi la Început, apoi mai mici, tot mai mici, și, la un moment dat, a intrat În pământ asemenea unui vârtej cu vârful În jos și duși au fost. Unii cred că și acum Îi aud bătând rar din aripile lor moi, dincolo, deasupra mării. Prefera să aștepte decât să intre În atelier. Nudurile cu care erau tapetați pereții Îl indispuneau. Comparând-o cu femeia matură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la doi pași de tablouri, cu spatele la ele și zise: Acești patru pictori pot spune cu sufletul Împăcat, fără deosebire de naționalitate: Am pictat pe-acest pământ, s-avem glorie-n mormânt! Amin, răspunse mulțimea spășită, cu gândul la toți cei duși și nu doar la pictori, Întrucât fiecare dintre ei avea pe câte cineva mutat la cele veșnice, chiar și fără să fi pictat vreodată. Kutya fasza de glorie, zise Nagy Oszkár furios. De unde scoate el timpeniile astea? Nici măcar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și cei doi "băutori domnești", de vin gratis, plătit, adică, de părintele. Șugubăț, a cerut la bufet "ruși cu ceapă". Așa li se zicea hamsiilor sărate pe-atunci, "ruși". "Vreau să mănînc ruși cu ceapă. Dă-mi să mănînc ruși". Duși au fost la pîrnaie, tustrei. S-a întors după cinci ani, de nerecunoscut: tuns chilug, c-o sfoară în talie, să-i țină cumva zdreanța de palton. "Aiștea vor să dea jos raiul din ceruri, copchilă". Niciodată bunica Leonora n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
stîngă a vitraliului. "Zău, Iordana?" se aude vocea mea de-a doua, cum ai spune mamă de-a doua, mamă vitregă. "Chiar ăsta-i motivul? Pe cine prostești? Nu cumva ți-e frică să nu aluneci cu gîndul la timpul dus, scurs, apus? Ce aripi întinse mai aveai și ce pas de domnișoară! Și cît o invidiezi pe nubila aia în devenire! Cu pîntec suav de Evă și cu șarpele-colan în jurul gîtului. Incercînd apa solzoasă cu vîrful piciorului, atrasă de oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tibetană a lui Ion Mircea, Copacul cu 10.000 de imagini. Tano se repede în salturi. O îmbrîncește pe Miss Deemple, să-i arate drumul spre fundul curții, unde-i place să lenevească în bătaia soarelui, ba chiar să doarmă dus, în frunze. Pe cîinele meu (castrat, fapt neluat în seamă de veșnicele lui musafire, Dunguța și Gipsy) îl fericește tînăra femeie: proaspătă, dezastruos de bună de iubit. O amiroase, sare cu labele pe sînii ei ca niște colibe africane. Șichy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]