438 matches
-
1938 V De șaptespre-ce luni curat Te chem la casa ta, Și gâdelui m-am prosternat, Tu - fiu și spaimă-a mea. Ce-i fiară, om - nu mai pricep Și nu știu să deznod Arcanul tragic și sirep Izbind spre eșafod. Și numai flori - buchet arzând, Și tămâier cadelnițând, Și pași spre undeva, Și-n ochi mă cată înțelept Să-mi pro-rocească moartea drept O uriașă stea. VI Zile trec,- ușoare-n pene, În celula ta strivit, Fiule, cum te-au
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
cimitir. Făcînd abstracție de atitudinea noastră rațională care, de altfel, nici nu mai contează acum foarte mult, trebuie observat că formele care populează piața prelungesc și conservă, prin natura și prin expresia lor, funcția dublă a acestui loc: aceea de eșafod și de spațiu al eliberării. Acestor expresii brute și manifestări spontane li s-a asociat, în mod legitim, și arta propriu-zisă. Platoul din fața Teatrului Național a găzduit repetate intervenții ale artiștilor plastici. Instalații cu suport textil, rea-li-zate de studenți sau
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
asupră-i. În iulie, armata răsculaților va fi înfrântă în fața cetății Timișoara. Gheorghe Doja va fi supus unui supliciu unic. Descrierea lui Griselini este extrem de plastică: „Deoarece căutase în chip manifest să se impună ca un tiran, fu legat de eșafod cu lanțuri grele. Apoi fu pus pe scaunul de tortură. Supliciul începu prin așezarea - spre batjocură - a unei coroane de fier pe cap. Fu silit să țină în mână un sceptru de fier. Atât coroana, cât și sceptrul erau înroșite
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
cimitir. Făcînd abstracție de atitudinea noastră rațională care, de altfel, nici nu mai contează acum foarte mult, trebuie observat că formele care populează piața prelungesc și conservă, prin natura și prin expresia lor, funcția dublă a acestui loc: aceea de eșafod și de spațiu al eliberării. Alături de aceste expresii brute, de aceste manifestări spontane, s-a așezat, în mod legitim, și arta propriu-zisă. Platoul din fața Teatrului Național a găzduit repetate intervenții ale artiștilor plastici. Instalații cu suport textil, realizate de studenți
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
al Patimilor transpus în tradiția doloristă și care vorbește limba de origine a creștinismului, aramaica, a stîrnit oprobiul diverselor cercuri "pacifiste" și estetice: prea mult sînge egal prea puțin mesaj. Carnea și spiritul se întîlnesc la Gibson de obicei pe eșafod, în marile încercări și pentru care trebuie să-ți meriți numele pe care vrei să-l lași nepătat posterității, precum cel de Braveheart. Noul său film apelează la același procedeu rar utilizat, acela de a resuscita limbi moarte în care
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
o dureroasă presiune pe timpane", a vedea ca ,prin ceață". Sau ne relatează cum ,turuie" un regulament militar, ,cuprins de o furie a rostirii, de un delir verbal, nestăpînit, vindicativ, de parcă aș fi împărtășit mulțimii ultimele gînduri de la înălțimea unui eșafod imaginar". Așadar e specificat de o emotivitate vie, tensionată, de nuanță viril-orgolioasă, ispitită de autoscopie ca și de transpoziție în claritățile ideii. Dar stihia istoriei l-a silit a se măsura cu pîclele absurdului totalitar, pe un ,cer potrivnic", trasînd
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
într-o lume în care autoritățile, mass-media și populația îl așteptau cu toate onorurile pregătite, în această lume Soljenițîn simte că piedestalul gloriei mondiale pe care se urcase grație Nobelului din 1970 începe să semene tot mai mult cu un eșafod. Privește dezorientat lumea din jur, contemplă societatea aceea a drepturilor și a libertăților neîngrădite, și simte abia acum că ceva s-a schimbat radical. Toți se uită la el ca la urs, toți așteaptă să facă declarații ultime și să
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
drept blazon o căpățână de porc cu deviza "nu fără muștar!"), cu aventurile galante ale vremii (viața aventuroasă a ambițiosului conte de Essex, amant al reginei, mai tânăr decât ea cu treizeci de ani, sfârșit în cele din urmă pe eșafod, cel care avea să fie și... "doamna brună din sonete"), cu marile beții de bere (viciu împrumutat de la danezi) atât de necesare ca... "leac contra ciumei", cu mestecarea, la spectacole, de cîrnați uscați, pe post de dropsuri și chips, cartea
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
Retragerea sprijinului politic pentru ministrul Gheorghe Fluture, cel mai bun ministru al PNL, poate fi încadrată la sabotarea economiei naționale și a procesului de integrare în Uniunea europeană." Haralampy: Sabotarea economiei naționale?! Când se-ntoarce dom' Tăriceanu din Franța - ghilotina, eșafodul sau zidul Târgoviștei! Scurt! Traian Băsescu, absolvent magna cum laude, al cursului intensiv de resuscitare. La proba practică, unei jurnaliste: - Dacă te urci pe masă îți arăt ce am învățat..." (Telejurnale, 23.11) Haralampy: Ce înțelegem de-aici? Că domnul
Pandora și televizorul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10085_a_11410]
-
întâmplător aceștia prin CIA și-au adus contribuția la capturarea sa. Ca și efuzivul Istrati pe un alt meridian, Che reprezintă formula radicală a revoluției, cea care nu suportă compromisurile și a cărei realizare nu se poate împlini decât pe eșafod, omul a avut toate datele canonizării sale ulterioare, devenit peste timp un simbolic purtător de cuvânt al oricărei insurgențe în numele unui ideal stofa din care sunt creați martirii. În cele două părți ale filmului său, partea I descriind aventura cubaneză
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
neclar și chiar sumbru. Va trebui totodată să convingă părțile să nu le fie teamă de confruntarea ce va urma, când vor trebui să își arunce în joc, cu condescendenta necesară, tot arsenalul de argumente pe care și-au clădit „eșafodul de luptă”, pentru a obține un rezultat de câștig-câștig. Aliniatul 4 - În cazul când din analiza conflictului și a părților implicate se desprinde posibilitatea ivirii unor certuri grave la masa negocierii, ce pot degeneră în acte de violență, mediatorul, înainte de
Primul cod orientativ privind procedura medierii conflictelor de la A la Z by Mihaiu Șanța () [Corola-publishinghouse/Law/705_a_993]
-
dictatorul a fost împușcat. Relația vînat-vînător s-a dovedit, încă o dată, reversibilă. Aviditate, ferocitate, comoditate - aceasta e deviza nerostită, dar reală a elitei vînătorilor contemporani (politicieni, oameni de afaceri, purtători de titluri nobiliare etc.). A citit vreunul din ei romanul Eșafodul al scriitorului kîrgîz Cinghiz Aitmatov? E descrisă acolo o vînătoare din timpul regimului sovietic care i-ar face pe toți să pălească de invidie. în stepă cade prima ninsoare. E vremea ca lupii să plece la vînătoarea de saigale (un
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
face umbră erau de-acum inofensivi sau morți. Foștii lui protectori, ducele de Uceda și fray Luis de Aliaga, favoriții regelui anterior, se aflau În exil; ducele de Osuna era În dizgrație, cu proprietățile confiscate; ducele de Lerma scăpa de eșafod numai datorită purpurii de cardinal - Îmbrăcat colorat, să nu fie spânzurat, zicea refrenul popular -, iar Rodrigo Calderón, un alt personaj proeminent al domniei anterioare, fusese executat În piața mare. Nimeni nu mai stătea În calea acestui bărbat inteligent, cult, patriot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Apusul și Centrul Europei. Am rătăcit de unul singur, într-o dimineață rece, sticlos luminoasă, de-a lungul meterezelor și șanțurilor tip Vauban, prin tuneluri misterioase, cu ca mere de tortură și drumuri de acces către tunurile fioroase, pe lângă sinistrul eșafod al tragerii pe roată a lui Horia, apoi printre uriașii cai frizieni olandezi pe care defilează garda cetății. O dimineață solitară care mi-a alimentat din plin paseismul. Totul e rezultatul unei munci uriașe de peste un deceniu. Autori: primarul Mircea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de teatru despre Revoluția franceză mă atrag și acum și le devorez, în ciuda faptului că teoretic lupt împotriva ideilor revoluției. Mă fascinează figurile oamenilor Convenției, agitația acelor ani și, trebuie să spun, primejdia la fiece moment de a merge la eșafod. Îmi plac personajele cele mai detestate: Robespierre, Marat, Saint-Just, eroii absurzi, făcând o politică aparent lipsită de bun-simț, descreierată. (Ioanide: "Robespierre voia ceva onorabil: să doboare despotismul monarhic!") O paranteză: Bunul-simț n-are succes în istorie. Spre pildă, Napoleon. Toate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de sine, disprețul, poate naiv, dar justificat în contra înnoiturilor străine au făcut cu putință ca poporul să se redeștepte din somnul de o sută de ani, somn care s-a început când cel din urmă din Basarabi au căzut pe eșafod și care s-a sfârșit abia în secolul nostru. Da! Familiile vechi sunt menite a se stinge, pentru că n-a vrut Dumnezeu ca un copac al pădurilor sale să crească până la cer. Da! în locul stejarului secular stejarul cel tânăr se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
uneori pleoapele, mînjindu-mi corneea de lichid placentar, și, prin sticla groasă a uterului, străvedeam Lumea: două animale imense adulmecîndu-se în vizuina lor, luîndu-se-n brațe în patul de scîn-duri, pătrunzîndu-se cum s-ar pătrunde doi aștri. Două anatomii monstruoase răstignite pe eșafodul de scânduri, două exponate teratologice. Uterul mamei deforma ca o lentilă de carne lumea nouă în care aveam să fiu expulzat. Văzut prin el, craniul femeii se alungea, botul i se umplea de colți înspăimîntători, coastele îi împungeau prin piele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-l aducea în fiecare zi, înfruntînd mândră privirea celor cu care se-ncrucișa pe trotuar, pe lângă gardul spitalului împletit cu rochița-rândunicii. El, cu pieptul scos înainte, părea să i se împotrivească din răsputeri, de parcă ar fi fost târât spre eșafod de un gardian nemilos. O frază a lui, din cele pe care, într-un destrămat bavardaj, le lăsa să ningă ușor și continuu peste creștetul meu, m-a făcut pentru o clipă atent: "Și nu știu dacă am ajuns în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lichidul i se scurge pe mâna sa dispărută. Weber opri dușul și închise ochii. Timp de câteva clipe, afluenți calzi continuară să-i șiroiască pe spate. Până și corpul nevătămat era el însuși o fantomă, construit de neuroni ca un eșafod de-a gata. Corpul era singura noastră casă, și chiar și el era mai degrabă o carte poștală decât un loc. Nu locuim în mușchi, articulații și tendoane; locuim în ideea și în imaginea, și în amintirea noastră despre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trecut. Ochii și mintea ei au dus dincolo de mormânt imaginea capitalei, a unei Viene devastate de război, ea căutându-și fratele ce pleca pe frontul italian, „toate, iubirea, primăvara, anii, necazurile, tot, sunt Încă vii În ochii capului rostogolit pe eșafod”, ehe, „ce zici, vere” Îți spune o rudă venită de pe undeva de la Sibiu mușcând din mărul „pomului de mort”, „mai știm și noi cum e cu viața asta”, are sare la subraț și duhnește a palincă, „uite, eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mă ghida calmă către niște trepte. —Toffee e cel mai potrivit cal pentru tine care nu ai experiență și ești și puțin speriată. Nu te lăsa speriată de mărimea lui, este un mielușel. Mă simțeam de parcă aș fi urcat treptele eșafodului. Apoi am înlemnit. — Tocmai mi-am amintit de ce am călărit numai o dată, i-am șoptit eu Brendei ca să nu mă audă Ed. Mi-e frică de mor de cai. Brenda mă prinse cu blândețe de picior introducându-l în scăriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de fericire, Ștefan zâmbind trist, Radu luminos ca un înger și Mateiaș serios, mișcându-și buzele ca în rostirea continuă a unei rugăciuni. Ultimul, bătrânul voievod, cu barba albă, adus de spate privea cum urcau treptele estradei, de fapt ale eșafodului, ca într-o înălțare cei dragi lui, mândria lui. Se îndreptă să urce și el. Se așezară la locurile lor pe fundalul unui zid de ieniceri. Călăii se înclinară în fața sultanului și apoi în fața osândiților, o plecăciune plină de respect
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
n-a putut nicicând gândi psalmistul, puse stăpânire pe cugetul lui, și încă un pas spre lumină, până când, ajuns în fața butucului, se identifică întru totul luminii: — Cred, Doamne, și mărturisesc! Îngenunche. Butucul îl vedeau doar cei din corturile din partea opusă eșafodului, el Ștefan Brâncoveanu nu vedea decât Tronul Slavei lui Dumnezeu. De sub eșafod, sângele șiroi începu să șerpuiască pe pavajul alb al pieții. Nu erau mulți curioșii care veniseră să asiste. Greci și turci priveau prelingerea sângelui și-și aminteau povești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încă un pas spre lumină, până când, ajuns în fața butucului, se identifică întru totul luminii: — Cred, Doamne, și mărturisesc! Îngenunche. Butucul îl vedeau doar cei din corturile din partea opusă eșafodului, el Ștefan Brâncoveanu nu vedea decât Tronul Slavei lui Dumnezeu. De sub eșafod, sângele șiroi începu să șerpuiască pe pavajul alb al pieții. Nu erau mulți curioșii care veniseră să asiste. Greci și turci priveau prelingerea sângelui și-și aminteau povești de groază spuse de bunici bătrâne, legenda marelui duce Notaras care, atunci când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a avut cum să blesteme, mucenicii nu blestemă niciodată, ei pleacă rugându-se și împreunându se cu Hristos, ca și El sunt părtași la Liturghia cea Mare cu Jertfă de Sânge. N-avea cum să blesteme, a stat acolo pe eșafod, avându-L alături pe Tatăl Cel care și-a însoțit Fiul urcând pe Golgota, a stat, pe rând ca părinte cu Constantin, Ștefan, Radu și apoi, luându-l de mână, l-a dus spre jertfă pe Mateiaș. Era atunci să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]