KorAP: Find »[drukola/base=economisire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...240 >

5,978 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638

presupune că majorarea câștigurilor de productivitate va încetini într-un viitor apropiat. Ca răspuns la această stabilitate a productivității, ne mai putem aștepta la o creștere a prețurilor acestor servicii și, apoi, a indicelui prețurilor la consum. Nivelul și afectarea economisirii depind la fel de strâns de vârsta persoanelor și, dacă îmbătrânirea populației afectează consumul, afectează și economiile gospodăriilor atât la nivel global cât și în termeni de structură a plasamentelor. Pe plan teoretic, rata de economisire ar trebui să fie cu atât

Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
prețurilor la consum. Nivelul și afectarea economisirii depind la fel de strâns de vârsta persoanelor și, dacă îmbătrânirea populației afectează consumul, afectează și economiile gospodăriilor atât la nivel global cât și în termeni de structură a plasamentelor. Pe plan teoretic, rata de economisire ar trebui să fie cu atât mai înaltă cu cât proporția de adulți de vârstă matură este mai mare și cu cât speranța de viață este mai lungă. Există, normal, o legătură între prelungirea duratei de viață și importanța patrimoniilor

Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
84 0,72 Sursa: Marceline Bodier: "Les effets d'âge et de génération sur le niveau et la structure de la consommation", Économie et Statistique, no. 324-325, 1999, p. 167. Normal, distorsiunile ușor de observat în cadrul funcțiilor de consum și de economisire sunt rezultanta acestor multiple efecte care uneori se întăresc unul pe celălalt, uneori se opun, dar întotdeauna se completează. Tabelul 26. Consum final și efecte de generație Servicii bugetare Consumul unei gospodării între 60 și 64 de ani împărțit la

Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
resursele naturale compatibile cu reînnoirea generațiilor. Ceea ce este adevărat în domeniul naturii este și în domeniul financiar, iar împrumutul trebuie să fie compatibil cu capacitățile de rambursare ale generațiilor viitoare, numai dacă presupunem că membrii actualei generații, ultra-raționali, își măresc economisirea privată și deci moștenirile pentru a compensa creșterea viitoare a rambursărilor de efectuat. Teorema echivalenței între impozite și împrumuturi, datorată lui Ricardo și actualizată de Barro, arată că în cazul unui altruism pur, intervenția publică nu este necesară. În cazul

Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
datorii și de obligații încrucișate care le întărește solidaritatea și care-i incită să se comporte reciproc în mod altruist. Ca exemplu, pentru a le mulțumi celor mai în vârstă pentru eforturile înfăptuite pentru noi în materie de educație, de economisire și de moștenire, trebuie să acceptăm să rambursăm o parte din împrumuturile pe care au fost obligați să le facă, dar trebuie de asemenea să acceptăm să le vărsăm via un proces de repartiție echitabil, pensii, pensii de vechime și

Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
vârstă: într-o fază inițială (tinerețe), consumăm mai mult (incluzând educația) decât ceea ce producem; în faza adultă, producem mult mai mult decât consumăm, pentru a rambursa sumele avansate de care am beneficiat în tinerețe și pentru a acumula rezerve (creșterea economisirii) în perspectiva unei pensionări, a cărei durată este în creștere; în faza de bătrânețe, micșorarea veniturilor disponibile duce la aprovizionarea din economiile acumulate anterior reducându-le astfel ponderea. Natura cheltuielilor de consum se modifică, și ea, cu vârsta: cumpărăm bunuri

Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
context, profunda modificare a structurilor pe vârstă ale populației totale cu care sunt de acum înainte confruntate societățile noastre nu va putea decât să inducă o transformare a sumelor și tipurilor de consum, ca și a nivelurilor și motivațiilor de economisire. Aceste profunde evoluții structurale ies obligatoriu din cadrul transferurilor private (transmiteri de patrimoniu inclusiv): paralel cu acestea, transferurile publice sunt și ele purtătoarele unor consecințe, implicând generații diferite. Contabilitatea dintre generații încearcă de acum înainte să țină seama de ele, propunând

Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
de ecou, 30 Efect de calendar, 15, 32 Efect de comportament, 15 Efect de generație, 95, 219, 246, 252-253, 255, 282 Efect de moment, 219 Efect de selecție, 142, 145 Efect de structură, 15, 27, 95 Efect lucrător descurajat, 108 Economisire, 86, 90, 92, 127-130, 147, 212, 214, 245-255, 282 Echilibru demografic, 10, 19 Echitae orizontală, 163, 168-174, 195 Echitate între generații, 92, 95-96, 275 Echitate verticală, 162, 195 Evenimente demografice, 11 F Factori conjuncturali, 31-36 Familialism, 186 Familie fiscală, 163

Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418

doctorii cărora le este frică de ordinea profesiunii lor ca în fața Sfintei Inchiziții, chiar și în spitale se evită, unde este posibil, folosirea limbajului sacru al medicinei cu pacienții, limbaj plin de termeni derivați din greacă și latină. Însă în fața economisirii forțate din sistemul de sănătate nu se supun voluntar nici industria farmaceutică, nici doctorii și farmaciștii, și nici spitalele sau politicienii. Lucrul cel mai important rămâne faptul că o persoana bolnavă, sau în faza terminală rămâne în totalitate o ființă

Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

Deficitele bugetare permanente, datorate faptului că e mult mai ușor sa propui noi cheltuieli decît noi impozite, au fost finanțate prin creație monetară. Potrivit economiștilor ofertei, intervenția crescîndă a Statului a paralizat oferta, iar excesiva impozitare a veniturilor a descurajat economisirea și chiar munca. Pentru economiștii Școlii Public Choice, Statul nu poate fi nicio-dată la fel de eficace precum piața, în materie de producție. Logica Statului este de tip birocratic, de unde supracosturi ce nu există atunci cînd producția este asigurată de o intreprindere

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
cheltuieli pentru sănătate, proiecte economice etc.); c) cheltuieli ce au ca scop bunăstarea imediată, incluzînd în principal cheltuielile de transfer (către comunități sau instituții, cu titlu definitiv); d) cheltuieli neproductive, care constituie o risipă de resurse; e) cheltuieli prezente pentru economisirea unora viitoare care se amortizează pe termene lungi (Ex.: cheltuielile de educație). După caracterul lor, permanent sau incidental, cheltuielile publice se împart în ordinare și extraordinare. După modul în care se materializează, deosebim cheltuieli de personal și cheltuieli materiale. Din

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
plătitorii de impozite sunt și votanți și se pot orienta către alte partide decît cele care impun o creștere prea mare a sarcinii fiscale; limite de ordin economic, care țin seama de faptul că o impozitare excesivă descurajează munca, inițiativa, economisirea, investițiile, afectează spiritul antreprenorial și mediul de afaceri în general; O serie de economiști (E.Sax, A.C Rigon) consideră că nivelul optim al poverii fiscale este cel pentru care utilitatea marginală a cheltuielilor publice este egală cu utilitatea marginală

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Certitudinea; 3) Eficiența; 4) Comoditatea. La acestea, ulterior, economiștii moderni au adăugat altele, cum ar fi: 5) Neutralitatea, în sensul de a nu distorsiona mecanismul prețurilor; 6) Stabilizarea, în sensul utilizării impozitelor pentru reglarea economiei; 7) Efectul stimulativ pentru muncă, economisire și investire; 8) Stabilitatea; 9) Flexibilitatea; 10) Redistribuirea avuției și a venitului. La aceste principii, economistul francez Maurice Allais mai propune: individualitatea, nediscriminarea, confidențialitatea, legitimita-tea și lipsa arbitrariului. Din aceste principii rezultă o serie de cerințe ale impozitării astfel: Distribuția

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
a petrecut, în ultimele decenii, un proces invers, de reducere a numărului de unități, dublat de o tendință de federalizare, regionalizare, autonomizare. În țările estice, procesul pare firesc, după hiper-centralizarea comunistă; în Occident, desigur, reducerea a vizat o mai mare economisire și eficiență în furnizarea serviciilor publice. Acest criteriu a prevalat asupra celui politic, foarte multe structuri de acest tip fiind desființate, fără ca cetățenii să se simtă mai departe de reprezentanții lor. Totuși, unitățile mai mici de guvernare, fiind mai apropiate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
o perioadă mai mare de timp, atunci esențialul intervențiilor puterilor publice va consta din: reducerea taxării capitalului și a costului mîinii de lucru (dezindexarea salariilor și prețurilor); accentuarea eforturilor în materie de cercetare, în industriile și tehnologiile de vîrf; încurajarea economisirii prin reforma piețelor financiare. Un studiu al O.C.D.E. subliniază faptul că intervențiile publice directe n-au avut decît puțină eficacitate în materie de adaptare a industriei la evoluția cererii mondiale. Studiul subliniază că ajutoarele acordate sectoarelor aflate în dificultate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
repune în cauză legea lui Say, zisă și legea debușeelor, care stipula faptul că orice ofertă implică o distribuire a veniturilor care creează propria-i cerere. În optica keynesiană, dimpotrivă, o supraproducție este posibilă datorită faptului că ponderea relati-vă a economisirii crește pe măsură ce crește venitul. Aceasta îl conduce să considere economisirea ca pe o fugă din circuitul economic. Atunci cînd economiștii care l-au precedat considerau economisirea ca un prealabil necesar investițiilor, deci un element benefic, Keynes dorea, dimpotrivă, sterilizarea economiilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
care stipula faptul că orice ofertă implică o distribuire a veniturilor care creează propria-i cerere. În optica keynesiană, dimpotrivă, o supraproducție este posibilă datorită faptului că ponderea relati-vă a economisirii crește pe măsură ce crește venitul. Aceasta îl conduce să considere economisirea ca pe o fugă din circuitul economic. Atunci cînd economiștii care l-au precedat considerau economisirea ca un prealabil necesar investițiilor, deci un element benefic, Keynes dorea, dimpotrivă, sterilizarea economiilor. Mai mult, el preconiza recursul la împrumut și la deficit

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
În optica keynesiană, dimpotrivă, o supraproducție este posibilă datorită faptului că ponderea relati-vă a economisirii crește pe măsură ce crește venitul. Aceasta îl conduce să considere economisirea ca pe o fugă din circuitul economic. Atunci cînd economiștii care l-au precedat considerau economisirea ca un prealabil necesar investițiilor, deci un element benefic, Keynes dorea, dimpotrivă, sterilizarea economiilor. Mai mult, el preconiza recursul la împrumut și la deficit public pentru a dezvolta investițiile, eliminînd astfel anticipările asupra unor economisiri viitoare. Deci pentru a evita

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
care l-au precedat considerau economisirea ca un prealabil necesar investițiilor, deci un element benefic, Keynes dorea, dimpotrivă, sterilizarea economiilor. Mai mult, el preconiza recursul la împrumut și la deficit public pentru a dezvolta investițiile, eliminînd astfel anticipările asupra unor economisiri viitoare. Deci pentru a evita efectele perverse negative ale funcționării spontane a piețelor, Keynes avea în vedere o creștere a rolului reglator al statului. Și el a fost înțeles: Mai întîi că prin intermediul prelevărilor lor obligatorii și al cheltuielilor lor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de suedezul G. Myrdal, a propos de egalitatea dintre economii și investiții. Într-adevăr, în logica liberală, orice deficit constituie o prelevare asupra unei producții private, care se face în detrimentul unei cereri private. Contracția acesteia se traduce deci printr-o economisire crescută. Cum presupunea Ricardo meditînd la deficitele finanțelor publice britanice pe timpul războaielor napoleoniene, orice supraconsum public este compensat de o economisire privată. Iar dacă cheltuiala publică e transformată în investiții (construcții de imobile, drumuri și alte infrastructuri), aceasta va fi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
prelevare asupra unei producții private, care se face în detrimentul unei cereri private. Contracția acesteia se traduce deci printr-o economisire crescută. Cum presupunea Ricardo meditînd la deficitele finanțelor publice britanice pe timpul războaielor napoleoniene, orice supraconsum public este compensat de o economisire privată. Iar dacă cheltuiala publică e transformată în investiții (construcții de imobile, drumuri și alte infrastructuri), aceasta va fi deci finanțată printr-o economisire privată echivalentă, căci legea lui Say presupune egalitatea sistematică dintre economii și investiții. Această afirmație este

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
meditînd la deficitele finanțelor publice britanice pe timpul războaielor napoleoniene, orice supraconsum public este compensat de o economisire privată. Iar dacă cheltuiala publică e transformată în investiții (construcții de imobile, drumuri și alte infrastructuri), aceasta va fi deci finanțată printr-o economisire privată echivalentă, căci legea lui Say presupune egalitatea sistematică dintre economii și investiții. Această afirmație este repusă în cauză de Myrdal, care distinge între o inegalitate ex-ante și o egalitate ex-post. Într-o logică de circuit economic, putem într-adevăr

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Corola-journal/Journalistic/70401_a_71726

a fost realizat în zece țări, respectiv Olanda, Belgia, Spania, România, Polonia, SUA, Mexic, India, Coreea și Japonia, scrie . Testul de inteligență financiară - "FQ test" - a inclus 13 întrebări axate pe patru direcții: viitorul financiar, aspecte financiare legate de gospodărie, economisire și investiții. În funcție de numărul răspunsurilor corecte, respondenții au fost încadrați în patru profile de cunoștințe privind banii și finanțele personale: neștiutor (0-4 răspunsuri corecte), începător (5-8 răspunsuri corecte), mediu (9-11 răspunsuri corecte) și avansat (12-13 răspunsuri corecte). "Rezultatele FQ test

Trei sferturi dintre români au cunoştinţe financiare reduse, dar peste 90% vor să le dezvolte-studiu (2011) [Corola-journal/Journalistic/70401_a_71726]
un nivel redus de cunoștințe financiare (încadrându-se în profilul «începători»), procent sensibil peste media globală, de 63%. Acestă categorie de consumatori înțelege elementele de bază legate de administrarea banilor, dar întâmpină dificultăți în a utiliza concepte financiare esențiale - precum economisirea pentru pensie sau constituirea unui fond de urgență, potrivit sursei citate. Pentru alți 8% dintre români (care se încadrează în profilul «neștiutor»), chestiunile legate de bani nu prezintă interes, aceștia demonstrând un nivel foarte de redus de înțelegere a problematicilor

Trei sferturi dintre români au cunoştinţe financiare reduse, dar peste 90% vor să le dezvolte-studiu (2011) [Corola-journal/Journalistic/70401_a_71726]
și Polonia această categorie include 10% dintre respondenți, în Belgia - 7%, în Olanda și Spania - 6%, în SUA - 5%, în Japonia și India - 4% iar în Coreea - 3%. "Este interesant de observat că, dacă la nivel global întrebările legate de economisire s-au dovedit cele mai dificile (doar 51% dintre participanți răspunzând corect), în România situația este ușor diferită. Astfel, întrebările cu cel mai redus număr de răspunsuri corecte sunt cele legate de problemele fianciare din gospodărie (51% răspunsuri incorecte), economisire

Trei sferturi dintre români au cunoştinţe financiare reduse, dar peste 90% vor să le dezvolte-studiu (2011) [Corola-journal/Journalistic/70401_a_71726]