494 matches
-
care depășesc 500 cm. Pe coastele de est ale Americii de Sud se înregistrează valori de 200 cm. În zonele tropicale se înregistrează cantități reduse de precipitații, între 100-300cm. Zona ecuatorială (4ș lat. S) este cunoscută ca "zona calmurilor" (sau a calmului ecuatorial). Perioadele de calm nu se întâlnesc decât în proporție de 25% din durată, restul timpului fiind caracterizat de vânturi de suprafață cu direcții variabile și intensități reduse, care alternează cu calmuri și cu grenuri (furtuni violente de scurtă durată), însoțite
Oceanul Atlantic de Sud () [Corola-website/Science/307404_a_308733]
-
fiind caracterizat de vânturi de suprafață cu direcții variabile și intensități reduse, care alternează cu calmuri și cu grenuri (furtuni violente de scurtă durată), însoțite de ploi torențiale, cu frecvente și puternice descărcări electrice. Spre nord și sud de zona ecuatorială întâlnim zona vânturilor alizee, care se extinde pe aproximativ 1200 Km (între 5ș-30ș lat. S). Alizeele au o intensitate normală a vântului de forța 4-5. Sunt vânturi permanente caracterizate printr-o direcție stabilă. În această zonă acționează alizeele de sud-est
Oceanul Atlantic de Sud () [Corola-website/Science/307404_a_308733]
-
fabricat în spațiu din minereuri asteroidale sau lunare. Arthur C. Clarke a introdus conceptul de lift spațial pentru publicul larg în romanul său din 1979, "Fântânile Paradisului", în care inginerii construiesc un lift spațial în vârful unui munte de pe insula ecuatorială fictivă "Taprobane" (Sri Pada din Sri Lanka).
Lift spațial () [Corola-website/Science/324400_a_325729]
-
este un roman științifico-fantastic din 1979 scris de Arthur C. Clarke, recompensat cu premiul Hugo și Nebula. Tema principală a acestui roman o reprezintă construirea în secolul al XXII-lea a unui lift spațial pe vârful unui munte de pe insula ecuatorială fictivă "Taprobane" (identificat cu vârful Sri Pada din insula Sri Lanka). În secolul al XXII-lea, Dr. Vannevar Morgan este un inginer celebru care vrea să transforme 'liftul spațial' dintr-un concept teoretic în realitate. Dar singurul punct de plecare de pe
Fântânile Paradisului () [Corola-website/Science/324402_a_325731]
-
Clarke și-a exprimat ulterior credința că alt tip ce carbon, fulerena, va juca rolul hiperfilamentului într-un lift spațial real. Ultimele descoperiri în ceea ce privește tehnologia nanotuburilor de carbon aduce mai aproape posibilitatea realizării liftului orbital. Acțiunea se petrece pe insula ecuatorială fictivă Taprobane, pe care Clarke o descrie ca fiind „congruentă în proporție de 90% cu insula Ceylon (azi Sri Lanka)”, față de care este situată mai la sud. Ruinele palatului Yakkagala descris în carte seamănă foarte bine cu cele ale Sigiriyei, fosta
Fântânile Paradisului () [Corola-website/Science/324402_a_325731]
-
locul cel mai potrivit pentru întemeierea unei viitoare colonii. Nu există îndoială că există depozite considerabile de gheață și, probabil, alte substanțe volatile în regiunile umbrite ale craterelor polare. Zonele polare nu suportă variațiile zilnice extreme de temperatură, comune zonelor ecuatoriale ale suprafeței lui Mercur. Din aceste motive n-ar fi mari dificultăți în menținerea structurilor de colonii în regiunile polare decât în altă parte pe Mercur. Fiind cea mai apropiată planetă de Soare, Mercur are rezerve uriașe de energie solară
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
Pământ și giganții gazoși mai mari: masa sa fiind de șaptesprezece ori mai mare decât a Pământului, însă doar a nouăsprezecea parte din masa lui Jupiter. Accelerația gravitațională de la suprafața planetei este depășită doar de cea a lui Jupiter. Raza ecuatorială a lui Neptun fiind de 24764 km, este de aproximativ patru ori mai mare decât cea a pământului. Planetelor Neptun și Uranus li se aplică deseori termenul de „giganți ghețoși” și sunt considerate o sub-clasă de giganți gazoși, datorită mărimii
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
sale de rotație fiind comparabilă cu cea a Pământului, variața în lungime a unei zile de pe Neptun, de-a lungul unui an, nu este deosebit de pronunțată. Deoarece Neptun nu este un corp solid, atmosfera sa este supusă rotației diferențiale. Zona ecuatorială a planetei face o rotație completă în aproximativ 18 ore, aceasta fiind mai înceată decât rotația completă a câmpului magnetic, de 16,1 ore. Dimpotrivă, regiunile polare prezintă o situație contrară, perioada lor de rotație fiind de 12 ore. Rotațiile
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
Este estimat că masa sa este cu aproape 50% mai mare decât a Soarelui, măsurătorile infractometrice au arătat că diametrul stelei este de 15 ori mai mare ca al Soarelui. În ciuda acestor caracteristici, steaua se învârte totuși cu o viteză ecuatorială azimutală mai mare decât a Soarelui, având o viteză rotațională proiectată de 3,44 km s. Luminozitatea stelei este de aproximativ 91 de ori mai mare decât a Soarelui datorită temperaturii efective de 4,480 K. Aceasta este mai rece
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
conului drept axă de simetrie, viteza unghiulară de rotație a pendulului este dată de: unde: "l" este distanța de la centrul de masă la punctul de suspensie, "A" este momentul de inerție în raport cu axa de simetrie, "B" este momentul de inerție ecuatorial, iar formula 6 este unghiul pe care îl formează axa de simetrie a pendulului cu verticala.
Pendul fizic () [Corola-website/Science/309869_a_311198]
-
declarată Ziua Națională a Florei și Faunei. În Indonezia se întâlnesc de asemenea din belșug plante tropicale, inclusiv renumita "Rafflesia arnoldi", cea mai mare floare din lume și "Amorphophallus tatinum", cea mai mare inflorescență a genului. Indonezia are o climă ecuatorială. Între lunile noiembrie și martie musonul nordic suflă dinspre China și Oceanul Pacific, iar între lunile mai și septembrie musonul sudic suflă dinspre Oceanul Indian și Australia. De obicei ploile sunt abundente (150-500 cm) pe tot parcursul anului, iar furtunile sunt însoțite
Indonezia () [Corola-website/Science/297702_a_299031]
-
pentru navigația de pe Amazon. Lățimea albiei, în cursul inferior, variază între 15 și 20 km, iar înainte de deltă între 80 și 150 km, adâncimea apelor scade la 20-25 m, dar suficientă pentru navigația vaselor de tonaj maritim. Situat în zona ecuatorială, cu afluenți în ambele emisfere, regimul de scurgere este uniform tot timpul anului. În timpul verii boreale aduc ape bogate râurile de pe partea stângă, iar în vara australă cele de pe dreapta. Totuși, datorită numărului mare de afluenți din emisfera australă, în
Amazon (fluviu) () [Corola-website/Science/299945_a_301274]
-
zi la noapte), precipitații bogate (1 500-3 000 mm/an), cu remarcarea unui sezon ploios și unul mai uscat (care se accentuează către nord și sud în regiunea podișurilor), creează condițiile cele mai favorabile dezvoltării unei vegetații luxuriante, de tip ecuatorial care se suprapune Câmpiei Amazoniei, formând un adevărat "ocean verde” - cel mai mare din lume - cu un rol foarte important în reglarea condițiilor de circulație ale maselor de aer și, respectiv, a umezelii pentru continentul sud-american și chiar pentru Terra
Amazon (fluviu) () [Corola-website/Science/299945_a_301274]
-
s-a menținut pe hărțile maritime engleze până în 1843 În Codexul Popul-Vuh al maiașilor se spune că strămoșii acestora ar fi venit în trecut dintr-o țară situată departe în răsărit. De asemenea, în Venezuela trăiește un trib în mijlocul pădurii ecuatoriale, într-un sat numit Atlan, care păstrează amintirea unei catastrofe ce ar fi distrus patria strămoșilor lor, care era o insulă din Oceanul Atlantic. În Codexul Tira al toltecilor se menționează mai multe râtriburi care au venit dinspre răsărit și s-
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
fiind cunoscut sub numele de Curentul Humboldt. Aducând un volum enorm de apă rece în nordul regiunii Antarctice, păstrează coasta vestică a Americii de Sud temperată și uscată. Pe măsură ce trece la nord de Peru, curentul Humboldt tinde să se unească cu curentul Ecuatorial care curge spre vest de-a lungul Pacificului, „îmbăind” Galápagosul în apă rece. Mai este o cauză pentru climatul specific al Arhipelagului Galápagos, de care Darwin nu știa, și asta este ridicarea apei din adânc la suprafață, acest fenomen fiind
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
și restul Europei de Vest, cu variante regionale sau locale destul de însemnate. Tipologia actuală reține șase mari zone climatice: Mare parte din teritoriile de peste mări este, în schimb, dominată de clima tropicală (de intensitate variabilă), excepție făcând Guyana franceză (climă ecuatorială), Saint-Pierre-et-Miquelon (climă temperat-oceanică) și teritoriile australe și antarctice franceze (cu climă polară și temperat-oceanică). Franța metropolitană se confruntă și cu evenimente climatice cu consecințe importante: furtuni ( au doborât 7% din copacii din pădurile franceze), canicule ( soldându-se cu ), incendii și
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
o largă varietate de peisaje: câmpii agricole sau împădurite, lanțuri montane mai mult sau mai puțin erodate, litoraluri diversificate și văi cu orașe amestecate cu spații neo-naturale. Franța de peste mări conține și ea o importantă biodiversitate (de exemplu, în pădurile ecuatoriale franco-guyaneze sau în lagunele Noii Caledonii). Franța este una dintre cele mai împădurite țări din Europa Occidentală, pădurile ocupând 28% din suprafața țării. Această diversitate a peisajelor și a ecosistemelor este amenințată de (cauzată de densa rețea de căi de
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
(de asemenea, numit "Curentul Subteran al Pacificului Ecuatorial" sau doar "Curentul Subteran Ecuatorial") este un curent subteran care curge spre est, în Oceanul Pacific. În 1951, cercetătorii de la bordul US Fish și Wildlife Service, o navă de cercetare, au observat că echipamentele lor sub apă pluteau în derivă spre
Curentul Cromwell () [Corola-website/Science/320816_a_322145]
-
(de asemenea, numit "Curentul Subteran al Pacificului Ecuatorial" sau doar "Curentul Subteran Ecuatorial") este un curent subteran care curge spre est, în Oceanul Pacific. În 1951, cercetătorii de la bordul US Fish și Wildlife Service, o navă de cercetare, au observat că echipamentele lor sub apă pluteau în derivă spre est. Acest lucru a fost
Curentul Cromwell () [Corola-website/Science/320816_a_322145]
-
Zambezi, care se varsă în Oceanul Indian. Lacul Nyasa (Malawi) este înconjurat la nord, din ambele părți, de munți abrupți și înalți. La nord de bazin se întinde masivul Rungwe, piscul său cel mai înalt măsurând 3175 metri altitudine. Clima este ecuatorială, cu căderi abundente de precipitații, cu excepția sezonului uscat (din mai până în octombrie). Temperatura medie anuală variază între +20 °C și +27 °C. Economia are la bază pescuitul și prelucrarea peștelui, exportul de pești decorativi și navigație (feriboturi și vase de
Lacul Nyasa () [Corola-website/Science/311921_a_313250]
-
la o distanță de 325 km în , urmat de Margherita Peak, situat la nord-vest de Kilimanjaro, la 898 km depărtare, în munții Ruwenzori. Înființat în anul 1973 și deschis în anul 1977 cuprinde pe teritoriul său Masivul Kilimanjaro și păduri ecuatoriale, muntele Kibo, Mawenzi și Shira. Scopul parcului național, care are o suprafață de 756 km², este de a proteja muntele, flora și fauna din regiune. Se găsește între Masivul Kilimanjaro și Lacul Victoria, însă mai apropiat de lac se află
Kilimanjaro () [Corola-website/Science/304042_a_305371]
-
de box îndreptată asupra Oceanului Pacific. îmbrățișări zgomotoase; dar ce mai puțea,... puțea urât de tot, tocmai venea din Rwanda, și mirosea a ars, a pârlit, a hoit, a mii, sute de mii de căldări de sânge vărsate în razele soarelui ecuatorial, când cu misiunea ONU eșuată. Niciodată Omicron nu mi se păruse atât de vorbăreț și de confuz. Africa atacă logica. Și dacă ești, și-așa, buimăcit de ce ai văzut, sintaxa o ia razna,... numai interjecții și adjective... Și cică, dacă
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]
-
Abd El-Kader, care a durat până În 1847; Tunisia a devenit protectorat În 1883; Marocul, foarte râvnit și de celelalte puteri, abia În 1912. „În 1914, influența franceză se Întinde asupra Africii de Nord ș...ț, a Africii de Vest și a Africii Ecuatoriale, plasate sub autoritatea unor guvernatori, asupra Indochinei (Cochinchina, Annam, Tonkin, Cambodgia, Laos) ș...ț, asupra Madagascarului, Antilelor, Oceaniei și asupra avanposturilor comerciale din India” (Encyclopaedia Universalis, vol. 9, 1993, p. 846). Ca și Anglia, și Franța a profitat de fărâmițarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
timp - obligă la realizarea unui echipament mai performant, mai divers și mai complex: unele harpoane eschimose conțin până la 26 de componente. Contrastul în raport cu așchiile retușate ale unora dintre aborigenii australieni, sau cu inventarul la fel de frust al unor populații din zonele ecuatoriale, este mai mult decât grăitor. Semnificativ de inegală este și ponderea vânătorii, frecvent exagerată de atenția acordată de etnografi acestei activități: în general, cu excepția zonelor arctice, ea oferă, în termeni calorici, între 30-40 % din dieta cotidiană (Marlowe 2005, 2007). Diviziunea
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
emisfera sudică. Întrucât vânturile sunt denumite după direcția dinspre care bate vântul, cele din emisfera nordică sunt numite alizee de nord-est, iar cele din emisfera sudică sunt numite alizee de sud-est. Alizeele din ambele emisfere se întâlnesc în zona calmelor ecuatoriale. Când se deplasează peste regiunile tropicale, masele de aer se încălzesc la latitudini mai mici din cauza luminii solare mai directe. Cele care se dezvoltă deasupra uscatului (cele continentale) sunt mai uscate și mai calde decât cele care se deplasează peste
Alizeu () [Corola-website/Science/304259_a_305588]