542 matches
-
intransigent, gânditori mistici din afară de sfera creștinismului tradițional, cum e Jacob Bohme sau Franz Baader, pe care îi discută și îi aprobă cu entuziasm Berdiaev (Nikolai Berdiaev: Der Sinn der Schaeffens cap. despre „Creativism și sex”) văd în Adam cel edenic figura îngerească a desăvârșitului androgin. Androginitatea, susțin acești reprezentanți ai unei metafizici extrem de nebuloase, e adevăratul chip și asemănare a lui Dumnezeu în om. Asemenea interpretări pornesc desigur, între altele, de la experiența comună a profundei noastre imperfecțiuni, ce se manifestă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mod de viață consacrat pentru veșnicie; modelul lui e îngerul. A realiza modul existenței îngerești în trupul omenesc e idealul monahismului creștin. Androginul nu există în natura văzută. Patria lui e paradisul ceresc. Și dacă e un domeniu unde nostalgia edenică se exercită cu amploare fără egal ca refuz al condiției mizeriei terestre și ca elan către viața veșnică, acesta e ascetismul creștin. Paradisul e primăvara duhovnicească a frumuseții neveștejite, a lumii fără amurg, a tinereții fără moarte, a fecioriei neîntinate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ieșire din era reprezentării, pe când radicalismul lui Zerzan merge pe o altă cale. Modernismul a fost acuzat de obsesia unui viitor nerealizat ("proiect neîncheiat"), pe când pseudotransmodernismul zerzanian întrevede viitorul printr-o întoarcere în precivilizație, utopică recuperare a unui presupus stat edenic nepervertit de civilizația cuvântului. Ideologul american caracterizează esența modernității ca fiind dialogică, pe când el crede într-un holism de tip monologic, preistoric, nu postistoric ("o singură viziune"). Antimodernismul lui Zerzan implică "negația tuturor simbolurilor, a limbilor și culturilor", într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
abia perceptibile de erotică marțială. A survola cu privirea numai aparențele superficiale, într-un fel reținut din decență, intra astfel într-o stranie conivență fumigenă cu a privi mult dincolo de ele, în domeniul aspirațiilor încă de împlinit, înspre nuditatea ultimă, edenică a umanului. Aspirațiile sociale cele mai nobile își protejau dreptul la o confirmare viitoare prin refuzul deliberat de a lăsa privirea să sfâșie excesiv vălul în direcția aproapelui; posibilitatea de întâlnire cu omul mai bun din el se găsea astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Cu toate astea, nu numai că mai toată marfa rămase cu îndărătnicie la locul ei, dar în urma lui Rică se adună încet-încet, ca un nor sumbru, o ceată într-o dispoziție deloc jovială. Ce se întâmplase? Echipată în uniforma-i edenică, gloata altfel foarte pestriță atrasă de soarele occitan se prevala ostentativ de libertățile mari și deloc ubicui garantate local. În treacăt fie spus, în perioada de intense experimentări sociale a anilor '60, à la guerre comme à la guerre și
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cei care erau motivați și îndemnați să exclame acest cuvânt din motivații strict mundane, cum ar fi cele social-politice, au existat, desigur, și participanți care credeau în sosirea unui eliberator din negura decadenței spirituale, unui mântuitor ce ar redeschide porțile edenice ferecate în clipa de blestem a întovărășirii dintre ființa adamică și demon. Acești participanți ce au recunoscut în Hristos prezența Divinității și au sesizat ca unic scop al venirii sale descătușarea ființei umane de marasma și extensiile negative ale păcatului
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
propriei agonii, Hristos pare a asculta șoaptele iscate prin lemnul ce-l poartă întru calvarul său, șoaptele rugăciunilor și blasfemiilor rostuite de cei pe care îi însoțește dintotdeauna. În noaptea decadenței umane, el își poartă răscrucea dintre urcușul spre înălțimi edenice și coborârea în avataruri de infern. Surd la zumzetul istoric uman și mut în a răspunde insultei mundane, pășeșete pe lespezile propriului coridor asemeni zeului ce este mai prezent în propria absență. Generându-și acea sferă ce-l înconjoară, Divinitate
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
o iubesc și căreia îi privesc chipul adorat te iubesc, eu trebuie să-mi aud nu glasul integrării mele lumești, ci vocea de eros a dragostei ce mă poartă spre delirul unei alte vieți, spre extazul unei existențe întru amor edenic. Așadar, această dragoste, ce plutește numai într-un timp al ei, îmi poruncește imperial clipa deschiderii mele afective întru cuvânt și nu eu impun momentul de apariție al unei astfel de convulsive deschideri. A nu asculta frecvența de trăiri ale
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cea a "Luminii" sau a "Paradisului", în care prevalează plăcerea erotică, iar a patra le armonizează pe toate celelalte, fiind recuperabila doar post mortem (1969, pp. 27-28)174. În opinia mea, Beer confundă a treia stare cu a patra, experiența edenica reprezentând atributul misticului, în timp ce a patra stare este, de fapt, o realitate perfect experimentabila ante mortem. Totuși, sunt de acord ca ultimă stare funcționează că o sinteză a precedentelor. Singură interpretare cu care sunt, în general, de acord, este cea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de poezii publicate în periodice după 1909, P. continuă să versifice în aceeași manieră simplă, comună și cam vetustă, aproximativ aceleași teme și stări. Hotărâtă să transforme „lacrimile” în „mărgăritare”, alcătuiește compoziții plastice ușor eterate, cu peisaje sub lună, cu edenice înserări în livezi și mici gospodării, cu verdele ierbii stropit de aurul păpădiilor. Dar, pe de altă parte, se intensifică trăirile provocate de sentimentul trecerii, resimțită ca o îngropare sub umbra „aripei uitării”, pe când în suflet „se zbate tristă” „candela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
în minte grădina aceasta cu pomăt, cu albine, cu viță de vie, cu moșul cel bun și blând, care lucra printre albine fără mască și fără să le afume. Acolo, soarele strălucitor trecea printre crengile și frunzele pomilor ca ceva edenic, asemenea unei icoane din Biblia Ilustrată. Vara, umblam desculț, cu capul gol, cu o cămășuță și cu izmănuțe până la genunchi. Odată, când m-am dus la scăldat cu băieți mai mari ca mine, care știau să înoate, am mers la
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
fi concepută În afara familiei, școlii și bisericii (vezi Violența Între agresiune și abuz sau voința inhibitorie ca remediu prin educație). Rămâne mediul social care, Începând cu Jean Jaques Rouseau, a fost considerat ca sursă a răului și corupător al frumosului edenic. Aici Însă, vorbind desigur la modul utopic, frumosul s-ar putea obține și printr-o legislație de organizare socială alcătuită În așa fel Încât (parafrazându-l pe Aristotel), „cei buni să nu dorească răul, iar cei răi să nu-l
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
materie primară din care ies și se revarsă toate. Omologia peșterii cu insula recunoaște sufletul integrat în atma pe drumul omului spre libertate, spre înțelepciune. Structura magică a armoniei ce stăpânește pretutindeni insula nu face s-o considerăm simbol direct, edenic al raportului dintre inițiat și creatorul său. Bunăoară, axis mundi trece prin noi, în buricul pământului, prin fântâna ce irigă copacul vieții, stâlpul cerului. Acolo se găsește în sfârșit peștera din care ne desprindem noi, poporul lui Dumnezeu, cei cu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care nu mai poate fi dusă frontal, ci doar prin intermediul irealului, așteptând cu răbdare și înțelepciune clipa. Nebunia e de fapt inteligență. De o sclipitoare rezonanță cu... pădurea. Stejarul, simbol al măreției Moldovei 940, al codrului secular, parte a arborelui edenic, constituie aici baza materială a unei nave cosmice de suferință. Să nu uităm că Heidegger în Experiența gândirii scria: "Venim prea târziu pentru zei și prea curând pentru ființă./ Poemul abia început de ea este omul". Deci și la Vieru
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și monadele sunt cele capabile de a interacționa prin gânduri lizibile în mintea divină, noosul. Dar prima comunicare dintre om și creator este referitoare la ceea ce El îi pune la dispoziție și interdicția de a se atinge de roadele arborelui edenic. Să fi fost vorbire sau tot un gând asociat simbolurilor, alegoriilor pline de tunete, fulgere și alte fenomene narate și de mitologiile antice? Și prima comunicare prin cuvânt să fi fost între Eva și șarpe? Iată cum Dante se preocupă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Magicienii Humbaba și Omul-scorpie din Epopeea lui Ghilgameș veghează tainele minunatei Păduri a Cedrilor și Muntelui Mașu pe care soarele îl străbate în cursul nopții. Și totuși ei sunt forțe malefice. Reușita valorilor autentice de a se impune și tendințele edenice ale lui Ghilgameș se aseamănă cu Faust a lui Goethe în care personajul principal aspiră și el la cunoașterea absolută. Aceeași frământare pentru inițiere, folosirea raiului sau a iadului sunt două căi complementare și deloc iluzorii în contextul hermeneutic al
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sensual din Cântarea Cântărilor a fost lesne depășit de cei care au înțeles tâlcul comuniunii între Dumnezeu și suflet sau între Cristos și biserică. Sunt capitole precum Ioshua unde bătăliile trebuie înțelese ca fiind îndreptate împotriva slăbiciunilor umane din spațiile edenice, iar în parabola bunului samaritean (Lc 10:30-37) toată lumea se încrede doar în interpretarea sensului direct " Mergi și fă și tu ca el", citat de Lewis, Herbert S. (1998), "The Misrepresentation of Anthropology and its Consequences", American Anthropologist,100: 716-731
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Evr 7) și ritualul levitic din Ziua Ispășirii în templul lui Moise ca un model pentru sacrificiul lui Cristos în templul ceresc (Evr 9). 220 Iordanul este interpretat ca râu al morții (Styx), dar care depășindu-l poți intra în edenicul Canaan, pământul promis poporului ales, Paradisul terestru, raiul din Geneză se completează cu edenicele amintiri din Noul Testament ca elemente anagocice mistice sau spirituale (Lc 23:43, 2Cor 12:4, Ap 2:7). 221 Maria este cea de a doua Evă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
model pentru sacrificiul lui Cristos în templul ceresc (Evr 9). 220 Iordanul este interpretat ca râu al morții (Styx), dar care depășindu-l poți intra în edenicul Canaan, pământul promis poporului ales, Paradisul terestru, raiul din Geneză se completează cu edenicele amintiri din Noul Testament ca elemente anagocice mistice sau spirituale (Lc 23:43, 2Cor 12:4, Ap 2:7). 221 Maria este cea de a doua Evă, care se înfrățește cu înțelepciunea reprezentată de șarpe (Gen 3:15), este femeia încoronată
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cea dionisiacă în starea de beție, confirmând faptul că ambele pleacă din același punct, inițial, dar se depărtează odată cu transformarea subiectivului în uitarea totală de sine. Prin analogie cu realitatea empirică, apolinicul poate fi identificat cu starea primordială, cu echilibru edenic, în timp ce evoluția societății a dus către împlinirea unei stări dionisiace. În același timp, lumea contemporană pare a o depăși, pentru că aceasta presupune în primul rând doborârea tuturor barierelor ridicate între oameni, fiecare devine congener cu aproapele său; ca și cum vălul Mayei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
e lumină, iar iubita apare ca o întruchipare a luminii lăuntrice. Ea este înger, stea, „marmură albă”, „floare albă de cireș”. în creația lui Eminescu lumina nu e doar feerică, pitorească, ci devine purtătoarea unor semnificații valorice, sugerând angelicul, virginalul, edenicul, metafizicul; ea luminează și iluminează. Prin lumină, Eminescu materializează frumusețea sufletului, așa cum bine remarca Rosa del Conte în volumul Eminescu sau despre Absolut<ref id=”15”>Editura Dacia, Cluj, 1990</ref>. În poemul Memento mori, Dacia Felix e descrisă ca
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
eu descopăr. Dar descoperind, omul vede că nu este decât o ființă În lume, supusă legilor acesteia, o lume care-l Închide și de care el depinde În totalitate. Starea sa de inocență primară era numai o iluzie, o necunoaștere edenică, amăgitoare. Destinul persoanei este aici, În lume, În limitele acesteia. Descoperind și cunoscând lumea și pe sine, omul se Încarcă. Tensiunea psihică dată de această Încărcare constituie grija, angoasa, disperarea. Inocența primară este Înlocuită de neliniștea angoasei. Din acest moment
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
supreme care incarnează arhetipul puterii supreme a Tatălui. Atât suferința, cât și mântuirea sunt situații ontologice complementare. Prima suprimă libertatea individului, Închizându-l În limitele unei existențe inacceptabile, iar cea de-a doua eliberează individul, deschizându-i perspectiva unei existențe edenice. În mod paradoxal, nașterea mă obligă la acceptarea constrângerilor, care sunt plata prețului vieții mele, pe când moartea este cea care mă eliberează de constrângerile și de servituțile vieții. În sensul acesta, din punct de vedere psiho-moral, se poate spune că
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu placheta Restituiri. Va colabora la „Revista Cercului Literar”, „Veac nou”, „Tribuna”, „Steaua”, „Gazeta literară” ș.a. Lirica lui Ț. păstrează ecouri evidente din Lucian Blaga în poemele erotice de început, în care îndrăgostiții, departe de oraș, rătăcesc într-o natură edenică: „Trăim pe tărâmul unor poetice magii, / Ne clătinăm printre plante, printre stânci, / aici gesturile au înțelesuri adânci / și lucrurile ne-mpresoară și sunt vii. / Și toate făpturile nopții se află pe aproape; / vin să-și ascundă teama de moarte în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
rupt de calendarul oamenilor, precum era despărțit de ei prin ape, și constrâns să trăiască pe-o insulă de timp ca pe-o insulă-n spațiu". Totuși, insula pe care Robinson o numește, simbolic, Speranza nu mai este un spațiu edenic, ci unul periculos, care se cere cu rapiditate organizat. G. Genette remarca modul în care Tournier dorește să provoace transformarea tematică (rezultată abia la final, o dată cu deznodământul) printr-un fenomen de transvocalizare. Schimbarea perspectivei asupra narațiunii (trecerea de la narațiunea autodiegetică
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]