12,690 matches
-
plecase și se răspândea pe întreg teritoriul unde se vorbea o aceeași limbă. Sau chiar limbi diferite. Și asta era posibil... Scriitorii care nu vor să se preteze la jocul ăsta n-au decât să continue să prezinte manuscrisul unui editor care să-l tipărească pe hârtie... Că tot n-o să se înghesuie lumea să-l cumpere din librării. Nu mai am televizor. Din când în când, totuși, îmi cumpăr un ziar. Grand Prix Camion Alčs La saison 2008 de courses
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
încă mă mai descurc... Dar cu literatura? N-am mai scris, în ultimii ani, decât articole de critică literară, cele mai multe acre și răutăcioase. Am avut și o rubrică pe care o tot mutam din revistă în revistă - Les frappes chirurgicales. Editorul meu nu vrea să mi le publice în volum, n-are chef să-și ridice întreg Parisul literar în cap. O fi având și el dreptatea lui. - Scrie un roman, zice, și ți-l public mintenaș. (fragment din romanul cu
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
aberant (vezi pagina 99), corectura neglijentă, au transformat într-un mic coșmar pentru autor ceea ce ar fi trebuit să fie bucuria apariției unei noi cărți. Nu știu dacă asemenea „dezastre” editoriale au la bază o lipsă de respect a unor editori față de munca de ani de zile a scriitorilor pe care îi publică sau incompetența crasă a personalului din corpul tehnic. Probabil și una și alta. Din punctul de vedere al autorului însă, apariția unor astfel de cărți devine o componentă
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
Astfel, fac obiectul cercetărilor sale Călătoria lui Sith la rai, Viața sfântului Grigorie Decapolitul, Viața sfântului Alexie, omul lui Dumnezeu, Viața sfântului Evstatie Plachida, Viața sfântului Macarie Râmleanul, Legende talmudice și legende române, O poveste talmudică în literatura română ș.a. Editorul vieții sfântului Grigorie Decapolitul este atent la legendele autohtone despre sfânt, acesta numărându-se între alți sfinți, precum Sfânta Parascheva, ale cărei moaște s-au aflat, din anul 1641, la biserica Sfinții Trei Ierarhi din Iași, Sfântul Ioan cel Nou
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
Dar cred că asta e ceva curent: o carte se multiplică în funcție de cititor. Uneori, însă, mesajul se modifică, parcă, în mod exagerat. - Ce lucrări pregătiți acum ? - Ultima carte pe care am terminat-o tratează imaginarul climei și acum scriu, pentru editorul meu francez, o carte despre Jules Verne. - Ce le-ați spune studenților, la cursul de Istoria istoriografiei, despre istoricul Lucian Boia ? - Mă puneți în postura dificilă de a încerca să mă autodefinesc. Bun, le-aș spune despre Lucian Boia că
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
neiertat; în consecință, Decimus Brutus consideră că participanții la conjurație trebuie să se retragă în insula Rodos sau în alt loc îndepărtat în așteptarea unor vremi mai bune. La 18 aprilie același an Cicero exclamă disperat într-o scrisoare către editorul și prietenul său Atticus: “O zei binefăcători! Tirania trăiește, deși tiranul a murit! Ne bucurăm de moartea tiranului, dar îi apărăm actele!” Ceva mai târziu, la 3 mai, Cicero formulază în alți termeni aceeași idee “Noi împlinim toată voința regală
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
și în mizerie”. Pot confirma această dezolantă circumstanță printr-o mărturie personală. Mă aflam internat la spitalul Elias, în februarie 1990, într-un salon învecinat cu cel în care, alături de încă cinci bolnavi, își trăia ultimele zile celebrul lingvist și editor. Nu-l vizita nimeni, nici măcar, spre surprinderea mea, cel ce, avînd pe atunci un post de conducere la Editura Cartea Românească, se declara a-i fi discipol devotat și pe care îl știam drept coautor al unor ediții semnate de
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
să pună bir pe talent, dacă nu mai pot să-l cumpere.” Tăcere admirativă. Era mîna lui Cosașu. Mai trec niște anișori. Vine libertatea. Se împuiesc editurile și din cîteva zeci ajung cîteva mii. Prin 90 te luau de rever editori de care nu auziseși să-ți ceară o carte. Iarăși mai trec niște anișori. Editurile îți cer cărți, dar să fie romane, nu povestiri, nu poezie! Dacă îți permiți să întrebi cum plătesc, editorul schimbă subiectul, scurtează taclaua cu tine
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]
-
Prin 90 te luau de rever editori de care nu auziseși să-ți ceară o carte. Iarăși mai trec niște anișori. Editurile îți cer cărți, dar să fie romane, nu povestiri, nu poezie! Dacă îți permiți să întrebi cum plătesc, editorul schimbă subiectul, scurtează taclaua cu tine și îți promite că te mai caută. Deunăzi, îi telefonez la Bacău lui Sergiu Adam, să-l întreb cum se mai simte după infarct. Sergiu e un om de o seninătate uneori enervantă. Infarctul
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]
-
îmi povestește Sergiu că s-a trezit acasă, după ce i-a apărut cartea, cu o amendă de un milion jumate fiindcă n-a declarat la fisc drepturi de autor, pentru cartea de pe urma căreia nu luase nici un ban. Probabil, însă, că editorul l-o fi îmbogățit la fisc pe Sergiu Adam, în cine știe ce declarație de venit global, la capitolul drepturi de autor plătite. Iar strîmtoratul meu prieten a plătit birul pentru ceea ce n-a primit. Asta dacă nu cumva, spionii fiscali, care
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]
-
gradul său de autenticitate. Or, în cazul în care acesta ar fi fost publicat după moartea autorului (dar cu acordul testamentar al acestuia), cine ar fi fost în măsură să garanteze autenticitatea textului? Și-ar fi dat cineva seama dacă editorul ar fi retușat discret conținutul pentru a-și proteja propria imagine sau pentru a pune la adăpost interesele prietenilor ori credibilitatea morală a unor repere ale timpului? Singurul în măsură să certifice autenticitatea unui asemenea document este autorul și, de
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
Nord-vestul Olteniei, 1971, arată că „h protetic” e frecvent, în haripă, homidă etc.; informatorii precizează însă că respectivele forme sînt folosite de bătrâni și femei: „acuma nu le mai zice hăripi, că rîde lumea” (p. 97). În notele la Țiganiada, editorul Florea Fugariu adopta o poziție polemică extremă, negînd valoarea de diferențiere a fenomenului: „De reținut că toate fonetismele cu h reprezintă o particularitate a vorbirii din Țara Hațegului, locul de obîrșie al poetului, așa cum atrage el însuși, în notă, atenția
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
pe seama vârstei și a consecințelor acesteia: „...vrând să-mi pun rânduială în lăsământul meu literar și să-l predau fiicei mele, căci așa înaintat în vârstă cum sunt, ce mai știu când voi trece dealul.” Din punctul de vedere al editorilor, Mariana Iova și Victor Iova, ediția ineditelor egalează cu materializarea devotamentului literar de a se dedica editării manuscriselor inedite, continuând astfel o lucrare de mult începută. Ediția ineditelor continuă, după cum am mai arătat, de la volumul 13, vasta lucrare a cuprinderii
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
piedici de tot felul, se arătase din ce în ce mai neliniștit, pentru viitorul operei sale. Acțiunea este pusă în mișcare după reluatele intervenții ale lui Mihai Șora, redactor-șef, benefic aflat în conducerea Editurii pentru Literatură din acea vreme, tenace susținut de experimentatul editor, G. Pienescu, redactor de carte. El își consemnează complexul travaliu pe partea interioară a paginii de gardă: „Textul din acest volum a fost pregătit pentru tipar de G. Pienescu sub supravegherea autorului, în 1962.” Formularea a suferit o modificare după
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
îngrijirea lui Victor Iova. Enumerarea publicării lor înregistrează următoarele date. Volumul 14, Vremuri și oameni, Lumea Nouă (1989). Acesta este singurul lipsit de „nota asupra ediției”, fiind parte din trilogia Vremuri și oameni. Dacă volumul 13 este însoțit de „nota editorului”, Victor Iova, celelalte, în continuare, 15, Prăbușirea (1997) și 16, Pustnicul Pafnuție și ucenicul său Ilarion (Povestire) și romanul Sfântul (1998), poartă pe coperta interioară numele editorilor Mariana Iova și Victor Iova. Odată cu Opere, 17, Vâltoarea; Prăpastia (2000), numele lui
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
parte din trilogia Vremuri și oameni. Dacă volumul 13 este însoțit de „nota editorului”, Victor Iova, celelalte, în continuare, 15, Prăbușirea (1997) și 16, Pustnicul Pafnuție și ucenicul său Ilarion (Povestire) și romanul Sfântul (1998), poartă pe coperta interioară numele editorilor Mariana Iova și Victor Iova. Odată cu Opere, 17, Vâltoarea; Prăpastia (2000), numele lui Victor Iova este încadrat în chenar negru, iar în Opere 18, Frământări (2002) ordinea enumerării se modifică. Prioritatea este acordată lui Victor Iova, cel a cărui cunoaștere
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
Vremuri și oameni, sau din partea comuniștilor. „Notele asupra ediției” abundă de exemple, modificări operate în text de lectorii prin mâna cărora a trecut manuscrisul și efortul scriitorului de a convinge editurile de stat, între anii 1950-1960, să-i publice opera. Editorii de azi urmăresc și semnalează cu acribie secționările, eliminările, înlocuirile, ilustrează natura eliminărilor și a modificărilor, cât și intervenția lui Victor Iova de a copia din „Gazeta literară” pentru a le introduce în romanul pregătit pentru editare (Prăbușirea), lipsind aproape
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
les vivants, Le Bébe, White), bine primite, dar fără răsunetul debutului, care a făcut-o celebră în toată lumea. Știu câtă tulburare și neliniște va putea isca povestea asta și cât de tare îi va dezorienta pe bieții oameni. Bănuiesc că editorul care va accepta să se ocupe de manuscrisul meu se va expune unor nesfârșite neplăceri. Probabil că nici de închisoare nu va fi scutit, așa că țin să-i cer de la bun început iertare pentru deranj. Trebuie să scriu însă cât
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
sunt obligată să mă opresc la căderea nopții și scriu foarte, foarte încet. Nu vă mai spun cât de greu a fost să găsesc caietul ăsta, nici de noroiul care murdărește totul și care întinde cerneala abia uscată. Sper că editorul care va avea răbdarea să descifreze acest scris mizerabil va binevoi să țină seama de eforturile teribile pe care le fac pentru a caligrafia cât mai citeț cu putință. Chiar și să-mi amintesc îmi este foarte greu. Dacă mă
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
doctor în psihologie, care a lucrat cu o fundație, mi-a oferit un contract, să-mi public cartea. Promitea s-o „distribuie” repede. A fost foarte entuziasmat și a făcut planuri detaliate de lucru. Au fost angajați în România un editor și trei traducătoare, plus o româno-americană pentru un capitol, iar mie mi-a revenit o parte din suma asupra căreia convenisem. Brusc, în vara lui 1997 - pur și simplu a încetat să-mi răspundă la scrisori. Același lucru s-a
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
Eliade m-a întrebat dacă-l pot ajuta cu traducerea Autobiografiei, I (lucru pe care altcineva a încercat să-l facă) și, în sfîrșit, am devenit traducător. Apoi mi-a cerut să traduc și al doilea volum. După moartea sa, editorul și doamna Eliade m-au ales să traduc prima și ultima parte din fragmentele de Jurnal care n-au apărut în engleză (numite „Partea I” și „Partea a IV-a” în versiunea engleză). Nuvelele și alte fragmente le-am publicat
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
și „Partea a IV-a” în versiunea engleză). Nuvelele și alte fragmente le-am publicat în alte împrejurări, cînd mi s-a oferit ocazia. N-am publicat ceva ce deja apăruse în engleză. Uneori volumul materialului a constituit un impediment, editorii avînd puțin „spațiu” de oferit. - V-a ajutat Eliade în alegerea textelor sale, vi le-a propus spre traducere, sau Dvs. ați fost cel care, simțind, poate, mai bine pulsul publicului cititor american, nivelul lui de așteptare, mentalitatea, psihologia, i-
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
limbii sale, așa cum țara, poporul și limba sa l-au dăruit lumii. Ce s-ar putea face în acest sens? - S-au publicat puține cărți despre Eliade în ultimii ani în SUA. Dintre acestea, pot recomanda doar două: Bryan Rennie (editor), Changing Religious World: The Meaning and End of Mircea Eliade (Albany: Suny, 2001) și Robert Ellwood, The Politics of Myth: A Study of C.G. Jung, Mircea Eliade and Joseph Campbell (Suny, 1999). - Mai sînt aspecte ale operei sale care ar
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
carte? și cum și cine asigură condițiile materiale? În primul rând, să precizăm că apare destul de multă literatură proastă, așa-zisa „literatură de consum”, care se bucură, după cum se pare, și de cel mai mare succes, aducând profituri, uneori substanțiale, editorilor. În privința volumelor de poezie, proză, critică și istorie literară ale scriitorilor consacrați și ale debutanților de talent, situația stă cu totul altfel. Sunt unii, în orice caz, nu prea numeroși, care fac sacrificiul să-și publice plachetele, romanele, în regie
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
țină seama de inflație) și se mai împart și în mod inechitabil. Pentru un volum de circa 300 de pagini, unuia i se acordă 60 de milioane, iar altora, celor mai mulți, câte 10 milioane. Vorbesc despre anul 2003. În această situație, editorul nu poate începe lucrul, banii alocați neacoperind nici măcar culegerea și regia. Rămâne la latitudinea autorului: să renunțe sau să găsească singur alte surse de finanțare (sponsorizări) și nu o dată, buzunarul propriu. Se spune probabil că nimeni nu te obligă să
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]