288 matches
-
M-apasă dorul și nu mi-e bine, De-ar mai trăi mama s-o revăd Aș trece mai ușor prin zile. Eu nu mai am nici o putere Să lupt cu morile de vânt, În mine e târziu și-s efemere, Iar îngerii sunt iarăși pe pământ. Am să îi rog să mă ajute Și chinul să-l alunge-n nori Să vină-n somn și să-mi mai cânte Durerea nemuririi dintre zori. AERUL DIN IERNI în memoria mamei ELENA
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
brusc tristețea se pomenește singură și tristă și abandonată undeva printr-o falangă prea puțin dureroasă de la degetul lui mic și stă madam tristețe și se uită la steagul ciuruit de gloanțele indiferenței și nu-i vine să creadă ce efemeră îi poate fi existența și zice acum eram și-acuma nu mai sunt, iar el râgâie scurt, ca să împuște doi iepuri dintr-un foc. Un iepure tristețea. Un iepure nebuna. Ce ucigaș. Un ucigaș de iepuri. Nebuna înțelege. Dar parcă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
roman, renunță la finalizarea unor povestiri, pentru a le prelua și discuta în capitolele următoare, fapt ce crește interesul lectorului pentru aflarea deznodământului. Ca un admirator exclusiv al sexului frumos, jurnalul este bine pigmentat cu întâmplări amoroase, multe din ele efemere, pentru că viața omului trece indubitabil prin grădina pasiunilor perene, de la o generație la alta, întâmplări adesea decisive în asigurarea unui astâmpăr civic și personal, astfel că fiecare individ devine fără voia sa personaj literar. Autorul Jurnalului nu poate face excepție
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
atent fiecare colț al prăpăstiei În speranța de a mai găsi ceva, uitând să mai privească spre lumină, spre zările albastre, spre un cer mult prea mare și mult prea Înalt, pentru o existență atât de umilă și atât de efemeră. Lumina care străjuiește liberă, regală, nestingherită, această sumbră priveliște așteaptă, parcă, căutători 106 Însetați de adevăr pentru care toate prăpăstiile pot avea partea lor luminoasă. Din când În când, ni se pare că suntem chemați din fundul prăpăstiei spre lumină
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din realitate și la care de fapt nici nu ne mai gândim. Am o prietenă obsedată de pro pria ei personalitate și care totuși se fardează și se-mbracă mereu după schimbătoarele mode din reviste și se culturalizează după la fel de efemerele trend-uri artistice. O vezi azi cu ochii încer cănați negru, „punk“, mâine lilină și suavă, în cămăși pastelate de mătase, poimâine femeie de afaceri, la taior și cravată bărbă tească. Azi e fascinată de teatru și se vâră între
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Galați, 1905) anunță Viața românească a lui G. Ibrăileanu și C. Stere (Iași, 1906). Semnificativă pentru abordarea noastră este însă apariția stîngii estetice moderniste, unde noutatea „emancipatoare” este afirmată în și prin artă. Desprinsă din trunchiul Literatorului, nu mai puțin efemera Linia dreaptă a lui T. Arghezi, Gala Galaction, N.D. Cocea și V. Demetrius (1904) este un cuplaj insolit între tinerii macedonskieni de la Liga ortodoxă și „proletariatul intelectual” de orientare socialistă, consituind totodată embrionul din care se va naște, peste cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
epuizarea unei paradigme și a unui limbaj, tatonarea și experimentarea altor limbaje, alternative, infuzia emancipator-demofilă de elemente „marginale” și „plebee”, alternative în raport cu aroganța narcisiacă, devitalizată a Artei. Tendințe moderniste ieșene. Versuri și proză, Fronda, Absolutio. Despre revistele simboliste și postsimboliste efemere din România de dinaintea Primului Război Mondial există numeroase referințe și cîteva abordări monografice de sinteză. Cea mai atentă și mai amănunțită explorare îi aparține istoricului literar clujean Leon Baconsky: „Micile publicații simboliste ale momentului 1912“, în vol. colectiv Studii literare. Din istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Minulescu sau directorul I.M. Rașcu, e de remarcat prezența mai multor viitori scriitori de rezonanță: Hortensia Papadat-Bengescu, T. Arghezi, Perpessicius, B. Fundoianu, A. Maniu, G. Bacovia, F. Aderca, Ion Pillat, Cezar Petrescu, Filip Brauner-Brunea. Cea mai radicală publicație ieșeană este efemera Fronda (3 numere, ca și la Revista celor l’alți și Insula: aprilie-iunie 1912), realizată de un grup de adolescenți ieșeni ascunși sub varii pseudonime; anonimatul nu a scăpat cronicarului de la Versuri și proză, care îi numește „cavaleri ai Misterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai noi (Victor Eftimiu). Asidua publicistă Tita Bobeș, colaboratoare a lui Cocea și Vinea din timpul războiului, colaborează cu cronici dramatice. Ion Marin Sadoveanu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu sînt prezenți cu articole de atitudine intelectuală și de critică socială. Din efemera Chemarea (1915) este republicat crochiul „anarhic” „O viață“ al foarte tînărului Claudian (probabil viitorul sociolog social-democrat Alexandru Claudian). Reproducerile de „plastică nouă” și informațiile despre activitatea avangardelor artistice europene nu lipsesc din paginile Contimporanului. Încă din numărul 4, o notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a revoluționa teatrul au rămas, în general, la stadiul de bune intenții. Dincolo de nivelul textelor programatice cu caracter de manifest, al comentariilor vitriolante împotriva teatrului „anchilozat” sau al comentariilor privind esteticile novatoare europene, unele inițiative practice au existat. Oricît de efemere și de eclectice, grupări precum „Poesis” sau „Insula” au avut meritul de a reuni numeroși artiști de seamă ai scenei românești, întreținînd un climat de efervescență favorabil înnoirii creative. Printre animatorii lor s-au numărat Ion Marin Sadoveanu, B. Fundoianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Urmuz” în antologia sa din 1943 (Literatura română contemporană, Ed. Casa Școalelor)... Primul critic important — nu de prim-plan, la acea dată — care s-a pronunțat despre scrierile lui Urmuz este însă G. Călinescu, în primul număr al „bizarei” și efemerei sale „reviste lunare de critică și literatură” Capricorn, din decembrie 1930 („Editarea postumelor lui Urmuz...”, notă plasată în finalul secțiunii „Bibliografie critică”). Gestul revistei unu e privit ca „o faptă care merită, prin generozitatea ei, toate laudele” și care oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îți poate schimba starea doar într-o secundă. Se întoarse în casă urcând cu greu scările, căci picioarele deveniseră grele și nu mai ascultau comenzile creierului sau creierul nu mai funcționa normal. Cât de scurtă fusese schimbarea ei, cât de efemere erau bucuria, fericirea. Se așeză în fotoliu fără să se dezbrace de haina albastră pe care o alesese special pentru a o proteja de răcoarea primăverii, când intenționase să iasă la cumpărături. Deși ținea scrisoare în mână, nu îndrăznea să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
totuși în stare să întemeieze, datorită unei misterioase și paradoxale coincidentia oppositorum, un nou tip de "experiență religioasă". Există apoi evoluțiile posibile pornind de la concepția după care religiozitatea reprezintă o structură ultimă a conștiinței și nu depinde de nenumăratele și efemerele (istorice fiind) opoziții dintre "sacru" și "profan", așa cum le întîlnim de-a lungul istoriei. Cu alte cuvinte, dispariția "religiilor" nu implică nicidecum dispariția "religiozității"; secularizarea unei valori religioase nu este decât un fenomen religios care reflectă de fapt legea transformării
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și din Carpații nordici până la Dunărea de Jos și coasta Mării Adriatice. Însă, în ciuda întinderii teritoriale, destinul lor istoric se va consuma în interiorul bazinului carpatic. Modelul după care a fost organizată stăpânirea avară era specific societății nomazilor răsăriteni: structuri politice efemere bazate pe legea tradițională, legitimitatea dinastiei conducătoare și charisma ei. Puterea ei se baza, pe de o parte, pe armată și concentrarea puterii în mâinile khaganului (hanului), a elitei militare și administrative, iar pe de altă parte, pe marea masă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a Neutralității Armate. Planul suedez de a determina Danemarca, chiar și prin forță armelor, să cedeze Norvegia, care a fost dezavuat, cu promptitudine de către Rusia, vechea aliata a Danemarcei, a constituit, de altfel, și ultimul episod din istoria atât de efemera a Neutralității Armate 253. Încordate, până la sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XVIII-lea, relațiile suedo-ruse au intrat într-o perioadă de acalmie consacrată, așa cum am menționat, de tratatul de alianță defensivă, încheiat de Suedia cu Rusia, la 18/29
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sfârșitul. Numai că la Jean Rouaud, ca și la alți congeneri, sfârșitul acesta nu este privit ca un atentat absurd la libertatea umană sau la sensul vieții. Moartea, la personajele lui Jean Rouaud, este una - oximoronul trebuie luat ca atare - efemeră: moarte-accident, moarte vaccinată, moarte vie, brodată de pânza infinită a vieții. Fenomenologia morții, desprinsă din literatura romancierului francez, este una În care moartea intervine În conștiința martorului doar printr-o modificare, nu neapărat și, de fapt, aproape deloc dureroasă, produsă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din fruntea ei lipită de semințele viitoare. Printre alte imagini notabile, apar copaci plictisiți, râs fără dantură, copaci beți, alcoolici care îi scutură de roadă; copacii sunt lucizi și beți ca oamenii ce vin la nuntă. Florica Mitroi "Rugăciune către Efemera", Editura Tineretului, 1969; "Diapazon", Editura Cartea Românească, 1973. Ca și Ileana Mălăncioiu, încearcă îmbinarea tradiționalului cu modernul; paparudele, priculicii, șerpii, florile de câmp, combinate cu motive livrești, compun climatul satului și al copilăriei. Imaginile sunt neobișnuite și stridente: "Începe toamna
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de alta, prin numărul de noi apariții în texte cât mai variate. Evident că deschiderea față de împrumut trebuie corelată cu criteriul bogăției de inventar a clasei sau a subclasei. In operația de evaluare, formațiile substantivale/verbale/adjectivale efemere sau marginale (efemere, în sensul că sunt creații întâmplătoare, fără mari șanse de a rămâne în limbă, iar marginale, pentru că apar în tipuri de texte precum reviste de modă, reviste cu profil culinar etc.), prin caracteristica lor de a fi foarte recente, nesupuse
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
supraviețuirea maimuței goale au drept suport creierul/gândirea, iar în epocă tocmai gândirea era asfixiată. Specializarea educațională de astăzi și dependența omului de o meserie (despre care doar răuvoitorii sau cei ce au interese în domeniu nu știu că este efemeră la scara vieții active a individului) lovește exact în nespecializare ca specialitate umană selectată și întărită de evoluție. Competențe, adecvare cu cerințele pieței muncii sunt toate imperative greșite (cu efecte dezastruoase) deoarece vin în contradicție cu "instrumentele" naturale și deprinderile
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
gusta plăcerea pe care ne-o dau, ci pentru a primi fluidul misterios pe care il transmit [s.n.]: simpli conductori, mai mult sau mai putin prețioase ori sonore, are puțină importanță; mai curând, conductori ce datorează sonoritatea și splendoarea lor efemera curentului care le traversează... [s.n.]18. Este tocmai ceea ce face Ion Barbu în "Veghea lui Roderick Usher": se plasează, imaginar, desigur, în "locul geometric" al gândirii poești 19, în durată ce-i este proprie, un act ce-i permite să
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
poetic, pentru că încearcă să reconstituie, în paginile ei, ordinea divină. Poesis-ul este un act vizionar, prin care poetul, dotat cu un al șaselea simt, al Frumosului, caută revelația definitivă a misterului ultim, la care ajunge, doar în momente de exaltare, efemere. Meditația barbiana din "Veghea lui Roderick Usher" pare să reia discuția din acest punct, dar poetul român dezvolta propriul raționament de o manieră puțin diferită de predecesorul său romantic: Dar două se dovediră căile Consistenții. Locuire, pornind din pământurile tale
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
politică a fost regimul autoritar al lui Carol al II-lea, inaugurată în 1938. A urmat scurtul, dar tragicul - prin anvergura pierderilor umane provocate de cel de-al Doilea Război Mondial - act al dictaturii militare a lui Ion Antonescu. Aceste efemere experimente autoritare care au testat empiric conceptul politicii dictatoriale au fost înlocuite cu totalitarismul comunist care a durat jumătate de secol. Într-un seducător limbaj metaforic, care avea și funcția de a obscura violența discursivă în spatele esteticii stilistice, O. Goga
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dacă nu fundamentale (și demne de noi), atunci de la cele prioritare; de asemenea, ne scoate din ritmul activităților și al performanțelor noastre, ne viciază viața interioară și ne îngustează atât viziunea asupra relațiilor umane, cât și a sensurilor profunde ale efemerei noastre existențe 8. Pentru că o lume (omenească) nu poate exista fără conflicte, pentru că nici n-ar putea exista pare-se o asemenea lume, pentru că în multe situații (fără a le provoca sau cultiva) ele dau un alt impuls raporturilor noastre
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pot urma calea unei extinderi spectaculoase (prin oportunitățile oferite de noile și agresivele tehnologii de comunicare, ce pun la dispoziția omenirii "rețele(le) de socializare"), fie calea unei degradări constante, prin faptul că tind să devină o realitate pe cât de efemeră, pe atât de superficială, pe cât de îngust și accentuat orientate/interesate, pe atât de artificiale, pe cât de fluctuante, pe atât de sărace (din punct de vedere sufletesc, spiritual). Aflate într-o astfel de cumpănă existențială, relațiile interumane declanșează poziții de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Dumnezeu, iar Dumnezeu era cerul și pămîntul" [Stănciulescu, 1991:16]; sau, altfel spus: dintotdeauna Dumnezeu a avut, în subsidiarul existenței absolute, eterne, a Cuvîntului său echivalat cu existența legilor esențiale și imuabile ale creației însăși și forme ale creației manifeste, efemere, supuse apariției și dispariției. În această perspectivă, ar trebui poate să acredităm și punctul de vedere dualist, construit în termenii dialectici ai logicii "și/și"4. O atare logică pune în relație de complementaritate dimensiunea metafizică (ontologică) a filosofiei acreditînd
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]