603 matches
-
Bibliologia este o știință, o disciplină didactică, un domeniu de activitate practică care vizează cartea, biblioteca, bibliografia. 2. Enumerați câteva personalități ale bibliologiei românești. R: Primul organizator de biblioteci, Petrache Poenaru (1799-1875), absolvent al Școlii Politehnice din Paris, director al Eforiei Școalelor din Țara Românească, este cel care a introdus în Regulamentul Școalelor (1833) primele prevederi legislative privind bibliotecile. Datorită lui, Biblioteca Națională (dezvoltată din Colegiul Național de la Sf. Sava și Biblioteca Școlii Centrale din Craiova), a beneficiat de depozit legal
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
Farmacie. Tot în acest an a pus bazele Societății Medicale și Științifice, iar în 1859 apare revista “Medicul român”. După Unirea Principatelor, Carol Davila va fi numit inspector general, directorul Școlii de medicină, al serviciului sanitar civil și militar al Eforiei Spitalelor civile. De numele lui se leagă apariția primelor instrucțiuni oficiale pentru apărarea sănătății, precum și organizarea primelor arondismente sanitare din țară. Prin implicarea sa totală în procesul modernizării României și datorită activității neobosite în domeniul medicinii și sănătății publice, vor
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
Vaslui, la 27 iunie 1885. Tot aici va urma cursurile școlii primare și liceale, pe care le-a absolvit în 1905. Între 1905 -1915 a urmat cursurile Facultății de Medicină din București. În perioada studenției a funcționat, ca extern, la Eforia Spitalelor din București, iar în anul 1910 a funcționat ca intern la același spital. La 23 februarie 1915 și-a susținut examenul de doctor în medicină cu teza: “Technica rachianesteziei prin stovaină stricnină” (așa cum se practica în serviciul prof. Ernest
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
ca medic secundar la spitalul Filantropia din București, iar între 1923-1925 ca medic secundar la Spitalul Brâncovenesc, la ambele lucrând sub îndrumarea celebrului chirurg Ernest Juvara (creatorul școlii de chirurgie de la București). În anul 1923 a devenit medic primar al Eforiei Spitalelor Civile, iar între 1926 1931 a fost medic de divizie. La 1 octombrie 1931 a fost numit medic la Divizia a VI-a (Sanatoriu), iar de la 10 mai 1933 a devenit medic primar la Divizia a IX-a (chirurgie
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
înștiințare privind editarea unor table didactice după metoda lancasteriană „fu prima scriere ce apăru pe orizontul României tipărită cu alfabetul simplificat“. Inițiativa lui Heliade, susținută de colegul său Daniel Tomescu, va aprinde mânia mitropolitului Grigore, în același timp președinte al Eforiei școlilor: „«Cine sânteți voi - începu a striga -, să cutezați a strica limba românească și a vă atinge de legea și de credința pravoslavnică? ce sânt eresurile acestea? [...] unde mai e Alfa și Omega, daca voi, nelegiuiților, ați lepădat pe omega
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cu literele sale, atât în cărțile profane, cât și în cele sacre, cum și introducerea literelor în toate cancelariile“. Înăbușirea revoluției n-a ucis și ideile ei, care vor continua să-și croiască drum în deceniul dintre ’48 și Unire. Eforia școlilor din țara Românească abordează problema ortografiei în 1850, 1856 și 1858. O hotărâre din 1856 prevede adoptarea literelor latine „atât în cărțile didactice, cât și în scriere“, dar sistemul ortografic recomandat menține, în chip straniu, o slovă chirilică solitară: . „Noi
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
O hotărâre din 1856 prevede adoptarea literelor latine „atât în cărțile didactice, cât și în scriere“, dar sistemul ortografic recomandat menține, în chip straniu, o slovă chirilică solitară: . „Noi plânserăm prin jealbă către igemonie, / Iar domnul ne trimise la nalta Eforie. / Această Eforie pe toți ne împăcă, / În polcul lui az-buche păstrând pe î și .“ Bizareria, cum era de prevăzut, a stârnit ironii și proteste; „pântecosul - scrie G. Sion - [...] se vede că n-au găsit loc în Dâmboviță ca să se înece
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
din 1856 prevede adoptarea literelor latine „atât în cărțile didactice, cât și în scriere“, dar sistemul ortografic recomandat menține, în chip straniu, o slovă chirilică solitară: . „Noi plânserăm prin jealbă către igemonie, / Iar domnul ne trimise la nalta Eforie. / Această Eforie pe toți ne împăcă, / În polcul lui az-buche păstrând pe î și .“ Bizareria, cum era de prevăzut, a stârnit ironii și proteste; „pântecosul - scrie G. Sion - [...] se vede că n-au găsit loc în Dâmboviță ca să se înece“ (Literile în
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Bizareria, cum era de prevăzut, a stârnit ironii și proteste; „pântecosul - scrie G. Sion - [...] se vede că n-au găsit loc în Dâmboviță ca să se înece“ (Literile în țeara Românească, în Foiletonul Zimbrului, 1856, nr. 5). O nouă hotărâre a Eforiei școlilor, adoptată la 23 octombrie 1858, consacră alfabetul latin integral. Moment emoționant: cu doi ani mai târziu, la Ploiești, în septembrie 1860, domnitorul Alexandru Ioan Cuza asistă la deschiderea anului școlar. În prezența înaltului oaspete, institutorul Basile Drăgoșescu se adresează
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Drept, Lucian Popescu a urmat și Medicina. Se știe, la Facultatea de Medicină se fac 6 ani, deci ar fi trebuit să absolve în 1934 și nu în 1932. La început, a lucrat ca medic în capitala României, la Filantropia, Eforia Spitalelor și Clinica O.R.L. Anul 1937 va fi momentul numirii doctorului Lucian Popescu în cadrul Spitalului din Oltenița, ca medic șef. Timp de 32 de ani, a activat în cadrul acestei ”oaze” de sănătate oltenițene, până în 1969, când s-a pensionat
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
Tatăl ei, principele Grigore Cantacuzino, (fiul marelui Caimacam Constantin Cantacuzino) a fost un om politic conservator și un om de cultură, scriitor de limbă română și limbă franceză și director general al teatrelor din România. Totodată a fost efor al Eforiei spitalelor civile din București. Mama ei Elena a fost fiica lui Apostol Arsaki vestit medic al Bucureștilor de altă dată, cu studii la Halle în Germania și om politic conservator. A fost consilier al lui Caragea Vodă, ministru și prim
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
dat doar rezultate parțiale căci, datorită crizei, numai Casa Asigurărilor Sociale a contribuit cu o oarecare sumă. Comisia instituită era formată, pe lângă ministrul și secretarul general al Ministerului Sănătății, din profesorul I. Bălăcescu,directorul Casei Muncii C.F.R., inginer Roll, din partea Eforiei Așezămintelor Brâncovenești, M. Botez, senator, precum și directorii din minister, Gr. Kessim, directorul direcției spitalelor, dr. E. Răsmeriță, directorul general al Fondului Sanitar, dr. O. Pușcariu, directorul general al Sănătății și dr. Traian Nasta, de asemenea o autoritate în domeniul organizării
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
spital. Se mai preciza că funcționarea spitalului să respecte în totalitate normele tehnice ale ministerului de resort, să poată fi frecventat, pentru instruire practică, de studenții Facultății de Medicină, iar personalul propriu - secundari, externi, interni,- să fie selecționat după regulile Eforiei Spitalelor. Și în final - respectând întrutotul prevederile Legii sanitare - se preciza ca spitalul să aibă un director tehnic - medic. Întreținerea spitalului să se facă din subvențiile acordate de Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, de Casa Muncii C.F.R., de Regia autonomă
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
pe profesorul Sihleanu, susținând cursul de Parazitologie umană și de Biologie generală cu studenții din anul I ai Facultății de Medicină. Paralel cu această activitate didactică urmează stagiile regulamentare de extern prin concurs (1896-1898) și de intern (1898-1901) în spitalele Eforiei. Susține concursul de medic secundar chirurg - reușește primul și alege postul respectiv în clinica profesorului Thoma Ionescu - unde lucrează timp de 4 ani. Aici, se crea la început de secol, o chirurgie nouă, modernă, științifică și doctorul Poenaru-Căplescu are prilejul
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
din Transilvania a făcut parte din personalul medical al Diviziei a 7-a; a lucrat la Spitalul Județean Satu-Mare și la Spitalul Central din Debrețin. S -a întors din război în 1919 și a susținut concursul de chirurg secundar al Eforiei Spitalelor Civile, efectuând stagiul complet de 4 ani în Serviciul chirurgical de la Spitalul Colentina, „condus de omul de inimă și cu experiență clinică” dr. N. Racoviceanu. În primii trei ani și -a completat multe cunoștințe, având directa răspundere a operațiilor
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
ORTOPEDICĂ DE URGENȚĂ A COPILULUI Istoria propriu-zisă a asistenței spitalicești a copilului în București începe la 10 octombrie 1858 odată cu inaugurarea primului spital de copii ce avea atunci 40 de paturi. Din lipsa unui sediu propriu dar și din dorința Eforiei Spitalelor Civile de a realiza cât mai degrabă o asemenea instituție, s- a închiriat o locuință particulară, casa dr. Iuliu Barach din cartierul Dudești, unde a funcționat inițial spitalul. În 1864 Spitalul de Copii se mută în primul sediu propriu
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
a realiza cât mai degrabă o asemenea instituție, s- a închiriat o locuință particulară, casa dr. Iuliu Barach din cartierul Dudești, unde a funcționat inițial spitalul. În 1864 Spitalul de Copii se mută în primul sediu propriu, construit prin grija Eforiei Spitalelor Civile, pe Strada Diaconeselor (cartierul Popa Tatu, construcție reamenajată și ulterior devenită Liceul Sf. Sava). După 20 de ani, localul din Strada Diaconeselor degradându-se și, în împrejurări favorabile, Eforia Spitalelor găsește soluția unei noi construcții pe strada Clopotari
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
se mută în primul sediu propriu, construit prin grija Eforiei Spitalelor Civile, pe Strada Diaconeselor (cartierul Popa Tatu, construcție reamenajată și ulterior devenită Liceul Sf. Sava). După 20 de ani, localul din Strada Diaconeselor degradându-se și, în împrejurări favorabile, Eforia Spitalelor găsește soluția unei noi construcții pe strada Clopotari (actuala Stradă Grigore Alexandrescu - de unde și numele consacrat al spitalului). În prezentarea documentară (11 mai 2009) făcută de conducerea spitalului cu ocazia împlinirii a 123 de ani de la înființare, se menționează
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
această inovație ca și prin transformările radicale ce s-au făcut, clinica putea fi considerată un veritabil Institut de chirurgie și de ortopedie pentru copii ce constituia după cum se aprecia în presa vremii, „o podoabă a Facultății și totodată a Eforiei” [56]. Sala mare de operație, construită (odată cu renovarea clinicii) cu un amfiteatru spațios, pentru studenți, era considerată ca una din cele mai mari din Capitală. Ea era înzestrată cu o instalație de sterilizare ultramodernă, cu un bogat instrumentar de curând
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
de lucrări activând în această calitate până în 1950. În calitate de intern și extern a ales deliberat acele stagii care să-i asigure o cultură temeinică medico-chirurgicală, în ultimele stagii de internat pornind hotărât spre chirurgie. Concursul de chirurg secundar, trecut la Eforia Spitalelor Civile, i-a permis să aleagă locul de la Clinica Chirurgicală și Ortopedică infantilă, condusă atunci de profesorul Bălăcescu, apoi după pensionarea lui, de profesorul Iacobovici. Timp de 5 ani cât a funcționat ca medic secundar, și-a însușit temeinic
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
de arhivă am identificat o listă cu persoane ce se aflau în plată la Salvare și care vor fi retribuite de minister începând cu 1 noiembrie 1948: Dan Maltopol, administrator, Victoria Manolescu, femeie de serviciu, Ștefanovici Alexandru, contabil. Și spitalele Eforiei, prin efectul actului de naționalizare, trec în administrarea statului, ca și toate instituțiile sanitare ale Asigurărilor Sociale. Ca urmare a acestui Decret, Spitalul de Chirurgie Floreasca, trece în subordinea Ministerului Sănătății, schimbându-și denumirea - Spitalul de stat nr. 4, I. C
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
la Facultatea de Stiinte Aplicate a Universității Libere din Bruxelles, așa cum atestă certificatul eliberat de Rectorat pe 17 septembrie 190212. La câteva zile după emiterea certificatului de asiduitate, Vasile Butză, ce locuia atunci la nr. 9, pe Str. Belliard, scria Eforiei Instituțiunilor Brâncoveanu o epistola care, în inspirate întorsături de frază și subtile strategii discursive, făcea apel la "sentimentele umanitare" ale Eforilor, "implorându-i" să-i acorde o bursă (viitorul său depinzând de aceasta, cum textual afirmă în scrisoare!), pe o
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
1903, grație căreia să pot continua studiele în anul al IV-lea și ultimul an de studii al Școlii Polytechnice. Singura mea speranța fiind concentrată în sentimentele umanitare ale Dlor Vóstre și viitorul meu depinzând de la decisiunea favorabilă a Onor Eforii, apelez prea respectuos la generositatea Dlor Efori, rugând a-mi aprobă o bursă, pentru care înalt act umanitar, îmi voi da tóte silințele la studii, spre a corespunde în totul așteptărilor Dlor Vóstre. Anexat de acesta, am onóre a presenta
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
studii pe anul academic curent, eliberat de Rectorul Universității. Binevoiți, vă rog, Domnilor Efori, a primi expresiunea cea mai respectuósă a profundei mele recunoscințe. Elev inginer student Vasile G. Butză 9, Rue Belliard, Bruxelles 13 Se pare că demersul către Eforia Brâncoveanu nu a avut câștig de cauză, căci studentul nostru se îndrepta, câteva luni mai tarziu, prin intermediul Legației României la Bruxelles, către Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, căruia îi cerea, cu aceleași artificii de limbaj, un ajutor pentru studii pe
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
României de la Bruxelles în rezolvarea problemelor studențești, circulația documentelor între Administrația Centrală a Ministerului Afacerilor Străine și reprezentanta din Belgia, caracteristicile suportului financiar pe care instituțiile publice ori private românești (Ministerul Lucrărilor Publice, Ministerul Domeniilor, Ministerul Instrucțiunii Publice, Casa Regală, Eforia Brâncoveanu, primăriile etc) îl acordau (sau nu!) tinerilor români aflați la studii, ca să nu mai vorbim de strategiile (legale, retorice, sentimentale) pe care aceștia le mobilizau pentru a obtine burse, stipendii, ajutoare. Prin multiplicarea unor asemenea biografii s-ar putea
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]