604 matches
-
realizată în 1944 de către invățătorul Ion Vișan, se face referire la testamentul lui Procopie Casotta din data de 2 decembrie 1905, prin care acesta donează întreaga moșie (4150 pogoane teren arabil, din care 10 pogoane pădure tânără) Prefecturii Buzău sau Eforiei Spitalelor Civile din București, cu obligația ca, din uzufructul proprietății, să se construiască un spital și o școală. Eforia Spitalelor Civile din București a admis donația și a realizat ambele prevederi testamentare. Mai multe documente editate între anii 1929-1930 menționează
Casota, Buzău () [Corola-website/Science/300801_a_302130]
-
decembrie 1905, prin care acesta donează întreaga moșie (4150 pogoane teren arabil, din care 10 pogoane pădure tânără) Prefecturii Buzău sau Eforiei Spitalelor Civile din București, cu obligația ca, din uzufructul proprietății, să se construiască un spital și o școală. Eforia Spitalelor Civile din București a admis donația și a realizat ambele prevederi testamentare. Mai multe documente editate între anii 1929-1930 menționează proprietatea Ministerului Instrucțiunii și Cultelor asupra clădirilor fostei moșii Casotta: conacul, alături de clădirea destinată spitalului, construită de către Eforia Spitalelor
Casota, Buzău () [Corola-website/Science/300801_a_302130]
-
școală. Eforia Spitalelor Civile din București a admis donația și a realizat ambele prevederi testamentare. Mai multe documente editate între anii 1929-1930 menționează proprietatea Ministerului Instrucțiunii și Cultelor asupra clădirilor fostei moșii Casotta: conacul, alături de clădirea destinată spitalului, construită de către Eforia Spitalelor Civile din București (legatara testamentară a donatorului) din donația lui Procopie Casotta, acestea fiind administrate de către Comitetul școlar înființat în aprilie 1930. Școala purta titulatura: Școala Inferioară de Meserii „Procopie Casotta”. Atelierele școlii funcționau în clădirile destinate inițial spitalului
Casota, Buzău () [Corola-website/Science/300801_a_302130]
-
Toader Sion, a fost, alături de Gheorghe, unul din semnatarii lucrării "Prințipiile noastre pentru reformarea patriei". Paharnicul Sion (paharnic = rang de boierie, boier de Divan) a fost copist la vistierie, ceauș, staroste la Focșani, vechil de staroste la Putna, președinte al Eforiei din Focșani în 1842, unde se stabilise de mult în casele de zestre ale soției sale, Eufrosina (Evfrosina), fata banului Toma Stamatin. După Gheorghe Ungureanu, familia Sion descindea dintr-o veche familie de răzeși, Coșescu, din ținutul Tutovei, numită așa
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
răzeși moldoveni din ținutul Tecuciului. A urmat liceul la Galați. Student și absolvent al Facultății de Medicină din București. Preparator și apoi asistent al profesorului Paul Petrini la Institutul de anatomie din București. Extern, intern și apoi medic secundar la Eforia spitalelor civile din București sub conducerea profesorului Nanu-Muscel. Specializat în radiologie la București, Viena (colaborare cu prof. dr. G. Holtzknecht), Berlin (colaborare cu prof. dr. M. Levy-Dorn), Paris (colaborare cu profesorii A, Beclére și A. Bordet). În 1919 profesor agregat
Dimitrie Negru () [Corola-website/Science/310598_a_311927]
-
teren agricol necesar subzistenței acestora), pentru cimitirul credincioșilor greco-catolici și a celor ortodocși, întrucât până atunci românii nu aveau voie sa fie înmormântați în orașul Turda. A doua donație, despăgubirea bănească, a stat la baza fondării în anul 1866 a Eforiei Fondului Cultural, care a permis consiliului parohial al Bisericii Rățeștilor să realizeze lucrări importante la biserică, înființarea unui fond care a permis unor tineri români să facă studii superioare și finanțarea construcției primei Școli confesionale românești din Turda Veche. La
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
care a permis consiliului parohial al Bisericii Rățeștilor să realizeze lucrări importante la biserică, înființarea unui fond care a permis unor tineri români să facă studii superioare și finanțarea construcției primei Școli confesionale românești din Turda Veche. La propunerea fondatorului Eforiei, Prepozitul capitular, canonicul Vasile Rațiu, primul președinte al Eforiei a fost ales Dr. Ioan Rațiu, viitorul memorandist. Eforia a funcționat până în anul 1948 potrivit prevederilor "Legământului și Statutelor". Pe parcursul timpului, datorită unor donații făcute de Dionisie Sterca Șulutiu, Ana Câmpean
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
realizeze lucrări importante la biserică, înființarea unui fond care a permis unor tineri români să facă studii superioare și finanțarea construcției primei Școli confesionale românești din Turda Veche. La propunerea fondatorului Eforiei, Prepozitul capitular, canonicul Vasile Rațiu, primul președinte al Eforiei a fost ales Dr. Ioan Rațiu, viitorul memorandist. Eforia a funcționat până în anul 1948 potrivit prevederilor "Legământului și Statutelor". Pe parcursul timpului, datorită unor donații făcute de Dionisie Sterca Șulutiu, Ana Câmpean, Agapia Micușan și avocatul George Popescu, s-a ajuns
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
a permis unor tineri români să facă studii superioare și finanțarea construcției primei Școli confesionale românești din Turda Veche. La propunerea fondatorului Eforiei, Prepozitul capitular, canonicul Vasile Rațiu, primul președinte al Eforiei a fost ales Dr. Ioan Rațiu, viitorul memorandist. Eforia a funcționat până în anul 1948 potrivit prevederilor "Legământului și Statutelor". Pe parcursul timpului, datorită unor donații făcute de Dionisie Sterca Șulutiu, Ana Câmpean, Agapia Micușan și avocatul George Popescu, s-a ajuns ca parohia acestei biserici să fie cea mai puternică
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
Ana Câmpean, Agapia Micușan și avocatul George Popescu, s-a ajuns ca parohia acestei biserici să fie cea mai puternică din oraș, din punct de vedere financiar, devenind proprietara pieții orașului, construcțiilor din jurul pieței, fostul hotel "Elisabeta" (vechiul palat al Eforiei), noul palat al Eforiei (str. G. Lazăr, folosit pe timpul comunismului ca autogara) precum și a școlii construite vizavi de biserică (într-o aripă acum funcționează o grădiniță). În anul 1929 biserica greco-catolică avea deja iluminat electric și încălzire cu gaz metan
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
și avocatul George Popescu, s-a ajuns ca parohia acestei biserici să fie cea mai puternică din oraș, din punct de vedere financiar, devenind proprietara pieții orașului, construcțiilor din jurul pieței, fostul hotel "Elisabeta" (vechiul palat al Eforiei), noul palat al Eforiei (str. G. Lazăr, folosit pe timpul comunismului ca autogara) precum și a școlii construite vizavi de biserică (într-o aripă acum funcționează o grădiniță). În anul 1929 biserica greco-catolică avea deja iluminat electric și încălzire cu gaz metan. Primul preot al bisericii
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
trei tablouri de valoare ale unor membri de frunte ai familiei Rațiu au fost depozitate necorespunzător într-o magazie a bisericii (tablourile îi înfățișează pe prepozitul capitular greco-catolic Basiliu Rațiu, ctitorul bisericii, pe memorandistul Dr. Ioan Rațiu, primul președinte al Eforiei și pe protopopul greco-catolic Nicolae Rațiu). Abia de curând, tablourile au fost mutate în biblioteca bisericii. În data de 28 iulie 2011, cu aprobarea mitropolitului Andrei Andreicuț, a fost sfințită Pisania Bisericii Rățeștilor, reconstituită după pisania originală, care a disparut
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
Drojdie de Panificație” Țăndărei, unde FPS deținea 98% din acțiuni, precum și prejudicii create companiei Eforie SA din Constanța Cuplul Bivolaru - de Freitas a obținut 95% din acțiunile unor hoteluri și restaurante din Eforie. Activele au fost obținute prin asociere cu Eforie SA, în 1992, dar, prin manevre financiare, cei doi au pus proprietarul în postura de a deține doar 5% din acțiunile societăților mixte. O parte din aceste active au fost recuperate de Eforie SA, după acționarea celor doi în justiție
Gabriel Bivolaru () [Corola-website/Science/305491_a_306820]
-
Cu toate greutățile timpului, George Barițiu a adunat până în anul 1845, cât a funcționat la Școala Națională Comercială, multe generații de tineri, cărora le insufla dragostea pentru limbă și pentru neam. În 1850 începe să funcționeze la Brașov, în urma preocupărilor, „Eforiei scolastice”, din care făceau parte Ion Popescu, George Barițiu, Ion Juga, Iacob Mureșianu, Ion Pantazi, Nicolaie Dima și Iosif Barac, primele clase ale gimnaziului inferior, pentru care se primește aprobarea oficială o dată cu anul școlar 1853-1854. Paralel cu aceste inițiative, negustorimea
Colegiul Național Economic „Andrei Bârseanu” () [Corola-website/Science/326127_a_327456]
-
Crasani, plasa Baltă Ialomiței, județul Ialomița (interbelic). Acest copil era o fetiță pe nume Maria, fiica lui Vasile, 34 ani și Râdă Gheorghe, 20 ani. Numele satului Sfântu Gheorghe, vine de la terenul rezervat pentru construirea să, ce aparținuse până la exproprierea Eforiei, Spitalelor Civile "Sfântu Gheorghe" din București. În anul 1893 încep să se construiască primele case. În primul an s-au construit 5 case Și apoi, ăn de an numărul lor a crescut ajungând la aproximativ 300. Școală a luat ființă
Sfântu Gheorghe, Ialomița () [Corola-website/Science/301251_a_302580]
-
spital ca mărime din România. Spitalul Filantropia a avut o capacitate de 70 paturi si a fost construit în 1806-1812, în timpul ocupației ruse. De la 1830 încoace, sistemul de sănătate din România a fost centralizat. Denumirea organizației a fost Spitalele Civile Eforia. Prin tradiție, accesul pentru cei săraci sau dezavantajați la sistemul românesc de sănătate a fost liber. Există numeroase exemple documentate cu privire la acest lucru, cum ar fi comanda lui Alexander Ypsilanti de 20 noiembrie 1820 sau Cartea de Călătorie a lui
Sănătatea în România () [Corola-website/Science/314837_a_316166]
-
de 30 m, pe porțiunea de uscat dintre Techirghiol și Mare. Are o plajă cu o lungime de circa 3 km, atingând în partea de sud o lărgime maximă de 100 m, apărată de șapte diguri de larg. În 1893 Eforia Spitalelor Civile din Capitală cumpără de la Ministerul Domeniilor terenul pentru construirea unui stabiliment balnear pentru copii. Așa cum motiva dr. N. G. Chernbach, înființarea unui „Spital Maritim sau Sanatoriu pentru copiii scrofuloși de la Techirghiol” era „menit a regenera copiii scrofulotuberculoși din
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
pentru copiii scrofuloși de la Techirghiol” era „menit a regenera copiii scrofulotuberculoși din frageda lor vârstă și a salva prin acest tratament o generație întreagă de a cădea victimă celui mai implacabil dușman al speței uumane”. Terenul arid al celor două Eforii avea să se schimbe repede, prin plantații de salcâmi și pini. Planul viitoarei așezări este întocmit în 1894, perimetrul cuprinzând și o școală și o geamie. În 1901 se construiește în zona actualului hotel „Europa” un stabiliment sanatorial pentru copii
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
Movilă sunt construite două mari hoteluri, „Parc” și „Băi”, iar între 1903-1913 circa 50 de vile și stabilimente hoteliere și balneare. În peroada interbelică este cosiderată cea mai luxoasă stațiune a litoralului, fiind cea mai căutată de turiști. În 1927 Eforie Sud devine independentă de comuna Tuzla, de care fusese până atunci pendinte, fiind recunoscută stațiune balneară în 1928 și devenind oraș în 1929. Actualmente, îmreună cu Eforie Nord, din punct de vedere administrativ, formează orașul Eforie cu reședința la Eforie
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
a unor spații verzi publice, a căror întreținere cădea, în virtutea noilor reglementări ale Regulamentului Organic, în sarcina municipalității: "„spre înfrumusețarea capitalii, spre sănătate și plăcere lăcuitorilor ei, să va face în mijlocul orașului o publică primplare, pe un loc cumpărat de eforie sau luat cu bezmăn vecinic. Afară de acesta, să va așeza o grădină publică într‐un loc cu apropiere de oraș”". În același timp, conotațiile pur estetice ale „grădinii-scenă”, inspirate după modelul baroc, începuseră în această perioadă să se combine cu
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
mișuna de lume”". La 26 octombrie 1834 se propunea ca la Copou să se "„înalțe un monument spre aducere aminte de ziua de 26 august (1834)”", marcând inaugurarea lui Mihail Sturza ca domn al Moldovei. Deși inițiativa exista în planurile Eforiei Iași încă din 1833, hotărârea oficială de a înființa o grădină publică în Copou o ia Mihail Sturza, motivat inclusiv de observația că "„toate trăsurile ieșea la preumblare pe câmpul acela ... (cu) o pădurice sălbatică”", lipsit însă de un "„loc
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
Copou o ia Mihail Sturza, motivat inclusiv de observația că "„toate trăsurile ieșea la preumblare pe câmpul acela ... (cu) o pădurice sălbatică”", lipsit însă de un "„loc de petrecere, sau de umbrit împotriva soarelui de vară”". Astfel, domnitorul a solicitat Eforiei Iași să "„privegheze asupra ei și s-o împodobească cu toate cele de trebuință spre mulțămirea orășenilor”". La 23 aprilie 1835, în urma discuțiilor între municipalitate și Biserica Catolică, aceasta din urmă a donat Eforiei Iași un teren în suprafață de
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
de vară”". Astfel, domnitorul a solicitat Eforiei Iași să "„privegheze asupra ei și s-o împodobească cu toate cele de trebuință spre mulțămirea orășenilor”". La 23 aprilie 1835, în urma discuțiilor între municipalitate și Biserica Catolică, aceasta din urmă a donat Eforiei Iași un teren în suprafață de 142 stânjeni (circa 11.700 m²), pentru a înființa o grădină publică "„în capătul lărgimii din sus dinspre Copou”". Deoarece această suprafață era prea mică pentru a deveni un parc și profitând de faptul
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
500 m², pentru ca trei ani mai târziu să fie preluată o altă parcelă de circa 13 fălci (aproximativ 18,59 hectare - 185.900 m²) din proprietatea Mănăstirii Trei Ierarhi. În februarie 1852 suprafața totală a terenului atribuit Parcului Copou de Eforia Iași se ridica la circa 38.500 "„stânjeni cvadrați”", sau 190.173 m² (circa 19 hectare). La 8 noiembrie 1834 s-a pus piatra de temelie a Obeliscului cu lei, monument a cărui finalizare i-a fost încredințată lui Gheorghe
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
menținut, iar în perioada în care Eminescu și-a desfășurat activitatea la Iași ... la umbra teiului, ieșenii îl întâlneau frecvent pe marele nostru poet. ... După plecarea lui la București, ieșenii au botezat acest tei Teiul lui Eminescu”". În ianuarie 1835 Eforia Iași a încheiat un contract pe 15 ani cu antreprenorul Neculai Privileghie. Acesta se angaja „"a face Grădină Publică la Copou pe locul unde se află făcut pavilionul la prilejul întronării și pe cât se găsăști astăzi încongiurată cu șanț această
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]