296 matches
-
latină, a fost împrumutat de limbile romanice: it., sp., port. alabastro, fr. albâtre, rom. alabastru. În română, apare în secolul 18. Barcă este numele unui obiect important în toate timpurile, de aceea nu surprinde faptul că vine din vechime. În egipteană, vă-ră însemna „barca lui Ra“ (Ra fiind zeul soarelui), care a devenit în coptă bari; din coptă l-a luat greaca, unde báris însemna „barcă egipteană“, și din greacă a ajuns în latină. În latină, s-a format un derivat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
alcool, antimoniu). Din latina medievală, cuvintele alchemia și chimia au fost împrumutate de franceză (alchimie și chimie) și de alte limbi. La noi, ambii termeni au venit din franceză. Pahar este, de asemenea, un cuvânt care are istorie lungă. În egipteană, exista bgk.t „vas de ulei, folosit ca măsură“, care a trecut în greacă în forma bíkos „vas cu toarte“. De la cuvântul grecesc s-a format, în latina târzie, derivatul *bicarium, care a fost împrumutat de germană, devenind Becher. Din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
silueta corespunzătoare în viața mea de zi cu zi. Nici pe drumul de țară, nici în curtea școlii nu se afla vreo fată care să fi avut măcar ochi migdalați sau cel puțin să fi iradiat strălucirea demnă a unei egiptene. Îl invidiam pe Felix. Ca și el, aș fi vrut și eu să atrag priviri, privirile iuți, fulgerătoare, ale Linei la ore sau în pauză, ascunse și totuși atât de emoționante. Ele îl schimbaseră pe Felix, îl făcuseră mai senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
înveninat și sinistru, însoțește toate gesturile tale, ca o mască hidoasă, distruge toate iluziile de elan și pe ruina tuturor surâsurilor naive, dulci și mângâietoare, apare surâsul agonic, mai crispat decât în măștile primitive și mai definitiv decât în cele egiptene. Despre mizerie Când mă gândesc la faptul că mizeria este strâns legată de existența omenească, nu mai pot adera la nici o teorie și la nici o doctrină de reformă socială. Toate îmi par egal de stupide și de inutile. Chiar și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Zorile culturilor și formelor aurorale ale spiritului sânt străine de tentațiile acestui simț. Orice cultură mare se creează în atmosfera învăluitoare a unei eternități, absorbită de individ prin toți porii. Constructorii de catedrale în zarea modernității, de piramide în cea egipteană sau eroii lumii homerice au trăit fără distanța de creația lor, și fiecare piatră ridicată sau fiecare gest de sacrificiu se stratificau într-o ordine definitivă a lumii, într-o arhitectonică divină sau cosmică și foarte puțin umană. Relativismul istoric
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
au făcut francezii, care au creat o cultură fără spirit tragic. Dar cine cunoaște fericirea francezilor, de a fi avut o superioritate naturală față de moarte? Sânt însă culturi întregi care, din oroare de moarte au ajuns la cultul ei (cea egipteană de exemplu), care din dureroasa intimitate cu ea au imprimat o direcțiune specifică stilului lor de viață și n-au acceptat-o ca o evidență a lumii naturale. Românul se simte prea la el acasă între viață și moarte, și-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Aristotel, nu râvnește decât la India, unde ajunge în 327 î.e.n. Pleacă de acolo doi ani mai târziu, pentru a muri, în 323 î.e.n., în capitala Persiei. Imperiul său se divide în acest moment în trei părți - greacă, persană și egipteană -, a căror splendoare e lipsită de vitalitate. A trecut vremea Greciei. Bogăția rămâne în răsărit. în India prosperă nenumărate mici regate ariene. în China, începând cu anul 220 î.e.n., în unsprezece ani de domnie remarcabilă, împăratul Qin Shihuangdi unifică țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
românei adamice. Tot din spațiul carpato- danubian ar fi pornit : latina, greaca, slavona, idiomurile indo-europene și toate celelalte limbi, dialecte și graiuri cunoscute. În aceeași vatră s-ar fi mani- festat epicentrul culturii universale, în care își au rădăcinile cea egipteană, indiană, babiloniană, persană, chineză, greacă etc.” (6). Am citat mai mult din acest articol, pentru a arăta că protocronismul românesc, activ în epoca național-comunismului, dăinuie - și încă în forme dintre cele mai radicale și ridicole. Limba română a intrat în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Înseamnă că, de fapt, am și ales. Deosebirea dintre cei doi sfincși depășește În realitate faptul că unul interoga călătorii, iar altul Îi neliniștește prin tăcere. Mi se pare că aflăm aici un semn specific al celor două culturi. Cea egipteană are misterul sfincșilor săi impenetrabili surîzÎnd ideii de timp, În vreme ce cultura greacă se regăsește În orgoliul lui Oedip de a fi Înfrînt sfinxul. Replica animalului himeric din deșert e o fiară care se teme la Theba de logică. Ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
un lanț de pușcăriaș atârnat de piciorul lui. Își lăsase soția la Roma și se întorsese la regina lui. Strategia căsătoriilor inventată de Augustus suferise cea mai usturătoare umilire. Dar senatorii și-au amintit că, în urmă cu câțiva ani, „egipteana aceea“ reușise să întunece judecata unui bărbat expert și dur ca Julius Caesar, până într-acolo încât uciderea lui, și încă în plin Senatus, păruse singura soluție. Iar acum Marcus Antonius îi ceda Cleopatrei, ca legământ de alianță, insula Cyprus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
femeie blândă ca ea: faima de războinic, neliniștea, firea libertină. Mama a sperat până în ultima clipă că se va întoarce. Dar, în ciuda somațiilor lui Augustus, în ciuda lacrimilor și a călătoriilor zadarnice ale mamei, el n-a putut sta departe de egipteană, cum îi ziceau senatorii mai bătrâni. Unii s-au dus chiar să-l viziteze în Aegyptus și s-au întors indignați - au povestit că era de nerecunoscut, că nu mai avea nimic de roman în el. Au făcut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Villa Jovis fusese adus în dar, asemenea unui bun câine de vânătoare sau unui cal demn să participe la întrecerile de la hipodrom, un sclav de treizeci de ani din Alexandria, grec la origine, pe nume Callistus. Vorbea greaca, latina și egipteana demotică, aramaica și parta; avea maniere rafinate, potrivite pentru cei bogați; recunoștea obiectele de artă, picturile și muzica. Cum ajunsese sclav cu un asemenea trecut personal și familial strălucit, din cauza căror războaie sau revolte, nici măcar oamenii lui Sejanus nu reușiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avut voie să rămână împreună... Nu se înșelase: ritmul era într-adevăr hebdomadar, deși extazele paramediumnice (cum se hotărâse să le numească) aveau loc la ore diferite. "Materiale pentru istoria documentară a limbajului, își spuse clasând cele patru casete. După egipteană și ugaritică, a urmat o mostră de, probabil, protoelamită și una de sumeriană. Coborâm tot mai adânc în trecut... Documente pentru Arcă, adăugă, zâmbind. Ce n-ar da lingviștii dacă le-ar putea studia acum. Dar până unde vom ajunge
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în Egipt și a exodului însuși (Ex 1 ș.u.) nu par să fi fost compuse în Egipt, ci mult mai târziu în Canaan. Cu alte cuvinte avem de a face cu informații despre cele două „diaspore” principale, babiloniană și egipteană, și despre raporturile lor cu centrul situat în Canaan, dar văzute mereu din perspectiva țării sfinte în epoca postexilică târzie. Atunci și descrierea problemelor religioase reflectă mai degrabă opinia țării mamă asupra celor două „diaspore” și asupra legăturilor care le
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
problemă privește raportul dintre sărbătoarea Paștelui și săptămâna azimilor (turte nedospite), festivități care coincid în celebrarea tradițională; vom analiza acest aspect într-un capitol viitor (vezi 10.2). Opiniile unor savanți că rădăcina ebraică păsaḥ provine din limbile akkadiană sau egipteană nu au adus explicații care să rezolve dificultățile lingvistice sau cele istorico-religioase și sociologice. c) După cum reiese din Ex 12, capitol tardiv aparținând izvorului „sacerdotal”, în gândirea celui care celebra Paștele în propria casă primau conceptele de eliberare și mântuire
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sens doar ziua a șaptea. Unica diferență a papirusului față de Biblia ebraică constă în interzicerea băuturii (lin. 7); textul a fost restaurat ipotetic după uzanța atestată de Mișna, Pes III,1, care, între altele, oprește de la consumul berii de orz egiptene; dacă reconstruirea textului este corectă, atunci această prevedere este foarte veche. În fine, linia 5, paralelă „sacerdotalului”, contrazice Dt 16,2.5-6. Și terminologia papirusului este cea a „sacerdotalului” din Ex 12,1-14. Se pare așadar că Deuteronomul a avut
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
7 se găsește formula adopției divine a regelui, în Ps 45,6 (cf. 72,8) titulatura sa ca ’ělōhîm, „Dumnezeu”, iar în Ps 2,9 regele îi nimicește pe dușmani „ca pe vasul unui olar” ca în „textele de blestem” egiptene care conservă un ritual (magic?) atestat în timpul dinastiilor a XIII-a și a XII-a (secolele XIX-XVIII î.C.) în care numele regilor dușmani era scris pe cioburi de argilă (ostraca) ce erau distruse, un gest simbolic care anticipa sau
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lungul secolelor, „diaspora” babiloniană s-a distins prin spiritualitatea și cultura sa înaltă, supraviețuind practic până în zilele noastre, când în 1948-1949, în timpul primului război arabo-palestinian, s-a stins prin fuga membrilor săi sau prin exterminarea de către autoritățile irachiene. Soarta „diasporei” egiptene a fost diferită. Biblia ne relatează că după distrugerea Ierusalimului în 587 sau 586 î.C. (izvoarele sunt nesigure asupra datei) un grup de rebeli împotriva ocupației babiloniene s-a refugiat în Egipt ducându-l cu sine pe profetul Ieremia
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ni-micească întreaga lume, pentru a o rezidi după cultul lor drăcesc, cum au făcut comuniștii cazari prin bolșevism, vrednicii lor urmași în cult și făcături. Numele divinității supreme a ivriților era Iaho după informațiile istorice așa cum se numea în egipteană și zeița Isis, ceea ce arată că rebotezarea stăpînului în Iahwe s-a făcut după anul 400 î.e.n. și deci toate scrisorelele lor ,,revelate” s-au ti-cluit tot după această dată fiindcă în ele apare numai Iahwe. Pentru a-i încolăci
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pe Io în vacă, pe care o dă în pază lui Argus ce va fi ucis de Hermes. Io fuge prin Iliria, prin Sciția și prin alte locuri și ajunge în Egipt unde îl naște pe Apis. Zeul Min în egipteană era numit Minu, și se spune că locuitorii din țara Punt dansau în cinstea lui, amintind de zeul Min al tracilor din regatul Pont de la Marea Neagră iar boneta lui seamănă cu cele frigiene sau cușma noastră, divinitatea fiind sărbătorită ca
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
zeu al fecundității și al vegetației. La o altă sărbătoare a lui Min, pe un stîlp înalt se urcau oamenii pentru a cinsti în felul acesta pe zeu, el fiind în-truchipat și de un taur alb așa cum era Apis. În egipteană Apis era numit Hep sau Hop fiind o zeitate agrară reprezentată printr-un taur sacru. A fost adorat la început în orașul Memphis și era considerat o întrupare a lui Ptah. Ulterior este asociat cu Ra de la care primește discul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
tras de patru tauri albi. Fiecare dintre cele șapte planete cunoscute în acele vremuri se afla în fruntea unei zile a săptămînii. Lumea era văzută ca un glob sau mai precis, un ou uriaș cum este menționat în culturile emeș, egipteană și orfism, în interiorul căruia plutea pămîntul de forma unei turte, pe oceanul primar. Cele două emisfere ale globului erau cei doi purtători de flacără, una în jos alta orientată în sus sau luceafărul de dimineață și luceafărul de seară. Globul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
asupra supușilor. Deși societățile antice erau mai aproape de natură prin gradul redus de dezvoltare și civilizație, totuși viciile dominau viața socială și raporturile dintre oameni. Aceste aspecte erau vizibile chiar în civilizațiile cele mai avansate ale antichității cum era cea egipteană, chaldeo- asiriană și mai apoi civilizația greacă și romană. Unele dintre vicii erau chiar zeificate și consacrate prin zei protectori (Bachus, Venus, Mercur etc.). În aceste condiții proprietatea era dreptul celui mai tare, sclavia era considerată o stare naturală, suveranii
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
între secolele unu și șase, însă în timpul domniei lui Iulian Apostatul (360-363) orașul a fost redenumit Paris. “ (trad. n.) Versiunea apocrifă însă este alta. Încă din secolul al XV-lea, se vehicula ideea unei legături între numele PARIS și zeița egipteana ISIS. Deși această asociere aruncă un văl de neîncredere, se cuvine a aduce câteva lămuriri suplimentare. în lucrarea sa intitulată Isis in the ancient world, R.E. Witt afirmă că Isis a fost o zeiță a Egiptului antic, iar cultul său
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
președinți ai SUA: președintele Dwight Eisenhower (a sprijinit președintele egiptean, Gamal Abd-al Nasser, în criză Suezului din 1957), presedintele Richard Nixon (a fost alături de regele Hussein al Iordaniei, în 1970, iar în 1973, a sprijinit 919 armata a 3-a egipteană, a lui Anwar al Sadat), presedintele Ronald Reagan (în contextul Războiului din Liban, în 1982, a sprijinit retragerea OLP din Beirut), presedintele George H. W. Bush (s-a implicat în războiul din Golf,920 în 1991, salvând Kuweitul de agresiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]