309 matches
-
o pună în valoare, dar strălucirea studentei de la cursuri nu mai e nicăieri. E reținută și zgârcită la vorbe. Toți profesorii o notează excelent, doar conducătorul științific nu-și mai recunoștea studenta de care se îndrăgostise în taină. Pasiunea care electriza aerul din jurul ei, vraja cuvintelor, strălucirea ochilor, îndrăzneala ideilor, toate astea nu mai erau nicăieri. În fața lui s-a prezentat azi o femeie foarte bine îmbrăcată, cu o siluetă perfectă, o femeie care avea cunoștințe temeinice, dar care nu mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
singură, blugii lunecaseră, călcați în picioare, subțiri burlane de tablă,, peste ei jacheta pisică albă. Rămase într-un lung maiou cafeniu, de balerină. Un trup mic, simplu, lunecos... nu așa, lasă-mă... pielea ardea. Se pierduse, grăbit, în trupul îngust, electrizat de lumina rea a lunii. Timid vârtej stângace. Ira, cu picioarele strânse sub ea, parțial acoperită cu pătura groasă, își aprinsese a doua țigară. Bărbatul privea nicăieri. Apoi, găsise soluția: pleca în chiar acea seară. Trebuia să-și strângă lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de plâns și de plăcere, în perna în care își înfundase părul rebel și sârmos, de aramă. „Știam, știam că tu...“ Îl așteptase, prin urmare. Nu degeaba se ferise el de întâlnire, zadarnic se ferise. Mâinile tremurau, îl atinseră, îl electrizară, sângelevui, iarăși, hainele zburară, mototol, îl trăgea în ea, adânc, mai adânc, bâlbâind între sughițuri de plâns: „Nu, nu te uita, te rog, nu, nu“. Trepidația toridă, plânsul, spasmul, izbăvirea. „Ai venit, totuși“... râdea, peste câteva zile, deschizând ușa. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am intrat pe ușè, cè ea, îmbrèțișându-mè, descotorosindu-mè de flori, de șampanie și de ciocolatè, apoi de haine, m-a ajutat sè mè dezbrac și, pânè sè ne dezmeticim amândoi, copleșiți de dorință care, în așteptarea încordatè a ultimelor zile, electrizase trupurile noastre, turmentându-ne, fècusem deja dragoste, Mult mai tarziu, dupè ce am deschis șampania și am mâncat ciocolată, ea mèrturisindu-mi cè își fècuse planul acesta de fricè că, în cazul în care am fi stat prea mult pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
spuse Hagar. Se întoarse să vadă ce filmau. Văzu ceva blană maronie și un cap negru. Animalul avea maxim șaizeci de centimetri și scoase aproape imediat strigătul jos și tânguitor al macacului cu coadă de porc. Echipele de filmare erau electrizate. Microfoanele erau îndreptate ca niște țevi de pușcă spre animalul care se deplasa rapid. Auziră alte tânguieli din frunzișul îndepărtat. Era evident că acolo era un grup măricel. Germanii îl recunoscură primii. — Nein, nein, nein! Cameramanul se îndepărtă iritat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și până la david nouă în primul loc: se vede poarta prin care ai să treci ca mireasă, trupul tău frumos, de mozaic bizantin va fi trecut prin acea poartă pe brațele bărbatului ales, visat de mult, trupul tău se va electriza, va simți furnicături plăcute în toate locurile lui, trupul tău se va umple de artificii de toate culorile și înălțimile, mai ai foarte puțină răbdare, uite, privește, se vede poarta de aur cum iese din aburii vulcanului vechi al credinței
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
însă nu mi-aș fi putut închipui că-l voi auzi vreodată într-un astfel de loc. Mișcându-se robotic, așa cum o cerea de altfel propria sa melodie, Giordano înconjură cumva masa, ajungând în fața primului rând de scaune. Audiența era electrizată. Sub ochii uimiți ai lui Euripide, ai lui Maro și ai mei, căci restul persoanelor erau ca în transă, bătând încontinuu din palme, acest fabulos personaj începu să cânte o melodie pe care nu o pot uita nici acum: - Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
intervenția mea, dar mai bine e să fii prevăzător. Îi trecea repede supărarea? — Numaidecât. Era un om așa de vesel, că puteai să râzi cu el de dimineața până seara. Cu el nu m-am plictisit nici o secundă. Apoi mă electriza căldura cu care eram primiți pretutindeni. Nu știu dacă voioșia, exuberanța veneau din preaplinul sufletelor noastre sau iradiau din prietenia pe care ne-o ofereau spontan ceilalți. Am văzut în filmul lui Miky cum le vorbea Maestrul la cursuri elevilor
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
privirile, cum zic, de ici-colo, la un moment dat, acestea i-au înghețat, pur și simplu, pe un oarecare loc. I-au înghețat, întâlnind,în acel loc, ceva: o figură feminină. Deci o deținută. Rara frumusețe a respectivei, l-a electrizat, pe omul de la pupitru. Dar, și privirile ei au făcut, parcă, masă, cu ale aceluia. A încercat să și le rupă de ale aceluia. N-a reușit. A încercat și el același lucru. N-a reușit. În ciuda eforturilor vizibile, pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lor, nu izbutiră decît să-l desprindă de lîngă perete pe o distanță de vrei treizeci de centimetri, un spațiu totuși suficient pentru ca Marie să se strecoare În locul gol și să tragă plicul cu vîrful degetelor. Atingerea hîrtiei veline o electriză. Mai Înainte chiar de a-l privi, știu că plicul era gol și că avea o pecete de ceară Întocmai cu aceea primită de Gildas și de Yves. Doar semnul gravat cu poansonul era diferit: un oval alungit barat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Brest, pîndind orice articol pe care l-ar fi putut lega de o eventuală pradă. După numeroase Încercări, se Încumetă să Înscrie două intrări: mai ’68 și aur. Apărură cîteva scurte articole, printre care descoperi unul În chenar care o electriză. Pe data de 20 mai 1968, fusese comisă o spargere la banca Hostier. Prada, În lingouri de aur, era estimată la o sută de milioane de franci. Simți că avea În mînă o piesă importantă din puzzle. Agitată, Îl sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei decît niște blegi! - Pentru mine o spui? Întrebă acru PM. - Ce mai aștepți ca să ripostezi? Să ajungă la primărie? Un pic de curaj, ce dracu’! GÎndește-te la strămoșii tăi și fă-o să dea Înapoi ce-a cîștigat! Ca electrizat de cele două cupe pe care tocmai le dăduse peste cap, PM lansă cu voce tare: - Adevărul? Dar cunoaștem cu toții adevărul! E de ajuns să cercetăm cine, pe insula asta, are mîinile deja pătate de sînge. Cine a mai ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Un rîs contagios, care puse stăpînire și pe el. Privirile li se Întîlniră și nu se mai părăsiră. Dintr-odată, interiorul mașinii păru prea strîmt, aerul păru că se rarefiază. Întinse mîna spre ea și Îi atinse obrazul. MÎngîierea o electriză. Iar dorința se făcu simțită. Își apropie obrazul de al ei cînd unul din telefoanele celulare puse pe bordul mașinii Începu să vibreze. Cel al Mariei. Răspunse și se Încordă. Lucas n-avea decît s-o privească pentru a ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dau drumul la radio. Gândul meu bântuie aiurea. Solidar cu el, sufletul rătăcește și el fără memorie. În curbe, genunchii mei se lipesc și își râd unul altuia. Doar ei, prin atingere, regăsesc memoria genunchilor ei sau a pântecelui Hipogrifului. Electrizați într-o dulce melancolie, genunchii mei vibrează ușor în ritmul muzicii: "Still my guitar gently weeps". Sfârșitul poveștii și morala ei De vină nu poate fi numai Aspida. Okurina Sicran. Numele străbunicului Okurina sta ascuns între două foi de pergament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să se justifice și continua să privească cu bucurie la chipul lui magnific și strălucitor. După ce a pus ultima întrebare, tânărul a dispărut fără ca ea să-l vadă plecând și a mai simțit o vreme, în absență, degetele lui fierbinți electrizându-i palma. Ea nu-și putea aminti absolut nimic din ce au discutat; totuși, se întreba dacă ea a reușit să-i răspundă satisfăcător, dacă l-a lămurit pe îngerul morții care ar fi putut fi motivele reacțiilor ei. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nici o altă formă. Afară de cea a amintirii. Un demon din apropierea cutelor draperiei (care până atunci se tot îmbulzise, pentru a-și tăia pârtie prin vălmășagul sufrageriei), căpătă încuviințare de-a imita particularitățile și comportamentul pieritului Alcibiade Adrian Nicolici. Degetele se electrizară. Încăperea fu brăzdată de schije de foc minuscule. Masa circulară, cu cele cinci scaune și ocupanții lor, fu catapultată 150 de centimetri în văzduh. 364 DANIEL BĂNULESCU Magherușan, madam Sapiența Celenterache și madam Dragonela Jugureanu. Arătau înzecit mai ruinate decât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tulburător. Sala era În delir. Unii rămăseseră de-a dreptul uluiți, cu palma dusă la gură. Așa ceva nu putea fi posibil. Aplauzele coborau În cascade, printre șuierăturile admirative și țipetele copiilor care se uitau vrăjiți. Se Întâmplă, Însă, ceva care electriză publicul. Cu o mișcare neașteptată, Grimmi sări brusc În sală, nimerind chiar În brațele soției primarului. Surprinsă și speriată, aceasta scoase un geamăt surd și sări Îngrozită În picioare, stârnind imediat un concert de țipete Întretăiate. Cei din primele rânduri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
veșnică a mai Învins o dată. Drăgălașa fantezie nu are decât să-și azvârle sângele cu esență de trandafiri până la cer. Ea va muri din cauza naturii Îndârjite a acestui popor cu o Înrădăcinare de neîmblânzit, a absenței acelor mari scriitori care electrizează imaginația și o transmit cu toate Îndrăznelile 1 și, În fine, a influenței pe care a exercitat-o asupra Înaltei societăți o regină ce exalta amorul conjugal, așa cum Elisabeta simula virginitatea. Ce surse mai bune pentru ipocrizie și spleen? Metodismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un bărbat care impune prin nobila lui frumusețe, prin paloarea frunții, prin aerul depărtat și senin al matematicianului, prin eleganța cu care înaintează pe calul lui alb. Dă dovadă de un sânge rece și de un spirit de hotărâre, care electrizează trupele în dimineața de 5 decembrie. Când, o lună după victoria de la Rotondă, marinarii se revoltă (8 ianuarie 1918) și crucișătorul rebel Vasco de Gama se pregătește să bombardeze Lisabona, Sidonio nu numai că ia personal conducerea operațiunilor, rămânând tot
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Eroul din Africa și Flandra, omul care răsturnase regimul democratic prin loviturile de la 28 mai, idolul armatei - nu găsește în zorii zilei de 9 iulie nici o singură companie gata să mai lupte și să moara pentru el. Zadarnic încearcă să electrizeze detașamentele care se aflau în preajmă, nimeni nu-1 ascultă. În ziua de 9 iulie Gomes da Costa e demis, arestat și închis în fortăreața de la Cascais. Curând, era trimis pe bordul unui contratorpilor în insulele Azore, unde a rămas aproape
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de fapt, o gravă știrbire a autonomiei portugheze. Generalul Ivens Ferraz, trimisul extraordinar al Guvernului la Geneva, refuză cu demnitate condițiile Societății Națiunilor, pune capăt tratativelor și se întoarce la Lisabona - unde e primit cu triumf. Gestul bărbătesc al generalului electrizează din nou națiunea. Dictatura militară, departe de a ieși compromisă prin eșuarea împrumutului - așa cum speraseră oamenii politici - cunoaște, dimpotrivă, un răsunător succes de opinie publică. Portughezii tratau din nou extazul patriotic de pe timpul ultimatumului englez. Și toți se declarau gata
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
teanc de foi ministeriale. Pentru câteva momente, mă simțeam scăldat cu totul, într-o lumină greu de descris în cuvinte. Apărută în chenarul ușii care, deschisă, parcă decupa cerul cu firave caiere de nori scămoși, părea că trupul ei, unduind, electriza întreaga încăpere. Nu o dată aș fi vrut să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul deschis al blugilor la modă, mulați pe corp, galbenul bluzei confecționate parcă din hârtie creponată, nu din mohair, și a părului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spumei mării cu bucata de rană a tatălui său, Uranos (o spune una din legende, parcă), retras de rușine că-și pierduse simbolul puterii și „speranța reproducerii” în luptă cu fiul său Cronos. Creștea și acuma mlădioasă, cu corpul unduios electrizând aerul auroral al încăperii mele. Da, trupul zeiței câștiga o tot mai mare impozanță în modestul și frigurosul meu apartament din Berceni. În acele momente, privirile mele setoase, dornice de a contempla perfecțiunea corpului uman, parcă erau voci. Vocile arhicunoscute
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mă simt scăldat cu totul, într-o lumină greu de descris în cuvinte. Apărut ca altădată în bibliotecă, în chenarul ușii imaginare, care parcă decupa din nou cerul cu firave caiere de nori scămoși, trupul ei unduind, pare că îmi electrizează și-acuma întreaga fire. Eram și acuma în stare să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul deschis al blugilor la modă, mulați pe corp, galbenul bluzei confecționate parcă din hârtie creponată, nu din mohair, și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
șefu', încă un păhărel. Șeful rămîne încîntat și-i spune candidatului: Ți-am zis eu. Este exact ce ne trebuie. Relu avea un talent înnăscut să amețească lumea într-o campanie electorală. Vorbea Motănel mulțimii și apoi completa dom' Guran. Electriza asistența și sugea voturile ca o sugativă. Ce talent zăcea în omul ăsta al nostru! Motănel a învins strălucit și a ajuns ministru, șeful secretar de stat și Relu șef. Intra la ministru ca la el acasă, era pupat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]