659 matches
-
reversibilă și controlată de difuziune, potențialul E este legat de concentrația reactantului și produsului prin ecuația lui Nernst. Polarografia substanțelor organice Combinațiile organice prezintă unele particularități în cazul polarografiei. Proprietățile lor polarografice sunt strâns legate de structura moleculei, astfel activitatea electrochimică este dependentă de prezența unor grupări funcționale capabile să se reducă sau să se oxideze. Acestea pot avea o acțiune catalitică asupra proceselor de electrod sau se pot adsorbi pe suprafața electrodului. La procesele de electrod participă și protonii și
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
partenerii de reacție care pot fi sau nu electroactivi la potențialul electrodului de lucru. 1. Dacă numai ionul de dozat este electroactiv în timpul titrării, concentrația lui se micșorează, curentul va scădea până la punctul de echivalență. Excesul de titrant fiind inactiv electrochimic, după punctul de echivalență curentul nu mai variază și curba are formă de L. 2. Dacă ionul de dozat și titrantul sunt electroactivi (ambii se reduc), curentul va descrește până la punctul de echivalență apoi va crește; curba are formă de
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
catodic va crește până la punctul de echivalență, apoi rămâne constant. 2. Titrări biamperometrice În soluția de titrat se așază doi electrozi polarizabili, identici (fig. I.2.4) cărora li se aplică o diferență de potențial ΔE constantă, determinată de caracteristicile electrochimice ale sistemelor prezentate în cursul titrării. Soluția se agită și se titrează cu un titrant adecvat. Se determină intensitatea curentului din circuit în funcție de volumul de titrant adăugat. Punctul de echivalență se stabilește cu ajutorul curbelor de titrare obținute. Variația bruscă a
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
Cele trei curbe diferite obținute la titrarea clorurilor de litiu, sodiu și potasiu se explică prin mobilitățile diferite ale cationilor și ca urmare prin conductibilități electrice diferite. I. 4. COULOMETRIA Principii generale Coulometria este numele dat unui grup de metode electrochimice de analiză în care se determină valoarea produsului transformat în timpul reacției de electroliză, prin măsurarea cantității de electricitate (în coulombi) consumată sau produsă. Tehnica este aplicată reacțiilor redox în care electronii sunt transferați de la o moleculă la alta. Reacția
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
redox și cantitatea totală de electricitate se poate determina conținutul în forma oxidată sau redusă a analitului. Acest tip de analiză se numește coulometrie directă. Ỉn cazul când concentrația probei se determină prin reacția sa cu un titrant generat pe cale electrochimică folosind o cantitate cunoscută de electricitate, metoda este denumită titrare coulometrică sau coulometrie indirectă. Ỉn coulometria directă, electroliza se efectuează fie la potențial constant, fie la curent constant. Randamentul unei determinări trebuie să țină seama de posibila dizolvare a electrozilor
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
unei determinări trebuie să țină seama de posibila dizolvare a electrozilor, de reacțiile redox ale impurităților și solvenților și de reacțiile secundare ale produșilor de electroliză. Pentru înlăturarea acestor inconveniente, în potențiometria statică substanța de determinat este supusă unei reacții electrochimice directe pe un electrod de lucru al cărui potențial se menține constant față de un electrod de referință. Electrodul de calomel este plasat la punctul de însumare al unui amplificator operațional. Coulometria directă 1. Coulometria la potențial constant Pe măsură ce reactanții se
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
curbă reprezintă numărul de coulombi utilizați. 2. Coulometria la curent constant Curentul se menține constant la un potențial variabil. Reacția este completă când potențialul nu se schimbă timp îndelungat. Coulometria indirectă sau titrarea coulometrică Concentrația mică de titrant este generată electrochimic la un raport constant între concentrațiile ridicate oxidate sau reduse de către titrant. Este generată, la reacții stoichiometrice cu substanța ce trebuie determinată. APLICAȚIILE COULOMETRIEI - Titrările coulomerice sunt utilizate pentru neutralizarea acizilor. Mercurul, clorura de argint sau bromura de argint pot
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
materiale metalice la coroziune și se vor trage concluzii asupra posibilității utilizării acestora în medii ostile. 2. Considerații teoretice 2.1. Introducere Coroziunea este definită ca fiind fenomenul de distrugere parțială sau totală a metalelor sub acțiunea agenților chimici sau electrochimici din mediul înconjurător, cu formarea unor compuși chimici. În urma acestei reacții chimice între metale și mediul înconjurător, se observă o modificare vizibilă a materialului, modificare ce determină scăderea proprietăților și a comportamentului întregului sistem. După aspectul distrugerii, coroziunea poate fi
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93482]
-
de desfășurare se pot distinge două tipuri de coroziune: * coroziune chimică - care se referă la procesele de distrugere a metalelor și aliajelor care se produc în gaze uscate, precum și în lichide fără conductibilitate electrică și în majoritatea substanțelor organice; * coroziune electrochimică - se referă la procesele de degradare a metalelor și aliajelor în soluții de electroliți, în prezența umidității, fiind însoțite de trecerea curentului electric prin metal. Coroziunea chimică este un proces de distrugere a suprafeței materialelor metalice, prin încălzire la temperaturi
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93482]
-
pelicule de compuși chimici. În mediu uscat, oxigenul formează pe suprafața aliajului pelicule de oxizi de grosimi variabile, între 10-13Å. Coroziunea chimica este influențată de natura metalului, de starea suprafeței metalice, de nivelul temperaturii și de mediul agresiv înconjurător. Coroziunea electrochimică se realizează atunci când în metalul este în contact cu un electrolit. Coroziunea la temperatură ambiantă se produce în prezența umezelii atmosferice și a apei. Coroziunea electrochimică apare atunci când metalul se dizolvă într-un electrolit, formându-se astfel cationi, soluția și
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93482]
-
metalului, de starea suprafeței metalice, de nivelul temperaturii și de mediul agresiv înconjurător. Coroziunea electrochimică se realizează atunci când în metalul este în contact cu un electrolit. Coroziunea la temperatură ambiantă se produce în prezența umezelii atmosferice și a apei. Coroziunea electrochimică apare atunci când metalul se dizolvă într-un electrolit, formându-se astfel cationi, soluția și metalul fiind străbătute în acest caz de un curent electric, generat de procesele electrochimice care se desfășoară la limita celor două faze. Pentru apariția acestui tip
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93482]
-
temperatură ambiantă se produce în prezența umezelii atmosferice și a apei. Coroziunea electrochimică apare atunci când metalul se dizolvă într-un electrolit, formându-se astfel cationi, soluția și metalul fiind străbătute în acest caz de un curent electric, generat de procesele electrochimice care se desfășoară la limita celor două faze. Pentru apariția acestui tip de coroziune este necesar să existe un anod, un catod, un electrolit și un conductor, deci un element galvanic. Dacă se înlătură una dintre aceste condiții, coroziunea electrochimică
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93482]
-
electrochimice care se desfășoară la limita celor două faze. Pentru apariția acestui tip de coroziune este necesar să existe un anod, un catod, un electrolit și un conductor, deci un element galvanic. Dacă se înlătură una dintre aceste condiții, coroziunea electrochimică nu se produce. În problemele practice de coroziune este importantă cunoașterea vitezelor reale cu care procesul se desfășoară. Dacă procesul de coroziune este posibil, dar are o viteză de desfășurare foarte mică, se poate considera că materialul este rezistent la
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93482]
-
corrosion rate”) și deci perioada de funcționare a echipamentului prin teste de coroziune relativ simple (de exemplu, testul de imersiune, ce măsoară pierderea de greutate a unei epruvete dintr-un material). Viteza de coroziune se poate determina și prin metode electrochimice: <formula> unde: i - densitatea de curent; Ge - greutatea echivalentă; F - constanta lui Faraday (96485 C/g), ρ - densitatea materialului metalic. Ge poate fi calculat cu relația: <formula> unde: zi - starea de oxidare a elementului i din aliaj; fi - fracția masică
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93482]
-
câtorva straturi moleculare. În etapa intermediară are loc absorbția și disoluția unor gaze (O2, CO2, SO2, HCl, H2S) sau săruri (NaCl, (NH4)2SO4, (NH4)HSO4, (NH4)Cl, Na2SO4) în straturile ce au adsorbit apă, fenomene urmate de reacții chimice, procese electrochimice de disoluție și de germinare a produselor de coroziune. Etapa finală constă în coalescența, îmbătrânirea și aglomerarea acestor produse. 2.2. Pasivitatea și coroziunea localizată O suprafață a unui metal este considerată pasivă atunci când, deși expusă unui mediu ostil care
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93482]
-
valori foarte mari ale potențialului (curba C-D). Dacă startul oxidic este bun conducător electric (de exemplu, din oxizi de Fe sau Ni), va apare, la un anumit potențial (corespunzător punctului E) o creștere semnificativă a curentului, determinată de descompunerea electrochimică a solventului. Dacă filmul de oxid conține cationi care pot fi oxidați formând produse solubile (de exemplu, Cr, Mo sau oțel inoxidabil), creșterea de curent poate să apară la un potențial anodic mai mic (punctul F), creștere însoțită de dizolvarea
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93482]
-
cavităților funcție de materialul metalic sau de mediul în care se găsește acesta. Modificarea condițiilor hidrodinamice sau a orientării suprafeței metalului pot conduce la o nouă morfologie a cavității. În anumite condiții, fundul cavității poate fi fațetat, iar în altele lustruit electrochimic, fiind de obicei acoperit cu produse de coroziune. Aspectul tipic al unei cavități formate prin pitting este prezentată în figura 4. Acest tip de coroziune apare în urma acțiunii unor anioni extrem de agresivi (4 -2 4 --- ClO ,SO ,I , Br,Cl
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93482]
-
crevasei sunt critice, mai ales înălțimea acesteia, deoarece aceasta trebuie să fie suficient de mare pentru a permite intrarea soluției, dar suficient de îngustă pentru a menține mediul format în interiorul crevasei. 2.6. Dezalierea Dezalierea reprezintă îndepărtarea selectivă prin dizolvare electrochimică, în anumite condiții de mediu, a metalului celui mai activ dintr-un aliaj: a Zn din alame (aliaje Cu-Zn), a Ni din aliajele Cu-Ni, a Al din bronzurile cu aluminiu, a Sn din aliajele Cu-Sn, a Cu
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93482]
-
că multe tipuri de bacterii aerobe și anaerobe și alte microorganisme (alge și ciuperci) sunt implicate în acest tip de coroziune, acțiunea lor fiind legată, în principiu, de modificarea condițiilor locale de mediu și de suprafață, facilitându-se astfel reacții electrochimice de coroziune, în practic toate mediile naturale apoase, dar și în fluidele industriale și apele uzate. Un exemplu tipic de asemenea coroziune se referă la coroziunea anaerobă a fontei, determinate de existența unor bacterii ce reduc sulful (Desulfovibrio). Etapa inițială
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93482]
-
la coroziune se analizează cu ajutorul potențiostatului VoltaLab 21 Electrochemical System (PGP201 - Economical Potentiostat), echipat cu un software de achiziționare și prelucrare a datelor VoltaMaster 4 (figura 8). Sistemul de analiza a coroziunii este format din potențiostat, calculator și o celula electrochimică în care se află cei trei electrozi (un electrod de calomel saturat ca electrod de referință, un electrod de platină utilizat ca electrod auxiliar și un electrod din Teflon, pe care este fixată proba de analizat). Cu ajutorul potențiostatului Voltalab se
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93482]
-
Evans). 3.2. Desfășurarea lucrării de laborator Înainte de efectuarea determinării, proba supusă procesului de coroziune trebuie degresată și spălată din abundență cu apă distilată. Soluția de lucru (saliva artificială Fusayama sau Afnor), adusă la temperatura camerei, se introduce în celula electrochimică. Concomitent, sunt pregătiți și electrozii, prin spălarea cu apă distilată a vârfului electrodului și ștergerea sa cu hârtie de filtru. După aceasta electrodul poate fi introdus în soluția de lucru, prin orificiul special prevăzut în capacul celulei. Ca electrod de
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93482]
-
care reprezenta corpul broaștei). Această pilă îi permite să distingă potențialul (V) al curentului electric realizat de pilă, unitatea de potențial electric fiind numită, după numele lui, "volt". Cei doi electrozi de zinc și cupru creează o serie de reacții electrochimice care nasc hidrogen (H+), încărcat pozitiv, și sulfat, încărcat negativ (SO4-). 108 Otto Ludwig Binswanger (1852-1929) neurolog și psihiatru elvețian, profesor și rector al Universității din Jena. Printre asistenții săi se numără Theodor Ziehen, Oskar Vogt, Korbinian Brodmann și Hans
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
abdominali ai Aplysiei". Cu acest model realizează cel mai simplificat creier care permite înțelegerea la nivel molecular a interacțiunilor neuronale. 133 James H. Schwartz (1932-2006), neurobiolog și numismat, a studiat bazele biochimice ale învățatului și memoriei. El demonstrează că modificările electrochimice ale cromatinei intracelulare a neuronilor modifică atât învățarea, cât și memoria și comportamentul omului. În 1979 publică, împreună cu Jessel și Kandel, Principles of Neural Sciences. 134 Paul Greengard (1925), neurobiolog american, se dedică studiului mecanismului prin care semnalele sunt transmise
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
cosmice naturale transferabile la animale (care se poate transfera între animale și de la animale la obiecte) numită "magnetism animal" sau "mesmerism". 175 Jöns Jacob Berzelius (1779-1848), medic și chimist suedez. A dezvoltat "principiul stoichiometriei" sau proporția combinațiilor chimice. Descrie forța electrochimică cu risc în descompunerea constituenților chimici. Determină multe ingrediente care sunt opuse electrochimic. Descoperă elementele ceriu și thoriu; elaborează tehnicile analitice de izomerism și catalizare. 176 Julius Lothar von Meyer (1830-1895), chimist german, contemporan cu Dmitri Mendeleev. Publică primul tabel
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
animale la obiecte) numită "magnetism animal" sau "mesmerism". 175 Jöns Jacob Berzelius (1779-1848), medic și chimist suedez. A dezvoltat "principiul stoichiometriei" sau proporția combinațiilor chimice. Descrie forța electrochimică cu risc în descompunerea constituenților chimici. Determină multe ingrediente care sunt opuse electrochimic. Descoperă elementele ceriu și thoriu; elaborează tehnicile analitice de izomerism și catalizare. 176 Julius Lothar von Meyer (1830-1895), chimist german, contemporan cu Dmitri Mendeleev. Publică primul tabel periodic al elementelor chimice, bazat pe greutatea atomică (cu șapte ani înaintea lui
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]