1,062 matches
-
mijloc, rămânând doar primul și cel de al treilea asemenea situs de restricție (fig. 16.22A). Când ADN de la persoane normale se supune acțiunii restrictazei Dde I, acesta este tăiat de enzimă în două fragmente care pot fi separate prin electroforeză și sunt transferate pe membrană filtru prin tehnica numită Southern blotting, după care este probat cu o probă clonată și marcată radioactiv pentru capătul 5’ al genei β-globinei. În ADN β-globinic se pot revela două fragmente de ADN (două restricte
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
diferite restrictaze care au situsuri de clivare specifice, la nivelul unor secvențe repetitive de tip palindrom (secvențe cu bisimetrie rotatorie), se poate realiza o cartare de restricție a ADN uman. Fragmentele de ADN uman rezultate în urma acțiunii restrictazelor sunt supuse electroforezei în gel de poliacrilamidă. Fragmentele ADN migrează în câmpul electroforetic în funcție de dimensiunile lor și de sarcina electrică, având în vedere că grupările fosfat conferă moleculei încărcătură negativă. Restrictele de ADN uman, migrate în gel se transferă pe un filtru de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
precum și pentru găsirea locului unde se află această mutație. DGGE este o tehnică folosită pentru separarea fragmentelor de ADN pe baza mobilității lor în condiții de intensificare a denaturării, de obicei folosind concentrații crescătoare de formamidă și uree. Metoda de electroforeză în gel cu gradient denaturant a fost descrisă inițial de către Myers și colaboratorii, în anul 1987. Analiza DGGE este utilizată pentru separarea fragmentelor de ADN dublu catenar care sunt identice ca lungime, dar care diferă in secvența de nucleotide. Un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
colaboratorii, în anul 1987. Analiza DGGE este utilizată pentru separarea fragmentelor de ADN dublu catenar care sunt identice ca lungime, dar care diferă in secvența de nucleotide. Un amestec de fragmente de ADN cu secvențe nucleotidice diferite este separat prin electroforeză în gel de acrilamidă, gel care conține un gradient de creștere lineară de agenți denaturanți - uree și formamidă. În general, fragmentele de ADN bogate în GC vor fi mai stabile și rămân dublu catenare până la concentrații de denaturare ridicate. O
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
colaboratorii, este o modificare a metodei PCR care permite detecția mutațiilor punctiforme cunoscute prin amplificare cu specificitate alelică a ADN. Aceasta metodă nu implică utilizarea izotopilor radioactivi, iar genotiparea este posibilă prin simpla examinare a migrării produsului PCR specific prin electroforeză în gel de agaroză. Metoda constă în utilizarea a doi primeri care prezintă aceeași secvență de nucleotide cu excepția nucleotidului terminal 3’, unul complementar cu alela normală, iar celălalt cu alela mutantă. Pentru amplificarea enzimatică se folosește Taq-polimeraza, enzimă care nu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu alela normală, iar celălalt cu alela mutantă. Pentru amplificarea enzimatică se folosește Taq-polimeraza, enzimă care nu are activitate 3’→5’ exonucleazică, ceea ce implică necesitatea unei perfecte complementarități a primerului cu capătul 3’ al matriței ADN. Rezultatul se obține în urma electroforezei în gel de agaroză prin prezența sau absența produsului de amplificare respectiv. Polimorfismul situsului de restricție Hpa I lângă gena β-globinei și polimorfismul situsurilor de restricție Mae I, Dde I, Mst II, Rsa I din interiorul genei sunt utilizate în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a reușit caracterizarea spectrului de mutații atât pentru β-talasemie, cât și pentru α- și δβ-talasemie din populatia Romaniei, spectru ce se completează mereu cu noi date. 16.1.7. CERCETĂRI ORIGINALE ÎN POPULAȚII TALASEMICE DIN ROMÂNIA Următoarea etapă este efectuarea electroforezei de hemoglobină și eventual a cromatografiei cu lichide de înaltă performantă (HPLC). Aceste analize indică valori scăzute pentru Hb A și crescute pentru Hb A2 și Hb F. Pentru un diagnostic exact se realizează diagnosticarea moleculara, aplicand metode de genetică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aflarea locului în gena unde se află această mutație. DGGE este o tehnică folosită pentru separarea fragmentelor de ADN pe baza mobilității lor în condiții de intensificare a denaturării, de obicei folosind concentrații crescătoare de formamidă și uree. Metoda de electroforeză în gel cu gradient denaturant a fost descrisă inițial de către Myers și colaboratorii (1987). Analiza DGGE este utilizată pentru separarea fragmentelor dublu catenare de ADN care sunt identice ca lungime, dar care diferă in secvența de nucleotide. Un amestec de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Myers și colaboratorii (1987). Analiza DGGE este utilizată pentru separarea fragmentelor dublu catenare de ADN care sunt identice ca lungime, dar care diferă in secvența de nucleotide. Un amestec de fragmente de ADN cu secvențe nucleotidice diferite este separat prin electroforeză în gel de acrilamidă, gel care conține un gradient de creștere lineară de agenți denaturanți - uree și formamidă. În general, fragmentele de ADN bogate în GC vor fi mai stabile și rămân dublu catenare până la concentrații de denaturare ridicate. O
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
1989), este o modificare a metodei PCR care permite detecția mutațiilor punctiforme cunoscute prin amplificare cu specificitate alelică a ADN. Această metodă nu implică utilizarea izotopilor radioactivi, iar genotiparea este posibilă prin simpla examinare a migrării produsului PCR specific prin electroforeză în gel de agaroză. Metoda constă în utilizarea, în două reacții PCR separate, a doi primeri ARMS care prezintă aceeași secvență de nucleotide ca și matrița ADN, cu excepția nucleotidului terminal 3’. Un primer este complementar la capătul 3’ cu alela
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
iar celălalt - cu alela mutantă. Pentru amplificarea enzimatică se folosește Taq-polimeraza enzimă care nu are activitate 3’→5’ exonucleazică, ceea ce pentru realizarea polimerizării implică necesitatea unei perfecte complementarități a primerului cu capătul 3’ al matriței ADN. Rezultatul se obține în urma electroforezei în gel de agaroză, prin prezența sau absența produsului de amplificare respectiv. Polimorfismul situsului de restricție Hpa I lângă gena β-globinei și polimorfismul situsurilor de restricție Mae I, Dde I, Mst II, Rsa I din interiorul genei sunt utilizate în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
truncate a factorului de coagulare VIII. Apariția unui codon stop în poziția 2307, adică aproape de terminalul 3’ al secvenței genice și de terminalul COOH al proteinei determină o formă severă de hemofilie. Pentru diagnosticul molecular al hemofiliei se aplică tehnica electroforezei fragmentelor de restricție prin care se evidențiază polimorfismul acestora, cu identificarea markerului molecular - RFLP (fig. 16.38). Când este prezentă o secvență variantă recunoscută de enzima de restricție Bcl I în regiunea exonilor 17 și 18 se produc, sub acțiunea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și a II-a, alele ale genei insulinei și ale tuturor genelor candidate alese folosind aceleași condiții și parametri de amplificare PCR. Tehnica folosită a fost foarte simplă, rapidă și cost eficientă, necesitând doar extracția ADN, amplificarea PCR și apoi electroforeza produșilor PCR pe gel de agaroză. Rezultatele obținute au fost publicate în mai multe articole în revistele de specialitate și au făcut obiectul unei Teze de Doctorat susținută în luna iunie 2003 (Guja, 2003). Pentru confirmarea rezultatelor obținute, analiza genetică
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
al proteinelor serice, s-au descris tulburări de proteinogeneză întâlnite în această boală. Studiul metabolismului proteinelor în această afecțiune începe in 1928,când Perlzwieg observă prezența unei hiperproteinemii; dar mari progrese s-au realizat după cum aminteam și odată cu introducerea electroforezei în practica medicală,când Longsworth în 1939 a descris apariția unui vârf îngust și înalt în electroforeza tip Tiselius. Introducerea de tehnici noi ca, imunoelectroforeza, determinările cantitative prin imunodifuzie radiară în agar,metode chimice, fizice și imunologice de studiu a
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
această afecțiune începe in 1928,când Perlzwieg observă prezența unei hiperproteinemii; dar mari progrese s-au realizat după cum aminteam și odată cu introducerea electroforezei în practica medicală,când Longsworth în 1939 a descris apariția unui vârf îngust și înalt în electroforeza tip Tiselius. Introducerea de tehnici noi ca, imunoelectroforeza, determinările cantitative prin imunodifuzie radiară în agar,metode chimice, fizice și imunologice de studiu a imunoglobulinelor, au permis un studiu amănunțit a acestei afecțiuni. Cercetarea proteinelor mielomatoase, caracteristice pentru omogenitatea lor a
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
și în secreții; imunoglobulinele având rol în apărarea organismului, fiind implicate în legarea specifică a antigenului, activarea sistemului complement, promovarea răspunsului inflamator și modularea răspunsului imun, prin interacțiunea cu receptorii celulelor imunoefectoare. Asocierea activității anticorpilor cu fracțiunea gamoglobulinică, obținută prin electroforeza serului, a fost demomstrată încă din 1939 când Kabat, lucrând la laboratoarele lui Tiselius, a observat că serul iepurilor hiperimunizați cu ovalbumină, conține o fracțiune gamaglobulinică mult mai mare decât a iepurilor de control; atunci când serul hiperimun a fost amestecat
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
Kabat, lucrând la laboratoarele lui Tiselius, a observat că serul iepurilor hiperimunizați cu ovalbumină, conține o fracțiune gamaglobulinică mult mai mare decât a iepurilor de control; atunci când serul hiperimun a fost amestecat cu ovalbumina (antigenul), a apărut un precipat, iar electroforeza din supernatant a arătat o scădere semnificativă a fracțiunii gama. Concluziile lui Kabat și Tiselius, se reflectă în utilizarea sinonimă a termenilor de gamaglobuline, chiar dacă unele din imunoglobuline sunt prezente în alte fracțiuni electroforetice. Imunoglobulinele sunt globuline serice care migrează
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
boli caracterizate prin prezența în ser sau urină de imunoglobuline monoclonale numite și paraproteine sau componentă M (monoclonală). Această componentă monoclonală este produsă de o singură clonă de celule limfocite, având o mobilitate având o mobilitate electroforetică limitată, apărând la electroforeza proteinelor serice ca o bandă îngustă „în pisc”. Clasificarea gamopatiilor monoclanale este următoarea: 1) Gamopatii monoclonale maligne: • Mielom multiplu (imunoglobuline G, imunoglobuline A, imunoglobuline D, imunoglobuline E și cu lanțuri ușoare libere); • Plasmocitul solitar; • Plasmocitul extramedular, solitar sau multiplu; • Macroglobulinemia
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
aproximativ 22 000 daltoni), ele având proprietatea de a precipita la 45-600C și de a se redizolva la 850C. Proteinele Bence-Jones sunt sintetizate „de novo” și se excretă în urină datorită greutății moleculare mici. Ele sunt detectate în ser prin electroforeza curentă, dar pot fi demonstrate și prin tehnici imunoelectroforetice. S-a arătat că proteinele Bence-Jones reprezintă lanțuri ușoare, libere din care se fac molecle mari de proteine plasmatice. Când sinteza lanțurilor ușoare și grele este echilibrată, iau naștere globulinele mielomotoase
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
sedimentare de 3-3,5s. ♦ Proteinimia - în serul și plasma sanguină, cantitatea totală de proteine este de aproximativ 23,3g% (în medie 9g%), creștere datorată globulinelor, albuminele fiind în general normale sau scăzute. Modificările proteinelor serice au fost studiate prin metoda electroforezei pe hârtie sau în agar, se observă pe lângă scăderea albuminelor, apariția în zona γ globulinelor a unei unde înalte și înguste caracteristică bolii. Această undă indicând o creștere omogenă a proteinelor, poate fi plasată în regiunea γ globulinelor, aspectul cel
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
consecințe a două procese majore: - proliferarea celulei mielomatoase; - secreția de imunoglobuline de către aceste celule. În evoluția mielomului multiplu se consideră că ar exista o fază asimptomatică (descrisă ca fază de promielom), în care s-au decelat unele modificări de electroforeză serică sau urinară la indivizi care, ulterior au dezvoltat mieloame; la alți indivizi din această categorie s-au semnalat înaintea apariției simptomelor complexe, evocatoare, un VSH crescut sau proteinurii inexplicabile. S-a apreciat că perioada asimptomatică poate fi de până la
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
screening ca: VSH crescut, probe de disproteinemie alterate, hematii în fișicuri pe frotiu de sânge. În aceste cazuri, trebuie făcute, pe lângă puncția osoasă, care pune în evidență celule maligne și unele investigații privind proteinele din ser și urină, începând cu electroforeze de agar. Electroforeza în gel de agar:din ser și eventual urină evidențiază o paraproteină, care apare ca o bandă omogenă, bine conturată, intens colorată situată în regiunea gama, mai rar în regiunea beta sau alfa. În mielonul micromolecular (mielonul
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
crescut, probe de disproteinemie alterate, hematii în fișicuri pe frotiu de sânge. În aceste cazuri, trebuie făcute, pe lângă puncția osoasă, care pune în evidență celule maligne și unele investigații privind proteinele din ser și urină, începând cu electroforeze de agar. Electroforeza în gel de agar:din ser și eventual urină evidențiază o paraproteină, care apare ca o bandă omogenă, bine conturată, intens colorată situată în regiunea gama, mai rar în regiunea beta sau alfa. În mielonul micromolecular (mielonul Bence-Jones), nu apare
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
6 dinitro-4 clorobenzil) - indicator de amoniac. Alți reactivi includ: benzi, pigmenți, surfactanți, stabilizatori. Valori normale: 15.0 - 42.9 mg/dl. 2.5. Determinarea proteinelor serice 2.5.1 Determinarea globulinelor Globulinele plasmatice, reprezintă o clasă heterogenă de proteine, prin electroforeză, separându-se α1, α2, β1, β2, γ globuline. Grupul α globulinic conține parțial lipo și muco-proteine, în grupa α2 intră ceruloplasmina(globulina cu Cu), părți ale complementului seric; de β globuline se leagă transferina și unele lipoproteide, transferina transportând firul
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
substratul proteic al multor anticorpi. În afară de proteinele menționate ,plasma mai conține și alte proteine, astfel că, în stări patologice pot apărea în plasmă și alte proteine ca: crioglobuline, paraproteine, proteina C reactivă. Determinarea proteinelor globulinice se realizează prin electroforeza proteinelor din ser, pe gel de agar, cu ajutorul aparatului CORMAY GEL PROTEIN 100. 2.5.2. Determinarea albuminelor Albuminele, reprezintă cea mai mare fracțiune a proteinelor plasmatice sau serice, ele se formează în ficat, dar cantități mici sunt și de
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]