1,904 matches
-
de control asupra forței dicteului, pentru că este un travaliu subteran. Prin termenul de transpossibilité, Henri Maldiney definește spațiul necunoscut în care are loc artezianic izbucnirea operei de artă, spațiu pe care îl asimilează acelui Nirgends ohne Nicht din a opta Elegia duineză a lui Rilke, "Niciundele fără nimic". Pierre Blanchot crede că inspirația este ceva magic, având loc instantaneu, este adevărata "clipă poetică". Trebuie numai transcrisă. Iată în acest sens două exemple din creația eminesciană. Așa cum rezultă din manuscris, poezia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în numai trei zile sub impresia morții unei tinere dansatoare, de a cărei artă fusese entuziasmat. Operă de mare tensiune lirică, sonetele orfice celebrează muzica, magia ei de a metamorfoza lucrurile, făpturile, universul în inefabil, ca evadare din finitudine. După Elegiile duineze, care încercau să împace viața cu moartea într-un spațiu al îngerului, Rilke depășește cele două stări în totală eliberare. Fulgerarea dicteului a survenit astfel pe crestele viziunii antinomiei esențiale a lumii ființă/ neființă, dincolo de care putea avea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zbor fulgerător au fost o revoltă-limită împotriva morții. Nedreapta, inacceptabila prăbușire în neant a unei ființe unice, l-a făcut pe poet să se îndoiască de faptul că moartea este cealaltă parte, infinit mai vastă a vieții, așa cum celebra în Elegii. Este ca și cum Natura se răzvrătea împotriva ei însăși, a propriei neizbutiri, singura salvare a sa și a poetului fiind poezia, transa negrăitului ca uitare de sine. Unde sfârșește în actul creator pasivitatea impusă de dicteu, și unde începe activitatea volițională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poem, o poezie prin excelență suprasolicitând, în măiestrie neîntrecută, metafora. De aici influența sa asupra întregii lirici ulterioare, care a devenit "rilkeană", inclusiv la Lucian Blaga desigur fiecare poet asumând metaforismul la modul propriu. Dar, (sub influență freudiană) lirica autorului Elegiilor duineze este vădit impregnată de un erotism dus până la obsesii antipoetice. Așa cum remarcă și Blaga, poezia Hölderlin este lipsită de metafore, în schimb, este cea mai pură. La noi, cel care și-a trăit viața la cea mai înaltă tensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care imaginația țesea visurile de fericire. În viața sa amoroasă, Goethe pleacă de la neliniștea din perioada Sturm und Drang, cea a Suferințelor tânărului Werther, și după ani lungi de fericire cu numeroase nume de inspiratoare, trecând prin perioada clasică, a Elegiilor romane și cea persană, din Divanul Apusean-Răsăritean, periplul bogat al inimii se încheie cu neliniștea din Elegia de la Marienbad în care bătrânul bard se plânge că zeii dragostei l-au părăsit, după ce la 73 de ani o cere în căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
und Drang, cea a Suferințelor tânărului Werther, și după ani lungi de fericire cu numeroase nume de inspiratoare, trecând prin perioada clasică, a Elegiilor romane și cea persană, din Divanul Apusean-Răsăritean, periplul bogat al inimii se încheie cu neliniștea din Elegia de la Marienbad în care bătrânul bard se plânge că zeii dragostei l-au părăsit, după ce la 73 de ani o cere în căsătorie pe Ulrike von Levetzov, având doar 20 de ani, iar aceasta îl refuză. În ce privește pe Faust, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
H. Maldiney utilizează de asemenea termenul de trans-possibilité pentru a defini spațiul necunoscut și momentul în care are loc epifania, autogeneza operei de artă, eliberându-se din posibil, spațiu pe care îl asimilează acelui Nirgends ohne Nicht din a opta Elegia duineză a lui Rilke, "Niciundele fără nimic", amintit mai sus. Cuprins Poezia a treia stare 5 Poezia orfică 12 Fenomenologia creației poetice 23 Mărturii 23 Creatorul primește fulgerul 28 Mecanismul dicteului 31 Ochiul transcendental 34 Poezie și filozofie 45 Fenomenologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Rabindranath Tagore Antologie lirică, ed. I, Univers, 1987, ed. II, Polirom, 2000; Jertfa lirică, Polirom, 2000; Lebăda, ed. Cugetarea, 2001. Fugitiva, Coșul cu fructe, Poezia, 2003; Hafiz Divanul, ed.I, Polirom, 1997, ed. II, ed. Panfilius, 2005; Rainer Maria Rilke Elegiile duineze, Sonetele către Orfeu, Polirom, 2000, ed.II, Princeps, 2012. Ananda K. Coomaraswamy Hinduism și Budism, ed. I, Timpul, 1997, ed.II, Panfilius, 2004. Despre autor: Svetlana Paleologu Matta George Popa In extasis mentis, Panfilius, 2012. Vasile Diacon George Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tragem pentru a simți știința și a înțelege arta, a face știința artei și arta științei, și a scoate la lumină atât de discutatul caz al lui Goethe, poetul nemaipomenit al lui Faust și al lui Hermann și Doroteea, al Elegiilor romane, care a dat naștere la o teorie științifică a culorilor și a metamorfozei petalelor florilor, și a descoperit osul intermaxilar la om; nu-mi servește la nimic asta, și pentru nimic nu mă voi justifica. Catorce versos dicen que
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cu Blaga. Și cu Rilke, bineînțeles, pe care amicii mei nu-l cunosc, pentru că nu știu germana. Nu știe nimeni nici în lume cine-i Rilke, pentru că sau este prost tradus, sau e atît de abstrus, atît de complicat, în Elegiile duineze, încît nu le înțelege absolut nimeni. Lumea are nevoie de poezii simple. Ei, apropo de daltă, apropo de "disprețul" meu față de limbă, după ce-i șocam, le dădeam acest model, spuneam așa: eu sînt un sculptor, ca Michelangelo, care scoate
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
dintr-o fereastră, - această,-n tălmăcirea lui Dan Botta, "... măsură a așteptării,/ De atâtea ori împlinite și târziu,/ Când viul din noi e dorul revărsării/ Într-un alt viu." Cât despre Sehnsucht-ul am Fenster (care provine din A II-a Elegie, faimoasă prin incipitu-i abrupt: "Jeder Engel ist schrecklich", - nici asta n-o spun pentru tine!), țin minte că preumblându-ne, odată, la începutul unei toamne, Maria (care nu mai este) cu mine, printre bătrâne edificii timișorene Jugendstil (!), am dat cu ochii
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
implică neapărat încredere și fidelitate, prin urmare optimism, dar nu un optimism poltron, ipocrit, ci unul pragmatic, nepărtinitor. Violeta Dinescu iubește muzica românească tandru, răbdător, dar și cu asprime ori intransigență. Ar fi în stare să-i închine imnuri sau elegii, niciodată însă șușe ori manele. O muzică pe care o promovează din instinct, ca sentiment, cum spunea Novalis, al necesității, întotdeauna tributar dependenței și continuității. Dar, probabil, și dintr-un imbold sau o aspirație reparatorie, ca preludiu la luarea în
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
societate, cultivînd ale sale luxe, calme et volupté pînă într-acolo încît să-și eludeze miza estetică. Nu întrutotul, firește. Chiar dacă vreun "unanimă" rătăcit în vremea (stilistică...) a patriarhilor sparie, vorba lui Arghezi, și litera, și gîndul, cîte-un final de elegie, aducînd o consolare care nu va dura, ține la valorile poeziei: "Vis alb voiu fi în somnul tău topit.../ Dar azi, cât încă nu m'ai cotropit,/ Ești noaptea scurtă din solstițiul verii." Aleg, iarăși, (aproape) un creion, Trup de
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
bucuria vieții. Un critic adevărat, cum e Alex Ștefănescu, știe acest secret (calea livrescă spre fericire) al comunicării permanente dintre biblioteca esențială și viața cotidiană. E un elogiu ceea ce am scris aici? Nu, nu asta aș fi vrut. E o elegie aniversară pentru un cititor profesionist. Prin el se înțeleg și alții.
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
de scînduri geluite... Ba mai repara și ceasuri! Conducea, de sărbători, o motocicletă cu ataș! În ataș își plasa soția, mult mai tînără ca el. Un insolit cusur: schimba tabla de pe casă, urmuzian, în arșița verii, distrugîndu-mi creierii dedați la elegii! În fața ușii creștea mărul cunoașterii! Pereții exteriori ai casei erau căptușiți cu zorele. Mai era și o grădiniță de flori, invadată de crini, chiar sub fereastra camerei noastre vaste; uneori melcii intrau printre gratiile grațios curbate ale geamului deschis înspre
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
ce nu se mai reproduc - e considerată ca un castel cu trecut istoric, cine deschide gura și o declară neavenită, fiindcă a fost produsă în lipsa libertății este socotit exaltat, i se pomenește numaidecât de Moromeții, de Cronica de familie, de elegiile lui Nichita Stănescu, de lirica lui Cezar Baltag, și chiar a lui Mircea Ivănescu și Leonid Dimov. Ba chiar și eu am tipărit mai multe volume de versuri în acea perioadă și un volum de proze. Cazul e de o
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
artă de un rafinament extrem, își conduce actorii spre teritorii necunoscute unde mărturia de sine și schița personajului se confundă într-o indicibilă poezie de joc. Pentru ca apoi, pe fond de moarte iminentă, totul să se deruleze ca o prelungită elegie ce se desfășoară sub ochii unui înger neputincios cu picioarele bandajate. în noaptea avignioneză m-am gîndit la îngerii lui Andrei Pleșu. într-o seară, apropiindu-mă de hotel, vroiam să-i trimit un SMS prietenei care-mi lăsa zilnic
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
a-l gusta până la capăt, de a-l epuiza, folosindu-i concluziile ca pe niște premise pentru aventuri lirice ulterioare. În scurt timp, poezia lui Nichita Stănescu intră în faza de combustie a modernismului. După splendida cosmogonie personală din 11 elegii (cel mai bun volum, în opinia mea, un volum, așa zicând, capodoperă), discursul se esențializează și se ermetizează. Ca la Ion Barbu, unul dintre modele, vom găsi o "extremală" opacitate. Deși venele poeziei lui Nichita Stănescu sunt străvezii, iar sângele
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
să-și explodeze captivitatea părea autoportretul însuși al poetului în exil, unde exista visul nelimitării și o libertate asumată. După cum se știe lui Rilke îi plăceau castelele și în unul din ele, la Duino, inspirat de o furtună violentă, scrisese elegiile duineze, după un timp lung de sterilitate poetică. Apoi fusese invitat la castelul Borgeby, în Scania, de către Ernst Norlind, cunoscut pictor de berze. Acolo, la castel, o întâlnise pe Tora Vega Holmström și devenise interesat de arta ei, de tema
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
oricît am vrea noi să despărțim sinceritatea artistică de cea psihologică, [...] în valoarea artistică a unor producțiuni mistice din care lipsește adevărata edificare creștină", apreciase "fondul sincer contemplativ" drept "foarte puțin", dar admisese totuși că "poetul a prins nota de elegie arhaică a sufletelor evlavioase înfricate de moarte și jălalnice de viață", că "tot așa de poetic simulată e voluptatea morții creștine, de o mișcare litanică de mistic trecentist" și că, iarăși, "cîte o ingenuitate, cîte o notă de franciscanism aruncă
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
îngrijit, la Echinox, în colecția Cartea Imaginară, acest volum de opere - nimic din impozantele Pléiades - care strânge textele în românește publicate de-un autor pe care-l împărțim, hélas, cu Franța și cu lumea. Prima secvență din volum e poezie. Elegii pentru ființe mici, din 1931. O delicatețe gravă, în versuri cu tăietură de doină, arată acest Ionescu liric. Rugăciuni de grădină și stupină, ca de la gîză la Creator: "Doamne mic, ridică-mă,/ și fă-mă fericit/ ca pe boii cu
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
Ulrica (din Cartea nisipului). Am gravat-o pe mormântul din Geneva și în loc de María Kodama și J.L. Borges am pus epitaful ŤDin partea Ulricăi pentru Javier Otárolať, fiindcă erau nume foarte speciale pentru noi. Ulrica provenea un pic și din Elegia din Marienbad a lui Goethe, pe care el mi-o recita în germană. Ulrike von Levetzow era numele tinerei amante a lui Goethe. Când făceau amor, el numără silabele pe spatele ei, mângâindu-l... Ei bine, am zis-o."
Instantaneu la Lisabona by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8202_a_9527]
-
fără scăpare./ A fost ce va fi,/ Un om supt în cer/ Pământ și o apă./ Totul este, a fost/ Ce va fi" (Kohelet). Titluri ca Avram Iancu, Kavafis la Alexandria, Village Sutra, Caligula, Vals trist de Sibelius, Samadhi, Argonauți, Elegie pentru Net Turner, Într-un muzeu de arme la Benares, dilată suficient spațiul imagistic și mental, încât relativ puținele poeme ale volumului să pară mult mai numeroase decât sunt în realitate. Nu este totuși o poezie a resurselor culturale, ci
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
și poate fi urmărită punctual. Ea s-ar descompune în șapte mari teme ce acoperă o bună parte a operei lui Bacon: 1. Înotătoare și himere, 2. Cheia de fier, 3. Crucificări, 4. Tauromachii, 5. Capete, 6. Căderi și 7. Elegii. 1. Înotătoare și himere Masivele trupuri de bagneuses nu au, la Picasso, gingășie și grație, ci o extraordinară libertate de mișcare, interzisă nudurilor de atelier. Această dezinvoltură naturală declanșează spontan seria dezmembrărilor acrobatice pe care Picasso le impune trupurilor de pe
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
ambele picioare înfipte pe pămînt, el nu se lasă total pradă gravității. Doar unul din brațe atârnă moale, fără viață, pe marginea fotoliului, indicație clară că timpul și-a început deja lucrarea, iar trupul a început să se surpe. 7. Elegii Printre cele O sută de desene de Picasso expuse în primăvara lui 1927 la Galeria Paul Rosenberg - desigur admirate de Bacon, care se afla atunci la Paris - se află și studiile pentru un tablou din 1923, Flautul lui Pan. Viața
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]