KorAP: Find »[drukola/base=elegie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...77 >

1,905 matches

Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786

corpului cosmic, având coloană vertebrală «păsări înfipte una-ntr-alta» (în „a doua criză de timp “), în care suge din noi cât poate, /părând a ne-arăta/îngerii copacilor și ai/celorlalte priveliști; în partea a V-a a acestei elegii, increatul (eroul liric) „intră “din „văzul copacilor “(ca și cum s-ar sparge o frunză/și-ar curge din ea/o gârlă de ochi verzi), în cea de-a treia și „ultima “contemplare, a recăderii în „starea de om “(a dării trupului

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
gârlă de ochi verzi), în cea de-a treia și „ultima “contemplare, a recăderii în „starea de om “(a dării trupului: îmi lungeam sufletul într-o parte și-ntr-alta/ca să- mi umplu țevile brațelor cu el...). A patra elegie are ca erou liric - peste Evul Mediu - Increatul participant la „durerea ruperii-n două a lumii “, la „lupta dintre visceral și real “. În A cincea elegie, (sub pecetea nunții din real, în „tentația realului “), se condamnă increatul la o perpetuă

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
parte și-ntr-alta/ca să- mi umplu țevile brațelor cu el...). A patra elegie are ca erou liric - peste Evul Mediu - Increatul participant la „durerea ruperii-n două a lumii “, la „lupta dintre visceral și real “. În A cincea elegie, (sub pecetea nunții din real, în „tentația realului “), se condamnă increatul la o perpetuă așteptare, /la o încordare a înțelesurilor în ele însele/până iau forma merelor...; «urmează tragicul opțiunii (A șasea elegie), apoi opțiunea pentru real (A șaptea elegie

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
dintre visceral și real “. În A cincea elegie, (sub pecetea nunții din real, în „tentația realului “), se condamnă increatul la o perpetuă așteptare, /la o încordare a înțelesurilor în ele însele/până iau forma merelor...; «urmează tragicul opțiunii (A șasea elegie), apoi opțiunea pentru real (A șaptea elegie), cântec al identificării cu ciclurile naturii, apoi aspirația spre un tărâm imaginar de puritate rece și zbor absolut (A opta elegie, hiperboreeana); toate acestea constituie o suită în dialectică interioară a trăirii increatului

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
elegie, (sub pecetea nunții din real, în „tentația realului “), se condamnă increatul la o perpetuă așteptare, /la o încordare a înțelesurilor în ele însele/până iau forma merelor...; «urmează tragicul opțiunii (A șasea elegie), apoi opțiunea pentru real (A șaptea elegie), cântec al identificării cu ciclurile naturii, apoi aspirația spre un tărâm imaginar de puritate rece și zbor absolut (A opta elegie, hiperboreeana); toate acestea constituie o suită în dialectică interioară a trăirii increatului, care culminează cu expresia lui cea mai

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
în ele însele/până iau forma merelor...; «urmează tragicul opțiunii (A șasea elegie), apoi opțiunea pentru real (A șaptea elegie), cântec al identificării cu ciclurile naturii, apoi aspirația spre un tărâm imaginar de puritate rece și zbor absolut (A opta elegie, hiperboreeana); toate acestea constituie o suită în dialectică interioară a trăirii increatului, care culminează cu expresia lui cea mai explicită - Elegia oului, a nouă » (DL, 199). În această elegie, increatul se antrenează între tragicele limite orizontice: Ouă concentrice, negre, sparte

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
al identificării cu ciclurile naturii, apoi aspirația spre un tărâm imaginar de puritate rece și zbor absolut (A opta elegie, hiperboreeana); toate acestea constituie o suită în dialectică interioară a trăirii increatului, care culminează cu expresia lui cea mai explicită - Elegia oului, a nouă » (DL, 199). În această elegie, increatul se antrenează între tragicele limite orizontice: Ouă concentrice, negre, sparte/fiecare pe rând și în parte. / Pui de pasăre respins de zbor, /străbătând ou după ou, /din miezul pământului pân' la

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
un tărâm imaginar de puritate rece și zbor absolut (A opta elegie, hiperboreeana); toate acestea constituie o suită în dialectică interioară a trăirii increatului, care culminează cu expresia lui cea mai explicită - Elegia oului, a nouă » (DL, 199). În această elegie, increatul se antrenează între tragicele limite orizontice: Ouă concentrice, negre, sparte/fiecare pe rând și în parte. / Pui de pasăre respins de zbor, /străbătând ou după ou, /din miezul pământului pân' la Alcor, /într-un ritmic, dilatat ecou, / „sinele “încearcă

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
din somn/se poate trezi fiecare -, /din coajă vieții nici unul, /niciodată. (SAlf, 113 sq.). Se mai semnalează - de către Ștefan Aug. Doinaș - «că increatul nu e un tărâm aparte, ci viața însăși, în inepuizabila ei naștere; [...] cu Omul-Fantă - cronologic, a noua elegie - Devălmășia eu - lume e refăcută»; «în Elegia a zecea, identitatea subiectului cu lumea e afirmată răspicat (Organul numit iarbă mi-a fost păscut de cai etc.), dar - pentru a fi mai grăitoare - e resimțită ca un morb metafizic (Sunt bolnav

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
coajă vieții nici unul, /niciodată. (SAlf, 113 sq.). Se mai semnalează - de către Ștefan Aug. Doinaș - «că increatul nu e un tărâm aparte, ci viața însăși, în inepuizabila ei naștere; [...] cu Omul-Fantă - cronologic, a noua elegie - Devălmășia eu - lume e refăcută»; «în Elegia a zecea, identitatea subiectului cu lumea e afirmată răspicat (Organul numit iarbă mi-a fost păscut de cai etc.), dar - pentru a fi mai grăitoare - e resimțită ca un morb metafizic (Sunt bolnav nu de cântece/ci de ferestre sparte

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
pentru a fi mai grăitoare - e resimțită ca un morb metafizic (Sunt bolnav nu de cântece/ci de ferestre sparte, /de numărul unu sunt bolnav/că nu se mai poate împarte... etc.); ciclul acestor arătări se încheiase cu A unsprezecea elegie, în care imaginile ce sensibilizează increatul sunt corporale (Inimă mai mare decât trupul), spațiale (Voi alerga deci, în toate părțile deodată), cosmice (... dăruind/pretutindeni semne ale aducerii aminte: cerului - stele, /pământului - aer, /umbrelor - ramuri cu frunze pe ele), vegetale (A

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
ca identitate cu o formă fără trup, ea se sfârșește ca identitate cu o formă încorporată istoric - Patria: tărâm prin excelență al increatului, în sensul unui viitor care oferă toate datele și așteaptă să fie construit» (DL, 200). De fapt, Elegia a zecea se lămurește între paradoxurile ens-ului/non-ens- ului (ale «Omului-Fantă», ale „Fant-Omului “). VA URMA ------------------------------------------------------ Prof. Dr. Ion PACHIA-TATOMIRESCU Timișoara, 13 decembrie 2013 Referință Bibliografică: Ion PACHIA-TATOMIRESCU - NICHITA STĂNESCU ȘI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) / Ion

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
Corola-blog/BlogPost/341243_a_342572

animalele, si cu toate pădurile, si cu toate torentele, si cu alpiniștii lipiți de stăncile antropomorfe, ca niște desene rupestre pe care numai eu le mai văd uneori, cănd sânul tău se dezbrăca de plajă și se cufunda în valuri. (ELEGIA 37) Detașarea de realitate îi dă acesteia, realității, un suav sens poetic, pentru că poetul nu are timp să bată cîmpia inundată de mărăcini, el șlefuiește mantia de zăpadă a lumii și, a-i citi poeziile este un chin pe care

POETUL FLORIN DOCHIA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Poetul_florin_dochia.html [Corola-blog/BlogPost/341243_a_342572]
leș jeux șont faits, rien ne va plus! ești anunțat, adică programul cu publicul s-a-ncheiat mâine este lungă zi liberă, se vor ridica rugăciuni către cer, se va sacrifică mielul cel blând, pentru că șansa să-i ajute pe cei norocoși. (ELEGIA 38) Este multă cultură metafizica aici, bine filtrată de sensibilitatea poetului: Ploaia vine că o iubită uitată, mereu în momente nepotrivite, iubesc ploile, spune o femeie altădată frumoasă și de ce nu ar fi crezuta, si pe ea a uitat-o

POETUL FLORIN DOCHIA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Poetul_florin_dochia.html [Corola-blog/BlogPost/341243_a_342572]
vor juca niște copii orfani, recuperați de călugări din războaiele lumii, și femeia tare se va bucura, tare se va bucura, va veni că o ploaie într-o după-amiază de august, cănd lenevești pe nisipul fin al unei plaje închipuite. (ELEGIA 41) Cu ani în urmă, un alt visător perpetuu, Saint-John Perșe, se lansa într-un discurs poetic fascinant, dar la Florin Dochia emotivitatea trăirii se înscrie în limitele grandioase și geniale ale metaforei: Am gasit urechea lui van gogh în

POETUL FLORIN DOCHIA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Poetul_florin_dochia.html [Corola-blog/BlogPost/341243_a_342572]
ca și cum, copil fiind, vărsasem cerneală pe istoria artei moderne de la începuturi până în prezent. Acum e ca un tatuaj pe inimă, ca și când aș fi în armată, la infanterie, rătăcit în lanuri de grâu și de secara peste care corbii planează flămânzi. (ELEGIA 42) pe cînd la Saint-John Perșe predomina intensitatea culorii, detaliul metaforic: „Fremissement alors, � la plus haute tige engluee d'ambre, de la plus haute feuille mi-deliee sur son onglet d'ivoir.” Și, atunci, ce altceva este poezia? Florin DOCHIA este unul

POETUL FLORIN DOCHIA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Poetul_florin_dochia.html [Corola-blog/BlogPost/341243_a_342572]
Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942

VI. Treapta „pavilioanelor albastre“: Alfa - Obiecte cosmice (1967). În această primă antologie de autor a lui Nichita Stănescu, se află și un ciclu de 39 de poeme „inedite“, Obiecte cosmice, în prelungirea problematicii existențialiste din volumul anterior, 11 elegii (1966). Ciclul Obiecte cosmice se deschide semnificativ, cu o „ars poetica“, desigur, Poezia, unde se afirmă că poemul își are sursa ființării, „hrana“, în «privirile fixe», adică în „imaginarul“ diurnului, în ochiul ce receptează realul din lumină. În registrul nocturnului

A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
sqq.), Nichita Stănescu a conjugat la un original mod liric atât sinele și sinea, dar mai ales însinele (l'en-soi), pentru-sinele (le pour-soi), descoperind / „relevând“ un ens (un soi al „dublului“), desemnat - încă din volumul publicat în anul 1966, 11 elegii - prin sintagma Omul-Fantă, adică Fant-Omul, un ens născut dintr-o subtilă lucrare a antimateriei, a antiparticulelor, a non-material-informației, înzestrat cu „simțuri“ / „organe“ simetrice („corespondente“) celor umane: ne-văz, ne-auz etc., iar pentru comunicare / se-comunicare („comunicarea sinelui“) folosind necuvântul

A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
ca Alex. Ștefănescu, numai dacă ne referim la prima vârstă / etapă a creației genialului autor al Necuvintelor, cea dintre anii 1954 / 1960 (avându-se în vedere și Argotice) și 1966, când își căuta un inconfundabil „teritoriu poetic“. Începând cu 11 elegii (1966), prin care se inaugurează un original sistem poetic și prin care Nichita Stănescu intră în a doua vârstă / etapă a creației, ochiul de inițiat al analistului / receptorului trebuie să se încerce într-o veritabilă „lecție de anatomie“ a textului

A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
care se inaugurează un original sistem poetic și prin care Nichita Stănescu intră în a doua vârstă / etapă a creației, ochiul de inițiat al analistului / receptorului trebuie să se încerce într-o veritabilă „lecție de anatomie“ a textului. De la 11 elegii (1966) încoace - după cum argumenta în 1980 poetul Ștefan Augustin Doinaș, punându-și „roba“ de critic literar, Nichita Stănescu «și-a stabilit definitiv temele (de fapt, atitudinile posibile față de real și imaginar), și, în volumele următoare, ne va oferi variantele lor

A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876

corabie s-a/ desprins de la cheu, și/ s-a dus,/ iar cei de pe țărm abia/ de-i mai văd, departe, în/ zare,/ prin lunetele lacrimii,/ catargul și vela./ Întregul mister/ al unei asemenea/ metafizice falii/ se concentrase-n profilul acela.” (Elegia 10, din Elegiile de la Bad Hofgastein, p. 18-19) Prin iubire, se rup chingile universului comun de cunoaștere și de discurs, spațializarea și chiar și temporalizarea devin altele, limitele dintre lumi sar în aer. De altfel, poemele Nirvanei nu ar avea

MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1428034197.html [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
desprins de la cheu, și/ s-a dus,/ iar cei de pe țărm abia/ de-i mai văd, departe, în/ zare,/ prin lunetele lacrimii,/ catargul și vela./ Întregul mister/ al unei asemenea/ metafizice falii/ se concentrase-n profilul acela.” (Elegia 10, din Elegiile de la Bad Hofgastein, p. 18-19) Prin iubire, se rup chingile universului comun de cunoaștere și de discurs, spațializarea și chiar și temporalizarea devin altele, limitele dintre lumi sar în aer. De altfel, poemele Nirvanei nu ar avea același impact, dacă

MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1428034197.html [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
frumusețea gestului unui mare poet de a-și omagia prin vers iubita. El dedică Nirvana nobilei soții Olimpia-Octavia. In memoriam, într-un moment de maximă conștientizare a unicității iubirii lor. Aceste ultime poeme, reunite într-un al treilea volum de elegii, urmând Morții tatălui (2005) și Elegiilor de la Bad Hofgastein (2010), reprezintă apogeul creației Excelenței Sale, care rezultă îndeosebi din sinteza și continuarea pe “nebănuite trepte” a tot ceea ce caracterizează devenirea sa umană și poetică. “Ce trepte sui? Ce poartă să deschid

MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1428034197.html [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
a-și omagia prin vers iubita. El dedică Nirvana nobilei soții Olimpia-Octavia. In memoriam, într-un moment de maximă conștientizare a unicității iubirii lor. Aceste ultime poeme, reunite într-un al treilea volum de elegii, urmând Morții tatălui (2005) și Elegiilor de la Bad Hofgastein (2010), reprezintă apogeul creației Excelenței Sale, care rezultă îndeosebi din sinteza și continuarea pe “nebănuite trepte” a tot ceea ce caracterizează devenirea sa umană și poetică. “Ce trepte sui? Ce poartă să deschid?/ Strigătu-ncearcă bolțile de-a rândul - / Spre

MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1428034197.html [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
vântul.” (Scara, din antologia Omul de cenușă, Ed. Augusta, Timișoara, 2002, p. 53) Unul dintre cei mai mari poeți contemporani, în plină experiență dramatică, așterne la picioarele soției, de care îl despart, în egală măsură, viața și moartea, treizeci de elegii splendide, imortalizând-o într-o capodoperă. Ferice de cine a avut parte de o asemenea iubire! Ferice de femeia luată în eternitate de brațul unui poet! 3 aprilie 2015, Timișoara. Referință Bibliografică: Mirela-Ioana Borchin, Nirvana ...Doamne, cum! / Eugen Dorcescu : Confluențe

MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1428034197.html [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]