750 matches
-
reușit să pună temelia unui nou regat independent al evreilor (sau iudeilor) pe teritoriul Palestinei istorice (Țara Israel) extinzând granițele Pământului lui Israel. Aceste granițe au dăinuit până în anii cuceririi romane și au redus influeța culturii elenistice și a iudaismului elenistic.
Macabei () [Corola-website/Science/306890_a_308219]
-
firii” [19]. Cuvântul „străin” este înțeles că poate semnifica „în afara legii morale”, [20]([Romani 7:3], Galateni 1:6) deși este incert că ori Lot ori bărbații Sodomei ar fi înțeles că străinii erau îngeri, la timpul respectiv. [21] Filozoful elenistic evreu Philon din Alexandria (20 ACN - 50 PCN) descrie locuitorii Sodomei într-o relatare extra-biblică: „Ca bărbați, nefiind capabili să suporte discret o sațietate a acestor lucruri, se agită ca vitele, și devin tari la cerbice, și renunță la legile
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
oamenilor în zona Haifei a început încă în Epoca Bronzului Târziu. La Tell Abu Huam, în zona golfului Haifa, s-au găsit ruinele unui oraș care a servit drept port începând din secolul al XV-lea î.e.n. și până în perioada elenistică. De cealaltă parte a Haifei se află colina Tel Shikmona, unde s-au găsit ruinele unui alt oraș, care a existat, chiar dacă nu în mod continuu, începând din secolul al XIV-lea î.e.n. și până în secolul al VII-lea. La
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
de raportat. Practicile politeiste conform cărora Iahve era adorat ca unul dintr-o serie de zeități par a fi continuat până relativ târziu, anume până în perioada postexilică (persană), tradițiile religioase rafinându-se într-un monoteism veritabil (exclusiv) doar în perioada elenistică (în timpul monarhiei hașmoneilor), când El, zeitatea de început a evreilor, a fost din ce în ce mai frecvent și insistent identificată cu Iahve. Numele YHWH însuși își trage originea în afara Israelului, tipul însuși de zeitate masculină și războinică fiind o inovație adusă prin aculturație
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
În timpul lui Iisus Hristos încă nu era clar dacă învierea e sau nu un element central al religiei, în plus ea fiind considerată un eveniment realmente surprinzător. Noțiunea (de înviere a morților) pare a fi intrat în iudaism în perioada elenistică, în iudaismul clasic moartea fiind punctul final al existenței Christadelfienii cred că suntem toți creați din praful pământului și devenim suflete vii din momentul în care primim "suflarea vieții" bazată pe relatarea creației omenirii din versetul biblic Facerea 2. Ei
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
(, ) este o regiune istorică, apoi regat elenistic în nord-vestul Asiei Mici, între Marea Neagră și Marea Marmara. este mărginită la nord de Marea Neagră, la est de Pamfilia și Galatia, la sud de Frigia iar la est de Misia și Marea Marmara. Regiunea era populată din mileniul I î
Bitinia () [Corola-website/Science/315036_a_316365]
-
î.H., sunt fondate coloniile Calcedon și Astacos. În epoca luptelor dintre diadohi, principele trac Zipoites se emanicipează de sub autoritatea lui Lisimah și adoptă în 297 î.H. titlul de rege marcând începutul erei bitiniene și punând bazele unui regat elenistic independent. Urmașii săi duc o politică de elenizare a statului și sunt fondate noi orașe: Sub Prusias I (235-183) hotarele sunt extinse spre sud până la râul Sangarios (râul Sakariya) și Munții Olimp (Munții Uludağ). În luptele pentru tron de la începutul
Bitinia () [Corola-website/Science/315036_a_316365]
-
primește numele de Galatia. Nicomede I mută, în 246, capitala statului în orașul nou înființat care-i poartă numele - Nicomedia. Pentru a rezista tendințelor expansioniste ale vecinului său meridional, Pergamul, Bitinia se aliază în timpul lui Prusias I (235-183) cu Macedonia elenistică. La curtea lui Prusias I se va sinucide în 183 Hannibal pentru a nu fi predat soliei romane care cerea extrădarea lui. În timpul lui Prusias II (183-149), Bitinia se recunoaște regat clientelar Romei și participă cu trupe la reprimarea răscoalei
Bitinia () [Corola-website/Science/315036_a_316365]
-
expune conceptele sale. Apollonius (c.262 î.e.n. - c.190 î.e.n.) a studiat sistematic și profund conicele, prezentând numeroase proprietăți ale acestora. Hiparh (190? - 120?), cel mai mare astronom al antichității, a utilizat pentru prima dată metodele trigonometrice în astronomie. Epoca elenistică este o perioadă de declin în care totuși se afirmă personalitatea lui Heron din Alexandria (c. 10 - 70 d.Hr.), căruia i se atribuie formula care îi poartă numele (formula lui Heron), de calcul a ariei triunghiului atunci când cunoaștem lungimile
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
Guangqi (1562 - 1633) a tradus lucrări matematice occidentale, printre care și Elementele, introducând noi concepte matematice și de logică în zona orientală. În perioada califatului, asistăm la o înflorire a științelor în spațiul islamic. Este preluată și conservată tradiția matematicii elenistice. Al-Horezmi (?780 - 845), pe lângă faptul că a consacrat sistemul de numerație pozițional, este întemeietorul algebrei și a contribuit cu aplicații ale acesteia în geometrie și trigonometrie. De asemenea, Al-Mahani reduce duplicarea cubului la o problemă de algebră, mai exact la
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
doi au decis în comun, dar în 285 î.Hr. Lisimah l-a eliminat pe Pyrrhus. În anul 300 î.Hr. are loc un conflict armat între uniunea de triburi geto-dacă din Câmpia munteană în frunte cu Dromihete (Dromichaites) și regele Traciei elenistice, Lisimah (Lisimachos). Lisimah voia să-și extindă regatul și pe malul stâng al Dunării, iar Dromihete dorea înapoi niște cetăți supuse de Lisimah, de pe malul drept al Dunării, din Dobrogea. Campania inițiată de suveranul elenistic la nordul Dunării și condusă
Lysimachos () [Corola-website/Science/301556_a_302885]
-
Dromihete (Dromichaites) și regele Traciei elenistice, Lisimah (Lisimachos). Lisimah voia să-și extindă regatul și pe malul stâng al Dunării, iar Dromihete dorea înapoi niște cetăți supuse de Lisimah, de pe malul drept al Dunării, din Dobrogea. Campania inițiată de suveranul elenistic la nordul Dunării și condusă de fiul său Agathocles se încheie cu un eșec. Agathocles este făcut prizonier de către căpetenia Dromihete, care s-a purtat foarte bine cu el și l-a trimis după câtva timp înapoi la Lisimah cu
Lysimachos () [Corola-website/Science/301556_a_302885]
-
a răspândit religia în Mysore, Kashmir, Maharashtra, Varanasi și Himalaya. Epoca lui Asoka marchează prima emanație a învățăturilor budiste dincolo de teritoriile indiene. Conform edictelor lui Așoka, au fost trimiși emisari cu precădere în teritoriile învecinate Imperiului Seleucid și în regatele elenistice din bazinul mediteranean. Aceasta a favorizat, un secol mai târziu, apariția monarhilor budiști vorbitori de limbă greacă din Regatul Indo-Grec și dezvoltarea artei greco-budiste din Gandhăra. În tot acest timp, budismul a fost expus atât influențelor grecești și persane cât
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
Este bazată pe descrierea unei picturi a lui Apelles și a fost finalizată aproximativ în anul 1494. Se află expusă la Galeria Uffizi din Florența. În "" Botticelli a pictat după descrierea unei picturi de Apelles, un pictor grec din perioada elenistică. Deși lucrările lui Apelles nu au rezistat, Lucian din Samosata relatează detaliile unei picturi despre "Calomnia": În dreapta șade un om cu urechi foarte mari, aproape ca ale lui Midas, ridicându-și mâna spre Calomnia când ea încă se află la
Calomnia lui Apelles () [Corola-website/Science/329197_a_330526]
-
Arta din Grecia antică a exercitat o mare influență asupra culturilor multor țări, în special în domeniul sculpturii și arhitecturii. Ea poate fi împărțită din punct de vedere stilistic în patru categorii: geometrică, arhaică, clasică, si elenistică. Spre deosebire de alte popoare antice, grecii, prin arta lor magnifică, au glorificat umanitatea. Chiar și înainte de sosirea primilor greci în zonă, Insulele Ciclade din Marea Egee produceau opere de artă remarcabil de fin echilibrate și statuete albe, din marmură. Sculptura semiabstractă din
Arta în Grecia antică () [Corola-website/Science/309078_a_310407]
-
frumosul și arta există, nu poate exista o cunoaștere adevărată a lor și au atacat în special teoriile literaturii și muzicii. Contra teoriei literaturii, scepticii susțineau că utilitatea poeziei este redusă și e chiar dăunătoare pentru că încețoșează mintea. În perioada elenistică, teoria literaturii era denumită „gramatică” iar teoriticienii „gramatici” (de la "grámma", „literă”). Scepticii considerau „gramatica” imposibilă, inutilă și dăunătoare. Imposibilă după următorul raționament: considerau că teoria literaturii înseamnă fie cunoașterea tuturor operelor literare fie a unora. Dacă este cunoașterea tuturor operelor
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
un termen metodologic sau didactic, un instrument modern de delimitare între platonismul precreștin și cel de după Hristos. Astăzi termenul este utilizat pentru a desemna, în consecință, acel segment al tradiției „platonice” care s-a dezvoltat în cultura păgână a Greciei elenistice în primele secole după Hristos, o tradiție spirituală esențialmente mistică dar distinctă de creștinism. Reprezentanții acestei tradiții se considerau ei înșiși platonicieni, asumându-și însă o învățătură diferită de ceea ce înțelegem azi prin „platonism” și, mai ales, dezvoltând nucleul filosofiei
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
un ultim efort a intelectualității grecești non-creștine de a se reabilita și de a rezista în fața creștinismului, a cărui ofensivă începe, la un moment dat, să fie simțită ca o amenințare la adresa spiritualității elene. În al doilea rând, lumea filosofică elenistică eșuase în a prescrie la modul convingător ceea ce Epicureanismul și Stoicismul speraseră: a-i face pe oameni fericiți. Creștinismul părea să aibă un succes crescând, deci intelectualii păgâni de limbă greacă au fost nevoiți să apeleze la platonism, o filosofie
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
al prerafaeliților englezi, participă la "Pleiada simboliștilor" și este influențat de Nietzsche. Versurile sale sunt marcate de un ezoteric neoromantic. Evocând miturile și istoria într-un limbaj poetic rafinat, are ca temă pricipală conflictul dintre pagânism și creștinism, dintre spiritul elenistic și cel catolic medieval.
Stefan George () [Corola-website/Science/315758_a_317087]
-
Mitriade I (195-138 î.Hr), regele parților. În timpul domniei lui Gotarzes I (91-87 î.Hr), Ctesiphon ajunge un important centru politic și comercial. Orașul a devenit capitala Imperiului Part în anul 58 î.Hr. Treptat, Ctesiphon se unește cu vechea cetate elenistică Seleucia, aflată pe malul opus al Tigrului, devenind o metropolă cosmopolită cunoscută și sub denumirea de Seleucia-Ctesiphon. Datorită mărimii și importanței sale, Ctesiphon a fost un obiectiv major pentru Imperiul Roman în timpul războaielor și campaniilor sale militare din Orient. Împăratul
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
a cerut să renunțe la astrolab, al Tirmidhi renunță la acesta. Cu toate acestea, cercetători contemporani îl consideră "primul sufi care a avut o anumită cunoaștere a învățăturilor metafizice și cosmologice ale grecilor”, ”teoretician minuțios și prolific”, cu ”anumite influențe elenistice”. La vârsta de 28 de ani, al-Tirmidhi realizeaza pelerinajul ("hajj") la Mecca și în drum vizitează Basra, un centru major de învățătură islamică în Irak. Experiența sa la hajj a fost deosebită, ca urmare la întoarcerea acasa învață pe de
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
Imperiul Persan (condus de dinastia Ahemenizilor) se întinde de la Indus până în Egipt, Asia Mică și Tracia, eșuând, însă, în tentativa de îngenunchere a Greciei. Cucerit de Alexandru cel Mare (Alexandru Macedon) (334 î.Hr.-330 î.Hr.), Imperiul Persan dă naștere lumii elenistice, apoi devine nucleul regatelor Part (250 î.Hr.-226 și Sasanid (226-651 d.Hr), 2 puternice state în permanentă rivalitate cu Imperiul Roman. Cucerit de arabi (635-651), Iranul adoptă islamismul, dar se desprinde, treptat, în secolele IX-X din Califatul Arab. Ismail
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
în Talmud, "paradis", primește asocierea cu Grădina Edenului și prototipul ceresc al acestuia. În Noul Testament al creștinismului Paulin, există o legătură a cuvântului "paradis" cu tărâmul celor binecuvântați (spre deosebire de tărâmul celor blestemați), printre cei care deja au murit, cu influențe elenistice evidente observate de către numeroși cărturari. Gradina grecească a Hesperidelor a fost oarecum similară cu conceptul creștin al Grădinii Edenului, și până în secolul al XVI-lea a fost făcută o asociație mai mare de intelectuali în pictura Cranach ("vezi ilustrația de la
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
căsătoriei, simbolul armoniei matrimoniale și fidelității femeii față de soț. Soția și sora lui Osiris, fiica zeilor Geb și Nut și mama lui Horus, este una din principalele divinități venerate de vechii egipteni. Ea aparține Eneadei de la Heliopolis, iar în epoca elenistică a devenit protectoarea marinarilor. Numele ei s-ar putea traduce prin „Regina tronului”, ea fiind o personificare a tronului faraonului și a puterii regale. Cu toate acestea, hieroglifa ei însemna la început „muritoare” și e posibil ca zeița să fie
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
câteva elemente din mitologia greacă și mesopotamică, iar zeița este identificată cu Afrodita și Astarte, două divinități ale iubirii. Ea ajunge să fie venerată din Nubia până orașele maritime din Marea Mediterană. Cultul zeiței Isis a devenit din ce în ce mai proeminent în lumea elenistică, începând din ultimele secolal III-lea î.Hr., până când a fost interzis de creștini în secolul al VI-lea d.Hr. În ciuda popularității în creștere a misterelor lui Isis, există dovezi care sugerează că acest cult nu era prea bine primit
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]