684 matches
-
galbenul florilor de ginestră. Nu exista nici o tușă agresivă, care ar fi fost ca o ușă trântită în mijlocul unei piese melodioase. Pe boltă nu se vedeau linii drepte; frizele aveau forma unor panglici lungi, care se împleteau cu o grație elenistică - culori și forme pe care arta barocă avea să le reia, șaptesprezece veacuri mai târziu. Pe pereți - casete pătrate în care erau pictate peisaje deschise, ce se pierdeau la orizont într-o lumină blândă și unde miturile și simbolurile ritului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unei înțelegeri raționale a principiilor conduitei umane - a început odat] cu grecii antici. De la Socrate (469-399 î.Hr.) și succesorii s]i imediați, Platon (427-347 î.Hr.) și Aristotel (384-322 î.Hr.), se poate distinge o linie clar] de continuitate, pornind de la gândirea elenistic] (adic], măi general, postaristotelic]), român] și medieval], pan] în prezent. Cu toate c] este un adev]r faptul c] problemele și interesele manifestate de filosofii etici moderni sunt divergențe cu cele ale grecilor, discuțiile acestora pot fi recunoscute că provenind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cicero ilustreaz], într-un mod foarte competent, tr]s]turile centrale ale sistemului epicureic, ale stoicismului, precum și ale concepției sceptice adoptate de Școală lui Platon din secolele al III-lea și al II-lea î.Hr. În rest, dovezile existenței erei elenistice - care include alte școli minore, cum ar fi cea cinic] - trebuie culese din sursele disparate ale autorilor de mai tarziu, dintre care mulți au fost martori extrem de ostili. Dar, în cazul lui Socrate, Platon și Aristotel, care, din orice perspectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Într-adev]r, scriitorii mai târzii, ca Cicero, nu au v]zut nici o diferenț] esențial] între filosofia platonician] și cea aristotelic], cu toate c] aceast] constatare a fost f]cut] din pespectiva contrastului dintre primii doi și Epicur. Relația dintre filosofii elenistici cu Aristotel, Socrate și Platon este mult mai complex], deși nu exist] dubii în leg]tur] cu faptul c] aceștia au scris cunoscând operelor predecesorilor lor. îi. Teme și probleme în etică greac] Etică greac] din toate perioadele graviteaz] în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trece un doftor de copii (un astronom foarte Învățat care știa tot), care stabilește o singură condiție pentru ca Împăratul să poată avea un copil: el să fie socotit tatăl copilului. Romanul lui Alexandru cel Mare a fost compus În Egiptul elenistic În veacul al III-lea (de către un autor anonim ce a utilizat mituri și legende populare), după care s-a răspândit În toată lumea, lăsând urme adânci În literatura populară. Numeroase credințe și legende despre blajini sunt legate de drumul lui
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
relatează legenda conform căreia Apolo a venit la Delphi având forma unui delfin, purtând pe spate preoții cretani. Templul din Delfi a fost construit în secolul al VIII-lea î.d.H și era punctul de atracție central al spațiului elenistic, datorită celebrelor sale preotese, numite Pitia (Πυθώ) care aveau menirea să facă diverse profeții. Apolo era numit Δελυίνιος Delphinios, adică Delfinul, iar ultimul templu dedicat lui Apolo a fost ridicat de arhitecții stilului corintic Spintharos, Xenodoros și Agathon. După prezentarea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
unei așezări pescărești geto-dacică. Dezvoltând aici o activitate negustorească din ce în ce mai bogată, favorizată în cursul s.III-II îHr. de reducerea activităților comerciale din portul Histria datorită înnisipării acestuia, dar totodată și de o perioadă fertilă de civilizație elenistică, Tomisul intensifică legăturile sale cu negustorii din Orient și din Alexandria Egiptului, încât cronicarii contemporani menționează în scrierile lor despre Tomis, “strălucita metropolă”. Primii romani ajung la Tomis prin anii 29-28 îHr. ca funcționari vamali pentru a impune niște taxe
Edificiul roman cu mozaic de la Tomis-Constan?a. Cine a fost executantul mozaicului? by Paul-Emil Ra?cu () [Corola-publishinghouse/Science/83671_a_84996]
-
o apreciere de ordin diferit a celorlalte opere de artă în genere. Originea artei creștine Arta creștină își are originea în primele secole creștine, ea fiind influențată de arta greacă și cea romană. Istoricii de artă vorbesc de o artă elenistică pentru spațiul oriental al Imperiului Roman, și de o artă romană a spațiului occidental al acestuia, dar per ansamblu, domină însă aceeași viziune: idealul de frumusețe fizică, preocuparea pentru proporție și armonie, grație, preocupare care s‑a accentuat tot mai
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
expresive a condus la necesitatea recunoașterii unei distincții, apărând în felul acesta problema unității și a multiplicității artelor, datorită unei tendințe a esteticii moderne de a trasa limite între diversele arte în corespondență cu diferitele tehnici ale creației 1. Perioada elenistică Perioada clasică grecească este considerată punctul culminant al artei anti‑ ce. Imediat după căderea civilizației miceniene care a avut loc în secolul al XII‑lea î.Cr. și odată cu Evul Întunecat care i‑a urmat, în lumea greacă a înce‑ put
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
roman există două tipuri de inserții ekphrastice: descrierea ekphrastică (fragmentul descriptiv amplu, acest tip se regăsește și în romanul Galeria...) și referința ekphrastică. În cazul romanului publicat în 1987, descrierea ekphrastică are drept subiect un obiect de artă al epocii elenistice, statuia Victoriei din Samotrache: Ieșind în strada Royale, bătută de soarele radios care în zilele lui cele mai bune nu poate fi decât francez, am luat-o bine dispus către Luvru. Aveam o silă veche de acest muzeu. Îl ocoleam
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
amândoi. Vizita la Luvru, la îndemnul batjocoritor al abatelui, este momentul în care memoria lui Vasi evocă statuia Victoriei din Samotrache. Operă unui sculptor necunoscut, statuia faimoasă din galeria Luvrului este dedicată zeiței victoriei, Nike, și datează din perioada artei elenistice, secolul II î.e.n (aproximativ 190 î.e.n.). Statuia - lucrată în marmură albă de Paros - a cărei înălțime totală are aproape 6 m (5,57 m) înfățișează o femeie fără brațe și fără cap, așezată pe un partea din față
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
mod formal, ele nici nu intrau în componența provinciilor, ci erau considerate orașe libere aliate. Orașele răsăritene se aflau sub controlul unor guvernatori provinciali, plăteau impozite stabilite, dar își păstrau justiția lor și erau administrate de organe apărute în perioada elenistică sau chiar în cea clasică. De exemplu, Atena nu intra formal în componența Imperiului Roman. Ea avea organizarea străveche și era scutită de impozite. Era un stat aparte și nu era lipsită decât de dreptul de a duce o politică
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
și cheltuitor. După moartea prietenului său Germanicus, Drusus s-a îngrijit de copiii acestuia. De acum înainte se anunța o rivalitate între Drusus și Aelius Seianus ecl care devenise de faco următorul după Tiberius. Tot în anul 17, micul regat elenistic din nord-estul Syriei de pe malul drept al Eufratului, Commagene, este transformat în provincie romană. Începând din 17 și continuând până în 24, numidul Tacfarinas, fost soldat în armata romană, întreține nemulțumirile triburilor maure și numide din Africa de Nord într-un război de
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
Iudeea de unde se răspândește treptat în provinciile orientale ale Imperiului. Având ca punct de plecare o istoriceizare și spiritualizare a speranței mesianice Iudee, noua religie înglobează apoi elemente ale cultelor și religiilor orientale, ale filosofiei elene, și ale utopiilor sociale elenistice. Proclamând programatice egalitatea și fraternitatea, speranța de mântuire într-o nouă viață după moarte, creștinismul este îmbrățișat la început de către păturile sociale cele mai dezmoștenite ale Imperiului, sclavi, liberți, sărăcimea urbană, mai puțin cea rurală. În anul 31, atât de
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
nu se nască în zodia aia și să se nască în altă zodie, ca să nu aibă moarte; însă n-a putut, și împărăteasa născu un băiat, care fu numit Alexandru". Romanul lui Alexandru cel Mare a fost compus în Egiptul elenistic în veacul al III-lea (de către un autor anonim ce a utilizat mituri și legende populare), după care s-a răspândit în toată lumea, lăsând urme adânci în literatura populară. Numeroase credințe și legende despre blajini sunt legate de drumul lui
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
imperiului bizantin, cu formula sa ideologică închisă, performantă în timpul ultimelor patru secole doar ca program mobilizator politico-militar, în numele aceleiași credințe și al vechiului plan de guvernare creștină. Creștinismul instituționalizat de Constantin I îmbinase cadrele puterii imperiale romane (universaliste) cu moștenirea elenistică a Bizanțului și cu cea iudeo-creștină, încercând să fixeze o formulă ideală, a unui stat-imperiu construit în jurul noii capitalei; el a fost depășit însă în chip natural de propria istorie și de devenirea civilizației europene, chiar după câteva secole de la
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
complet instituționalizat, orice sincretism suportă consecințele hazardului istoriei și al personalității conducătorilor. Dacă profeții sunt acreditați prin referire la Carte, noile puteri politice joacă uneori jocul magiei și vrăjitoriei străvechi pentru a-și consolida mai bine pozițiile. În Grecia perioadei elenistice, zeul egiptean Isis fusese identificat cu Zeus, iar Serapis (avatar al lui Osiris), cu Pluton și Asclepios. La ora actuală, secta Moon combină religiile orientale cu mesianismul coreean și creștinismul. În Brazilia coexistă fără dificultăți majore religiile candomblé și umbanda
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sortite fiecare unui viitor radical diferit de al celeilalte: stoicismul și creștinismul. Cosmopolitismul Noțiunea de străin ar dispărea dacă, dincolo de sorginte și de legăturile de filiație, s-ar materializa cu adevărat corp expresia de „cetățean al lumii”. Este ca și cum stoicismul elenistic și creștinismul și-ar fi propus drept scop să redefinească cetățenia. Stoicismul antic al lui Chrysippos (Î280-208/204 Î.Hr.), continuat de stoicii romani (Cicero, Seneca), pune În relief noțiunea complexă de „conciliere” (oikeiosis). Este vorba despre o legătură care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
V. intertext, intertextualitate. DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001. RN DIGLOSIE. Prin conceptul "diglosie" se redă situația folosirii a două variante aparente ale aceleiași limbi în cadrul unei comunități lingvistice concret determinate. Pusă în circulație în secolul al XIX-lea în domeniul elenisticii, prin studiile elenistului francez Jean Psichari, ulterior popularizată în Statele Unite ale Americii de către Ch. A. Ferguson și J.-A. Fischman, diglosia este influențată direct de o serie de factori cu impact definitoriu asupra modului de folosire a unei limbi în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2. Obiect. Metodă. Criterii de selecție a faptelor providențiale / 25 1.3. Limite epistemologice Ernest Troeltsch / 28 1.4. Istoricul și credinciosul / 30 1.5. Care este sensul istoriei? / 35 Capitolul 2. Providența divină în istorie / 47 2.1. Concepția elenistică vs. viziunea iudaică cu privire la istorie / 47 2.2. Istoria lui Israel ca teologie a istoriei / 56 2.3. Teologia clasică a istoriei: Sfântul Apostol Pavel, Sfântul Irineu, Fericitul Augustin, Eusebiu de Cezareea / 67 2.4. De la Imago Dei la Imago
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
noastre. Capitolul 2 Providența divină în istorie "Dragii mei, nu uitați niciodată, când auziți lăudându-se progresul Luminilor, că cel mai reușit truc al diavolului este să vă facă să credeți că el nu există!" (Baudelaire, 1864) 2.1. Concepția elenistică vs. viziunea iudaică cu privire la istorie Vechile civilizații aveau o conștiință a timpului, după cum atestă calendarele lunare folosite de egipteni, dar nu în sensul continuității acestuia, ci ca un ciclu cosmic continuu, în care natura se regenerează anual odată cu divinitatea. Pentru
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
caracter veșnic în Biserică, s-a încorporat chiar în urzeala ei, în calitate de categorie veșnică a existenței creștine [...]. Este vorba de antichitatea creștină, de elenismul dogmatic, de cel al liturghiei, al icoanei. În liturghie se află pecetluit pentru totdeauna acest stil elenistic al pietății misterelor, atât de mult încât într-un anumit sens nu se poate pătrunde ritmul mistagogiei liturgice fără a trece printr-un gen de reelenizare mistică"5. În istoria creștină există o constantă interacțiune între principiile ebraice și cele
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
el, Hristosul credinței este același cu Iisus cel răstignit și înviat din morți. Doctrina creștină trebuie să se refere la evenimentele care l-au avut ca protagonist pe Hristos, și nu la concepte abstracte ca naturile acestuia, rămășițe ale influenței elenistice asupra Sfinților Părinți. Evangheliile servesc la cunoașterea omului Iisus și pot fi socotite credibile chiar și-n privința nașterii din Fecioară, contestată de Pannenberg. Totuși, afirmă el, cunoașterea deplină a lui Hristos de către discipolii săi, a avut loc abia după
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
autor în cel mai întins capitol al cărții, "Spiralogia biomedicală", adevărată enciclopedie istorică și conceptuală, de la apariția lui Homo sapiens și până azi. Autorul a repertoriat și caracterizat succint toate elementele care compun dubla spirală cunoaștere-conștiință, înregistrând antecedentele eline și elenistice, medievale și renascentiste, filozofice, culturale și biomedicale, de la oameni la idei. Astfel, cele 15 spire ale spiralei biomedicale sunt: 1. Anatomo-histologică; 2. Microbiologie-imunologie-epidemiologie; 3. Selecția naturală; 4. Celula; 5. Ereditatea; 6. Taxonomia; 7. Biodiagnostica; 8. Radioactivitatea; 9. Clonarea; 10. Neuronul
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
de omagiu adus prietenului său M. Mestrius Florus. Autoritățile imperiale romane îl numesc procurator al provinciei Achaia din Grecia. Mai târziu, devine preot la templul lui Apollo din Delfi. era foarte cultivat, avea cunoștințe enciclopedice, fiind foarte prețuit în cercurile elenistice. Ultima parte a vieții sale o petrece la Cheroneea, unde scrie principalele sale opere în dialect atic, bazate în mare parte pe manuscrisele prelegerilor sale. Operele sale au fost reunite în 1296 de către Maximos Planudes în două culegeri:
Plutarh () [Corola-website/Nature/301066_a_302395]