342 matches
-
o conștiință contemporană ajunge la creștinismul ortodox." - nici una dintre aceste meditații inautentice nu-l recomandă pe savantul de mai târziu. Dacă tânărul Eliade greșește atunci când îl apropie pe Rudolf Steiner de protestantism, nici ortodoxiei nu-i face un serviciu prin elitismul său. Această credință nu mai este una moștenită prin tradiție, ci o cale, o finalitate a experienței religioase. Este conștient de numărul mic al celor care pot căpăta "această stare de spirit care este ortodoxia." De aici mai este un
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
și socială sînt tratate într-un mod extrem de rudimentar, tribal, care exclude orice divergență de opinii (reducînd-o la termenii afectivi extremi: apărare, trădare, distrugere etc.). Cititorul obișnuit - flatat pe tot parcursul textului, prin ironii apăsate la adresa unui filosof care practică "elitismul" și se opune "muritorilor de rând" - poate să nu știe care sînt practicile editoriale curente. În schimb, tonul peremptoriu, organizarea textului, indicațiile bibliografice ample, citatele, datele precise pot funcționa ca argumente tari, care să-i creeze impresia de demonstrație validă
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
societățile violentate în tradiții și superstiții îi încurcă și-i bagă în pușcării cu zăbrele sau în pușcăriile albe ale disprețului public" sînt cei ce contează. Găsim la Pandrea un amestec de generozitate și de aristocratism, de deschidere și de elitism, care poate surprinde. Factorul detașării prin noblețe individuală credem că s-ar putea explica prin dorința autorului de-a depăși "ramura obscură" a obîrșiei sale din țărănia valahă, de-a o salva printr-o înnobilare sui generis. Evocîndu-și frecvent înaintașii
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
sub-literatură, în proza de consum, în romanele "apă de trandafiri"? Doar acolo are el senzația că va găsi puțină speranță și puțină înțelegere. Elita izolată și de aparențe masochiste a scriitorilor valoroși se află astfel tot mai mult condamnată la elitism structural, adică la captarea unui public de dimensiuni tot mai reduse. O literatură concomitent valoroasă și stenică din punct de vedere moral nu se arată deocamdată la orizont. Indiferent de preferințele noastre, de aspirații sau deziderate, literatura secolului XX s-
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
sau mai mare, stalinismului literar incipient. Împrejurarea ne arată, pe de-o parte, cât de adâncă era subversiunea ideologică de stânga în societatea românească imediat postbelică, iar pe de alta, cât de false erau acuzațiile unor procurori literari improvizați, privind „elitismul de dreapta” al Fundației Regale. Luptând, cu mijloacele sale, împotriva comunismului tot mai intruziv, monarhia românească (în expresia ei culturală) nu-și permitea, totuși, să ignore valorile literare ale stângii: semn de admirabil spirit democratic. În al doilea rând, contextul
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
două aripi de îngeri exterminați: Mircea Vulcănescu (metafizica națională) și Mihail Sebastian (luciditatea sentimental-estetică). E, firește, o schemă prin care se prevede, pentru Cioran, cel puțin, stema Franței hexagonale. Amestecul de revoluție și de tipicuri boierești, de republică și de elitism vieux style, de puritatea limbii și de globalizare culturală, foarte ŕ la française, dospește în tot ce scriu oamenii generației '27. A fost, atunci, să-nvingă dreapta, dar lor le era ursit centrul. Acel centru, încă nedesfăcut în opțiuni, am
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
bine, relativizând sau ignorând vechiul, răul, moartea, declinul, ca semne ale decadentismului și pesimismului; 6. contează primordial conținuturile, scopul educativ, arta cu tendință, nu arta pentru artă, formalismul; 7. dezideratul accesibilității, într-o cultură pentru mase, se opune ermetismului și elitismului; 8. realismul socialist se opune modernismului capitalist, cosmopolitismului. Realismul socialist există, desigur, până la sațietate în comunism, și ca termen și ca exemplificare într-o literatură oportunistă - cum aș prefera să o numesc, ieșind din dilema "proletcultism sau realism socialist?". Ana
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
române" și mai cu seamă pentru că, "la ora la care atîția slujitori ai culturii române și atîția intelectuali, pretinși de elită, au întors către noi o față hidoasă și au ilustrat ceea ce se numește fățărnicia și iezuitismul periculosului sentiment al elitismului, domnul profesor a rămas un creator foarte modest, un făuritor de școală românească, un diamant la lumina căruia s-au șlefuit alte diamante". În 1992, laureații sunt Dan Zamfirescu, nu mai puțin decît, sub același condei, "un scriitor genial", "de
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
și-a restructurat conținutul, eliminând aproape orice colaborare din afară, ceea ce nu cred că va atrage mai mulți cititori, ci dimpotrivă. În concluzie, presa literară trebuie să renunțe (imperativul folosit de mine „trebuie” luat cum grano salis”) la „academismul și elitismul” care îi ședea bine sub Ceaușescu, pentru că dădea impresia de independență. Publicul este mai greu de câștigat decât un „politruc”. Am zis și semnez, Boris Marian
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13609_a_14934]
-
În Atena, precizează Ismard, viața politică constă în ridicarea mâinii și în trasul la sorți, fără ungerea rotițelor votului. Socrate era, el, de părere că decizia trebuie să aparțină înțelepților cetății, ceea ce ar dovedi din partea lui, mai zice Ismard, un elitism antidemocratic, o atitudine subversivă față de democrație. Două remarci: cei cinci sute care compun tribunalul nu reprezintă totalitatea cetățenilor Atenei (fie și numai a atenienilor liberi), așadar, pot fi considerați o elită și e cu atât mai rău pentru ei, dacă
Vinovăția lui Socrate () [Corola-journal/Journalistic/3175_a_4500]
-
al valorii, ci al succesului. Suferința cu pricina se traduce într-un caz, prin condamnarea esteticului ca nociv pentru interesele doctrinare ale comunismului sau fascismului, iar în celălalt caz, prin condamnarea lui ca neproducător de rating, de încasări, ca un elitism ce nu poate fi susținut din bani publici, fiindcă e minoritar. (în paranteză fie zis, nu declara recent primarul general al Capitalei că va spori bugetele teatrelor municipale, dar că va număra spectatorii și fiecare leu ca să vadă dacă efortul
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
în măsura în care instituția cronicii literare își asumă un discret rol publicitar, ea nu are voie să-și neglijeze tocmai genul proxim, atât de înrudit, dar atât de deficitar ca promovare. Rațiuni de de nepotism teoretic, la urma urmei. Apoi - iertați-mi elitismul - am mari dubii că tonusul unui recenzent de bună credință se poate întreține exclusiv cu poezie delicată și cu infinit lejere povestioare de consum. Și, în sfârșit, deoarece - contrar prejudecăților vehiculate pe sub mână - avem asemenea cărți. Critica literară începe să
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
ne asigură acum că e vorba de o platformă ideologică, menită a reinventa critica de direcție, al cărei merit principal constă în renașterea „postdecembristă a stângii intelectuale, independente, într-o cultură fascinată până la dogmatism - un dogmatism provincial și posttraumatic - de elitismul mesianic, pretins reformist și civilizator, al dreptei globaliste și corporatiste, în variantă libertariană și neoconservatoare”. Își înțelege oare Paul Cernat propriul discurs, mustind de adjective ideologice, inspirat, evident, din acela al creatorilor platformei cu pricina? Am unele îndoieli în privința asta
O nouă critică de direcție în cultura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3341_a_4666]
-
foarte bine dezbaterea de acum aproape zece ani organizată de România literară pe această temă la Clubul Anonimul, cu participarea ambelor părți. Argumentele antielitiștilor n-au fost nici o clipă teoretice, ci practice și au constat din capul locului în refuzul elitismului, nu atât ca ideologie, cât ca formă de dominație ideologică. De hegemonie, așa dar. Asta era adevărata lor obsesie. Nu-și puneau problema justeței punctului lor de vedere, nici aceea dacă meritau un prestigiu intelectual comparabil cu al elitiștilor. Voiau
O nouă critică de direcție în cultura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3341_a_4666]
-
care "tovarășii" puteau s-o modeleze după voința lor descreierată. Afirmațiile de mai sus au o perfectă acoperire. Când Securitatea din Timișoara mi-a deschis un dosar de urmărire informativă, una din acuzațiile grave care mi se aducea era tocmai "elitismul". Această acuză era încă mai gravă - pentru că a reapărut până la oboseală în materialele care mă vizau - decât "atitudinea și poziția politică negativă, ostilă, față de politica promovată de partidul și statul nostru", decât "concepțiile politice necorespunzătoare, viziunile estetice de inspirație occidentală
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]
-
referi aici la Radio Europa din Lisabona, ale cărui programe ating înalte cote de rafinament jazzistic). Marginal-ul - numit astfel după șoseaua ce urmărește estuarul fluviului Tejo până la vărsarea acestuia în Atlantic - propune muzici atractive, inteligente, deloc superficiale (chiar dacă eludează elitismul), din zona de interferență a jazzului mainstream cu forme evoluate de blues, rock sau pop. O demonstrație cotidiană, oră de oră, că un radio comercial poate să aibă succes, chiar fără concesii comerciale în plan estetic. Punctul maxim de interes
Frânturi lusitane - Numere de înmatriculare și ambient muzical by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9556_a_10881]
-
p.297), din moment ce, construit de-a lungul secolelor, el a reținut tot ceea ce a fost mai bun în literatură, promovînd o serie de „best-seller-uri istorice”. Nu e prin urmare adevărat că nucleul canonului literar l-ar reprezenta varianta oficializată a elitismului: grupul scriitorilor canonici rezultă dintr-o subtilă dialectică a dozajului între preferințele literare ale minților luminate și succesul de factură „populară”, produs de mulțimea cititorilor obișnuiți. Încercările stîngii intelectuale și ale multiculturaliștilor de a modifica structura canonului prin introducerea în
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
a adevăraților scriitori. Am uitat cu desăvîrșire cum îmi alegeam autorii în primii ani. Cine mi l-o fi scos în cale pe Ștefan Luca? Dar pe Aurel Mihale? Pe neașteptate, am ridicat ștacheta foarte sus (în raport cu standardele vremii, desigur). Elitismul acesta era, probabil, un mod de a nu mă lăsa înghițit de mediocritate. Trebuie să fi fost deliberat, dar nu pot jura. Chiar și duritățile tînărului cronicar (oho, destule!) au, de la un punct încoace, în vedere scriitori buni sau, în
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
în pagină de Matei Călinescu. Un protocol actualizat ar trebui să includă - pe lângă Craii..., Remember sau Sub pecetea tainei - și acest amplu filtru critic. Adică ar obtura lucid tocmai misterul decadentist, ritualul mnemotehnic, recitarea evlavioasă în care stătea, de fapt, elitismul Clubului postulat de Ion Barbu. De două ori, bine disimulat, regretul acestei mutații iese la suprafață sub forma unor discrete iluzii. Întâi în prefața care fixează traiectoriile analizei: Sunt modeste contribuții la un posibil dicționar Mateiu I. Caragiale, de care
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
față de arte și, înainte de toate, față de muzică. Allan Bloom observă că nici regimurile democratice nu sunt scutite de teama de muzică. Abandonarea muzicii clasice de către tinerele generații din SUA și din Occident odată cu inventarea rockului denotă o întoarcere similară de la elitismul individualist la popular și la primitiv, doar că nu prin apelul la autoritatea statului, ci prin jocul economiei de piață. Concluzia este una singură: muzica și poezia sunt victime colaterale ale unei lumi care și-a redescoperit instinctele primare și
Muzica înainte de toate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6301_a_7626]
-
fiecare dată când înfierează manelismul, prostul-gust sau dispersia valorilor, ei fraternizează implicit cu cititorul așa-zis civilizat, gâdilându-i și stimulându-i orgoliul de a se fi înălțat deasupra moravurilor cotidiene. De aici, teza celor două Românii, dar și cultul elitismului, profesat mai mult sau mai puțin programatic. În schimb, nimic din acest pact de simpatie cu publicul elevat - în dauna celor „necivilizați” - n-a stat în firea lui Octavian Paler. Dezgustul său față de societatea românească de azi s-a scăldat
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
Bănuiesc că încă una din dificultățile de început ale revistei putea fi legată de nesiguranța publicului cititor, extrem de restrâns, de aici decurgând confidențialitatea tirajului (despre care nu ni se spune nimic). Dar tocmai această situație sociologică obiectivă va fi decis elitismul publicației, ceea ce i-a asigurat, prin compensație, rezistența în timp, dovedită cu prisosință la o nouă lectură, cea de astăzi. Al doilea motiv care îndreptățește reeditarea revistei „Caete de dor” e raritatea ei „bibliofilă” (impropriu spus). În bibliotecile din România
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
cele patru zări, pe de alta. Descoperirea prin ceilalți a nucleului său ideatic, propriu, ireductibil, a fost o dublă mișcare, în doi timpi, a programului revistei, program implicit, care dorea să se țină departe de ingerințele ideologice, prin cultivarea unui elitism nu de puține ori criticat dur de la centru. Prin traduceri erau oferite alte repere valorice unui cititor ușor de derutat de bonzii literari ai zilei, efemeri lozincarzi popularizați de manuale și propaganda vremii, tulburi, frunzoși, “tomiști” fără Sfântul Toma. Astfel
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
o experiență a morții. Oamenii nediferențiați trăiesc cu moartea, în moarte. Și, văzut așa, nu e oare o binefacere să fii nediferențiat, omogen?“ Alungând cu o scuturare a capului aceste considerații mult prea sofisticate și literare, ba chiar primejdioase prin elitismul lor pentru scopul pe care și-l propusese, tânărul etnolog Celebi se întoarse spre preot, gazda sa, și-și urmă completarea punctelor din chestionar. — Dar spune-mi, părinte, nu se află în folclorul din partea locului ființe de pe cealaltă lume, făpturi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cârmuirea maselor prin mase este o utopie care veșnic duce la o dureroasă dezamăgire"16). Aroganță aristocratică și infatuare, ignorând că în epocă liberalismul și socialismul produceau și la noi efecte în planul mentalităților, prefațând viitoarea "eră a mulțimilor"? Evident, elitismul conservatorilor nu este un secret, dar nici demagogia nu merită aplauze, mai ales atunci când ignoră acumulările organice și strivește personalitățile de altă opinie, personalități care, prin munca, averea ori cultura lor "au misiunea de a administra și de a face
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]