427 matches
-
se poate scrie niciodată fără a trăi sentimentul înfrângerii. Triumfătorul Gerogian își execută conducătorul, mentorul, tatăl, ca în tragediile antice. Devine el astfel român și tăinuiește pentru totdeauna țiganul ascuns în sânge? Sau își semnează înfrângerea în fața istoriei? Cameleonismul personajului, elocința, anvergura inteligenței sunt atuuri pentru a contracara în istoria-carese- face orice formă de înfrângere. Doar că e un antidot riscant. Un pariu, în cele din urmă, jucat la ruleta Lumii Noi. Într-acolo împinge Ioan T. Morar eroul, laolaltă cu
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
că ceea ce face ca prieteniile să fie trainice, sporindu-le farmecul este un sentiment de care chiar și iubirea e lipsită: certitudinea. Efect și cauză în același timp, certitudinea impresionează până și sufletele cele mai reci, fiind un fel de elocință mută care poate cuprinde colectivităț întregi de oameni. Unii au sufletul îndeajuns de puternic ca să dea dovadă de un devotament a cărui singură răsplată o găsesc doar în certitudinea de a fi făcut fericite alte ființe. Fără îndoială, Voicu Enăchescu
Fraternitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13802_a_15127]
-
și să noteze declarațiile incendiare ale Ťnihiliștilorť. Istrati îi cunoștea, dar nu se sinchisea de prezența lor. [...]ť Comun în epocă, stilul inflamat, stilul mâniei era cel preferat de militanții socialiști și sindicaliști, iar Istrati nu face excepție de la regulă, elocința lui se bizuie pe formule populare și invectivă spumegătoare. Are însă și preocupări de formă, mizează pe expresia memorabilă sau măcar de efect imediat, iar S.Schafferman își amintește cum corecta Istrati în public româneasca stricată a lui Rakovski: ŤLa
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
din ei preocupați de mersul activității sindicale, alții mai atenți asupra laturii politice a mișcării, încît nu era niciodată clar dacă adunarea era consacrată problemelor profesionale sau propagandei de partid. Istrati se situa între ambele curente, cu egală impetuozitate oratorică. Elocința lui nu era cu nimic mai prejos decît cea a oaspeților. Aveau reputația unor tribuni de masă și, cu excepția lui Rakovski, toți foloseau același stil retoric. Succesul îl făcea invectiva, care intrase în tradiția elocvenței populare. Cu cît avea cineva
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
celebrul scandal Sokal, dar poziția lui Fish a rămas aceeași. În plus, argumentele din această carte aruncă o altă lumină asupra episodului Sokal. Textul reprezintă varianta publicată a unor conferințe ținute de Fish la Oxford, în 1993. Păstrînd patina unei elocințe vorbite în textul scris, Fish pledează în stilul caracteristic, cu ironie și detașare uneori, cu patetism și îngrijorare alteori, împotriva politizării studiilor literare. Recunoscînd un adevăr prea familiar nouă, în România, și anume că eforturile criticului literar pot fi puse
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
e un spirit baroc. El e polytropos, adică dispune de mai multe fețe, de mai multe aspecte, de mai multe "suflete". Este totodată polymehanos, adică șiret, cu mai multe resurse, capabil a adopta atitudinea oportună spre a-și realiza intențiile. Elocința, fabulația, schimbarea numelui, deghizamentul se înscriu în strategia prudenței lui definitorii. Cu toate că metamorfozele la care se supune nu presupun relativizarea conștiinței sale lăuntrice, ci doar a exteriorului dușmănos, fiind procedee de salvare a ceea ce este într-însul imuabil. Barocului comportamental
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
că am uitat, căuta cu ochii pe jos... Libertatea de expresie îl salvă traducătoarea. Și nu încercați oare să îl cumpărați, să-i oferiți ceva, cumva... nu cu bani, ar fi urât, cu onoruri, posturi importante, academie, cu farmec, cu elocință, cu spirit. Cine se lasă criticat, ba chiar înjurat, înseamnă că este cineva, că are de unde, are adâncimile sale... Se zice că o dată însuși Stalin... Oaspetele, nu se știe de ce, se bâțâi brusc pe loc. Marquez tăcuse rozându-și mustața
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
alai al supozițiilor, demonstrațiilor, bilanțurilor pornește din pînza freatică a unui presentiment deopotrivă fortifiant și verosimil, pertinent și autoritar. Categoric, Dediu are instinctul de a dezvălui, de a dezbrăca trupul judecăților de valoare, ungîndu-i din belșug nuditatea cu acuitate și elocință. 3) E ca și cum ai savura o banană, ce-și lasă urma gustului mult timp după ce a fost îngurgitată. Rămîne memoria gustului. Persistența plăcerii. Ca în cazul formulărilor memorabile, de care cartea lui Dediu nu duce, nicidecum, lipsă: "cantitatea publicului nu
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
și șapte șefi de serviciu administrativ slabi. Visul se adeveri. De dimineață, când apăru la serviciu, Evsei fu anunțat că șapte zile se luptase comitetul sindical pentru el cu succes, dar în următoarele zile fără succes și că, timorată de elocința lui Dobroglasov, camera de împăciuire rezolvase problema în favoarea administrației. - Bine, dar eu n-am lucrat la DMP! strigă Evsei Lvovici uitânduse îndurerat la colegii de secție. Doar știe toată lumea! Am să fac plângere în justiție împotriva tiranului ăstuia! Gândirea de
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
care Tom Hopper merită toate elogiile, pentru a nu mai vorbi de actorii înșiși. Vocalizele, rostogolirile pe pardoseală, mimica caraghioasă, exercițiile care aruncă în rizibil întreaga morgă aristocratică a lui Bertie, îl instruiesc pe viitorul monarh nu numai în arta elocinței, ci îi redau căldura umană și o înțelegere superioară asupra rolului pe care urmează să-l performeze, cel istoric, de a conduce Anglia într-un război care le depășește în complexitate pe toate celelalte. Acest antrenament actoricesc îi mai redă
Jucându-l pe regele George al VI-lea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5787_a_7112]
-
oamenii locurilor natale, acordând burse pentru elevi, manuale, cărți de literatură, construcții de așezăminte, donații pentru biserici și mănăstiri. Trebuie să recunoaștem că și Cerul a fost generos cu d-l. Toma Istrati, dăruindu-l cu harul poetic și al elocinței, calități pe care le-a pus în serviciul confraților săi, în apărarea pământului, a neamului și a limbii române. La împlinirea celor 80 de ani de viață, Fundația "Ginta Latină" urează maestrului Toma Istrati multă sănătate, aceeași tinerețe și bunătate
Curierul „Ginta latină” by Vlad Bejan () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2267]
-
Crema Sultanei, Dubla Cremă a Sultanei, Apa Carminativă și Uleiul de Macasar. Toate se datorează geniului incontestabil al lui César. Familia - compusă dintr-o nevastă și o fiică - nu folosește nimic din ce produce el. Eroul dă dovadă de o elocință care ar merita entuziasmul și încrederea apropiaților săi. Istoria ascensiunii sociale și economice (,grandoare", cum spune Balzac) începe cu o cărticică de șase bănuți - Abdeker sau Arta de a-ți păstra frumusețea - și cu alianța cu un chimist celebru. Acest
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
copilului din primii patru ani e privită ca o enigmă de bun-augur, aidoma unui semn premonitor a harului de mai tîrziu. Muțenia e indiciul preliminar al unui talent care se vestește printr-un precoce handicap, pentru ca apoi să țîșnească în elocința unui poet autentic. La fel, escaladarea Muntelui Șianu capătă proporții alegorice, de înduplecare a monstrului alpin, călătoria alpestră împrumutînd o aură de inițiere în măruntaiele unui mister. În genere, Blaga simte mai bine peisajele decît oamenii, încremenirea lucrurilor fiind mai
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
și mult joc de scenă. Aticii pun accentul pe claritate și concizie, în vreme ce asianicii apasă pe vigoarea estetică și pe mijloacele de iscare a afectelor ascultătorilor. Primii au sobrietatea preoților, ceilalți iscusința mimilor. Primii cred în elocvența rațiunii, ceilalți în elocința trupului. Dintre cele două variante, Cicero nu o alege pe niciuna și, ca bun diplomat ce este, propune o a treia formă de retorică antică: îmbinarea celor două cu obținerea unui stil pe care îl va numi rhodian, în amintirea
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
capodopere - probabil că există ceva asemănător, așa cum poate să existe chiar între oameni pe care-i despart prăpăstii de valoare: o anumită astenie și o anumită neîncredere în însuși faptul scrisului". Firește, detenția i-a dezvoltat autorului Meditațiilor critice darul elocinței. Ca și la alți foști deținuți, puteam remarca la el capacitatea unei retorici speciale, încordate și necurmate, menite a umple golul macabru al izolării, a ascunde spaima și a asigura supraviețuirea. Așa trebuie că s-au purtat în temniță și
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
național a două dintre profesiile cineaste - cea a criticii de specialitate și cea de producător - ne delectează în Amintiri cu perle citate din panseurile apodictice ale inamicilor săi, artizanii mediocrației oportuniste, în umbra cărora se vor instala cu spor de elocință urmașii de la sfîrșit de secol: "Geniul individual este mai puțin important, în film, decît o bună concordanță de colaborări multiple și ades anonime". A fost nevoie de o a treia lege în domeniu - a cărei promulgare I. Cantacuzino a obținut
Fatalitatea falimentului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16599_a_17924]
-
înțeles. E ceva care sperie în patetismul debordant al ideilor fixe, probabil o lipsă de măsură care face ca dozajul dintre fondul afectiv cu care îți hrănești convingerile și expresia pe care ajung ele să le capete înclină balanța spre elocința dură a misionarilor politici. Impresia aceasta o au toți, mai puțin purtătorul tonului excesiv. El trăiește cu iluzia că ardoarea patimei sale se va transmite spontan în sufletul cititorului la simpla lectură a cuvintelor sale, printr-un fel de contagiune
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
scop și de care literatul nu poate scăpa. Augustin păstrează o prudență distantă; cultul excesiv al formei e condamnabil. Conținutul se cuvine a fi așezat mai presus de cuvinte după cum sufletul este mai presus de trup. Și, la urma urmei, elocința creștină va egala elocința păgână. Era, la început, o simplă problemă de timp, acum este, poate, în acest loc un dublu comandament: preotul trebuie să posede și elocință, un alt fel de elocință, dar nu mai puțin eficace (pragmatică), după cum
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
literatul nu poate scăpa. Augustin păstrează o prudență distantă; cultul excesiv al formei e condamnabil. Conținutul se cuvine a fi așezat mai presus de cuvinte după cum sufletul este mai presus de trup. Și, la urma urmei, elocința creștină va egala elocința păgână. Era, la început, o simplă problemă de timp, acum este, poate, în acest loc un dublu comandament: preotul trebuie să posede și elocință, un alt fel de elocință, dar nu mai puțin eficace (pragmatică), după cum are a practica și
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
cuvinte după cum sufletul este mai presus de trup. Și, la urma urmei, elocința creștină va egala elocința păgână. Era, la început, o simplă problemă de timp, acum este, poate, în acest loc un dublu comandament: preotul trebuie să posede și elocință, un alt fel de elocință, dar nu mai puțin eficace (pragmatică), după cum are a practica și asprimea. Lui Deogratias îi atrage Augustin atenția să-și exulte interesul față de caracterul misterios al Stripturii (și Augustin e alexandrin, nu antiohian; exegeza ad
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
presus de trup. Și, la urma urmei, elocința creștină va egala elocința păgână. Era, la început, o simplă problemă de timp, acum este, poate, în acest loc un dublu comandament: preotul trebuie să posede și elocință, un alt fel de elocință, dar nu mai puțin eficace (pragmatică), după cum are a practica și asprimea. Lui Deogratias îi atrage Augustin atenția să-și exulte interesul față de caracterul misterios al Stripturii (și Augustin e alexandrin, nu antiohian; exegeza ad litteram este o exegeză a
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
sfaturile în formula ciceroniană a celor trei scopuri ale oratorului. Nu va respecta însă ordinea clasică de tip ciceronian, ci pe aceea valorică stabilită în De doctrina christiana: a instrui, a emoționa, a plăcea<footnote Henri-Irénée Marrou, op. cit., 416. footnote>. Elocința augusti niană din De catechizandis rudibus este una religioasă. Obiectul și scopul unei atari elocințe sunt supranaturale. Elocința aceasta tratează despre adevărurile prin care ne eliberăm de toate cele rele trecătoare și ajungem la toate cele bune veșnice. Rolul oratorului
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
clasică de tip ciceronian, ci pe aceea valorică stabilită în De doctrina christiana: a instrui, a emoționa, a plăcea<footnote Henri-Irénée Marrou, op. cit., 416. footnote>. Elocința augusti niană din De catechizandis rudibus este una religioasă. Obiectul și scopul unei atari elocințe sunt supranaturale. Elocința aceasta tratează despre adevărurile prin care ne eliberăm de toate cele rele trecătoare și ajungem la toate cele bune veșnice. Rolul oratorului creștin, a celui care catehizează pe cei care încearcă porțile lui Cristos, este de a
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
ciceronian, ci pe aceea valorică stabilită în De doctrina christiana: a instrui, a emoționa, a plăcea<footnote Henri-Irénée Marrou, op. cit., 416. footnote>. Elocința augusti niană din De catechizandis rudibus este una religioasă. Obiectul și scopul unei atari elocințe sunt supranaturale. Elocința aceasta tratează despre adevărurile prin care ne eliberăm de toate cele rele trecătoare și ajungem la toate cele bune veșnice. Rolul oratorului creștin, a celui care catehizează pe cei care încearcă porțile lui Cristos, este de a plămădi suflete întru
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
fi, la o adică, supus unei blânde deriziuni. Tocmai această disonanță însă se dovedește productivă aici. Fiindcă există în carte un episod extrem de semnificativ. Pe care numai faconda lui Mircea Ivănescu l-ar fi putut genera. Și pe care numai elocința lui Gabriel Liiceanu l-ar fi putut rezolva. Știu ce spun, am mai citit interviuri, în genere luate de apropiați ai poetului. Anume acela în care, pe urmele unei idei năstrușnice forjate mai nu cu mult timp în urmă, Ivănescu
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]