527 matches
-
de reflexivitate care va atinge maturizarea în Portretul din Fayum (1970) și va continua, egal, și în volumele următoare. Debutul poetei a fost întâmpinat cu reacții critice de susținere aproape unanime. Se recunoșteau în versurile din Țara fetelor o reală elocvență poetică a senzualității juvenile, o forță remarcabilă de transpunere în cuvânt a metamorfozei trupului la vârsta puberă. Verbul „atârnă” greu în această etapă, universul simțirii luptă cu densitatea substanței vitale, aflată în ebuliție cosmică. Primăvara e, de pildă, „grea ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
fără un efort prea mare, putând chiar desfășura activități secundare. Dar, mesajul este repede uitat pentru că nu i se acordă o atenție sporită că în cazul lecturării unui ziar sau urmăririi unui buletin de știri la televizor, însoțit de imagini elocvențe, aceasta deficiență a stilului audio numindu-se efemeritate. Există un remediu care constă în repetarea informațiilor în cadrul mai multor buletine de știri din ziua respectivă, aceasta reliefând o altă caracteristică : redundanta. Alte caracteristici ale presei radiofonice sunt : accesibilitatea, gradul ridicat
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
fără un efort prea mare, putând chiar desfășura activități secundare. Dar, mesajul este repede uitat pentru că nu i se acordă o atenție sporită că în cazul lecturării unui ziar sau urmăririi unui buletin de știri la televizor, însoțit de imagini elocvențe, aceasta deficiență a stilului audio numindu-se efemeritate. Există un remediu care constă în repetarea informațiilor în cadrul mai multor buletine de știri din ziua respectivă, aceasta reliefând o altă caracteristică : redundanta. Alte caracteristici ale presei radiofonice sunt : accesibilitatea, gradul ridicat
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
bibliografia românească, I-III, București, 1921-1928; Bibliografia și organizarea unei bibliografii științifice la noi, în Omagiu lui Mihail Dragomirescu, București, 1928; Bibliografia României, București, 1928-1929; Viața și activitatea lui Spiru Haret, București, 1936; Între cinism și ipocrizie, București, 1936. Antologii: Elocvența străină, București, 1896; Crestomație pentru istoria limbii și literaturii românești, București, 1897; Elocvența română, București, 1924; Literatura română din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre (în colaborare cu Mihail Dragomirescu și N. I. Rusu), I-II, București, 1929-1931; Ediții: Povestea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285179_a_286508]
-
noi, în Omagiu lui Mihail Dragomirescu, București, 1928; Bibliografia României, București, 1928-1929; Viața și activitatea lui Spiru Haret, București, 1936; Între cinism și ipocrizie, București, 1936. Antologii: Elocvența străină, București, 1896; Crestomație pentru istoria limbii și literaturii românești, București, 1897; Elocvența română, București, 1924; Literatura română din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre (în colaborare cu Mihail Dragomirescu și N. I. Rusu), I-II, București, 1929-1931; Ediții: Povestea mavroghenească, București, 1897; M. Eminescu, Poezii, București, 1921, Opere postume, București, f.a.; V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285179_a_286508]
-
două ori pentru unul și același subiect. Cu alte cuvinte, dacă cineva spunea un lucru de mai mult de două ori, în analiza de conținut primea tot două puncte. În acest fel, speram să reducem în importanța lungimii interviului sau elocvența vorbitorului, concentrându-ne mai mult asupra ideilor exprimate. Tabelul 6.1a O demonstrație a selectării frazelor principale și a categorizării lor: Sara Fraze principale Categorie Comentarii 1. Liceul mi-a făcut foarte bine. 2. Clasa era foarte unită. 3. Eram
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
ultimul timp. Etosul revoluționar - nostalgia după „lumea civilizată” exprimată prin raderea metaforică a bărbilor ultimilor preoți (sau, în imaginația viscerală a lui Diderot, que le dernier des rois fût étranglé avec les boyaux du dernier prêtre) - și-a etalat toată elocvența. Dosariada a oferit un ultim pretext pentru o altă solfegiere a ateismului militant. Ni s-a sugerat imediat cât de bine i-ar sta capitalei țării fără cruci în Piața Universității, fără troițe în drum și - de ce nu? - fără pomi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lipsa de imaginație poetică și teologică, atât de pregnantă în alte tradiții creștine (cum este, de pildă, cultura siriacă). Pentru latini, gândul teologic trebuia înălțat metodic, cu răbdare, ca un acoperiș de catedrală gotică. Paradigma excelenței nu mai este acum elocvența, ci precizia. Summele medievale vor ca silogismul să epuizeze toate resursele inteligenței. Inteligența însăși devine „gândire calculatoare”. Astfel, tot mai puțin loc rămâne pentru inspirația sofianică a teologiei sau măcar pentru curiozitatea rebelă a poeziei. Dacă este să-l urmăm
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
multă vreme. Calitatea primă a volumului este una foarte modernă: pledoaria subiectivă pentru luciditate se conturează pe suprafața unui vast argument genealogic. Așa cum ne-a obișnuit, Patapievici discută autori faimoși, opere esențiale aparținând unor epoci distincte. Nicăieri erudiția nu sufocă elocvența, iar silogismele specifice unui discurs istoric sunt încununate de câteva splendide apoftegme. La prima vedere, Omul recent colectează o sumă de reflecții redactate pe teme diferite, separate formal în o sută șaizeci și patru de „capete”, cu și fără titlu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
însă cadrul unor principii obiective; 2) de a susține că rolul confesorului ar fi unul psihologic-social, prin care el se raportează la penitent mai mult din perspectiva condiționărilor sale psihice și sociale. În acest caz, există riscul de a ignora elocvența reglementărilor morale, a Decalogului și de a trata persoana umană doar ca o victimă a rănilor sale psihice și sociale, absolvind-o de orice încercare de a se culpabiliza, ce pare a fi exagerată. Ambele orientări sunt importante și conțin
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
datorită faptului că preotul-confesor își desfășoară misiunea într-o lume în care adevărul obiectiv este adesea umbrit de teorii și descoperiri „științifice”. Acest lucru face ca omul să aibă nevoie și de argumente raționale pentru a se lăsa convins de elocvența și realitatea credinței. În confesional, preotul-confesor are nevoie de cunoștințe teologice, morale, canonice, liturgice, dogmatice, spirituale, dar și de cele de natură generală. Acestea, fiecare cu specificul său, îl ajută pe confesor să discearnă starea penitentului și să îl orienteze
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
omului european, motivându-i necesitatea construirii unui nou templu al înțelepciunii. În acest context par îndreptățite considerațiile unor eminenți reprezentanți: „Vârsta de aur” - scrie italianul Marsilio Ficino -” a scos din nou la lumină artele liberale, mai înainte complet întunecate: gramatica, elocvența, pictura, sculptura, muzica. Și toate acestea la Florența”. „Ferice de noi” - exclamă Filip Melanchton - „dacă din mila lui Dumnezeu, studiile adevărate (clasice, n.n.) vor renaște.” Și mai categoric avea să se exprime Nicolas Bourbon: „Până acum noi am trăit ca
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
rostit cel cu totul altceva, inegalabilul (de) neatins cu vorba ori cu vederea? Căci el nu se pune în fața ochilor, nu se depune în mărturie, nu are față pe care să o arate. Este Nu, negație nu doar a oricărei elocvențe discursive, ci și a oricărei imagini, omisiunea prezenței, anti-imaginea. Totuși un tu, ca instanță a vorbirii unui eu, dar nu în ipostaza de termen într-o relație dialogală, nici învestit cu statutul neutru de limbaj autonom, rostind de unul singur
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
negru" din care se ridică poemul. De aici începe imaginația. Ea "a descoperit că poartă în ea însăși germenii negației pe care, până acum, o percepea ca lucrând într-o exterioritate. Negația, cu toate vocile ei, vorbește, acum, în poeme. Elocvențele ei ocupă tot spațiu-timpul poemelor. Conștiința poetică ajunge, în acest stadiu, un simplu martor al unui confesional în care vin în limbaj conținuturi la care ea, până acum, se raporta ca la niște realități exterioare. Acum, le descoperă ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se lase legănată de heracliteana desfătare a curgerii. Ea nu aduce la vedere decât o imposibilă arătare, veșnica rămânere în forma fragilă a unei treceri. Forma prin care se vede (Gabriela Melinescu) Atunci când forma e însuflețită de o diminuare a elocvenței imaginale, precum în Balada de Gabriela Melinescu 15, ea nu arată decât configurația pură a posibilului în care lucrurile se odihnesc: "Ce liniștite-s lucrurile-acum./ Sunt niște oameni fără chip./ Și apa limpede-i și apa/ cu fața-ascunsă în nisip
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pentru care m-am și angajat în răspuns, avînd în acest fel o atitudine de contra pro. Îi mulțumesc că mi-a sugerat întregirea și tocmai de aceea reproduc lista cu pricina: • Principala trăsătură a caracterului meu: discernămîntul, dar și elocvența, loialitatea și compasiunea. • Calitatea pe care o prefer la un bărbat: echilibrul psihic, dar și simțul umorului, imaginația și tandrețea. • Calitatea pe care o prefer la o femeie: bucuria lucrurilor mărunte, dar și inteligența, vocea plăcută și mîinile frumoase. Ce
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Pentru lumea romanului, casele, în general spațiul locuirii, precum și culisele acestora, exterioare sau interioare, joacă rolul unor mărturii tăcute, palpabile, ale unui loc predestinat istoriei ce va fi povestită. Despre semiotica sui generis a exprimării relațiilor cu umanul, despre natura "elocvenței" stinse a zidurilor de la simbolismul primar ("Acolo, în acele trepte, i se părea ascunsă toată problema casei noi, cu nemulțumirile și necazurile ei"), pînă la analogiile substitutive ("casa de simțire", "clădirea ființei"), literatura Hortensiei Papadat-Bengescu oferă o rețea densă de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Provenind dintr-o familie burgheză, admis la politehnică, locotenent de excepție, Marc Sangnier va demisiona din armată pentru a-și oferi averea și timpul apostolatului social. Șef carismatic, el era un luptător entuziast, plin de căldură, tribun de o mare elocvență, știind să imprime numeroaselor mișcări Sillon locale și regionale "un suflet comun". Loc de întîlniri și de formare a tinerilor, mișcarea avea scopul de a cîștiga tineretul catolic de partea democrației (deviza sa era "Dumnezeu și poporul"). Pentru Sangnier, care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
publică Întâmplările Cantacuzineștilor și Brâncovenilor în Valahia de D. Cantemir, fragmente de cronici moldovenești din manuscrisele rămase de la Vartolomei Măzăreanu sau atribuite acestuia. Un panegiric, anonim, al lui Ștefan cel Mare, apărut pentru întâia dată aici, este reprezentativ pentru valoarea elocvenței românești din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Odată cu apariția celui de al doilea tom - ultimul, datorită plecării din țară a redactorului -, Kogălniceanu anunță că „Magazin istoric pentru Dacia” rămâne o „vrednică clironoamă” a revistei sale. A.r. are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285444_a_286773]
-
Drept, instaurat sub și prin monarhie de-a lungul formării unui corp de drept public, sancționînd supremația Legii asupra Regelui. Cu toate astea, o surdă antinomie parcurge aceste volume, ca o lamentație fără sfîrșit: ajunsă la punctul de bifurcație al elocvenței și erudiției între calea Fontenelle și calea Mabillon, gîndirea franceză ia, începînd cu sfîrșitul secolului al XVII-lea, calea viciului, încredințîndu-și destinul literatorilor, și nu profesorilor, saltimbancilor, și nu juriștilor. Ea a preferat stilul mucalit pentru a se face plăcută
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
presupune o receptare colectivă. Dar se pare că se poate aplica purtătorilor de cuvînt socialiști ceea ce s-a spus despre reformatori, că se sprijnă la fel de mult pe amvon și pe tipărituri, pe celebrarea în comun și pe lectura privativă: cuvîntul, elocvența, retorica și vocabularul lor sînt marcate de o cultură livrescă și de o îndelungată familiaritate cu semnul scris. Chiar și improvizațiile lor publice îi dezvăluie ca cititori pasionați și erudiți. Republica este o cultură deliberativă de tip parlamentar și, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de Cultură a Tineretului și Studenților din Iași, studenții Facultății de Litere a Universității de Stat „San Marcos“ din Lima, precum și participanții la ciclul de conferințe despre poezia română de la Institutul Național de Cultură din Lima, capitala Perului. Maestru al elocvenței, prof. dr. Alexandru Husar a onorat invitația la manifestările intermediate prin Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu“, al Institutului de Filosofie al Academiei Române, ori al Comisiei de Teoria și Istoria Artei de la Filiala Iași a Academiei Române, al cărei
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
învățător și guvernator al Bisericii, reținuseră de la divinul Întemeietor o deosebită și unică eficiență; și în această credință prindea forță și viață supranaturală doctrina transmisă, care lăsa urme de neșters în suflet; totul concura spre a o face operativă, blîndețea elocvenței, sfințenia vieții, alcătuirea și solemnitatea manierelor, persuasiunea adîncă a marelui om care o administra. "Eu îmi aduc aminte" spune Irineu, vorbind despre prima sa instituție pregătitoare sub marele Policarp, "eu îmi aduc aminte cîte s-au întîmplat atunci, mai bine
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
vor fi, după părerea mea, judecate ca fiind cele mai meschine și neinteresante din cîte s-au scris în cele optsprezece secole pe care le numără Biserica: pentru a rezuma totul într-un cuvînt, cărți fără spirit, fără principii, fără elocvență și fără metodă 82; deși într-o distribuție îngrijită și regulată de materii în care constă metoda, autorii lor vor demonstra că au epuizat întreaga lor capacitate intelectuală; cărți care în final nu au fost făcute nici prin sentiment, nici
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
morală: "Răul nu a constat în faptul că s-au introdus opiniile probabile, ci în abuzul care s-a făcut de acestea". 43 A. Rosmini, Delle cinque piaghe della Santa Chiesa, p. 42. Ca exemple tipice de tratate teologice "fără elocvență și fără metodă." Rosmini amintește lucrările despre har ale lui Tournély și Cazzaniga. În paralel cu criza vechii învățături pastorale, apar, după părerea lui Rosmini, catehismul și seminariile, unul pentru a remedia "neinstruirea poporului", celelalte pentru a preîntîmpina "lipsa de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]