994 matches
-
pentru unii dintre aceștia ea a constituit o punte de trecere spre concepția marxistă. Operele sale filosofice principale, publicate în timpul vieții sau postum, au apărut atât în românește cât și în franceză, mai toate bucurându-se de prefețe sau recenzii elogioase ale unor mari gânditori români și străini. Astfel, "Teoria fatalismului", apărută în românește în anii 1875-1876, va fi tradusă în limba franceză de D. Rosetti-Tescanu, cu o prefață de L. Büchner, va apărea la Paris în 1895; " Originea speciilor", apărută
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
care: Revue Philosophique, La Critique Philosophique, La Revue de Belgique, Athaeneum, Menschentum, Journal d’Hygiene ș.a. De o mare atenție se vor bucura în țară operele filosofului român din partea lui Mihai Eminescu, Iacob Negruzzi, I. Nădejde etc. care vor puncta elogios realizările lui V. Conta nu numai în filosofie, dar și în conferințe publice, articole și discursuri parlamentare. În istoria filosofiei românești, opera lui Vasile Conta a înscris o pagină memorabilă, aducând din nou - după lucrările lui Dimitrie Cantemir și Nicolae
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
revenirea în țară, după finalizarea studiilor în Franța, locotenentul Prezan a fost încadrat ca profesor-ajutor la disciplina fortificații, la Școala Specială de Artilerie și Geniu. Activitatea sa în cei patru ani petrecuți aici (1886-1890) avea să se bucure de aprecieri elogioase din partea conducerii școlii. Colonelul Christian Tell, aflat la comanda instituției de învățământ în acea perioadă, consemna în una din aprecierile de serviciu anuale că „"face foarte bine cursul de fortificație la această școală, înlocuind chiar pe profesorul titular care îi
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
sală ""Pedro Botero"" cu șaisprezece opere, în memoria fiului său mort într-un accident. Temele sale devin tot mai variate, stilul rămâne însă neschimbat. Expozițiile din Germania (1986) și Statele Unite înregistrează mult succes, săptămânalul american ""Time"" îi consacră o cronică elogioasă. Călătorește neîntrerupt între New York, Columbia și Europa, organizând expoziții personale de pictură și sculptură în New York, Bogotá, Elveția și Orientul Mijlociu. Stilul lui Botero se afirmă și se definitivează, realizând o sinteză dorită, începând cu lucrările de debut. Operele sale sunt
Fernando Botero () [Corola-website/Science/298240_a_299569]
-
stele" (care prezintă expediția în America Latină a exploratorului Alexander von Humboldt). Spre sfârșitul carierei scriitoricești atenția sa s-a îndreptat spre literatura pentru copii, reluând unele teme abordate anterior în romanele scrise alături de Bărbulescu. Alexandru Mironov a comentat în termeni elogioși perioada de maturitate artistică a cuplului Bărbulescu-Anania, apreciind că romanele "Doando", "Ferma Oamenilor de Piatră" și "Paralela-enigmă" sunt "cele mai importante romane de literatură de anticipație românești". Odată cu "Șarpele blând al infinitului", el este de părere că cei doi autori
George Anania () [Corola-website/Science/304771_a_306100]
-
19"-"28"], în 1977 ș.a.). În 1983 colegii de la universitatea din Bochum îi editează un volum omagial cu prilejul împlinirii a 55 de ani de viață, intitulat "Philologica et Linguistica". Este o culegere de articole scrise între 1953 și 1983 - elogios prefațată de către Helmuth Frisch și conținând la sfârșit o listă bibliografică, incompletă, cu 121 de titluri - un reper indispensabil pentru tracologul de azi. A avut nenumărate colaborări la lucrări colective, din cele mai importante pentru știința românească, de la cele de
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
de apropiere pe parcursul secolului XII. Alexios I Comnenul încearcă să obțină coroana Occidentului din partea pontifului amenințat la Roma. Există o corespondență între Petre Venerabilul și autoritățile bizantine (Patriarhul Constantinopolului, împăratul), în care tonul folosit este unul cât se poate de elogios la adresa împăratului bizantin.La mijlocul secolului XII Manuel I Comnenul se aliază cu Papalitatea împotriva lui Frederic I Barbarossa și a normanzilor.Manuel încerca să obțină de la Papalitate Coroana Occidentului, așa cum spune Nicetas Choniates.Choniates vorbește despre acest proiect al lui
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și personaje ficționale cum ar fi Tudor Șoimaru și răzeșii șoimăreșteni, boierul Stroie Orheianu și fiica sa, precum și unii nobili polonezi a căror existență reală nu a fost dovedită. Primirea romanului de către criticii literari ai epocii sale a fost una elogioasă; poetul George Topîrceanu, unul dintre cronicarii literari ai vremii, îl considera a fi cel mai valoros roman istoric publicat până la acel moment. Romanul a fost ecranizat într-un "film omonim", regizat de Mircea Drăgan după un scenariu scris de Alexandru
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Martha este atunci pictoriță, eleva impresionistului german Lovis Corinth și trăiește la Berlin, separată fiind de al doilea său soț, Enrico Marcovaldi (fusese căsătorită prima oară cu Fritz Alexander). În octombrie apare romanul "Rătăcirile elevului Törless" la Wiener Verlag. Critica elogioasă publicată la 21 decembrie în ziarul "Der Tag" sporește vânzările romanului. Acesta este inspirat din anii petrecuți de Musil la liceul militar, chiar dacă autorul refuză orice apropiere autobiografică. Intriga evocă raporturile ambigue pe care le întrețin elevii școlii W. Succesul
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
invitați la serbările prilejuite de semicentenarul Castelului Peleș, ocazie cu care primește Medalia comemorativă Peleș. În 1934 devine comandantul plutonului „mitraliere”, iar la manevrele din toamna aceluiași an a comandat pe rând plutoanele de pușcași, mitraliere și mortiere, primind aprecieri elogioase. Dorind să se perfecționeze, în perioada 1 septembrie 1935 - 31 octombrie 1936 urmează cursurile Școlii de Aplicații a Infanteriei, unde, la „Tactica infanteriei” obține cel mai bun rezultat dintre toți cursanții. La terminarea cursurilor primește din partea comandantului școlii, col. N.
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
al caricaturii”) și Alexandru Colfescu. O colaborare aparte este cea a lui Tache Papahagi, cu „lecturile folclorice” Prevestirile, O scenă din viața poporului turc și Poporul albanez. Un interviu luat Alexandrinei Cantacuzino, militantă feministă, de Ion Vițianu și o cronică elogioasă la piesa Sarmală, amicul poporului de N. Iorga completează partea literară a revistei. Au mai colaborat I. Rădulescu-Pogoneanu, Gala Galaction, M.D. Ioanid, Vasile Băncilă. V. T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290540_a_291869]
-
ale lui Rivet, Griaule și Lafosse, pentru a nu-i cita decât pe aceștia. Însă scrierile lui Frobenius sunt cele care vor exercita asupra lor o influență a cărei importanță o vor recunoaște și ei mai târziu, Într-un articol elogios scris de Suzanne Césaire și publicat În revista Tropiques. După ce laudă atitudinea etnologului, autoarea, vorbind despre Imperiul Gao, Îl citează: „Nu cunosc nici un popor din Nord care să se poată compara cu acești primitivi În privința unității civilizațiilor” (Suzanne Césaire, 1978
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
desfigurîndu-i chipul și identitatea. Semnificativă pentru felul de a fi al lui Virgil Ierunca este împrejurarea, narată de autor, prin care revista "Lumea" procomunistă (condusă de George Călinescu, în 1946) va fi suprimată de cenzura comunistă, în urma publicării unei recenzii elogioase, semnată de el, la romanul lui Mihail Villara, Frunzele nu mai sînt aceleași. Profitînd de neștiința responsabilului "politic", va strecura această cronică, culmea, la insistențele acestuia, știind foarte bine că, de fapt, romanul era scris de Mihai Fărcășanu, fruntaș liberal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
intelectuală nedezmințită și un gust critic remarcabil, a mobilizat aceste însușiri prin avântul propice angajării în întreprinderi temerare. Puterea sa de muncă este puțin obișnuită, iar entuziasmul față de obiectul analizei rămâne dublat de luciditate și nu generează automat un comentariu elogios. Cedările în fața dogmatismului din vremea realismului socialist au fost mai mult decât „răscumpărate” prin rolul benefic al demersurilor lui ulterioare. Calitățile ar fi trebuit, în principiu, să-i aducă elogii și recunoaștere din partea contemporanilor și, în primul rând, a confraților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
angajează ca redactor la „Adevărul literar și artistic”, unde ține rubrica „Cronica feminină”, apoi la „Universul literar” și la „Viața”. Colaborează la „Revista Fundațiilor Regale”, „Vremea”, „Gând românesc”, „Litoral”. Debutează editorial în 1934, cu romanul Într-un cămin de domnișoare, elogios întâmpinat de G. Călinescu, nu mai puțin de Camil Petrescu, acesta devenind și mentorul ei literar. În 1946 se căsătorește cu medicul Dan Crivetz. În 1972, la o zi după moartea lui, se sinucide. Aproape toate poeziile sale viabile compun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
în politica românească 139. În numărul de la 26 septembrie Ziarul “Viitorul”, publicația oficială care sprijinea guvernul nu realizează o cercetare a cauzelor care au dus la îndepărtarea lui Titulescu din guvern. Demiterea sa este abordată sumar. În schimb găsim articole elogioase la adresa calităților sale. “Remanierea guvernamentală” este privită ca un fapt pozitiv, aceasta reprezentând în concepția ziarului o “necesitate” pentru realizarea programului de guvernare 141. Este prezentată în continuare declarația premierului făcută după depunerea jurământului. Acesta vedea “remanierea guvernamentală” ca o
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
denigrator, dar și de fals intelectual. Pentru astfel de indivizi nu există adevăr, ci doar manipulare nerușinată și interesată a realității. Evident că dacă s-ar fi adresat unui potențial cititor din România descriindu-l pe Vadim și în termenii elogioși în care au făcut-o atunci când se adresează occidentalului, li s-ar fi râs în nas. Dar la exportul de vorbe merge orice, banul să iasă! Din nou, la ani buni de la căderea comunismului, prin pivoți precum d-nii Katz și
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
mai vechi sau mai noi aflați în conflict cu lumea în care trăiesc - precum marchizul de Sade, din care alcătuiește în 1948, prefațând-o, o primă antologie și tipărește corespondență în revista "Les Lettres Nouvelles"; ori cenzuratul Henry Miller, prezentat elogios încă în 1946 și căruia îi reliefează revolta contra conveniențelor sociale ipocrite, vitalitatea debordantă, deschiderea mitică și chiar religioasă, simțul tragicului. "Transfigurarea abjecției" la Jean Genet, obsesia erosului și a morții la Georges Bataille, "povestea reluată la nesfârșit a unui
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
marinele", bărci, yachturi, corăbii cu velele umflate de vânt. Plecasem la Nișă val-vârtej în aceeași dimineață în care primisem telefonul de la Agerpres: universitatea din Nișă îi acordase lui Nicolae Ceaușescu titlul de "doctor honoris causa". Era nevoie, urgent!, de comentarii elogioase din partea unor profesori ai universității. A fost cel mai penibil articol pe care am fost obligat să-l scriu. Fiindcă la universitatea din Nișă nu se știa, încă, ceea ce se știa la București!? Abia a doua zi am reușit, cu
Magdalena by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/8388_a_9713]
-
Mă întreb: dacă juriul de nominalizări din care am făcut parte (și) în acest an ar fi ales, cum au sugerat membrii marelui juriu, valoroasele, indiscutabil, volume ale lui Traian T. Coșovei, Radu Vancu și Liviu Ioan Stoiciu (am scris elogios despre toate trei) și nu pe cele ale lui Ion Mureșan, Mircea Cărtărescu, Ana Blandiana, nu am fi întreptățit un comunicat identic al „fraților mai mari”, dar cu numele schimbate? Sigur că da, și pe bună dreptate! La fel și
Primim by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/5480_a_6805]
-
bun și, în general, e o problemă că nu s-au împărțit scriitorii mai întîi în funcție de specializări și de afinități. S-ar fi evitat, astfel, din start foarte multe articole ratate. Marcel Duță îi dedică lui Paul Everac două pagini elogioase cu cîteva fraze scăpate de sub control, fraze scrise într-un limbaj lemnos altoit ici-colo cu sintagme nobile gen ,noua dramă absolută camilpetresciană", ,deplina știință a meșteșugului dramatic" ș.a.m.d. Afirmații precum ,cel mai prolific autor dramatic român contemporan" sau
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
care trebuia să le slăvim. Cunoscusem prea bine acel timp al minciunii, crescusem în el, mă hrănisem din osânza lui, îi lăudasem poleiala, crezând că, abia din spatele ei, începea minciuna... Priveam cavalcada imaginilor din "Oktiabr", alese să sugereze o cronică elogioasă a bolșevicilor către putere. Ca să nu fie nici o confuzie între cine și cine se dă lupta, inserturile avertizează. "Inamicii", burtoși, caraghioși, stupizi, ținând ședințe nesfârșite; dame în volanuri; pupături în bărci; pahare de ceai aliniindu-se după figuri de dans
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
în clubul Wings, care azi se cheamă Modern. Dar nu clubul e subiectul articolașului de față, ci inițiativa extraordinară a trei tineri - Paul Breazu, Cătălin Matei și Vlad Stoica (ei să fie DJ-ii Batiscaf, Sillyconductor și Coughy, de care scrie elogios „Cațavencii”?). Proiectul celor trei, de mare ecou în „clubbing”-ul bucureștean actual, se cheamă „Discotecă”, așa, ca pe vremuri. În cadrul spectacolelor se dansează pe muzica anilor ’70 - ’80 și are loc un recital al unei vedete legate de acei ani
Oldies, but goodies by Casandra Marcu () [Corola-journal/Journalistic/83138_a_84463]
-
numărul de telefon și v-am făcut să așteptați un răspuns ce vine acum nepermis de târziu. Cum se spune că niciodată nu e prea târziu, cu această scuză caut să vă răspund abia acum. Vă mulțumesc mult pentru aprecierile elogioase pe care le faceți la adresa scrisului meu, dar, după modul elegant și sprinten al exprimării dvs. bănuiesc că și dvs. aveți toate elementele necesare pentru a vă exprima, prin scris, cu vădite calități de stil și imagini și tocmai de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de la dvs. învoirea de a rămâne în posesia mea, ca mărturie că, undeva, scrisul meu a fost atât de bine înțeles și prețuit și că, într-un viitor oarecum apropiat și imprevizibil, să pot folosi câteva din rândurile atât de elogioase pe care mi le adresați. Ar fi trebuit să vă răspund ceva mai operativ dar, deși pensionar, timpul mă angrenează în mici acțiuni și probleme, cărora le găsesc pe rând și în timp rezolvarea. Din Bârladul meu îmi îndrept gândurile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]